Pretenţii. Sentința nr. 1/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 503/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.503
Ședința publică din data de 25.09.2012
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant Z. F. domiciliat în com. M., ..1443, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 133/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații pârâți G. ȘCOLAR M. – cu sediul în com. M., .. Prahova, . cu sediul în com. M., .. Prahova.
Cererea de apel timbrată cu suma de 10,00 și 256,00 lei taxă de timbru și 2,5 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat P. N. și . reprezentată de cons.jr.B. G., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție recalificarea căii de atac în raport de valoarea obiectului cererii.
Reprezentantul recurentului reclamant, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la recalificarea căii de atac.
Reprezentantul intimatei . în prezenta cauză, calea de atac este apelul.
Instanța recalifică calea de atac ca fiind apelul în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul recurentului reclamant, depune la dosar taxa de timbru în suma de 10,00 lei, solicitând lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a achita și diferența de taxă de timbru.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurentului să achite diferența de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat P. N. și . reprezentată de cons.jr.B. G., lipsind celelalte părți.
Reprezentantul recurentului depune la dosar diferența de taxă de timbru în sumă de 256,00 lei și arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Cons.jr.B. G., arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor privind reparațiile ce trebuiesc aduse imobilului, arătând că instanța de fond în mod eronat a reținut că nu ar exista legătură de cauzalitate între prejudiciul cauzat reclamantului și fapta pârâtelor de a nu fi asigurat curtea școlii în sensul de a nu lăsa să pătrundă pe terenul de sport elevii în timpul orelor de sport, cât și după orele de program, fără a fi supravegheați de profesori sau un alt personal. Solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
consilier juridic B. G., pentru intimata ., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arată că în mod corect instanța de fond a reținut că pentru aplicarea dispozițiilor art.1000 alin.4 reclamantul trebuia să facă dovada că există un raport de cauzalitate între neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor profesorului și săvârșirea de către elev a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Arată că terenul de sport se află pe un alt amplasament, nefiind în aceeași curte cu școala. Solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la nr._ din 5 mai 2011, reclamantul Z. F. a chemat in judecată pe pârâții G. Școlar M. si ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligate pârâtele, in solidar, să procedeze la construirea parapetului din stâlpi de țeavă și plasă din sârmă de B. pentru protecția zidului din spatele casei sale pe toată lungimea, la o înălțime de 5 m.; să fie obligate să-i plătească parapetul construit deja in acel punct de el prin mijloace proprii, insă nu pe toată lungimea; să fie obligate să-i repare stricăciunile provocate de loviturile cu mingea de fotbal de către elevii școlii sau să fie el abilitat să facă aceste reparații pe cheltuiala pârâtelor; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că proprietatea sa – casa si anexele gospodărești – sunt aliniate cu spatele pe hotarul curții scolii din satul M. Pămanteni, despărțite de un gard din lemn, curte în care se află terenul de sport al scolii si prin loviturile necontrolate elevii lovesc peretele din spatele casei, gardul sau acoperișul, astfel că i-au provocat deteriorări la gard, pereți, acoperiș si alte lucrări de construcție.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 1000 alin. 4cod civil si art. 274 cod procedură civilă.
La data de 13 septembrie 2011 pârâta . întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâtul G. Scolar M., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiați martorii C. S. si S. C., a fost depus interogatoriu pentru a fi luat pârâtului G. Scolar M., a fost luat interogatoriu pârâtei .-a dispus efectuarea unei expertize tehnice construcții, ce a fost întocmită de expert M. G. si depusă la dosar.
P. sentința civilă nr.133/24.01.2012 Judecătoria Vălenii de M. a admis in parte acțiunea precizata și a obligat paratele sa construiască un parapet de protecție pe latura ce se învecinează cu proprietatea reclamantului.
P. aceeași sentință instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea paratelor la plata parapetului construit de reclamant si capătul de cerere privind contravaloarea degradărilor aduse imobilului situat in . Pamanteni, ., jud. Prahova ca neîntemeiate.
În motivarea soluției instanța de fond a arătat că fundamentarea răspunderii institutorului potrivit art.1000 alin.4 C.civ. decurge din însăși redactarea textului care se refera la elevii si ucenicii aflați ,, sub a lor supraveghere „ așadar neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi de supraveghere este factorul de fundamentare a răspunderii.
A precizat prima instanță că, art.1000 si alin.4 stabilește o tripla prezumție, dedusa din fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, comisa de către elev sau ucenic, respectiv prezumția ca îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinita in mod corespunzător, prezumția de cauzalitate, dintre neîndeplinirea acestei îndatoriri si săvârșirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii și prezumția vinei (culpei) profesorului in îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce ii revenea.
A mai susținut instanța de fond că angajarea răspunderii in ipoteza prevăzuta de art.1000 alin.4 C.civ. face necesara întrunirea nu numai a unor condiții speciale, dar si a condițiilor generale ale răspunderii, respectiv, victima prejudiciului va trebui sa facă dovada cu privire la: existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite a elevului ori ucenicului, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, in principiu, existenta vinei elevului ori a ucenicului.
A concluzionat prima instanță că, analizând toate aceste condiții prin prisma susținerilor reclamantului si probelor administrate in cauza, rezulta ca imobilul reclamantului se învecinează cu terenul de sport al scolii, împrejurare care de-a lungul timpului i-a creat acestuia neplăceri din cauza activităților desfășurate pe acest teren, având în vedere declarațiile martorilor C. S. si Schiou C. conform cărora terenul de sport era folosit atât de elevii scolii, fara a putea preciza daca aceștia se aflau in timpul orelor de curs sau in afara lor, dar si de alte persoane din localitate care desfășurau activitatea sportive si in timpul săptămânii dar si campionate de fotbal in zilele de duminica, atât imobilul reclamantului cat si gardul ce desparte cele doua proprietatea fiind afectate in timp din cauza jocului de fotbal, fara insa a putea preciza in concret când s-au petrecut faptele si cine le-a săvârșit.
A mai arătat prima instanță că, în cauza de fata reclamantul a înțeles sa cheme in judecata pe acest capăt de cerere atât G. Scolar Maneciu cat si ., cu încălcarea prevederilor art.1000 alin.4 C.civ. care prevăd expres ca o astfel de răspundere este stabilita in mod expres doar in sarcina unui profesor si când in discuție sunt elevi minori, capăt de cerere cu privire la care reclamantul nu a probat îndeplinirea cumulativa a condițiilor prevăzute de lege, așa cum a fost relatate mai sus, motiv pentru care se impune respingerea acestuia ca neîntemeiat.
A motivat instanța de fond că în cauza s-a efectuat si un raport de expertiza constructor care a relevat anumite prejudicii existente la imobilul reclamantului, instanța de fond apreciind însă că acest aspect nu poate face obiectul analizei câtă vreme celelalte condiții prevăzute de lege nu sunt îndeplinite, raport de expertiză ce constata insa ca nu exista nici un parapet de protecție la terenul de sport al scolii, menționând totodată ca exista in curs de derulare o investiție finanțata de Guvernul României privind construcția unui astfel de parapet de protecție ce este in curs de edificare, un asemenea parapet fiind necesar pentru protecția proprietății reclamantului, astfel încât se impune admiterea acestui capăt de cerere în sensul obligării paratelor sa construiască un parapet de protecție pe latura ce se învecinează cu proprietatea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului apelantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu ar exista legătura de cauzalitate între prejudiciul ce i-a fost cauzat și fapta pârâtelor de a nu fi asigurat curtea școlii în sensul de a nu lăsa să pătrundă pe terenul de sport elevii în timpul orelor de sport cât și în afara acestora fără a fi supravegheați de profesori sau alt personal, fapt care era obligatoriu, culpa celor sus menționați prezumându-se în baza art. 1000 al.4. cod civil și care a fost dovedita de el cu probele administrate, inclusiv declarații de martori.
Susține apelantul că în cauza de față exista o răspundere mixtă atât a elevilor, profesorilor dar si a conducerii școlii, acționând prezumția de vinovăție a acestora, urmând ca școala și primăria să stabilească în concret cui aparține culpa, iar printr-o acțiune în regres în condițiile art. 1000 al.3. cod civil, școala și primăria să acționeze în justiție pentru recuperarea prejudiciului, persoanele vinovate de crearea acestuia.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 29.03.2012.
Tribunalul, examinând sentința apelată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform cărții de identitate a reclamantului, extrasului de carte funciară, încheierii nr.5692/2008, hotărârii nr.1/2001, reclamantul domiciliază în comuna M., .. 1443, jud. Prahova, proprietatea sa învecinându-se cu terenul de sport aflat în administrarea Grupului Școlar M., atât construcția sa – casă de locuit cât și gardul despărțitor prezentând numeroase degradări produse și prin lovirea cu mingea de fotbal ca urmare a jocului practicat de elevii școlii, de diverse persoane pe terenul din curtea școlii, astfel cum se menționează în cuprinsul raportului de expertiza tehnica construcții întocmit în cauza de expert M. G..
Precizează expertul că sportul cu mingea, din cauza specificului acestuia, poate produce degradări la clădirea reclamantului, degradări care constau în speță în șipci rupte și lați fisurați la gard, iar la locuință, pe peretele exterior, spre terenul de sport, respectiv tencuielile si zugrăvelile sunt parțial degradate, vopsitorii parțial degradate la lambriul din lemn al peretelui exterior, burlane din tablă zincată degradate, coșuri de fum parțial degradate, valoarea acestor degradări fiind stabilită de expert la suma de 5.506 lei.
A mai susținut expertul că nu există în prezent niciun parapet de protecție la terenul de sport al școlii, fiind în curs de execuție o bază sportivă multifuncțională, investiție finanțată de Guvernul României și care cuprinde și un parapet de protecție pe toate laturile terenului, situație confirmată și de actele depuse de Primaria comunei Mănciu la dosar, costând în proiectul bazei sportive multifuncționale cuprinzând memoriu tehnic de arhitectură, autorizație de construire, extras de carte funciară .
Martorii C. Ș. și S. C. au declarat că elevii școlii joacă fotbal atât în timpul orelor de sport cât și în afara acestora, precum și alte persoane care intra pe teren inclusiv duminica, ocazie cu care mingea lovește gardul care împrejmuiește terenul reclamantului, rupându-l, precum și casa acestuia, burlanele, acoperișul, coșul de fum, iar când mingea rămânea pe acoperiș aruncau cu pietre în casa reclamantului pentru a o da jos, ori chiar urcau pe casă în acest scop.
Disp.art.998-999 c.civ. stipulează ca pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu, adică, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constând in acea fapta prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând in intenția, neglijenta, imprudenta cu care a acționat.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că proprietatea reclamantului se învecinează cu terenul de sport aflat în administrarea Grupului Școlar Maneciu, teren pe care elevii în timpul orelor de sport și în afara acestora, alte persoane, inclusiv sâmbăta și duminica, jucau fotbal, lovind cu mingea gardul ce împrejmuiește locuința reclamantului deteriorându-l, precum și peretele exterior al casei acestuia, burlanele, acoperișul, coșul de fum, aruncând cu pietre în casa reclamantului pentru a coborî mingea de pe acoperiș sau chiar urcându-se pe casă în acest scop, împrejurări ce au determinat degradarea gardului și locuinței aparținând reclamantului, degradări evaluate de expert la suma de 5.506 lei.
Ca atare, în condițiile în care pârâtul G. Școlar M., deși are în administrare clădirea școlii și curtea aferentă, inclusiv terenul de sport, nu a luat măsurile necesare pentru asigurarea perimetrului școlii, inclusiv al terenului de sport, astfel încât prin desfășurarea de activități sportive, inclusiv a jocului de fotbal, să nu se încalce și să nu fie afectată proprietatea reclamantului, înseamnă că prin fapta sa ilicită constând în neluarea măsurilor necesare asigurării perimetrului școlii și implicit protejarea proprietății reclamantului si deci încălcarea normelor de bună vecinătate, a cauzat un prejudiciu acestuia, constând în degradarea imobilului, proprietatea reclamantului.
Astfel, cât timp degradarea imobilului reclamantului este consecința neluării măsurilor necesare de către pârâtul G. Școlar M. pentru buna desfășurare a activităților sportive, prin asigurarea perimetrului și paza terenului de sport astfel încât prin desfășurarea unor asemenea activități să nu mai fie afectată proprietatea reclamantului cu care se învecinează, înseamnă că sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Faptul că în prezent există un proiect pentru realizarea unei baze sportive multifuncționale în cadrul căruia se va realiza și un panou de protecție pe toată lungimea proprietății reclamantului, nu înseamnă că pârâtul nu răspunde pentru pagubele create până în prezent acestuia, în condițiile în care, în calitate de administrator direct al terenului de sport, avea obligația să depună toate diligențele, să ia toate măsurile necesare pentru ca prin desfășurarea activităților școlare, inclusiv sportive, a jocului de fotbal, să nu fie încălcată, degradată, deteriorată proprietatea reclamantului.
Împrejurarea că reclamantul a invocat eronat ca și temei de drept art.1000 al.4. cod civil în baza căruia răspunderea este stabilită în mod expres doar în sarcina unui profesor și când în discuție sunt elevi minori și nicidecum a instituției școlare, nu atrage exonerarea pârâtului G. Școlar Maneciu de plata contravalorii degradărilor aduse imobilului reclamantului, în condițiile în care probele administrate în cauză atestă cu certitudine culpa pârâtului G. Școlar M. care în calitate de administrator al terenului de sport, adică cel care gestionează în mod efectiv acest teren, avea obligația să depună toate diligențele necesare, să ia toate măsurile în scopul protejării dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului și deci să nu aducă atingere dreptului de proprietate al apelantului, fiind incidente disp. art.998-999 c.civ. nemodificat, mai ales că instanța are obligația de a analiza cauza în raport de situația de fapt expusă și dovedită cu probele administrate și nicidecum strict de temeiul de drept invocat de parte în susținerea cererii sale.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins cererea privind obligarea pârâtului G. Școlar Maneciu la plata contravalorii degradărilor aduse imobilului proprietatea reclamantului, ca neîntemeiata, întrucât în cauza sunt aplicabile disp.art. 998-999 cod civil, în baza căror este angajată răspunderea civila delictuală a pârâtului.
În ceea ce privește cererea vizând obligarea și a pârâtei . contravalorii degradărilor produse, o asemenea cerere este neîntemeiată deoarece, chiar dacă clădirea școlii si terenul aferent se află în proprietatea Comunei Maneciu, fiind cea care ar aloca fondurile necesare desfășurării activității didactice, cel care răspunde de pagubele aduse în urma administrării directe a bunului este persoana juridică care deține efectiv bunul respectiv, care exercită toate prerogativele conferite de dreptul de administrare constând în obligația de a lua toate măsurile necesare nu numai în scopul gestionării corespunzătoare a bunului, ci și înlăturării tuturor efectelor negative cauzate terților din cauza modalității defectuoase de gestionare a activității școlare, de neluarea la timp a măsurilor optime în vederea asigurării protecției propriului imobil într-o manieră de natură să nu aducă atingere proprietății reclamantului, în speță.
Or, în temeiul dreptului de administrare directă, efectivă, pârâtul G. Școlar M. are obligația să respecte normele de bună vecinătate și implicit proprietățile celor cu care se învecinează, manifestând însă neglijență constând în neluarea niciunei măsuri în acest sens, permițând prin fapta sa de neglijență de care a dat dovadă, ca proprietatea reclamantului cu care se învecinează terenul de sport să fie supusă distrugerii, constând în degradarea gardului, a peretelui exterior al clădirii, a burlanelor, acoperișului, coșului de fum, prin folosirea terenului de sport de către elevi, terțe persoane oricând, neîngrădit, inclusiv la sfârșit de săptămâna, teren al cărui perimetru și a cărui pază nu sunt asigurate.
Criticile apelantului în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi reținut că nu ar exista legătura de cauzalitate între prejudiciul ce i-a fost cauzat și fapta pârâtelor de a nu fi asigurat curtea școlii, fapt care era obligatoriu, sunt întemeiate, deoarece pârâtul G. Școlar Maneciu având în administrare directă terenul de sport, gestionând în mod efectiv activitățile școlare, inclusiv sportive, avea obligația de a asigura perimetrul acestuia, astfel încât, prin protejarea imobilului aflat în administrarea sa, să se respecte dreptul de proprietate și al celor cu care se învecinează, inclusiv al reclamantului.
Or, în condițiile în care pârâtul G. Școlar M. nu a efectuat demersurile necesare, nu a luat măsurile care se impuneau, și la timp, pentru ca activitățile sportive să se desfășoare astfel încât să nu se aducă atingere dreptului de proprietate al reclamantului, acesta suferind un prejudiciu tocmai ca urmare a neluării unor asemenea măsuri, înseamnă că există legătură de cauzalitate între fapta de neglijență a pârâtului și prejudiciul creat reclamantului, caz în care pretenția apelantului de a-i fi achitată c/valoarea acestui prejudiciu este întemeiată.
Susținerea apelantului conform căreia se prezumă culpa pârâților, a unor terțe persoane salariate ale acestora în condițiile în care G. Școlar M. a dovedit neglijență, neluând nicio măsură pentru a asigura perimetrul terenului de sport, permițând desfășurarea activităților sportive, inclusiv a jocului de fotbal de către elevi, terțe persoane, care au avut acces neîngrădit pe teren și că în urma neluării măsurilor necesare pentru asigurarea desfășurării activităților sportive fără să se aducă atingere imobilului proprietatea reclamantului, care a fost afectat de-a lungul timpului este justificată deoarece, indiferent de temeiul juridic indicat eronat în cuprinsul acțiunii, la stabilirea temeiniciei pretențiilor reclamantului se ține seama de probele administrate în cauză care atestă cu certitudine culpa pârâtului G. Școlar M. care, în calitate de administrator al terenului de sport, avea obligația să depună toate diligențele necesare, să ia toate măsurile în scopul protejării dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului și deci să nu aducă atingere dreptului de proprietate al apelantului.
Afirmațiile apelantului în sensul că în speță ar exista o răspundere mixtă a elevilor, profesorilor, conducerii școlii, operând prezumția de vinovăție a acestora, școala, primăria având obligația să stabilească în concret cui aparține culpa, iar printr-o acțiune în regres în condițiile art. 1000 al.3. cod civil, școala și primăria să acționeze în justiție pentru recuperarea prejudiciului, persoanele vinovate de crearea acestuia, nu au relevanță întrucât exced obiectului cauzei în cadrul căreia se analizează, ținând seama de cadrul procesual stabilit de reclamant în raport de persoanele cu care a înțeles sa se judece, dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților în funcție de disp. art. 998-999 cod civil și nicidecum dacă sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a profesorilor sau a altor persoane.
P. urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că în cauza sunt îndeplinite disp.art.998 - 999 cod civil nemodificat pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului G. Școlar M., în temeiul art. 296 cod procedura civila, va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va obliga acest pârât să plătească reclamantului suma de 5506 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului plus 1842,3 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, în temeiul disp. art. 274 c.p.c.
Totodată, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei . contravalorii prejudiciului de 5.506 lei către reclamant, ca neîntemeiat, deoarece cel care răspunde de pagubele aduse în urma administrării directe a bunului este persoana juridică care deține efectiv bunul respectiv, care exercită toate prerogativele conferite de dreptul de administrare, respectiv G. Școlar M., caz în care acestuia îi revine obligația de a răspunde pentru prejudiciul cauzat apelantului.
De asemenea, instanța va menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește obligația referitoare la edificarea parapetului instituită în sarcina pârâților și respingerea capătului de cerere referitor la plata c/valorii parapetului edificat de reclamant.
În temeiul art. 274, 276 c.pr.civ. instanța va obliga în solidar pe intimați la 268 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de de apelantul reclamant Z. F. domiciliat în com. M., .. Prahova împotriva sentinței civile nr. 133/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimații pârâți G. ȘCOLAR M. – cu sediul în com.M., .. Prahova, . cu sediul în com. M., .. Prahova și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtul G. Școlar M. să plătească reclamantului suma de 5.506 lei reprezentând c/valoare prejudiciu cauzat reclamantului plus 1842,3 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului . c/valorii prejudiciului de 5.506 lei către reclamant ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței, numai în ceea ce privește obligația referitoare la edificarea parapetului instituit în sarcina pârâților și respingerea capătului de cerere referitor la plata c/valorii parapetului edificat de reclamant.
Obligă în solidar pe intimați la 268 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. C. C. M.
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.C.R./tehn. D.C.
5 ex/4.10.2012
d.f._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1222/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1217/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
