Contestaţie la executare. Decizia nr. 888/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 888/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-06-2012 în dosarul nr. 888/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 888
Ședința publică din data de 07.06.2012
Președinte: M. R.
Judecători: A. P.-A.
O. C. Ș.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-intimat S. P. FINANȚE L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare P. M., domiciliată în Ploiești, .. 3, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-intimat a depus la dosar un exemplar al motivelor de recurs pentru a fi comunicat intimatei-contestatoare, după care
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2011 sub nr._, contestatoarea P. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. P. F. L. P., contestația la executare împotriva somației si a titlului executoriu nr. 6994/29.09.2009 emise de Primăria mun. Ploiești, S. P. Finanțe L..
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat ca prin somația de plata nr. 6994/29.09.2011 in baza art.145 din OG nr. 92/2003 i s-a adus la cunoștința faptul ca figurează in evidente fiscale ale intimatei cu suma de 926 lei, suma reprezentând taxa si impozit auto, debit principal si penalități.
Contestatoarea a aratat ca în titlul executoriu care are același număr, înaintat o data cu somația de plata este trecuta natura obligației fiscale, anii pentru care se datora aceasta suma si cuantumul sumei datorate pe fiecare an in parte.
Contestatoarea a mai aratat ca sumele pretins a fi datorate pe anii_05 sunt prescrise având in vedere dispozițiile Codului fiscal in materie, care arata ca obligațiile bugetare se prescriu . 5 ani de la data scadenta.
De asemenea, contestatoarea a aratat ca pentru sumele scadente incepand cu anul 2006, taxa parcare nu este datorata iar impozitul auto a fost achitat.
In drept, contestatoarea nu a invocat nici o dispoziție legala.
In susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare in cauza prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata si totodată a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că contestatoarea datorează taxa de parcare în baza HCL Ploiești 175/11.10.2005 și impozitul anual pentru autoturism în baza art. 261 alin. 1 din Legea 571/2003.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită acesta s-a întrerupt întrucât anterior împotriva contestatoarei a fost emisă somația_ din data de 14.03.2006 care a fost comunicată prin publicitate conform art. 44 alin. 2 lit. d din OG 92/2003.
În dovedirea întâmpinării intimata a depus la dosar o . înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă contestația la executare promovată de P. M. și s-a dispus anularea în parte a somației și a titlului executoriu 6994 din data de 29.09.2011 în ceea ce privește suma de 188 de lei taxa parcare si penalități de întârziere aferente perioadei 15.11._05 și în ceea ce privește suma de 155 de lei reprezentând impozit auto și penalități de întârziere pentru perioada 15.03._05, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 29.09.2011, intimata a emis somația 6994 pe numele contestatoarei pentru suma de 926 de lei, dintre care 59 de lei taxă parcare curentă, 231 de lei penalități calculate până la data de 29.09.2011 pentru taxa de parcare, 255 de lei reprezentând impozit auto și 381 de lei calculate până la data de 29.09.2011 pentru impozitul auto.
La data de 29.09.2011 a fost emis titlul executoriu 6994 din care rezultă modul de calcul al acestor sume înscrise pe somație.
Conform art. 172 din codul de procedură fiscală persoanele interesate pot face contestație la executare împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ cu activitate jurisdicțională și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 131 codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie anului următor celui care a luat naștere acest drept.
Art. 134 stabilește obligația organului de executare care constată împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, de a proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența analitică pe plătitori.
Prima instanța a constatat prescris dreptul de a porni executarea silită de către intimată pentru suma de 188 de lei reprezentând taxă de parcare și penalități de întârziere aferente 15.11._05 și pentru suma de 155 de lei reprezentând impozit auto și penalități de întârziere pentru perioada 15.03._05, având în vedere că la momentul emiterii somației și a titlului executoriu 6994 din data de 29.09.2011 termenul de prescripție de 5 ani s-a împlinit pentru aceste sume.
În ceea ce privește apărarea intimatei că termenul de prescripție s-a întrerupt întrucât s-a emis somația_ din data de 14.03.2006 comunicată prin publicitate conform art. 44 alin. 2 lit. f din OG 92/2003 instanța de fond a considerat-o neîntemeiată pentru următoarele motive:
Conform art. 145 cod de procedură fiscală executarea silită începe prin comunicarea somației însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Prin decizia 536 /2011 pronunțată de curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță.
Având în vedere această decizie cât și faptul că intimata nu a făcut dovada că a comunicat această somație altfel decât prin publicitate sau că a încercat comunicarea acesteia către debitor prin modalitățile prevăzute de art. 44 lit. a)-d) din aceeași ordonanță, dar din motive neimputabile nu a reușit transmiterea pe aceste căi, instanța de fond a apreciat că nu a intervenit în cauză întreruperea termenului de prescripție prin emiterea acestei somații și publicarea acesteia pe site-ului Municipiului Ploiești.
În ceea ce privește restul sumelor, instanța de fond a reținut că acestea reprezintă taxă de parcare curentă pentru perioada 15.03._06 și impozit auto pentru perioada 15.03._11 și penalitățile aferente acestora.
Prin Hotărârea Consiliului Local Ploiești 175/11.10.2005 s-au stabilit obligativitatea achitării unei taxe de parcare curente în sarcina contribuabililor, categoriile de persoane care nu plătesc această taxă și categoriile de persoane care sunt scutite de la plata acestei taxe. Cum contestatoarea nu a dovedit că se află în vreuna din situațiile în care ar fi beneficiat de scutire instanța reține că datorează taxa de parcare și penalitățile aferente perioadei 15.03._06.
Conform art. 261 alin. 1 din Legea 571/2003 orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport. Intimata a precizat că sumele solicitate cu titlu de impozit au fost calculate pentru autoturismul Dacia 1300 dobândit de contestatoare prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 13.08.1997. Deși contestatoarea a afirmat că a plătit acest impozit nu a depus la dosar dovada achitării sumelor datorate cu titlu de impozit pentru perioada 15.03._11, motiv pentru care instanța apreciază că contestatoarea datorează sumele cu titlu de impozit auto și penalități pentru perioada 15.03._11.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimatul, susținând că instanța de fond nu a analizat cu atenție prevederile legale coroborate cu probatoriul administrat în cauza.
Astfel, după cum a observat si instanța de fond menționând in considerentele Sentinței Civile nr._/20.12.2011: „ In drept, contestatoarea nu a invocat nicio dispoziție legala", ceea ce conduce la încălcarea dispozițiilor art. 112 pct. 4 Cod procedura civila, consecința fiind anularea acțiunii pentru lipsa temeiului de drept.
Cu privire la constatarea instanței de fond ca este prescris dreptul de a porni executarea silita de către organul fiscal „pentru suma de 188 lei reprezentând taxa parcare si penalități de întârziere aferente 15.11._05 si pentru suma de 155 Iei reprezentând impozit auto si penalități de întârziere aferente 15.03._05, având in vedere ca la momentul emiterii somației si titlului executoriu nr. 6994/29.09.2011 termenul de prescripție de 5 ani s-a Împlinit.." considerând neîntemeiata apărarea formulata de intimată, in sensul ca termenul de prescripție s-a întrerupt întrucât s-a emis somația si titlul executoriu nr._/14.03.2006 comunicata prin publicitate in baza dispozițiilor art. 44 alin. 2 litera d din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, este interpretata in mod eronat.
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala comunicarea actului administrativ s-a realizat pana la data de 17.09.2011, când a fost modificat prin O.G. nr. 29/2011 prin una din modalitățile prevăzute la literele a)- d), nefăcând nicio mențiune cu privire la respectarea unei ordini, astfel încât somația si titlul executoriu nr._/14.03.2006 a fost comunicata prin publicitate conform literei d a acestui articol, producând efecte conform dispozițiilor art. 45 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat.
In ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 536/2011 pronunțata de Curtea Constituționala este nefondata, aceasta nu poate produce efecte retroactive, somația si titlul executoriu nr._ au fost emise in data de 14.03.2006, cu aproape 5 ani anteriori acestei decizii. Mai mult, instanța de fond nu a fost investita cu soluționarea somației si titlului executoriu nr._/14.03.2006 pentru a se pronunța asupra legalității si temeiniciei acesteia.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului ca fondat, sa se modifice Sentința Civila nr._/26.10.2011 în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata si să se mențină ca legal si temeinic titlul executoriu nr. 829/06.06.2011.
In fapt, S. P. de Finanțe L. Ploiești a emis somația si titlul executoriu nr. 6994/29.09.2011 pe numele P. M., cu domiciliul in Ploiești, .. 3, ., . pentru suma totala de 926 lei, reprezentând impozit auto si taxa parcare .
P. M. deține in proprietate doua mijloace de transport, unul marca Dacia 1300 dobândit in 13.08.1997si unul marca Renault Clio Symbol Expression dobândit in 06.08.2003, in baza prevederilor art. 261 alin 1 din Legea nr, 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare: „Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel " coroborat cu alin. 4 „ Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită" datorează impozit/taxa auto pentru mijloacele de transport aflate in proprietatea sa.
Pe fondul cauzei, contestatoarea figurează in evidentele fiscale cu debite pentru mijlocul de transport Dacia 1300 achiziționat in baza contractului de vânzare cumpărare din data de 13.08.1997 .
In baza prevederilor H.C.L. nr. 175/11.10.2005 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2006 s-a stabilit taxa de parcare curenta in sarcina contribuabililor, persoane fizice care dețin autoturisme, scutirile de la plata acesteia acordandu-se pentru următoarele categorii de persoane si in unele condiții prevăzute in hotărârile de consilul local mai sus menționate:
" Se acorda scutire de la plata taxei de parcare pentru următoarele categorii de persoane:
a.veteranii de război, persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului -
Lege nr. 118/1990 republicat cu modificările si completările ulterioare, persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b si art. 4 alin. 1 din Legea recunoștinței fata de eroii martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Romane din decembrie 1989 nr. 341/2004, văduvele de război si văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;
b.persoanele cu handicap grav sau accentuat si persoanele invalide de
gradul I sau II;
c.orfanii aflați in evidenta autorității tutelare ;
d.pensionarii cu pensie de pana la 5.000.000 lei, valabil numai pentru anul
2005;
e.persoane fizice ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul
minim brut pe tara ori constau in exclusivitate din indemnizație de șomaj sau ajutor social beneficiare ale Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat si ale Legii nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social.
Scutirea se acorda pe baza cererii beneficiarilor, însoțita de acte doveditoare. Pentru a beneficia de scutire pe întreg anul 2005 cererile vor fi depuse pana la data de 31 ianuarie 2005 ; in caz contrar scutirea se va acorda de la data la care persoanele in cauza depun cererea însoțita de acte doveditoare, proporțional cu perioada rămasa pana la sfârșitul anului".
De asemenea, Hotărârile Consiliului Local Ploiești cu aplicabilitate in perioada 2005-2006 prevăd ca taxa de parcare curenta instituita la nivelul municipiului Ploiești nu se aplica persoanelor fizice care dețin in proprietate teren neocupat de construcții sau celor care aveau încheiate forme contractuale cu entități publice sau private din care sa reiasă faptul ca nu utilizează domeniul public sau privat al municipiului pentru parcarea autoturismelor proprietate personala.
In consecința, contestatoarea nu îndeplinește condițiile pentru acordare scutirii a taxei parcare curenta si majorări de întârziere.
Împotriva contestatoarei a mai fost emisa de către S. P. Finanțe L. Ploiești somația nr._/14.03.2006 comunicata prin publicitate, conform prevederilor art. 44 alin. 2 litera d din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, fiind astfel întrerupt termenul de prescripție.
Obiectul contestației la executare este constituit din somația si titlul executoriu nr. 6994/29.09.2011 emise de S. P. Finanțe L. Ploiești.
P. M., în motivele contestației, nu a invocat niciun motiv de nulitate formala a somației sau a titlului executoriu nr. 6994/29.09.2011, iar din analiza acestora se poate observa ca acestea respecta dispozițiile legale imperative ale art. 43 si art. 141 din O.G. nr. 92/2003- Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, care prevăd următoarele: „Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului " coroborat cu dispozițiile art. 46: „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 punct 9 si art. 3041 Cod procedura civila.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de intimată, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În primul rând, trebuie observat că nulitatea cererii de chemare în judecată pentru neindicarea temeiul de drept al pretenției contestatoarei putea fi invocată de către intimată numai până la prima zi de înfățișare, conform art.108 alin.3 Cod procedură civilă, fiind necesar să facă dovada că a suferit o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
Or, cum recurenta nu a invocat excepția nulității acțiunii introductive la prima zi de înfățișare în fața judecătorului fondului, este indubitabil că nu poate proceda astfel direct prin motivele de recurs, intervenind sancțiunea decăderii prin neinvocarea în termenul legal.
Pe fondul cauzei, în mod corect prima instanță a dat eficiență prevederilor art.131 Cod procedură fiscală, în condițiile în care dreptul recurentei la executarea silită a creanțelor fiscale reprezentate de suma de 188 de lei, cu titlul de taxa parcare si penalități de întârziere aferente perioadei 15.11._05, și, respectiv, suma de 155 de lei, reprezentând impozit auto și penalități de întârziere pentru perioada 15.03._05, s-a prescris, prin trecerea termenului de cinci ani ce a început să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor în care s-a născut acest drept.
La fel ca și judecătorul fondului, tribunalul consideră ca fiind nefondată apărarea recurentei în sensul că somația nr._/14.03.2006 ar fi întrerupt curgerea termenului de prescripție, în condițiile în care comunicarea acestui act de executare silită s-a realizat doar prin publicitate, potrivit art.44 alin.2 lit.f din OG nr.92/2003, fără a fi probat în vreun fel că a comunicat această somație altfel decât prin publicitate sau că a încercat comunicarea acesteia către debitor prin modalitățile prevăzute de art. 44 lit. a)-d) din același act normativ, dar din motive neimputabile nu a reușit transmiterea pe respectivele căi.
Este adevărat că, de principiu, decizia nr.536/2011 a Curții Constituționale produce efecte numai pentru viitor, însă tribunalul nu poate ignora împrejurarea că aceeași instanță de contencios constituțional a considerat, prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, si de Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, că textul în cauză nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.
Prin urmare, în condițiile în care, prin jurisprudența sa anterioară împlinirii termenului de prescripție al executării silite efectuată de recurentă împotriva intimatei-contestatoare, Curtea Constituțională a constatat caracterul nelegal al interpretării date de organele de executare fiscală dispoziției cuprinse în art.44 alin.2 lit.f din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în mod corect s-au apreciat ca fiind prescrise debitele de 188 de lei, cu titlul de taxa parcare si penalități de întârziere aferente perioadei 15.11._05, și, respectiv, de 155 de lei, reprezentând impozit auto și penalități de întârziere pentru perioada 15.03._05.
Tribunalul consideră că nu este necesar să analizeze susținerile recurentei din cuprinsul memoriului de motivare a căii de atac declarate referitoare la neîndeplinirea de către contestatoare a condițiilor de a benefica de scutire de plata taxei de parcare, atât timp cât prima instanță nu a admis contestația decât în parte și a învederat că P. M. nu a dovedit că s-ar afla în vreuna dintre situațiile în care ar fi îndreptățită la o astfel de scutire.
De aceea, față de rațiunile expuse, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.304 pc.9 și art.3041 Cod procedură civilă coroborate cu art. 131 și art.134 Cod procedură fiscală, tribunalul va respinge recursul declarat de intimat împotriva sentinței civile nr._/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul de declarat de recurentul-intimat S. P. FINANȚE L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare P. M., domiciliată în Ploiești, .. 3, ., ., jud. Prahova, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.
Președinte, Judecători,
M. R. A. P.-A. O. C. Ș.
Grefier,
L. E. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored.PAA
2ex./19.06.2012
dosar fond nr._ -Judecătoria Ploiești
judecător fond- F. G. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 4015/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1056/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
