Obligaţie de a face. Decizia nr. 355/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-05-2012 în dosarul nr. 355/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 355
Ședința publică din data de 17.05.2012
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: A. G. H.
GREFIER: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - reclamanțiB. W. G.și D. CRENGUȚA, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură P. T., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - pârâtă S.C. N. C. S.R.L., cu sediul în Ploiești, .. 2, .. Prahova, și intimatul - reclamant N. R., domiciliat în Ploiești, .. 11, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată la cele două strigări ale cauzei lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul, constată că din eroare apelanții-reclamanți au fost citați cu mențiunea de a timbra apelul cu suma de 9,5 lei și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei, având în vedere că motivele de apel vizează neacordarea cheltuielilor de judecată, cererea de apel nefiind astfel supusă plății taxei judiciare de timbru, după care, examinând actele și lucrările dosarului, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.6187/ 105/2007, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la demontarea ferestrelor termopan amplasate pe peretele din spate al societății reclamante, precum și a materialelor de ornament amplasate pe peretele de la stradă, iar în caz de refuz să fie abilitată reclamanta să efectueze aceste lucrările pe cheltuiala pârâtei.
De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei să aducă pereții societății la stadiul existent anterior efectuării acestor lucrări.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta deține ca punct de lucru activul spațiu comercial (restaurant) situat în Ploiești, Piața V. ..5, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.1961/23.05. 2005 și pe partea din spate a spațiului, reprezentanții societății pârâte au aplicat ferestre din tâmplărie PVC cu geam termopan, fără să ceară acordul reclamantei, făcând astfel imposibil accesul acesteia pentru a efectua lucrările de conservare a peretelui.
Totodată, s-a mai precizat că prin închiderea spațiului respectiv nu se mai poate efectua aerisirea spațiului de depozitare, astfel încât produsele alimentare sunt supuse pericolului de a se perisa.
Reclamanta a învederat că, tot fără acordul său, societatea pârâtă a aplicat pe peretele dinspre . de ornament, împiedicând astfel posibilitatea folosirii spațiului potrivit necesităților, astfel că nu pot fi efectuate lucrări pentru o fereastră, întrucât exteriorul peretelui a fost în totalitate ocupat de pârâtă.
În raport de susținerile reclamantei, pârâta a formulat în baza disp. art. art.115 – 118 C.pr.civilă întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu sunt reale susținerile reclamantei, deoarece ferestrele termopan au fost amplasate pe locul altora existente și care erau din fier cornier și geam mat.
S-a menționat că aerisirea spațiului societății reclamante se face printr-un geam existent la momentul achiziționării imobilului, iar spațiul acesteia nu a fost afectat în niciun mod de lucrările efectuate de pârâtă, iar pe exteriorul clădirii pârâta a montat un ornament care însă nu depășește spațiul deținut de aceasta.
La termenul de judecată din data de 9.06.2008, pârâta a invocat excepția necompetentei materiale a instanței, având în vedere că litigiul are ca obiect o obligație de a face ce este de competența instanței civile, iar nu comerciale.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților, cu înscrisuri, interogatorii și expertiză tehnică de specialitate construcții civile și industriale, Tribunalul Prahova – Secția Comercială și de C. Administrativ a respins excepția necompetentei materiale a instanței invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus obligarea pârâtei să demonteze ferestrele termopan amplasate pe peretele din spate al imobilului în litigiu și să readucă peretele la stadiul anterior efectuării lucrărilor, iar în caz de refuz a fost abilitată reclamanta să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că spațiile în litigiu reprezintă spații comerciale în care societățile își desfășoară activitatea, făcând parte din fondul de comerț al acestora, context în care s-a apreciat că litigiul are o natură comercială nefiind evaluabil în bani.
Pe fondul cauzei s-a constatat că reclamanta a achiziționat spațiul comercial, situat în Ploiești, Piața V., nr.5 ..Prahova, compus dintr-o parte din subsol și parter, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cu7mpărare autentificat sub nr.1861/2005, iar pârâta a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1755/13.05.2004 imobilul – spațiul comercial Dealul M., efectuând mai multe lucrări de reamenajare constând în montarea unor ferestre și închiderea spațiului de aerisire.
Raportul de expertiză construcții civile a stabilit că prin montarea ferestrelor, efectuată fără existența în prealabil a unei autorizații de construcție, închiderea s-a realizat cu tâmplărie PVC, panouri fixe și trei panouri cu grile de ventilație constatându-se că în aceleași spațiu se află și două ferestre de aerisire.
Astfel, s-a concluzionat că, întrucât prin închiderea ferestrei de aerisire a spațiului de alimente s-a creat reclamantei un prejudiciu, acțiunea a fost apreciată ca fiind întemeiată sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta S.C. N. C. S.R.L., iar prin decizia nr.197/20.10.2008 a Curții de Apel Ploiești a fost respins apelul ca nefondat.
Prin decizia nr.2543/22.10.2009 a ICCJ a fost admis recursul declarat de pârâta . împotriva deciziei nr.197/20.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția Comercială și de C. Administrativ, a fost modificată această decizie în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței nr.586/16.06.2008 a Tribunalului Prahova Secția Comercială și de C. Administrativ pe care a desființat-o, trimițând cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești ca instanță civilă.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, cauza a fosat înregistrată sub nr._ .
La data de 14.10.2010, instanța de fond a repus cauza pe rol constatând ca reclamanții N. R., D. C. si W. G. Branza si-au însușit acțiunea introdusa de Dealu M. SA, si acordându-se mai multe termene de judecată, la solicitarea parților in vederea soluționării pe cale amiabila a litigiului, iar la data de 03.03.2011 a fost suspendată judecata cauzei in baza art. 242 alin1 pct 2 pentru lipsa părților.
La data de 10.11.2011 a fost repusă cauza pe rol la solicitarea reclamanților.
Prin sentința civilă nr._/24.11.2011, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată reclamanții B. W. G., D. Crenguța și N. R., dispunându-se obligarea pârâtei să demonteze ferestrele termopan amplasate pe peretele din spate al imobilului în litigiu și să aducă peretele la stadiul anterior efectuării lucrărilor, iar în caz de refuz au fost abilitați reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului N. R. suma de 4020,30 lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata către reclamanții D. Crenguța si Brânza W. G., ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1861/23.05.2005 spațiul comercial situat în Ploiești, Piața V.,nr.5, .. Prahova compus din o parte din subsol și parter, iar pârâta a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1755/13.05.2004 imobilul – spațiu comercial Dealu M., respectiv o parte din subsol și parter conform schiței de plan anexă.
În urma achiziționării spațiului, societatea pârâtă a efectuat mai multe lucrări de reamenajare, respectiv montarea unor ferestre și închiderea spațiului de aerisire a încăperilor de la subsol.
Expertiza tehnică întocmită în cauză a concluzionat că montarea ferestrelor a fost efectuată fără existența în prealabil a unei autorizații de construcție, închiderea făcându-se cu tâmplărie PVC, panouri fixe cu geam termopan și 3 panouri cu grile de ventilație, expertul arătând că în spațiul închis s-au montat centrale termice și aparate de aer condiționat care deservesc spațiul de la subsol proprietatea pârâtei.
De asemenea, s-a constatat că în același spațiu se află și două ferestre de aerisire, situate la subsol, a spațiului proprietatea reclamantei și unica fereastră de aerisire a depozitului de alimente.
A precizat expertul că aerisirea depozitului de alimente, prin închiderea spațiului, se va face împreună cu aparatele de climatizare montate de pârâți, prin cele 3 grile de ventilație existente, însă în sezonul cald este posibil ca, în speță căldura degajată de aparate, să nu mai permită o ventilație corectă necesară depozitului de alimente.
Prin urmare, constatând că ferestrele cu geam termopan au fost montate de societatea pârâtă fără a deține o autorizație de construcție în acest sens și fără acordul reclamantei, căreia i se creează un prejudiciu prin închiderea ferestrei de aerisire a spațiului de alimente, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată sub acest aspect.
În temeiul disp.art.274 C.pr.civilă a fost obligată pârâta la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, constând în taxă de timbru, onorariu avocat și onorariu expert, către reclamantul N. R., cheltuieli efectuate de către . primul ciclu procesual in fond, si care se cuvin acestuia in calitate de continuator al acestei societăți.
Cu privire la obligarea paratei la plata cheltuielilor efectuate de către reclamanții D. C. si Brânza W. G., sub forma onorariului de avocat, instata de fond a reținut că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă de plata a unui astfel de onorariu, astfel încât a fost respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel, în termen legal, reclamanții B. W. G. și D. Crenguța criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la obligarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care la dosarul cauzei se află chitanța de plată a onorariului de avocat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit disp.art.274 alin.1 C.pr.civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”
În speță, la fila 16 din dosarul nr._ al I.C.C.J. se află chitanța . nr. 0010/25.05.2009, prin care reclamanta D. Crenguța a achitat Cabinetului de Avocatură P. T. suma de 3.000 lei cu titlu de onorariu avocat în baza contractului de asistență juridică nr.75/2009.
Așa fiind, dezlegarea dată de instanța de fond capătului de cerere privind obligarea pârâtei S.C. N. C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta D. Grenguța în sensul respingerii acestuia reținându-se că la dosarul cauzei nu ar exista dovada plății onorariului avocatului, este greșită, câtă vreme, așa cum s-a mai arătat, o astfel de dovadă există în dosarul instanței de recurs.
Cum pârâta a căzut în pretenții, se impunea obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în toate ciclurile procesuale, inclusiv în fața instanței de recurs.
Pentru considerentele arătate tribunalul, urmează să admită apelul și, în baza art.296 C.pr.civ., va schimba în parte sentința apelată în sensul obligării pârâtei S.C. N. C. S.R.L. la plata către reclamanta D. Crenguța a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții-reclamanțiB. W. G. și D. CRENGUȚA, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură P. T., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/10.11.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. N. C. S.R.L., cu sediul în Ploiești, .. 2, .. Prahova, și intimatul-reclamant N. R., domiciliat în Ploiești, .. 11, ., . și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei D. Crenguța suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat ( f.16, dos.nr._ ICCJ).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.05.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. C. Hahoi A. G.
Grefier
N. L.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red/tehnored.HAG
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.C. R.
6 ex./28.05.2012
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 595/2012. Tribunalul PRAHOVA | Drepturi băneşti. Sentința nr. 3504/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
