Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4916/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4916/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-10-2012 în dosarul nr. 4916/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 4916
Ședința publică din data de 15.10.2012
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Asistent judiciar: G. C.
Asistent judiciar: F. M.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii, ce are ca obiect „contestație deciziei concediere”, formulată de contestatorul L. V., domiciliat în Comuna Bărcănești, ., județul Prahova în contradictoriu cu intimata . . în Ploiești, .. 105A, județul Prahova.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2012 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 15 octombrie 2012 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul L. V., în contradictoriu cu intimata . . ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea demisiei sale din 15.03.2010 și implicit a deciziei nr. 245/26.03.2010, cu obligarea angajatorului la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
În motivarea cererii, contestatorul a învederat instanței faptul că a fost angajatul intimatei în calitate de agent comercial, iar în perioada derulării contractului individual de muncă a obținut rezultate foarte bune, raportat la faptul că avea repartizată zona cu cel mai slab potențial, lucru cunoscut și de conducerea societății.
A precizat contestatoarea că, începând cu luna decembrie 2009, odată cu numirea lui A. D. V. în funcția de director de vânzări, atât el, cât și alți colegi de-ai săi au fost supuși unui tratament degradant și constrânși, prin mijloace viclene, să-și dea demisiile din cadrul societății, în mod constant acestuia fiindu-i spus că dacă nu-și dă demisia, va fi dat afară pe motive disciplinare și că nu va mai avea vreodată posibilitatea să se angajeze în domeniu, în zona Ploiești, deoarece „o să aibă el grijă”.
De asemenea, a mai susținut contestatorul că a fost amenințat cu concedierea, dar că-i va fi oprită abuziv și garanția, lucru care, de altfel, s-a și întâmplat, precum și că, de la sosirea directorului de vânzări A. D. V., a fost tratat, alături de alți colegi, cu dispreț, jigniri repetate și complet diferit de ceilalți angajați, presiunile exercitate asupra unuia dintre colegi fiind adresate, de fapt, întregului grup vizat.
Una dintre aceste mașinațiuni și șiretenii de care s-a servit noul director de vânzări, pentru a-i determina să-și dea demisia, a precizat contestatorul, a fost să le arate un e-mail pe care l-ar fi primit de la sediul central A. prin care se cerea să-și dea demisia, că altfel vor fi concediați pe motive disciplinare, precum și că erau sunați în mod repetat, sistematic și întrebați când își dau demisia, că nu vrea să lucreze cu aceștia.
Contestatorul a mai susținut că, deși începând cu 01 martie li s-a spus că va fi schimbată grila de salarizare și majorate salariile, au fost plătiți la același nivel, situația fiind rezolvată abia după ce și-au dat demisiile, primindu-și diferența de bani.
A menționat contestatorul că, colega sa, D. R. M. a fost obligată să-și lase mașina seara, când își termina treaba, la sediul societății, până dimineața, deși acest lucru crea o întreagă . probleme, deoarece la acea oră nu prea mai avea cu ce să se deplaseze acasă și nimănui nu-i mai fusese cerut acest lucru. Toate aceste mijloace viclene au fost folosite exclusiv cu scopul de a-i determina (atât pe contestator, cât și pe colegii săi) să-și dea demisiile, pentru ca directorul A. să-și poată aduce pe locurile vacante persoane cu care lucrase anterior.
În drept, au fost invocate prevederile art.79 codul muncii și art.953-961 cod civil.
Pentru contestator, au fost încuviințate probele cu acte și testimonială, probe administrate.
La data de 11.11.2010, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și nefondată, afirmațiile contestatorului fiind nereale, invocate în mod cu totul subiectiv, drept dovadă că angajatorul nu a exercitat presiuni asupra acestuia fiind faptul că nu a fost supus vreunei cercetări disciplinare, nu a fost sancționat, iar faptul că directorul de vânzări de la depozitul Dâmbovița, D. A., și-a îndeplinit obligațiile de serviciu prevăzute în fișa postului și a solicitat de la fiecare salariat îndeplinirea obligațiilor de serviciu nu dă dreptul unui salariat să afirme că este jignit ori amenințat sau că se exercită presiuni asupra sa.
Alăturat întâmpinării, intimata a depus întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Pentru intimată, au fost încuviințată de către instanță proba cu acte.
Ulterior, contestatorul și-a precizat contestația, solicitând, în plus, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună și reintegrarea sa în cadrul S.C. A. P. P. .., pe aceeași poziție pe care o ocupa anterior emiterii deciziei nr. 245/26.03.2010.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză,Tribunalul reține următoarele:
Codul muncii, în art. 79 alin. 1 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) definește demisia ca fiind „actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz”.
Conform textului de lege menționat și salariatul are posibilitatea denunțării unilaterale a contractului individual de muncă, prin așa-numita „demisie”, ce este o consecință a principiului libertății muncii, consacrat de art. 41 alin. 1 din Constituție.
În speță, se susține de către contestator că a fost forțat să demisioneze, aflându-se sub imperiul unor presiuni exercitate de către angajator, consimțământul său fiind astfel afectat de dol și violență.
Pentru a fi viciu de consimțământ, dolul trebuie să fie determinant pentru încheierea actului juridic, condiție prevăzută expres de art. 960 cod civil (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) în formula „mijloacele viclene sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat”.
Ca și dolul, violența, pentru a fi viciu de consimțământ, trebuie să fie determinantă pentru încheierea actului juridic civil.
În aprecierea îndeplinirii acestei condiții, trebuie să se țină seama că însuși art. 956 Cod civil (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) prevede că temerea insuflată trebuie să fie „raționabilă” după persoana amenințată (adică de natură a determina încheierea actului juridic). Totodată, trebuie să se aibă în vedere vârsta, sexul, „condiția” persoanei amenințate.
Or, în cazul în speță, împrejurările invocate de contestator și susținute de relatările martorelor Măntoiu F. și S. Crenguța O., în sensul că ar fi fost amenințat cu sancționarea disciplinară, cu neplata salariului, cu concediere și folosirea unui limbaj neadecvat la adresa acestuia de către directorul de vânzări, nu sunt de natură a concluziona că la prezentarea demisiei consimțământul contestatorului a fost viciat prin dol sau violență, în sensul dispozițiilor legale menționate anterior.
De altfel, potrivit dreptului muncii, salariatul are la îndemână acțiunea în justiție împotriva abuzurilor angajatorului, fără să recurgă la demisie (să conteste sancțiunile disciplinare, să-i fie plătit salariul, etc.).
Pentru toate aceste motive, Tribunalul va respinge contestația precizată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul L. V., domiciliat în Comuna Bărcănești, ., județul Prahova în contradictoriu cu intimata . . în Ploiești, .. 105A, județul Prahova, astfel cum a fost precizată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2012.
Președinte, ASISTENTI JUDICIARI,
I. CioponeaCătălina GrigoreMircea F.
Grefier,
A. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored. IC
4 ex/05.11.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1218/2012. Tribunalul PRAHOVA | Expropriere. Sentința nr. 4913/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
