Fond funciar. Decizia nr. 1217/2012. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 1217/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 1217/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL P.

SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.1217

Ședința publică din data de 25.09.2012

PREȘEDINTE - R. C.

JUDECĂTORI - C. M.

ȘALAR F.-L.

GREFIER - CARDAȘOL I.-N.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții-intimați C. E. domiciliată în com.Teișani, ., P. F., P. N. D., P. M. și P. E. toți cu domiciliul în com. S., ., jud. P., împotriva sentinței civile nr. 659/22.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul P. N Ș. domiciliat în com. S., ., jud. P., intimatele C. L. DE F. F. A C. STRACHIOJD – prin primar cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P.- prin prefect cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P..

Cererea de recurs scutită de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta intimată personal, recurentul P. N Ș. reprezentat de avocat T. C., lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurenta intimată C. E., personal, depune la dosar declarație autentificată nr. 2356/10.05.2012, prin care arată că nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.659/2012 și că nu își însușește recursul declarat de ceilalți recurenți.

Instanța rectifică conceptul de citare în sensul că intimații P. au calitatea de recurenți.

Instanța procedează la legitimarea recurentei C. E., aceasta având B.I . nr._ eliberat de Poliția Vălenii de M..

Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatului P. Ș. în dezbateri.

Avocat T. C., pentru intimatul P. Ș., având cuvântul, solicită să se constate că recursul este nul, că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea. Cu cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față,

P. plângerea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 1103/331 din 6 mai 2010, petentul P. Ș. a chemat în judecată pe intimatele C. Județeană de fond funciar P. – prin prefect și C. L. de fond funciar S. – prin primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea titlului de proprietate nr._ din 19 noiembrie 2009 și a actelor premergătoare emiterii acestui titlu, obligarea Comisiei Locale S. să întocmească documentația în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 2090 mp. pe numele său, iar C. Județeană P. să elibereze titlul de proprietate pentru aceeași suprafață de teren, pe numele său.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în anul 1996 a fost dezbătută succesiunea defuncților săi părinți, P. N. și P. E., dată la care P. C. și C. E. au renunțat la moștenirea de pe urma autorilor săi, singurul moștenitor al acestora fiind petentul, revenindu-i întreaga masă succesorală. În mod nelegal, la cererea sa de a se emite titlul de proprietate pentru terenul moștenit de la părinți, extravilan, în anul 2009 – întrucât pe rol exista o acțiune de ieșire din indiviziune cu terenurile care au fost înscrise în CAP, pârâta întocmește documentație pentru terenul moștenit de el în anul 1986 intravilan, pe numele tuturor moștenitorilor. De asemenea, în anul 1991 a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, însă C. L., în mod nelegal, a întocmit documentația pe numele tuturor moștenitorilor, astfel că solicită admiterea plângerii.

În drept, a invocat dispozițiile art. 111 pct. 1 lit. a și pct. 2 din Legea 169/1997.

A depus alăturat, în copie, înscrisuri.

Deși legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinare, însă au depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță.

La data de 2 octombrie 2010 petentul și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat introducerea în cauză a numitei C. E. (fila 42).

În ședința publică din 10 februarie 2011, instanța a reluat discuția asupra excepției lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, invocată din oficiu, asupra căreia s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 248/10.2.2011 prin care a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, și a respins cererea.

Împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 1020 din 19 iulie 2011 Tribunalul P. a admis recursul declarat de petent, a casat in tot sentința si a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

A considerat instanța de control judiciar, că instanța de fond nu a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a tuturor persoanelor indicate în titlul de proprietate contestat sau a moștenitorilor acestora și că nu a existat manifestarea expresă de voință a reclamantului de a nu fi introduși în cauză și citate și aceste persoane.

Primindu-se cauza spre rejudecare, a fost înregistrată sub același număr și s-a acordat termen de judecată la data de 2 februarie 2012.

La data de 2 februarie 2012 petentul și-a precizat acțiunea, solicitând chemarea în judecată, în calitate de pârâți a numiților C. E., P. F., P. N. D., P. M. (fila 73).

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

P. sentința civila nr. 659/22.03.2012, Judecătoria Vălenii de M. a admis cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de petentul P. N. Ș., a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 19.11.2009, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2090 m.p., în ceea ce privește menționarea în cuprinsul acestuia ca beneficiari ai reconstituirii a numiților P. C. și C. E., a dispus radierea numitului P. C. și a pârâtei C. E. de pe titlul de proprietate nr._ din 19.11.2009 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P., a obligat C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar S., jud. P., să întocmească și să înainteze către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P., întreaga documentație în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate pentru aceeași suprafață de teren, doar pe numele reclamantului P. Ș., a obligat C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P. să elibereze un nou titlu de proprietate pentru aceeași suprafață de teren, doar pe numele reclamantului P. Ș. și a respins ca nedovedită cererea reclamantului cu privire la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată în baza legilor fondului funciar la data de 12.03.1991 (fila 37), P. Ș., P. C. și C. E., în calitate de moștenitori ai defunctei P. E., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren situate pe raza comunei S., jud. P.. P. hotărârea nr. 41/1991 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P. (fila 39) s-a validat propunerea comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,47 ha, fiind întocmit la data de 23.07.2009 procesul verbal de punere în posesie nr. 1127 (fila 40), pentru suprafața de 2090 m.p.

De asemenea, la data de 19.11.2009 a fost emis titlul de proprietate nr._ pe numele P. Ș., P. C. și C. E., în calitate de moștenitori ai defunctei P. D. E. (fila 4).

Conform certificatului de moștenitor nr. 500/26.06.2986 (fila 5), de pe urma defunctei P. E., decedată la data de 11.05.1977, a rămas ca unic moștenitor petentul P. Ș.. P. C. și C. E. au renunțat expres la moștenire, conform declarațiilor autentificate sub nr. 1374, 1376 din 1986 .

P. decizia nr. 11/05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat cu caracter obligatoriu (potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă) că „în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire”.

În considerentele deciziei s-a arătat că „potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, „calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii”, iar "moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor".

În același timp, dispoziția imperativă de la art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmată de nicio altă prevedere legală, impune concluzia că toți succesibilii autorului îndreptățit ce solicită reconstituirea dreptului sunt, la rândul lor, repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.

În această privință este de observat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la succesiune, în condițiile art. 696 din Codul civil.

De altfel, prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai "moștenitorii", deci persoane care au "calitatea de moștenitor". Or, potrivit dispozițiilor art. 696 din Codul civil, eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.

De aceea, cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil și care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine (declarație notarială) că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune. P. efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată”.

Potrivit dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a constatat că emiterea titlului de proprietate mai sus menționat nu se putea realiza decât pe numele reclamantului, ca unic moștenitor al defunctei P. E..

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații C. E., P. F., P. N. D., P. M. și P. E..

Un prim motiv de recurs vizează faptul că instanța în mod eronat a considerat că P. C. și C. E. au renunțat expres la moștenire. Astfel, recurenții-intimați au arătat că în cazul în care au renunțat este clar că renunțau numai la ceea ce era în circuitul civil la acea data, neputând să facă o renunțare pentru bunuri ce nu existau la acea dată. Față de dispoziția imperativă a art. 13 al. 2 din legea fondului funciar, dar și de faptul că au semnat cerea de reconstituire, iar întrucât terenurile nu s-au găsit in circuitul civil, sunt socotiți repuși în drept cu privire la cot ace li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor.

Al doilea motiv de recurs vizează faptul că, în timpul judecății C. E. a arătat ca nu a semnat declarația de renunțare la succesiune, nici ea și nici P. C., însă instanța nu reține acest fapt și nu dispune ca reclamantul să depună la dosar declarațiile de renunțare pentru ca pârâta să-și poată recunoaște semnătura sau să o conteste. În consecință, recurenții-intimați au considerat că și certificatul de moștenitor reprezintă un fals deoarece neexistând declarații de renunțare la succesiune nu putea fi eliberat certificatul de moștenitor 500/26.06.1986.

Al treilea motiv de recurs vizează faptul că la data depunerii cererii de reconstituire, P. Ș., din cunoștințele lor, a fost cel care nu a semnat personal cererea de reconstituire și prin urmare el ar fi fost cel care trebuia radiat din titlul de proprietate, dar frații săi au fost de acord să beneficieze toți de bunul rămas autoarei lor

În drept, recurenții-intimați au arătat că își întemeiază cererea pe disp. art. 299 și următoarele C.proc.civ.

La termenul din data de 25.09.2012 recurenta-intimată C. E., a depus la dosar declarație autentificată nr. 2356/10.05.2012, prin care a arătat că nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.659/2012 și că nu își însușește recursul declarat de ceilalți recurenți.

De asemenea, instanța a rectificat conceptul de citare în sensul că intimații P. au calitatea de recurenți.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului P. sub nr._ .

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenți, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedura civilă, tribunalul reține următoarele :

În prealabil analizării motivelor de recurs, tribunalul are în vedere că recurenta C. E. a declarat în fața instanței că nu își însușește recursul declarat de ceilalți recurenți, astfel că va lua act de această manifestare de voință, constatând, pe cale de consecință, calitatea acesteia de intimată față de recursul declarat de ceilalți recurenți.

În raport de conținutul strâns dintre primele două motive de recurs, tribunalul le va analiza împreună.

În mod corect a reținut instanța de fond că P. C. și C. E. au renunțat expres la moștenire, întrucât, conform art. 13 din Legea 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește prin certificatul de moștenitor și, doar în subsidiar, prin alte mijloace de probă.

În aceste condiții, în mod corect, instanța a avut în vedere certificatul de moștenitor nr. 500/26.06.2986 (fila 5), potrivit căruia de pe urma defunctei P. E., decedată la data de 11.05.1977 a rămas ca unic moștenitor petentul P. Ș., iar P. C. și C. E. au renunțat expres la moștenire prin declarațiile autentificate sub nr. 1374 și 1376 din 1986.

Pe de altă parte, tribunalul are în vedere că recurenții nu au înțeles să atace acest certificat de moștenitor, rezumându-se la a face simple susțineri în cuprinsul recursului cu privire la nevalabilitatea acestuia. Față de obiectul cauzei, astfel cum a fost stabilit în fața primei instanței prin cererea introductivă și prin precizările la aceasta, tribunalul va înlătura aceste susțineri.

Față de situația de fapt reținută, cei doi moștenitori nu pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii. Prevederile art. 3307 C.proc.civ. impun, reținerea interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 11/05.02.2007 prin care, s-a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire”.

În concluzie, soluția de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate și a înlăturării de pe acesta a renunțătorilor, în temeiul art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 este corectă, iar cele două motive de recurs sunt neîntemeiate.

Neîntemeiat este și cel de-al treilea motiv de recurs ce vizează nevalabilitatea aceluiași titlu de proprietate pentru faptul că intimatul-petent ar fi fost menționat în mod nelegal în cuprinsul titlului emis, întrucât acesta nu ar fi formulat cerere de reconstituire. Judecata primei instanțe s-a raportat exclusiv la obiectul stabilit prin cererea de chemare în judecată, astfel cum o impuneau dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., ea nefiind sesizată cu o cerere reconvențională din partea recurenților având ca obiect constatarea nulității parțiale pentru acest motiv. P. urmare, nici în recurs nu poate fi valorificată o astfel de apărare.

Față de considerentele expuse, tribunalul, apreciind legală și temeinică sentința recurată, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act că recurenta C. E., domiciliată în com. Teișani, ., nu și-a însușit recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 659/22.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimatul P. N Ș. domiciliat în com. S., ., jud. P., intimatele C. L. DE F. F. A C. STRACHIOJD – prin primar cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P. – prin Prefect, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P..

Respinge recursul declarat de declarat de recurenții-intimați P. F., P. N. D., P. M. și P. E. toți cu domiciliul în com. S., ., jud. P., împotriva sentinței civile nr. 659/22.09.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații C. E., domiciliată în com. Teișani, ., P. N Ș., domiciliat în com. S., ., jud. P., C. L. DE F. F. A C. STRACHIOJD – prin Primar, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P. – prin Prefect cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., ca nefondat.

Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C. R. M. C. F.-L. Șalar

GREFIER,

I.-N. Cardașol

Operator de date cu caracter personal nr. 5595

Red. F.L.Ș./tehnored. A.Ș.P.

2 ex./03.10.2012

d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.

j.f. B. L.-M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1217/2012. Tribunalul PRAHOVA