Contestaţie la executare. Decizia nr. 1426/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1426/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 1426/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1426
Ședința publică din data de 23.10.2012
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - C. M.
- ȘALAR F. L.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta contestatoare S. C. M. SA cu sediul procedural ales la C. Zonal de M. București – cu sediul în București, Piața Gării de Nord, nr.1-3, sector 1, precum și de recurenții intimați P. M. A., M. N., T. E., I. L., O. M., G. D., O. C. C., B. M., toți cu sediul ales la Cabinet Avocat M. S. H. cu sediul în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 429/16.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 97 lei taxă de timbru și timbru judiciar în valoare de 2,5 lei, recursul declarat de contestatoare și 97 lei și 2,5 lei recursul declarat de intimați, chitanțe anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții intimați reprezentați de avocat M. S. Hoia, lipsind recurenta contestatoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurenților intimați depune la dosar taxa de timbru în cuantum de 97 lei și timbre judiciare în valoare de 2,5 lei și arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului recurenților intimați în dezbateri.
Reprezentantul recurenților intimați, având cuvântul, arată că își menține concluziile expuse la termenul de judecată din data de 19.07.2012.
După strigarea cauzei se prezintă în instanță cons.jr.D. N., pentru recurenta contestatoare, care arată că își mențin e concluziile expuse la termenul de judecată din data de 19.07.2012.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin contestația la executare înregistrata cu nr._ / 24.08.2011 la Judecătoria Ploiești, contestatoarea S. "C. M." SA a chemat în judecată pe intimatii P. M. A., M. N., T. E., I. L., O. M., G. D., O. C. C. si B. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.324/2011, cenzurarea cheltuielilor de executare solicitate constând în onorariile de executor, avocat, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat ca somația a fost întocmită cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie atât timp cât aceasta nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 387 C.pr.civ., cheltuielile de executare fiind exagerat de mari, stabilite cu încălcarea legii, neavând un caracter real, necesar, caracterul rezonabil, în raport de munca depusa, complexitatea cauzei, mai ales că nu s-a făcut dovada suportării de către intimați a acestor cheltuieli.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr. 429/16.01.2012 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimaților și s-a dispus anularea parțială a procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 02.08.2011, a procesului-verbal cheltuieli executare conform îndreptare din data de 16.08.2011 în sensul că a fost înlăturată suma de 5200 de lei cu titlu de onorariu avocat, fiind respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza sentinței civile nr. 998/12.05.2011 a Tribunalului Prahova, contestatoarea a fost obligată să plătească intimaților plăți compensatorii reprezentând contravaloarea a 4 salarii de bază brute negociate conform art. 80 alin. 1 din CCM la nivel de ramură pe anii 2008-2010 actualizate în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței, respectiv luna martie 2010 și până la data plății efective, plus 870 lei cheltuieli de judecată, obligație pe care contestatoarea nu și-a îndeplinit-o, motiv pentru care intimații au procedat la executarea silită a contestatoarei, fiind întocmite somațiile nr.324/ 03.08.2011, 324/17.08 2011 potrivit cărora contestatoarea a fost somată să plătească suma de 36.640 de lei în favoarea intimaților plus 6960 de lei cheltuieli de judecată,_,44 de lei,_,44 de lei cheltuieli de executare, însă sumele stabilite inițial au fost calculate eronat, motiv pentru care au fost întocmite procesul verbal de actualizare, procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare îndreptare, astfel încât cheltuielile de executare constând în taxa de timbru, timbre poștale, trimiteri poștale au un caracter rezonabil, fiind necesare.
S-a specificat că onorariul executorului judecătoresc raportat la normele legale în materie, a fost stabilit în mod legal, nedepășind plafonul maxim legal, însă, factura nr.45/ 02.08.2011 privind onorariul de avocat de 5200 lei nu atesta plata acestei sume de bani de către intimați, ci doar asumarea unei obligații de a plăti suma de bani, caz în care a fost admisă contestația le executare în parte și s-a dispus anularea parțială a procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 02.08.2011, a procesului-verbal cheltuieli executare- îndreptare din data de 16.08.2011 în sensul înlăturării sumei de 5200 de lei cu titlu de onorariu avocat, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către contestatoare, acestea sunt neîntemeiate atât timp cât taxele judiciare de timbru de 194 de lei, timbru judiciar de 0,15 lei au fost stabilite conform art. 2 alin.2 din Legea nr. 146/1997, la valoarea debitului urmărit, neimpunându-se obligarea intimaților la plata acestora, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 274 c.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate sau netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul anulării actelor de executare, în subsidiar, menținerea actelor de executare, cenzurarea cheltuielilor de executare, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că eronat nu au fost analizate actele existente la dosar, formulându-se nouă cereri de executare silită a aceluiași titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 998/2011 la același birou de executor judecătoresc de către apărătorul intimaților, întocmindu-se nouă dosare de executare silită, titlul executoriu fiind divizat în scopul obținerii unor foloase necuvenite,cheltuieli de judecată nejustificate, cu încălcarea principiilor bunei credințe, respectării legii, a moralei, fără niciun efort din partea avocatului și că au fost întocmite 9 somații fără respectarea dispozițiilor imperative prev. de art.387 c.pr.civ., modificate deseori, fără să se precizeze sumele nete ce revin fiecărui intimat, mai ales că exercitarea acestui drept are un caracter abuziv atât timp cât dreptul nu a fost utilizat în vederea realizării finalității sale, ci în scopul vătămării societății constând în caracterul abuziv al executării silite, obținerea unor foloase materiale necuvenite.
În continuare, contestatoarea a arătat că inițial executarea s-a făcut în temeiul unui titlu executoriu modificat, fiind obligată la plata unei sume mai mici, prejudiciul vizând debitul principal, onorariile executorului și că în speță vătămarea produsă constă în divizarea abuzivă a titlului executoriu în 9 dosare în scopul încasării onorariilor, a cheltuielilor de executare nejustificat de mari, onorariul de executor fiind în raport de suma de 425.999,61 lei datorată de 4259,99 lei calculată la un procent de 1% din sumă pentru cele care depășesc 100.000 lei, onorariul de 5300 lei fiind foarte mare, mai ales că toate cheltuielile de executare au fost majorate de 9 ori fără să se țină seama de actele comune existente în toate cele 9 dosare, iar în cazul în care intimații ar fi fost de bună credință s-ar fi întocmit un singur dosar de executare în care cheltuielile de executare ar fi avut valoarea minimă prevăzută de Ordinul nr.2550/C/2006.
De asemenea, contestatoarea a menționat că și-a executat de bună voie obligația conform art.371 alin.3 cod pr. civilă, nefiind poprită suma datorată, Ordinul nr.2550/2006 stabilind onorariile minimale, maximale pentru emiterea notificărilor, comunicarea actelor de procedură între 20 și 400 lei, executorul având obligația să perceapă un onorariu maxim de 400 lei, săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală și că, în urma achitării debitului, efortul executorului a constat doar în munca depusă pentru emiterea somației, cheltuielile de executare neputând avea valori foarte mari, nefiind fi justificate, mai ales că societatea a fost de bună credință, a colaborat cu executorul, calculând sumele care au revenit fiecărui intimat, achitând debitul și că era necesară constituirea unui singur dosar de executare privind titlul executoriu referitor la toți creditorii.
Totodată, contestatoarea a precizat că eronat nu s-a ținut seama de adresa nr. 319/14.09.2011, privind plata de bună voie a debitului pentru toate dosarele de executare, fiindu-i restituită suma de 2745,66 lei percepută pentru emiterea dispozițiilor de poprire și că are obligația să achite doar cheltuielile de executare calculate la data întocmirii procesului verbal de închidere a dosarului, potrivit art.577 cod pr. civilă și numai pentru operațiunile efectuate de executor, în caz contrar, suferind o vătămare cu încălcarea jurisprudenței CEDO care a stabilit acordarea cheltuielilor de judecată numai a celor reale, necesare, având un caracter rezonabil în raport de cauza dedusă judecății.
La data de 12.03.2012 au declarat recurs împotriva aceleiași sentințe și intimații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii contestației la executare, motivându-se că obiectul contestației a vizat doar micșorarea onorariului de avocat și nicidecum înlăturarea acestuia, acordându-se ceea ce nu s-a cerut cu încălcarea principiului disponibilității prev. de art.129 alin.6 cod pr. civilă și că eronat s-a considerat inexistența plății onorariului de avocat în baza facturii fiscale, fără să se țină seama de acceptarea de către creditori a acestei facturi, de achitarea sumei respective, sumă încasată în contul apărătorului corespunzător facturii emise în urma reprezentării intereselor lor, mai ales că înlăturarea onorariului de avocat are ca efect instituirea în sarcina lor a obligației de a restitui contestatoarei onorariul, fără să existe vreo culpă procesuală din partea intimaților.
În continuare, intimații au arătat că soluția pronunțată condiționează achitarea în avans a sumelor reprezentând onorariu de avocat, fiindu-le restricționat liberul acces la justiție reglementat de art.6 din CEDO, art.21 din Constituția României, având obligația să achite onorariul de avocat ulterior finalizării procedurii de executare silită și că eronat a fost aplicat un tratament diferit, discriminatoriu, anulându-se un onorariu pentru lipsa dovezii plății acestuia, respectiv cel de avocat, menținându-se în același timp onorariul executoriului, fără să se țină seama de inexistența vreunei dovezi privind plata acestuia, ci doar a de existența unei creanțe a executorului față de creditori.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._/281/2011 la data de 16.01.2012.
Tribunalul examinând sentința recurată, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art. 3041 C. pr. civilă constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 998/12.05.2011 Tribunalul Prahova a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de o . foști salariați, inclusiv de intimați împotriva contestatoarei și a fost obligată aceasta din urmă să plătească foștilor salariați ai societății, printre care și intimaților diferite sume de bani cu titlu de plăți compensatorii, reprezentând c/valoarea a patru salarii de bază brute pe anii 2008-2010, actualizate în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței – martie 2010 și până la data plății efective, plus câte 870 lei cheltuieli de judecată, fiind respinse ca prescrise capetele acțiunii privind obligarea pârâtei la plata ajutorului material de P., C. pentru 2009, a primei de Ziua Feroviarului pentru 2008-2009, a c/valorii tichetelor de masă pentru aprilie 2009 – martie 2010.
Ulterior, în baza deciziei civile nr. 1078/03.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, au fost admise recursurile declarate de către intimați împotriva sentinței civile nr. 998/12.05.2011 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu contestatoarea și a fost modificată în parte sentința în sensul că a fost obligată contestatoarea să plătească foștilor salariați, inclusiv intimaților, c/valoarea primei de Ziua Feroviarului pe anii 2008, 2009, respingându-se în rest acțiunea ca neîntemeiată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Conform încheierii din 27.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, cererii nr.324/14.07.2011, adreselor existente la dosar, somațiilor din 03.08.2011, dispozițiilor de poprire, proceselor verbale de actualizare creanță din 02.08.2011 de cheltuieli de executare, inclusiv îndreptare din 02.08.2011, 16.08.2011, înștiințărilor depuse la dosar, intimații au solicitat executarea silită a contestatoarei în baza sentinței civile nr.998/2011, modificată în parte prin poprire, ocazie cu care s-a procedat la înființarea popririi asupra conturilor pe care contestatoarea le are la diferite bănci, calculându-se cheltuieli de executare silită de 5200 lei onorariu avocat și 5300 lei onorariu de executor, debitul actualizat fiind de 46.665,7464 lei în favoarea tuturor intimaților, debit achitat de către contestatoare la 25.08.2011.
În cuprinsul facturii nr.45/02.08.2011 s-a menționat că valoarea totală a serviciilor prestate de către apărătorul intimaților în cadrul dosarului de executare silită nr.324/2011 este de 5200 lei.
Disp. art. 399 C. pr. civ. stipulează că orice persoană interesată sau vătămată prin executare poate formula contestație la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare, fie în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, astfel încât, nerespectarea dispozițiilor privind executarea silită însăși sau efectuarea oricărui act de executare, atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
De asemenea, disp. art. 3715 și urm. C. pr. civ. prevăd că executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii, iar partea care solicită îndeplinirea unui act, a unei activități care interesează executarea silită, este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, cheltuieli care sunt în sarcina debitorului urmărit, ce va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației, sumele fiind stabilite de executor în baza unui Proces – verbal.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prin sentința civilă nr. 998/12.05.2011, modificată în parte în baza deciziei civile nr.1078/03.11.2011, a fost obligată contestatoarea să plătească intimaților c/valoarea unor drepturi salariale pentru diferite perioade de timp, motiv pentru care intimații au procedat la executarea silită a contestatoarei la data de 14.07.2011, executare în cadrul căreia au fost emise somații, procese - verbale de cheltuieli de executare, inclusiv îndreptare, de actualizare creanță, înființându-se poprire asupra veniturilor contestatoarei pe care le deține la diferite bănci, ocazie cu care s-au calculat cheltuieli de executare constând printre altele într-un onorariu de avocat de 5200 lei și onorariu de executor de 5300 lei, contestatoarea achitând debitul datorat la 25.08.2011, însă, în baza aceluiași titlu executoriu au fost formulate un număr de 9 cereri de executare silită, întocmindu-se un număr de 9 dosare de executare silită.
Ca atare, atât timp cât contestatoarea a fost obligată la plata unei sume de bani către intimați, în baza sentinței civile nr. 998/2011, modificată în parte, sumă achitată în urma unui ordin de plată nr.607/25.08.2011, debitul actualizat fiind de 46.665,74 lei, înseamnă că în realitate o asemenea hotărâre judecătorească reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu deoarece atestă în favoarea intimaților existența unei creanțe certe, lichide, al cărei cuantum se stabilește pe baza conținutului dispozitivului sentinței, fiind exigibilă, adică ajunsă la scadență în urma rămânerii irevocabile a sentinței, mai ales că debitoarea- contestatoare avea obligația să achite de bună voie sumele datorate intimaților după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
De altfel, în condițiile în care sentința civilă nr.998/2011, modificată în parte, reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu, instituind în sarcina contestatoarei obligația de a achita diferite sume de bani în favoarea intimaților, înseamnă că în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatoarei, constând în întocmirea unor acte de executare, respectiv somații, procese verbale, inclusiv de cheltuieli de executare, dispoziții de poprire, adrese de înștiințare, acte întocmite cu respectarea normelor legale în materie, mai ales că în realitate contestatoarea nu și-a executat de bună voie obligația, obligație executată în urma declanșării procedurii de executare silită la data de 25.08.2011, dată la care a achitat efectiv sumele de bani datorate.
Mai mult chiar, atât timp cât în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatoarei, în baza sentinței civile sus menționate, modificată în parte, iar contestatoarea a achitat debitul datorat în urma formulării cererii de executare silită de către intimați, în calitate de creditori, cu ocazia înființării popririi asupra conturilor pe care le deține la diferite bănci, întocmindu-se diferite acte de executare de către executorul judecătoresc, înseamnă că în realitate contestatoarea are obligația, în principiu, să suporte costurile reale generate de procedura de executare silită, constând în taxe de timbru, onorariu de executor, onorariu de avocat și alte cheltuieli.
Pretențiile contestatoarei conform cărora onorariul executorului în sumă de 5300 lei, are un caracter exagerat, nereal, neavând nicio justificare, încălcând normele legale în materie, sunt neîntemeiate, deoarece analizându-se toate actele de executare întocmite de către executor, cuantumul debitului datorat de către contestatoare intimaților, reiese cu certitudine că suma de 5300 lei stabilită cu titlu de onorariu de executor pe parcursul executării silite, are un caracter necesar, o valoare rezonabilă, fiind calculată în raport de debitul datorat, respectiv 46.665,74 lei, deci în procent de 10% din această sumă în cazul popririi, de munca, volumul de activitate prestate efectiv de către executor, de actele de executare întocmite, incluzând și TVA, mai ales că recurenta contestatoare avea obligația să-și execute de bună voie obligația, tocmai în scopul de a preîntâmpina suportarea unor cheltuieli de executare generate de refuzul de a achita sumele datorate de bună voie.
Pe de altă parte, analizându-se toate actele de executare, inclusiv activitatea, munca prestată de către executorul judecătoresc, reiese că suma de 5200 lei reprezentând onorariu de avocat are un caracter nereal, nefiind necesară, neavând un caracter rezonabil, fiind exagerat de mare în raport de activitatea depusă de către apărătorul intimaților în perioada 14.07._11, data achitării debitului de către contestatoare, motiv pentru care se impune reducerea cuantumului acestuia de la suma de 5200 lei la suma de 1600 lei, sumă care justifică activitatea prestată de către apărător.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte contestația la executare, dispunând înlăturarea în totalitate a onorariului de avocat de 5200 lei, fără să se țină seama de activitatea depusă de către apărător, de refuzul contestatoarei de a-și executa obligația la scadență, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind înlăturarea acestor cheltuieli, iar în speță eronat a fost respinsă cererea privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, fără să se țină cont că disp. art.274 cod pr. civilă instituie în favoarea contestatoarei dreptul de a solicita obligarea intimaților să suporte cheltuieli de judecată determinate de culpa lor procesuală în ceea ce privește calcularea eronată a onorariului de avocat, în urma anulării parțiale a actelor de executare constând în procesul verbal de cheltuieli de executare din 02.08.2011, a procesului verbal de îndreptare din 16.08.2011 privind onorariul de avocat.
Susținerile contestatoarei în sensul că eronat nu au fost analizate actele existente la dosar, formulându-se nouă cereri de executare silită a sentinței civile nr. 998/2011 la același birou de executor judecătoresc, formându-se nouă dosare de executare silită, titlul executoriu fiind divizat în scopul obținerii unor cheltuieli de judecată nejustificate, încălcându-se principiile bunei credințe, respectării legii, fără niciun efort din partea avocatului și că au fost întocmite 9 somații fără respectarea dispozițiilor prev. de art.387 c.pr.civ., fără să se precizeze sumele nete ce revin fiecărui intimat, sunt întemeiate deoarece, într-adevăr apărătorul intimaților a procedat la întocmirea unui număr de 9 dosare de executare silită în baza aceluiași titlu executoriu, ajungându-se la stabilirea unui onorariu de avocat de 5200 lei pentru fiecare dosar, în mod arbitrar, fără nicio justificare, urmărindu-se în realitate creșterea costurilor cheltuielilor de executare în vederea încasării unor onorarii de avocat, cu caracter nereal, care depășesc valoarea muncii, activității prestate efectiv de către apărător.
Afirmațiile contestatoarei în sensul că exercitarea dreptului de executare silită are un caracter abuziv, fiind utilizat în scopul vătămării societății constând în caracterul abuziv al executării silite, obținerii unor foloase materiale necuvenite și că inițial executarea s-a făcut în temeiul unui titlu executoriu modificat, fiind obligată la plata unei sume mai mici, în raport de onorariul executorului, vătămarea constând în divizarea abuzivă a titlului executoriu în 9 dosare în scopul încasării onorariilor, a unor cheltuieli de executare mari, onorariul de 5300 lei fiind foarte mare, nu pot fi avute în vedere întrucât intimații în calitate de creditori au dreptul să decidă cu privire la modalitatea de formulare a cererii de executare silită, cerere de care executorul are obligația să țină seama, cu respectarea principiului disponibilității din partea creditorilor, neexistând un abuz de drept în acest sens, iar onorariul executorului a fost stabilit proporțional în raport de suma calculată, datorată efectiv de către contestatoare față de intimații din prezenta cauză, indiferent de valoarea drepturilor salariale la care a fost obligată față de alți creditori.
Împrejurările invocate de către contestatoare în sensul că toate cheltuielile de executare au fost majorate de 9 ori fără să se țină seama de actele comune din cele 9 dosare, intimații fiind de rea credință datorită neîntocmirii unui singur dosar de executare în care cheltuielile de executare ar fi avut valoarea minimă prevăzută de Ordinul nr.2550/C/2006, nu au niciun temei legal, fiind simple aprecieri ale contestatoarei deoarece în realitate se analizează în ce măsură contestatoarea și-a executat de bună voie obligația anterior formulării cererii de executare silită și nicidecum de numărul de dosare întocmite de către executor la cererea apărătorului intimaților, a altor creditori, mai ales că onorariul executoriului se stabilește în raport de activitatea depusă de executor, de munca efectiv prestată de către acesta, de valoarea debitului datorat de către contestatoare, de forma de executare constând în poprire, de demersurile efectuate de către executor în vederea finalizării executării silite.
Motivele invocate de către contestatoare în sensul că și-ar fi executat de bună voie obligația conform art.371 alin.3 cod pr. civilă în urma somației, nefiind poprită suma datorată, onorariile minimale, maximale pentru emiterea notificărilor, comunicarea actelor de procedură fiind în baza Ordinului nr.2550/2006 între 20 și 400 lei, executorul având obligația să perceapă un onorariu maxim de 400 lei și că, în urma achitării debitului, activitatea executorului a constat doar în munca depusă pentru emiterea somației, cheltuielile de executare neputând avea valori foarte mari, sunt neîntemeiate întrucât achitarea debitului la data de 25.08.2011 a fost efectuată în urma declanșării executării silite, plata nefiind realizată de bună voie, ci în urma blocării conturilor prin poprire ale contestatoarei, iar Ordinul nr.2550/2006 vizează perceperea unor onorarii minimale sau maximale în raport de anumite categorii de acte întocmite de executor, respectiv notificări, valori neaplicabile în speță, ținându-se seama de toate actele de executare, de activitatea depusă de către executor care nu poate fi obligat să perceapă sume modice fără să se țină seama de toate actele de executare întocmite, de valoarea debitului datorat.
Criticile contestatoarei în sensul că a fost de bună credință, colaborând cu executorul, calculând sumele fiecărui intimat, achitând debitul, fiind necesară constituirea unui singur dosar de executare privind titlul executoriu și că eronat nu s-a ținut seama de plata de bună voie a debitului pentru toate dosarele de executare, fiindu-i restituită suma de 2745,66 lei percepută pentru emiterea dispozițiilor de poprire, având obligația să achite doar cheltuielile de executare calculate numai pentru operațiunile realizate de executor, sunt nefondate deoarece indiferent de buna credință a societății, de opțiunile acesteia privind întocmirea unui singur dosar de executare, la stabilirea cuantumului onorariului de executor, se ține seama de modalitatea de formulare a cererii de executare, de activitatea depusă de executor, de munca efectiv prestată de către acesta și nicidecum de anumite procese verbale întocmite la data închiderii dosarului, iar contestatoarea avea obligația să achite toate sumele datorate tuturor persoanelor înserate în cuprinsul dispozitivului titlului executoriu după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței în scopul evitării suportării unor cheltuieli de executare silită.
Invocarea de către contestatoare a nerespectării jurisprudenței CEDO privind acordarea cheltuielilor de judecată care trebuie să fie reale, necesare, să aibă un caracter rezonabil în raport de cauza dedusă judecății (hotărârile din 22.02.2007 privind cauza Gavrileanu împotriva României, 14 decembrie 2006 privind cauza Lupas si alții împotriva României, din 17 decembrie 2004 privind cauza C. si M. împotriva României, 28 septembrie 2004 referitoare la cauza S. si Pîrcaiab împotriva României), un reclamant neputând obține rambursarea costurilor si cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea, caracterul rezonabil al cuantumului lor nu justifică exonerarea contestatoarei de la plata onorariului de executor în condițiile în care suma de 5300 lei constituie prin însăși natura sa o sumă reală, necesară, fiind rezultatul nerespectării de către contestatoare a obligației de a achita debitul datorat la scadență, sumă care corespunde muncii, activității prestate de către executor, cuantumului debitului datorat, mai ales că aceasta include și TVA reprezentând obligația executorului de a achita taxa pe valoarea adăugată în calitate de plătitor de asemenea taxe la bugetul statului.
Aspectele invocate de către intimați în sensul că obiectul contestației a vizat doar micșorarea onorariului de avocat și nicidecum înlăturarea acestuia, acordându-se ceea ce nu s-a cerut cu încălcarea principiului disponibilității și că înlăturarea onorariului de avocat are ca efect instituirea în sarcina lor a obligației de a restitui contestatoarei onorariul, fără să existe vreo culpă procesuală din partea intimaților, au un temei legal deoarece, într-adevăr, în mod greșit s-a procedat la înlăturarea în integralitatea sa a onorariului de avocat, fără să se țină seama de modalitatea de formulare a contestației la executare, de demersurile efectuate de către avocat la momentul formulării cererii de executare silită în vederea constrângerii contestatoarei de a achita sumele datorate intimaților, de refuzul contestatoarei de a-și executa de bună voie obligația anterior formulării cererii de executare silită.
Apărările intimaților în sensul că eronat s-a considerat inexistența plății onorariului de avocat în baza facturii fiscale, fără să se țină seama de acceptarea de către creditori a acestei facturi, de achitarea sumei respective, sumă încasată în contul apărătorului, nu pot fi avute în vedere întrucât factura sus menționată atestă stabilirea unui onorariu de avocat exagerat de mare în raport de munca, activitatea efectiv prestată de către apărător, iar emiterea acestei facturi, înscrierea unei anumite sume de bani în cuprinsul acesteia, nu justifică obligarea contestatoarei la plata sumei de 5200 lei cu titlu de onorariu de avocat, ci dimpotrivă la stabilirea cuantumului real al acestui onorariu se ține cont de întreaga activitate depusă de apărător pe parcursul executării silite, suma fiind exagerat de mare, neavând un caracter rezonabil față de actele de executare întocmite, de demersurile efectuate, în realitate, de apărător.
Motivele invocate de către intimați potrivit cărora soluția pronunțată condiționează achitarea în avans a sumelor reprezentând onorariu de avocat, fiindu-le restricționat liberul acces la justiție, având obligația să achite onorariul de avocat ulterior finalizării procedurii de executare silită și că eronat a fost aplicat un tratament discriminatoriu, anulându-se onorariul de avocat, menținându-se onorariul executorului fără să se țină seama de inexistența vreunei dovezi privind plata acestuia, sunt neîntemeiate deoarece, în speță, la stabilirea cuantumului onorariului de avocat se ține seama nu numai de normele CEDO privind accesul liber la justiție, ci de necesitatea, caracterul rezonabil, real al onorariului de avocat în raport de munca efectiv prestată de către acesta, activitate care nu se raportează direct la activitatea executorului, fiind imposibil să se pună semnul egalității între cele două tipuri de activitate, mai ales că apărătorul intimaților nu a făcut dovada efectuării unor demersuri care să necesite o activitate complexă față de cea a executorului în vederea recuperării debitului pentru a justifica onorariul în valoare de 5200 lei.
În raport de aceste considerente, tribunalul ținând seama de disp. art.304 pct.8, 9 cod pr. civilă, art.3041 cod pr. civilă, în baza art.312 alin. 1, 2, 3 cod pr. civilă, va admite recursurile, va modifica în parte sentința recurată în sensul că în baza disp. art. 399 c.pr.civ. va anula în parte procesul verbal de cheltuieli de executare din 02.08.2011 și procesul verbal de îndreptare a cheltuielilor de executare din 16.08.2011 privind cheltuielile de executare constând în onorariu de avocat în sensul reducerii cuantumului acestuia de la suma de 5200 lei la suma de 1600 lei, urmând să fie exonerată contestatoarea de la plata diferenței de 3600 lei.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței, ca fiind legale și temeinice.
În baza art.274 cod pr. civilă, vor fi obligați recurenții intimați la plata sumei de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, repreznetând taxe de timbru, timbre judiciare și se vor compensa în totalitate cheltuielile de judecată suportate în recurs ținându-se seama de disp. art. 276 cod pr. civilă în urma admiterii ambelor recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta contestatoare S. C. M. SA cu sediul procedural ales la C. Zonal de M. București – cu sediul în București, Piața Gării de Nord, nr.1-3, sector 1, precum și de recurenții intimați P. M. A., M. N., T. E., I. L., O. M., G. D., O. C. C., B. M., toți cu sediul ales la Cabinet Avocat M. S. H. cu sediul în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 429/ 16.01.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că anulează în parte procesul verbal de cheltuieli de executare din 02.08.2011 și procesul verbal de îndreptare a cheltuielilor de executare din 16.08.2011 privind cheltuielile de executare constând în onorariu de avocat în sensul reducerii cuantumului acestuia de la suma de 5200 lei la suma de 1600 lei.
Exonerează contestatoarea de la plata diferenței de 3600 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă recurenții intimați la plata sumei de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și compensează în totalitate cheltuielile de judecată suportate în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. M. C. F. L. Șalar
GREFIER,
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. MC /Tehnored. TS
3 ex./04.03.2013
D.f._ Judec. Ploiești
J.f. F. G. M.
| ← Expropriere. Sentința nr. 4913/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1393/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
