Drepturi băneşti. Sentința nr. 2362/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2362/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-04-2012 în dosarul nr. 2362/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2362
Ședința publică din data de 04 Aprilie 2012
PREȘEDINTE - I. N. E. C. ASISTENTI JUDICIARI - C. G.
- M. F.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii, ce are ca obiect „drepturi salariale”, formulată de reclamantul S. S. P., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, în numele și pentru membri de sindicat indicați în tabelele anexă prezentei acțiuni, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU C. I-V. G. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-V. L. F., cu sediul în ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-V. O., cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-V. ȘTEFEȘTI, cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-V. BOLDEȘTI GRADIȘTEA, cu sediul în . Prahova, ȘCOALA CU C. I-V. NR.1 ALUNIȘ, cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-V. INV. A. J. S., cu sediul în com. A. Z., ., ȘCOALA CU C. I-V. S., cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-V. A., cu sediul în ., C. L. PLOIEȘTI și P. M. PLOIEȘTI, ambii cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, C. L. F., cu sediul în ., P. C. F., cu sediul în ., C. L. O. și P. C. O., ambii cu sediul în ., C. L. ȘTEFEȘTI și P. C. ȘTEFEȘTI, ambii cu sediul în ., C. L. B. G. și P. C. B. G., ambii cu sediul în . Prahova, C. L. ALUNIȘ și P. C. ALUNIȘ, ambii cu sediul în ., C. L. ARICEȘTII Z. și P. ARICEȘTII Z., ambii cu sediul în com. A. Z., ., C. L. S. și P. C. S., ambii cu sediul în ., C. L. A. și P. C. A., ambii cu sediul în . și chematul în garanție M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul reprezentat de avocat Geapană V., lipsind pârâții.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul reclamantului, depune la dosar Decizia nr. 3/04.04.2011 ÎCCJ, constituind un temei pentru admiterea acțiunii.
Tribunalul pune în discuția părții prezente excepția lipsei calității procesuale pasive ale pârâților C. L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești, invocată de acești pârâți, prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, solicită respingerea acestei excepții, întrucât primarul este finanțator, conform legii finanțelor publice.
Tribunalul învederează părții prezente că, urmează a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive ale pârâților C. L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești, odată cu soluționarea cauzei pe fond.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, ținându-se cont de Decizia nr. 3/04.04.2011 ÎCCJ, depusă la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 03.12.2010, reclamantul S. Școala P., în numele și pentru membri de sindicat indicați în tabelele anexă prezentei acțiuni, a chemat în judecată pârâții Școala Cu C. I-V. G. M. Ploiești, Școala Cu C. I-V. L. F., Școala Cu C. I-V. O., Școala Cu C. I-V. Ștefești, Școala Cu C. I-V. Boldești Gradiștea, Școala Cu C. I-V. Nr.1 Aluniș, Școala Cu C. I-V. INV. A. J. S., Școala Cu C. I-V. S., Școala Cu C. I-V. A., C. L. Ploiești, P. M. Ploiești, C. L. F., P. C. F., C. L. O., P. C. O., C. L. Ștefești, P. C. Ștefești, C. L. B. G., P. C. B. G., C. L. Aluniș, P. C. Aluniș, C. L. Ariceștii Z., P. Ariceștii Z., C. L. S., P. C. S., C. L. A., P. C. A. și chemații în garanție M. Finanțelor P. București și P. C. Posești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la calculul și plata către membrii de sindicat a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții (membri de sindicat ai reclamantului S. Școala P.), în numele și pentru care a fost promovată prezenta acțiune, au învederat instanței faptul că, deși Legea nr.221/2008 prevede creșterea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar, începând cu 01.10.2008, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi, declarată ca fiind constituțională prin decizia nr.1093/15.10.2008 a Curții Constituționale, ci au procedat la aplicarea unor ordonanțe de guvern care au avut ca efect anularea dispozițiilor Legii nr.221/2008.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționare conflictelor de muncă, art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, art. unic al Legii nr. 221/2008 și ale OG nr. 15/2008, precum și ale CEDO.
La data de 26.04.2011, pârâții C. L. al mun. Ploiești și primarul mun. Ploiești au formulat întâmpinare-cerere de chemare în garanție a MFP, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, ci intervin numai în cazul finanțării complementare. De asemenea, în susținerea excepției, pârâții au susținut faptul că între aceștia, pe de o parte, și personalul didactic, pe de altă parte, nu există raporturi de muncă. Prin cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor P., au solicitat obligarea acestuia la achitarea în favoarea lor a sumelor reprezentând drepturile bănești neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, actualizate potrivit indicelui de inflație, până la data efectivă a plății.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâții C. L. al comunei F. și primarul . întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, invocând faptul că neavând calitatea de angajator, nu au nici competența de a calcula sau plăti salarii reclamanților.
DGFP Prahova, în numele chematului în garanție, la data de 01.09.2011, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
În motivare, a precizat că, este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia.
De asemenea, a precizat că nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare, potrivit legii bugetului de stat.
Asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a C. L. al mun. Ploiești și primarul mun. Ploiești, precum și a C. L. al comunei F. și primarul . întâmpinări, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 104 din legea educației naționale nr. 1/2011 (în vigoare la data promovării acțiunii), finanțarea de bază a unităților de învățământ se asigură de la bugetul de stat. Potrivit art. 104 alin. 2 lit.a din acest act normativ, cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, contribuțiile aferente acestora, inclusiv sumele de natură salarială restante se asigură din bugetul de stat, însă aceste sume sunt repartizate pe unități administrative teritoriale (comune, orașe, municipii, sectoare) de către direcțiile județene ale finanțelor publice locale, cu asistență tehnică de specialitate a inspectoratelor județene școlare.
Din formularea textului de lege, se constată că aceste sume ce provin de la bugetul de stat sunt defalcate la nivel județean, iar plata acestora se efectuează prin bugetele locale ale unităților administrative, acestea din urmă având obligația de a distribui fiecărei unități sumele alocate de la bugetul de stat.
Ca atare, Consiliile Locale și primarii localităților respective nu au obligația de a plăti aceste sume din bugetele proprii unităților administrațiilor teritoriale, ci din sumele ce le sunt repartizate, iar în lipsa acestora, au obligația de a efectua demersurile legale către Direcțiile Generale ale Finanțelor Județene pentru asigurarea finanțării.
Astfel, aceste instituții au calitate procesuală pasivă, însă aceasta izvorăște din calitatea lor de ordonatori secundari de credite, întrucât sumele alocate de la bugetul de stat în scop bine stabilit sunt plătite prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale. De altfel, acești pârâți nu au obligația de a calcula sumele solicitate de reclamanți, această obligație incumbând unităților școlare la care membri de sindicat în numele cărora a fost promovată această acțiune sunt salariați.
Față de aceste considerente, Tribunalul va respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate, ca neîntemeiate.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor P., Tribunalul reține următoarele:
Potrivit deciziei nr. 10/19.09.2011, ICCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și a stabilit că, în aplicarea art. 60 C.p.c., raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările următoare, și art. 1-4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările următoare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor P. formulată de către instituțiile angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Prin urmare, având în vedere faptul că, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunțate în cadrul recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Tribunalul va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor P., ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, din analiza probatoriilor administrate, Tribunalul reține următoarele:
Membrii Sindicatului „Școala P.” evidențiați în tabelele anexate acțiunii ce face obiectul prezentului dosar sunt salariații pârâților unități de învățământ, în cadrul cărora îndeplinesc diferite funcții, în baza cărora beneficiază de toate drepturile reglementate de dispozițiile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Prin dispozițiile art. 1 lit. b și c din O.G. nr.15/2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 octombrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest din urmă act normativ a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008 prin care s-a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament, încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.116 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Ulterior, Guvernul emite OUG nr.151/10 noiembrie 2008, prin care, după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea OG nr.15/2008, prin art.1 pct.2 și 3 reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul legii nr.221/2008 de aprobare a OG nr.15/2008.
Și de această dată, Curtea Constituțională, prin deciziile nr.842/2 iunie 2009 și nr. 984/30 iunie 2009, constată neconstituționalitatea art.1 pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008, invocând aceleași argumente avute în vedere și la analiza OUG nr.136/2008.
Aceeași soluție a neconstituționalității este constatată și în ceea ce privește dispozițiile art.2 și 3 din OUG nr.1/2009, ale art.2 și 3 din OUG nr.31/2009 și ale art.2 din OUG nr.41/2009 ce reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008.
Cum modificările aduse OG nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3 teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern OG nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, tribunalul apreciază că dispozițiile OG nr.15/2008 sunt pe deplin aplicabile, în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.
O asemenea interpretare juridică este în acord cu considerentele Curții Constituționale și semnifică punerea în aplicare a voinței Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Pe de altă parte, potrivit art.169 alin.1 Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau morale din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât, atunci când e vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă, cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Potrivit Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
În practica CEDO s-a statuat că noțiunea de „bunuri” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât „bunuri actuale”, cât și valori patrimoniale, inclusiv în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamanții pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă” în exercitarea efectivă a dreptului lor.
Or, reclamanții sunt beneficiari ai dispozițiilor OG nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008 astfel că pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă” cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la creșterile salariale.
Astfel, potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne de aplicare și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie „legală” aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică iar, pe de altă parte, să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunicării și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților.
Or, în cauză, se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament.
Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 3/04.04.2011 a ICCJ – Completul competent să judece recursul în interesul legii, ICCJ a decis, urmare deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009, dispozițiile OUG nr. 15/2008, astfel cum au fost aprobată și mod. prin Legea nr. 221/2008 constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite acțiunea și va obliga pârâții să calculeze și să plătească membrilor Sindicatului Școala P., semnatari ai tabelelor anexate acțiunii, diferența de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 01.10._09, sume ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, și va lua, totodată, act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. F. și Primăriei C. F., Consiliului L. Ploiești și Primăriei Mun. Ploiești, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor P., ca neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. Școala P., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, în numele și pentru membri de sindicat indicați în tabelele anexă prezentei acțiuni, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU C. I-V. G. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-V. L. F., cu sediul în ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-V. O., cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-V. ȘTEFEȘTI, cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-V. BOLDEȘTI GRADIȘTEA, cu sediul în . Prahova, ȘCOALA CU C. I-V. NR.1 ALUNIȘ, cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-V. INV. A. J. S., cu sediul în com. A. Z., ., ȘCOALA CU C. I-V. S., cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-V. A., cu sediul în ., C. L. PLOIEȘTI și P. M. PLOIEȘTI, ambii cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, C. L. F., cu sediul în ., P. C. F., cu sediul în ., C. L. O. și P. C. O., ambii cu sediul în ., C. L. ȘTEFEȘTI și P. C. ȘTEFEȘTI, ambii cu sediul în ., C. L. B. G. și P. C. B. G., ambii cu sediul în . Prahova, C. L. ALUNIȘ și P. C. ALUNIȘ, ambii cu sediul în ., C. L. ARICEȘTII Z. și P. ARICEȘTII Z., ambii cu sediul în com. A. Z., ., C. L. S. și P. C. S., ambii cu sediul în ., C. L. A. și P. C. A., ambii cu sediul în .
Obligă pârâții să calculeze și să plătească membrilor Sindicatului Școala P., semnatari ai tabelelor anexate acțiunii, diferența de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 01.10._09, sume ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de le comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2012.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
I. C. M. F. C. G.
GREFIER,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.I./tehnored. BM
30 ex./25.05.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1536/2012.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 231/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
