Pretenţii. Decizia nr. 1005/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1005/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-07-2012 în dosarul nr. 1005/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
Dosar nr._ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1005
Ședința publică din data de 04.07.2012
PREȘEDINTE – C. I.
JUDECĂTOR – C. R. I.
JUDECĂTOR – D. L. C.
GREFIER – C. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât ORAȘUL V. DE M. prin P., cu sediul în V. de M., .. 77, județul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. V. la C.. Av. A. E. M. din Ploiești,m .. 18, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 131 din 24.01.2012 pronunțată de Judecătoria V. de M. în dosarul nr._ .
Dezbaterile si susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.06.2012 fiind con semnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integranta din prezenta când instanța pentru a da posibilitate să se depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de28.06.2012, dată la care instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor si lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 4.07.2012, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată:
P. acțiunea înregistrată pe Judecătoriei V. de M. sub nr._ din 23 februarie 2011 reclamantul N. V. a chemat in judecată pe pârâta Primăria orașului V. de M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat in dosarul nr._ a Tribunalului Prahova.
In motivarea acțiunii s-a arătat că prin decizia nr. 1064 din 19 februarie 2008 pronunțată de Inalta Curte de Casatie si Justiție, s-a admis recursul formulat de el si pe fond s-a admis contestația formulată împotriva dispoziției nr. 910 din 3 decembrie 2002 emisă de pârâtă si s-a dispus restituirea in natură si a suprafeței de teren de 1836 mp. situat in V. de M., .. 129, jud. Prahova. A mai susținut că pentru soluționarea litigiului nr._ Tribunalul Prahova a fost nevoit să efectueze numeroase cheltuieli si cum pârâta a căzut in pretenții prin decizia nr. 1064/2008 pronunțată de Inalta Curte de Casatie si Justiție, in temeiul disp.art. 274 si urm.cod procedură civilă, solicită obligarea acesteia la plata acestor sume.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 274 si urm.cod procedură civilă.
Au fost depuse alăturat, in copie, înscrisuri.
La data de 20 aprilie 2011, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia netimbrării acțiunii si exceptia prescripției dreptului la acțiune.
La data de 7 iunie 2011 reclamantul si-a precizat acțiunea, prin care solicită următoarele sume: 2408,33 lei si 713,50 euro, conform notei depuse la dosar (fila 21-42).
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si a fost luate interogatorii.
P. sentința civilă nr. 131/24.01.2012 Judecătoria V. de M. a respins exceptia prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiata.
A fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamantul N. V. împotriva pârâtului Orașul V. de M., prin primar.
A fost obligată parata către reclamanta la plata sumei de 950 lei reprezentând pretenții.
De asemenea, a fost admisă in parte cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata si obliga parata către reclamanta la plata sumei de 84 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că intre pârti s-a derulat un litigiu ce s-a finalizat prin admiterea recursului promovat de reclamant in dosar nr._, dosar in care s-a pronunțat decizia nr.1064/19 februarie 2008 de ICCJ.
La calculul termenului de prescripție se are in vedere faptul ca dreptul de creanța a luat naștere la data de 19.02.2008, data soluționării recursului, iar acțiunea de fata ,potrivit datei poștei, a fost introdusa la data de 18.02.2011, deci in interiorul termenului general de prescripție de 3 ani.
Având in vedere aceste considerente instanța de fond a respins exceptia prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiata.
Analizând pe fondul cauzei s-a reținut ca intre părți s-a derulat un litigiu ce s-a finalizat prin decizia nr.1064/19 februarie 2008 pronuntata de ICCJ in dosar nr. nr._ in sensul ca s-a admis recursul promovat de către reclamant in contradictoriu cu parata.
P. acțiunea formulata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor pe care le-a efectuat pe toata perioada derulării litigiului in conformitate cu dispozițiile art.274 si urm.C.p.c.
S-a reținut așadar ca partea poate sa solicite restituirea cheltuielilor de judecata pe calea unei acțiuni separate, ., temeiul unei astfel de acțiuni fiind art.998 C.civ. si 274 si urm.C.p.c.
Din actele dosarului rezulta ca reclamantul a achitat cu titlu de onorariu de avocat suma de 300 lei si 650 lei, chitanțele privind plata acestora regăsindu-se la fila 12 in dosarul Curții de Apel Ploiești si f.23 in dosarul ICCJ.
In dosarul de fata reclamantul a depus o . înscrisuri filele 32-42 toate acestea in limba germana, reprezentând bonuri fiscale eliberate de statii Peco, vignete, bilete avion si tren.
S-a retinut asadar ca principiul care rezulta din dispozițiile art.274 C.p.c la baza căruia sta culpa procesuala a partii care a căzut in pretenții, precum si unicitatea procesului civil, impun ca aceste cheltuieli sa cuprinda toate cheltuielile facute cu procesul, in toate fazele sale, indiferent cu ce titlu necesar fiind ca in final partea care le cere sa fi triumfat in proces. Pe lânga acest aspect parții reclamante ii revine obligația de a dovedi ca respectivele cheltuieli sunt efectuate in legătura cu procesul ce s.a derulat intre parti.
Desi la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, asa cum s-a menționat anterior, verificând datele acestora cu datele încheierilor de ședința sau cele ale pronunțării hotărârilor rezulta ca acestea sunt emise fie cu mult înainte sau cu mult dupa aceste date. Nu rezulta așadar ca toate aceste cheltuieli au fost efectuate in interesul procesului.
Pe langa onorariile depuse in calea de atac a apelului si recursului, la fila 31 din dosarul de fond s-a depus o chitanța in valoare de 250 lei reprezentând onorariu de avocat fara ca aceasta sa fie depusa in original ( ca celelalte chitante mentionate) sau sa poarte mențiunea ca a fost achitata in dosarul de fata.
In consecința constatând ca prin probele administrate reclamantul si-a dovedit doar in parte pretențiile, instanța de fond pe baza considerentelor mai sus mentionate a admis in parte cererea si a obligat parata catre reclamanta la plata sumei de 950 lei reprezentând pretenții
In baza art.274 C.p.c a fost obligată parata la plata sumei de 84 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul –pârât Orașul V. de M.- prin P., criticând-o ca nelegală si netemeinică.
În motivare, recurentul a suținut că sentința recurată este nelegala pentru motivul prevăzut la art.304 pct.9 C.pr.civ.. in sensul ca a fost data cu aplicarea greșita a legii.
A solicitat admiterea recursul, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacata, casarea acesteia, iar pc fond respingerea acțiunii reclamantului.
A susținut recurentul faptul că, prin aplicarea dispozițiilor legale ale O.U.Ci. nr. 184/2002. reclamantul a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.800/14 martie 2008 cu cumpărătorul S.C. SIMDATA TOPSERV S.R.L. Izvoarele, ocazie cu care dreptul dc folosința special a) vânzătorului s-a convertit in drept de proprietate deplin.
A precizat ca, la încheierea acestui act vânzătorul nu a făcut uz de decizia nr.1064/19 feb. 2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție.
F. de acestea a arătat ca, cheltuielile efectuate cu acțiunea formulata au fost făcute in zadar.
La data de 15.03.2012, recurentul N. V. a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, solicitând admiterea acestuia, modificarea, în parte, a sentinței atacate, iar pe fond admiterea în totalitate a acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.
A susținut că soluția instanței de fond este nelegală si netemeinică. în baza art. 3041 Cod Proc. Civ. coroborat cu art. 304 alin. 1 pct. 6 - 9 Cod Proc. Civ.. fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale.
A arătat că, în fapt, Judecătoria V. de M. prin sentința civilă nr. 131/24.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N. V. dispunând obligarea pârâtului Orașului V. de M. la plata sumei de 950 lei reprezentând pretenții - ce derivă din dosarul nr._ - dosar finalizat prin decizia nr. 1064/19.02.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție și la plata sumei de 84 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în prezentul dosar.
Recurentul a precizat că a fost nevoit să efecteze numeroase cheltuieli -care se ridică la suma de 2408,33 lei și 713,50 Euro - astfel cum au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată și prin precizarea la acțiune - sume care reprezintă cheltuielile efectuate de reclamant pe parcursul întregului litigiu - și nu doar chitanțele de onorariu de avocat aflate în dosarul Curții de Apel și al înaltei Curți de Casație și Justiție -cheltuieli de deplasare a reclamantului de la domiciliul său din Germania în România - în scopul soluționării respectivului dosar.
Instanța de fond a înlăturat în mod eronat toate înscrisurile depuse de reclamant anexe la cererea de chemare în judecată - respectiv bonuri fiscale, vignete, bilete de avion și bilete de tren - când în fapt acestea reprezintă tot cheltuielile efectuate de reclamant pentru soluționarea respectivului dosar - acesta fiind nevoit să fie prezent în România la termenele de judecată.
Judecătoria V. de M. în mod greșit a înlăturat și nu a considerat la pronunțarea sentinței atacate cu prezentul recurs respectivele înscrisuri - considerând că acestea sunt emise fie cu mult înainte fie cu mult după datele cuprinse în încheierile de ședință - lucru total eronat - Instanța de fond omițând faptul că reclamantul pentru soluționarea respectivului litigiu, nu a venit și nu a plecat din țară în ziua în care a participat la un termen de judecată, acesta având și numeroase întâlniri cu avocatul pentru pregătirea apărării și ulterior cu expertul.
Mai mult decât atât în mod eronat - Instanța de fond nu a luat în considerare chitanța în valoare de 250 lei - deoarece a fost depusă în copie - aceasta fiind achitată în dosarul respectiv.
De asemenea, a susținut că instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum doar de 84 lei - pe când reclamantul a achitat o taxă de timbru în valoare de 463,62 lei, neprecizând totodată modul de calcul la care a apelat pentru a dispune obligarea pârâtului doar la plata sumei de 84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
P. încheierea ședinței publice din data de 21.06.2012, instanța, din oficiu, a revenit asupra măsurii dispuse la primirea dosarului, în sensul obligării recurentului-pârât la plata taxei judiciare de timbru de 43,50 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei aferente cererii de recurs formulate.
În cadrul aceleiași ședințe de judecată, recurentul-reclamant N. V. a invocat excepția netimbrării recursului formulat de orașul V. de M., prin primar.
Asupra excepției netimbrării recursului formulat de orașul V. de M., prin primar, invocată de recurentul N. V., prin apărător, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 17 din legea nr. 146/1997, „sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, (…) de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Ordinul nr. 760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, „în înțelesul legii nr. 146/1997, în categoria „venituri publice” se includ veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetul trezoreriei statului, veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin trezoreria statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor”.
Timbrul judiciar se datorează în funcție de valoarea obiectului cererii, după distincțiile prevăzute de art. 3 din OG nr. 32/1995. Potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, timbrul judiciar nu se aplică în cazurile în care nu se percepe taxă judiciară de timbru.
Tribunalul reține că scutirea de plata taxei judiciare de timbru se face numai în mod excepțional și numai în cazurile strict prevăzute de lege, fiind excepția de la regula datorării taxelor judiciare de timbru.
Legea nr. 146/1997 scutește de la plata taxelor judiciare de timbru numai cererile care au ca obiect venituri publice. Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare se impune ca și termenul nu „venituri publice” să fie interpretat restrictiv. În acest sens, veniturile publice sunt numai acele venituri care alimentează bugetele publice, astfel cum ele sunt reglementate de Legea nr. 500/2002, adică taxele, impozitele, veniturile obținute din bunurile proprietate publică și alte activități sau servicii publice care alimentează bugetele publice.
De asemenea, Tribunalul subliniază faptul că noțiunea de „venituri publice” nu este echivalentă cu cea de „venituri ale bugetului de stat”, ci cu cea de venituri destinate folosului comun, obștesc al cetățenilor, fie ai întregului stat, fie doar ai unei unități administrativ-teritoriale.
Mai mult, arată că obiectul cererii de chemare în judecată nu se confundă cu calitatea subiectului care cere concursul justiției, pentru că textul de lege scutește de la plata taxelor judiciare de timbru nu toate cererile în care unitățile administrativ-teritoriale sunt în postura de reclamante, respectiv recurente, ca în prezenta speță, ci numai cele care au ca obiect venituri publice.
Astfel, scutirea de plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar se face prin raportare la natura intrinsecă a sumelor ce se cer a fi recuperate, putând fi considerate venituri publice numai acele sume stabilite prin lege și care privesc taxe, impozite ori cele care provin din exploatarea bunurilor proprietate publică.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 146/1997 mod. și complet., „taxele judiciare de timbru, (…), se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem online, în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își are domiciliul, sau, după caz, sediul fiscal debitorul”.
De altfel, potrivit art. 26 alin. 4 din Legea nr. 146/1997 mod. și complet., „ sumele provenind din taxele judiciare de timbru se constituie venituri la bugetele locale”.
Tribunalul apreciază, pe baza tuturor acestor considerente, faptul că sumele reprezentând cheltuieli de judecată au natura de venituri publice, fiind vărsate în bugetele locale potrivit legii bugetului de stat, iar cererea de recurs formulată împotriva unei sentințe pronunțate în cadrul unei acțiuni având ca obiect „pretenții” reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în alt dosar este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente acesteia.
P. urmare, va respinge excepția netimbrării recursului formulat de orașul V. de M., prin primar, invocată de recurentul N. V., prin apărător, ca neîntemeiată.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c., Tribunalul reține următoarele:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, între părți, s-a derulat un litigiu care s-a finalizat prin decizia nr. 1064/19.02.2008, pronunțată de ICCJ, în dosar nr._, în sensul admiterii recursului promovat de către recurentul reclamant în contradictoriu cu pârâtul. P. litigiul de față, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor efectuate pe toată perioada derulării litigiului, în conformitate cu art. 274 și urm. C.p.c.
De asemenea, astfel cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, din actele dosarului rezultă faptul că recurentul-reclamant N. V. a achitat cu titlu de onorariu avocat sumele de 300 lei, respectiv 650 lei, chitanțele privind plata acestora regăsindu-se la fila 12 din dosarul Curții de Apel Ploiești și fila 23 din dosarul ICCJ.
De altfel, partea poate solicita, pe calea unei acțiuni separate, restituirea cheltuielilor de judecată, în cadrul unui proces distinct, în baza art. 998 cod civil și art. 274 și urm. C.p.c., pe baza principiului culpei procesuale a părții care a căzut în pretenții, precum și a unicității procesului civil.
Cu privire la chitanța în valoare de 250 lei, reprezentând onorariu avocat, aceasta nefiind depusă în original sau în copie certificată pentru conformitate cu originalul, nici măcar în fața instanței de control judiciar, necuprinzând, totodată, mențiunea numărului de dosar sau eventual al contractului de asistență juridică, Tribunalul apreciază că, în mod corect, la plata acestei sume recurentul-pârât Orașul V. de M. prin primar nu a fost obligat prin sentința recurată.
Cu privire la cheltuielile de deplasare ale recurentului în luna septembrie 2007, la Autoritatea pentru Străini pentru cererea de înregistrare ca cetățean UE rezident în România și cele efectuate la data de 29.10.2007, tot privind deplasarea la Autoritatea pentru Străini, de data aceasta pentru eliberarea certificatului ROU_, solicitate de către recurentul-reclamant N. V., Tribunalul reține că partea care pretinde restituirea unor cheltuieli pretins efectuate în cadrul unui proces, trebuie să dovedească că acestea sunt efectuate în legătură cu procesul ce s-a derulat între părți și au fost indispensabile părții, în sensul câștigării litigiului în cauză.
Având în vedere faptul că, din considerentele deciziei nr. 1064/19.02.2008, pronunțată de ICCJ în dosar nr._, rezultă faptul că, la data de 31.10.2003, a intrat în vigoare Constituția României, revizuită, iar potrivit art. 44 alin. 2 ultima teză, cetățenii străini pot dobândi terenuri prin moștenire, reclamantului, aplicându-i-se normele constituționale referitoare la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin moștenire legală urmează să-i fie restituită în natură, în proprietate, suprafața de teren în discuție (situată în orașul V. de M.), Tribunalul apreciază că certificatul de acordare a dreptului de rezidență pe teritoriul României, și implicit, deplasările efectuate de recurent la Autoritatea pentru Străini în acest sens nu au avut relevanță, nedeterminând câștigarea procesului de către recurent, nefiind strict necesare pentru buna desfășurare a judecății, neputând fi, pe baza considerentelor arătate mai sus, acordate acestuia în cadrul prezentului recurs.
Cu privire la sumele de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea asistenței juridice pentru termenul de 30.10.2007, Tribunalul reține că acest contract de asistență juridică din 26.09.2007 nu a fost depus la dosar și nici nu s-a făcut dovada achitării acestui onorariu, prin depunerea unei chitanțe în acest sens la dosar și cea de 150 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare Ploiești-București efectuate de dna avocat E. M. A. pentru termenul din 30.10.2007 la ICCJ, Tribunalul reține că acestea nu au fost dovedite, prin depunerea unor bonuri de benzină, alte înscrisuri având această dată pentru traseul respectiv la dosar.
Cu toate acestea, Tribunalul apreciază că, în ceea ce privește suma de 89,13 EUR, solicitată de recurentul N. V., cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în legătură cu litigiul aflat la momentul respectiv în calea de atac a recursului pe rol în fața ICCJ, reprezentând cheltuieli de deplasare pentru termenul din 30.10.2007, aceasta este întemeiată.
Astfel, din cuprinsul chitanței aflată la fila 39 (dosar fond – nr._ al Judecătoriei V. de M.), rezultă că, la data de 30.09.2007, recurentul a achiziționat un bilet de călătorie cu avionul dus-întors, pentru datele 27.10._07 (care cuprind și termenul de judecată din 30.10.2007 de la ICCJ, la care recurentul s-a prezentat personal – fila 40 dosar ICCJ) pe traseul Viena – București și retur.
Cu privire la cheltuielile pretins efectuate până la Viena și de la Viena la domiciliul recurentului, Tribunalul reține că acesta, în temeiul art. 1169 Cod civil, nu a făcut dovada acestora, prin depunerea unor înscrisuri cu date corespondente, respectiv aproape de datele de 27.10.2007, 10.11.2007. înscrisurile depuse la dosar de către recurent, astfel cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, din verificarea datelor acestora cu verificarea încheierilor de ședință sau pronunțării hotărârilor rezultă că acestea au fost emise fie cu mult înainte sau cu mult după acestea, nefiind dovedită susținerea recurentului, potrivit căreia, ar fi fost strict necesare bunei desfășurări a judecății, în toate fazele procesuale derulării acesteia.
P. urmare, luând în considerare cursul valutar euro/leu la data de 30.09.2007, a achiziționării biletului de avion sus-menționat în cuantum de 3,35 lei pentru 1 euro, apreciază contravaloarea biletului de avion la suma de 298,58 lei.
Pentru aceste considerente, va respinge recursul formulat de recurentul orașul V. de M., prin primar, ca nefundat și va admite recursul formulat de recurentul-reclamant N. V..
Va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va admite, în parte, acțiunea și va obliga pârâtul, la plata către reclamant, a sumei de 1248,58 lei, în loc de 950 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosar nr._ și, în baza art. 274 raportat la art. 276 C.p.c., a sumei de 116,89 lei, în loc de 84 lei, cheltuieli de judecată, în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării recursului formulat de recurentul-pârât ORAȘUL V. DE M. prin P., cu sediul în V. de M., .. 77, județul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. V., cu domiciliul ales la C.. Av. A. E. M. din Ploiești, .. 18, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 131 din 24.01.2012 pronunțată de Judecătoria V. de M. în dosarul nr._, ca neîntemeiată.
Respinge recursul formulat de orașul V. de M., prin primar, ca nefondat.
Admite recursul formulat de recurentul reclamant N. V., cu domiciliul ales la C.. Av. A. E. M. din Ploiești, .. 18, județul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât ORAȘUL V. DE M. prin P., cu sediul în V. de M., .. 77, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 131 din 24.01.2012 pronunțată de Judecătoria V. de M. în dosarul nr._ .
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1248,58 lei în loc de 950 lei-reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ și 116,89 lei în loc de 84 lei cheltuieli de judecată în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.07.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. C. R. I. D. C. I.,
Fiind în C.O.,
Semnează Președintele
instanței
GREFIER
C. R.,
Fiind în C.O., semnează prim-grefier
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.I.
Tehn.DC
d.f._ Judecătoria V. de M.
j.f.A. M.
2 ex/26.07.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1056/2012. Tribunalul PRAHOVA | Întoarcere executare. Decizia nr. 1111/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
