Contestaţie la executare. Decizia nr. 32/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 32/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.32
Ședința publică din data de 09.01.2013
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - R. C.
- ȘALAR F. L.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta contestatoare DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. P. cu sediul în Ploiești, ..22, jud. P. împotriva sentinței civile nr.6902/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatele B. EXECUTORIULUI J. M. M. A. cu sediul în Ploiești, ..11, . și . cu sediul în București, sector 4, Splaiul Unirii, nr.16, ., și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură civilă la punctul de lucru din Ploiești, ., nr.12, jud.P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: învederează instanței că s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei ..
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._ /24.01.2012 la Judecătoria Ploiești, contestatoarea Direcția G. a Finanțelor P. P. a chemat în judecată pe intimații ., B. M. M. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, anularea somației nr.120/09.01.2012, a procesului verbal de cheltuieli din data de 09.01.2012, privind sumele de 8.288,67 lei reprezentând actualizarea în raport cu indicele de inflație a debitului de 64.123 lei, 7.615 lei onorariu de avocat.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, în mod nelegal, s-a procedat la executarea sa silită, întocmindu-se actele de executare sus menționate fără să se țină seama că se impunea introducerea în cauză a Administrației Finanțelor P. Sector 4 București, fiind organul care avea obligația să achite sumele respective, contestatoarea neavând calitate procesuală pasivă privind plata sumei de 7615 lei reprezentând onorariu avocat și că nu se justifică obligarea sa la plata sumelor solicitate atât timp cât acestea nu au fost avizate de MFP, creditoarea fiind în culpă datorită faptului că nu a comunicat organelor fiscale schimbarea sediului social în București încă din data de 27.05.2009, mai ales că AFP sector 4 București era singurul organ care avea obligația să verifice datele din evidența privind plățile efectuate contribuabililor.
La data de 15.03.2012, societatea intimată a formulat o întâmpinare solicitând respingerea contestației, atât timp cât în mod legal s-a procedat la executarea silită a contestatoarei, care are obligația să achite toate sumele solicitate, mai ales că în baza sentinței nr.416/2009 contestatoarea avea obligația să vireze suma datorată după rămânerea definitivă a acestei hotărâri judecătorești.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr.6902/03.05.2012 a Judecătoriei Ploiești au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatoarei, cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, fiind respinsă, ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimatelor.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza sentinței civile nr.416/30.06.2009 a Tribunalului P., contestatoarea a fost obligată să plătească societății intimate sumele de 64.123 lei reprezentând debit, 12.036 lei cheltuieli de judecată, sentință rămasă irevocabilă, după care s-a procedat la executarea silită a contestatoarei în temeiul acestui titlu executoriu, fiind emise somația nr.120/2012, procesul verbal din 09.01.2012, adresele nr.22.637/2010, 4594/2010, 9635/2010,_/2010, executare în urma căreia s-a achitat de către contestatoare în urma avizării plății de către MFP suma de 64.123 lei, motiv pentru care s-a procedat la actualizarea acestui debit în raport cu indicele de inflație până la data achitării efective a sumei, calculându-se o diferență rezultată în urma reactualizării de 8288,67 lei plus suma de 7615 lei onorariu avocat, astfel încât, în mod legal, s-a procedat la executarea silită a contestatoarei pentru aceste sume de bani determinate de neexecutarea de bună voie a obligației, de suportarea de către societatea intimată a unor cheltuieli în urma refuzului nejustificat al contestatoarei de a-și executa obligația, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.399 c.pr.civ, privind anularea actelor de executare.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatoarei, atât timp cât aceasta din urmă are calitate procesuală pasivă în condițiile în care a fost obligată printr-un titlu executoriu la plata unei sume de bani în favoarea societății intimate, iar modalitatea de avizare a plății unor sume de bani, de executare a unor organe fiscale reprezintă apărări de fond care nu vizează calitatea procesuală pasivă a contestatoarei.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect, atât timp cât pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate și nu există nicio împrejurare care să determine luarea unor asemenea măsuri.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, motivându-se că eronat nu s-a ținut seama de imposibilitatea de executare a titlului executoriu atât timp cât AFP sector 4 București reprezintă organul care administrează în prezent creanțele fiscale ale societății intimate, fiind singurul să verifice datele din evidența pe plătitor, să constate existența sau inexistența unor obligații restante ale contribuabilului, necesitatea restituirii unor sume numai după efectuarea compensării obligațiilor bugetare restante și că în baza OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală competența revine organului fiscal județean, local sau al Mun. București în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului pentru administrarea creanțelor bugetare, mai ales că societatea intimată figurează în evidența pe plătitor cu obligații restante la bugetul statului la AFP sector 4 București, pretențiile având un caracter excesiv.
În continuare, contestatoarea a arătat că eronat a fost respinsă cererea privind introducerea în cauză a AFP sector 4 București, fără să se țină seama de competența ce revine acestui organ fiscal, privind punerea în executare a diferenței neachitată în baza titlului executoriu, fiind solicitat avizul pentru eliberarea sumelor numai pentru cheltuielile de judecată suportate de către contestatoare în calitate de organ care instrumentase dosarul în primă instanță și că în mod greșit nu s-a ținut seama de culpa societății intimate care nu a înștiințat organele fiscale de schimbarea sediului social în București, încă din data de 27.05.2009, având posibilitatea să solicite anterior pronunțării titlului executoriu introducerea în cauză a noului organ fiscal în a cărei administrare se afla pentru opozabilitate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 12.09.2012.
La data de 04.12.2012, societatea intimată a formulat o întâmpinare solicitând respingerea recursului atât timp cât în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza somației nr.120/09.01.2012, procesului verbal din 09.01.2012, a fost somată contestatoarea să achite societății intimate în termen de o zi de la comunicarea somației suma de 8288,67 lei reprezentând actualizarea în raport de indicele de inflație a creanței datorată de către aceasta în temeiul sentinței nr.416/30.06.2009 a Tribunalului P., respectiv a sumei de 64.123 lei, calculată pentru perioada august 2009-noiembrie 2011.
În conformitate cu adresele nr.1553/10.08.2011, 9635/20.12.2010,_/28.05.2010, 4594/18.06.2010,_/10.06.2010, 78/13.01.2010,_/20.09.2011,_/17.08.2011, s-a procedat inițial la executarea silită a contestatoarei în baza sentinței nr.416/30.06.2009 a Tribunalului P., ocazie cu care contestatoarea a efectuat demersuri la MFP în scopul avizării de către aceasta din urmă a plății sumelor datorate în temeiul sentinței sus menționate și anume a sumei de_ lei plus cheltuieli de judecată de 12.034,4 lei, de executare de_,8 lei, motiv pentru care s-au achitat doar debitul de_ lei, cheltuielile de judecată de_,4 lei, cheltuielile de executare de 6909,8 lei, onorariu de executor, refuzându-se avizarea sumei de 7615 lei onorariu de avocat în faza de executare, contestatoarea invocând inexistența atribuțiilor privind achitarea oricăror altor sume solicitate de către intimată datorită existenței sediului societății în raza teritorială de activitate a AFP sector 4 București.
Prin sentința nr.416/30.06.2009 a Tribunalului P. a fost admisă în parte contestația precizată formulată de societatea intimată și s-au anulat în parte decizia nr.65/05.07.2007, decizia de impunere nr.375/ 260/1725/30.03.2007, procesul verbal de control din data de 27.03.2007 și raportul de inspecție fiscală din data de 29.03.2007, acte întocmite de către contestatoare, fiind exonerată intimata . de plata obligațiilor fiscale în sumă de 64.123 lei și a fost obligată DGFP P. să restituie . suma sus menționată, precum și să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată în sumă de_ lei, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat, în baza deciziei nr.1592/12.11.2009 a Curții de Apel Ploiești.
Potrivit art.3711 cod pr. civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita in oricare din formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin aceasta, precum și a cheltuielilor de executare.
Art.399 cod pr. civilă prevede că împotriva executării silite precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrăgând sancțiunea anulării actului nelegal.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că prin sentința nr.416/30.06.2009 a fost obligată contestatoarea să-i plătească intimatei . suma de 64.123 lei plus cheltuieli de judecată de 12.036,4 lei, titlu executoriu în baza căruia s-a procedat la executarea silită a contestatoarei, executare în cadrul căreia contestatoarea a achitat debitul de_ lei, cheltuielile de judecată de 12.036,4 lei, cheltuielile de executare de 6909,8 lei, astfel încât contestatoarea are obligația să achite suma de 8288,67 lei reprezentând actualizarea în raport de indicele de inflație a sumei datorată inițial de 64.123 lei, calculată pentru perioada august 2009-noiembrie 2011, motiv pentru care s-a procedat în continuare la executarea silită a contestatoarei pentru această diferență, fiind emise somația nr.120/09.01.2012 și procesul verbal din 09.01.2012 în acest sens.
Ca atare, atât timp cât s-a stabilit în baza sentinței civile nr.416/2009, în sarcina contestatoarei obligația de a achita societății intimate sumele de 64.123 lei, reprezentând sumă încasată fără niciun drept și de 12.036,4 lei cheltuieli de judecată, obligație neexecutată de bună voie de către debitoare, înseamnă că în realitate sentința sus menționată constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu deoarece societatea intimată are o creanță certă, a cărei existență reiese din cuprinsul acestei hotărâri judecătorești, lichidă, cuantumul acesteia fiind clar determinat în cadrul dispozitivului, exigibilă, fiind ajunsă la scadență în urma rămânerii irevocabile a sentinței.
De altfel, în condițiile în care sentința nr.416/30.06.2009 reprezintă un titlu executoriu, instituind în favoarea societății intimate o creanță certă, lichidă, exigibilă, susceptibilă de executare silită înseamnă că în mod corect societatea intimată a procedat la executarea silită a contestatoarei, în baza sentinței sus menționate în cadrul dosarului nr. 120/2010, executare în cadrul căreia contestatoarea a achitat sumele datorate de 64.123 lei reprezentând debit, de 12.036,4 lei cheltuieli de judecată plus 6909,8 lei cheltuieli de executare.
De fapt, atât timp cât contestatoarea a achitat pe parcursul executării silite în cadrul dosarului nr.120/2010 suma datorată de 64.123 lei instituită în sarcina acesteia, sumă pe care avea obligația să o achite la data scadenței acesteia înseamnă că în realitate contestatoarea are obligația să achite societății intimate suma de 8288,67 lei reprezentând actualizarea în raport de indicele de inflație a sumei datorată inițial de 64.123 lei, calculată pentru perioada august 2009-noiembrie 2011 întrucât prin neexecutarea de bună voie a obligației privind plata sumei de 64.123 lei la scadență societatea intimată a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea acesteia de a beneficia de suma sus menționată pentru perioada august 2009-noiembrie 2011, mai ales că intimata are dreptul să pretindă contestatoarei pe parcursul executării silite reactualizarea debitului datorat și deci implicit plata diferenței rezultată în urma reactualizării de 8288,67 lei în baza disp. art. 3712 c.pr.civ., motiv pentru care somația nr.120/09.01.2012 a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale, a titlului executoriu, neexistând nicio împrejurare care să determine desființarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a respins contestația la executare ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile disp. art.399 cod pr. civilă.
Susținerile contestatoarei în sensul că eronat nu s-a ținut seama de imposibilitatea executării titlului executoriu atât timp cât AFP sector 4 București reprezintă organul care administrează în prezent creanțele fiscale ale societății, fiind singurul să verifice datele din evidența pe plătitor, să constate existența sau inexistența unor obligații restante ale contribuabilului, necesitatea restituirii unor sume numai după efectuarea compensării obligațiilor bugetare restante nu pot fi avute în vedere întrucât sentința civilă nr.416/2009 atestă calitatea de debitoare a contestatoarei în sarcina căreia s-a instituit obligația de plată a unor sume de bani și nicidecum a oricărui alt organ fiscal indiferent de sediul actual al intimatei, sentința fiind opozabilă contestatoarei, mai ales că nu există niciun impediment de natură să facă imposibilă executarea silită a contestatoarei.
Apărările contestatoarei conform cărora în baza codului de procedură fiscală, competența revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului pentru administrarea creanțelor bugetare, societatea figurând în evidența AFP sector 4 București cu obligații restante la bugetul statului, pretențiile intimatei având un caracter excesiv, nu au relevanță în cauză deoarece dispozițiile sus menționate vizează administrarea sumelor de bani cu care figurează o anumită persoană fizică sau juridică în evidențele fiscale la un anumit moment dat, neavând ca efect transferarea unei obligații stabilită în sarcina unui organ fiscal printr-un titlu executoriu în sarcina altui organ fiscal în a cărui rază teritorială s-ar afla în prezent sediul intimatei, iar sentința nr.416/2009 nu instituie obligația intimatei privind plata unor sume de bani cu titlu de obligații fiscale la bugetul consolidat al statului, nereprezentând obligații restante ale contribuabilului, ci instituie obligația contestatoarei la plata unor sume de bani către intimată, sume pe care contestatoarea le-a încasat în mod nelegal.
Mai mult chiar, în condițiile în care, în baza sentinței nr.416/2009, contestatoarea are calitatea de debitoare, instituindu-se în sarcina acesteia obligația privind plata sumei de bani în favoarea creditoarei ., înseamnă că actele de executare nu pot fi efectuate decât împotriva acestei debitoare și nicidecum împotriva unui alt organ fiscal în sarcina căruia nu s-a instituit nicio obligație de plată în favoarea aceleiași creditoare în baza aceluiași titlu executoriu,mai ales că sentința sus menționată produce efecte juridice față de persoanele juridice care figurează în cuprinsul acesteia, fiind susceptibilă de executare silită numai față de contestatoare în calitate de debitoare și nicidecum față de terțe persoane juridice..
Motivele invocate de către contestatoare în sensul că nu s-a dispus introducerea în cauză a AFP sector 4 București, fără să se țină seama de competența ce revine acestui organ fiscal, privind punerea în executare a diferenței neachitată în baza titlului executoriu, solicitându-se avizul pentru cheltuielile de judecată suportate de către contestatoare în calitate de organ care instrumentase dosarul în primă instanță sunt neîntemeiate întrucât nu era necesară introducerea în cauză a organului fiscal sus menționat în condițiile în care acesta nu avea calitatea de debitor al obligației instituită în sarcina contestatoarei, calitate care aparține în exclusivitate acesteia din urmă, iar în speță contestatoarea are obligația să suporte nu numai cheltuielile de executare, ci și diferența de sumă rezultată în urma reactualizării determinată de neexecutarea la scadență a obligației.
Criticile contestatoarei în sensul că în mod greșit nu s-a ținut seama de culpa societății intimate care nu a înștiințat organele fiscale de schimbarea sediului social în București, încă din data de 27.05.2009, având posibilitatea să solicite anterior pronunțării titlului executoriu introducerea în cauză a noului organ fiscal în a cărei administrare se afla pentru opozabilitate sunt nefondate deoarece asemenea împrejurări exced obiectului cauzei în cadrul căreia se analizează dacă actele de executare au fost emise în mod legal, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează materia executării silite, a dispozițiilor titlului executoriu și nicidecum dacă intimata creditoare și-a schimbat sau nu sediul social, dacă a informat sau nu instanțele judecătorești în acest sens la data pronunțării titlului executoriu.
Or, în condițiile în care prin titlul executoriu s-a instituit în sarcina contestatoarei obligația de a restitui intimatei o anumită sumă de bani și de a-i achita cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului, înseamnă că debitoarea contestatoare avea obligația legală de a executa titlul executoriu de bunăvoie, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o, caz în care actele de executare silită întocmite de către executorul judecătoresc împotriva debitoarei au fost emise în mod legal, neexistând nicio împrejurare care să determine anularea acestor acte, caz în care debitoarea datorează nu numai cheltuielile de executare ocazionate de punerea în executare a titlului executoriu, ci și daunele interese rezultate în urma neachitării la scadență a debitului de 64.123 lei, calculate în urma reactualizării acestui debit în valoare de 8288,67 lei.
Faptul că intimata-creditoarea ar figura în evidențele pe plătitor la AFP Sector 4 București cu obligații restante la bugetul statului, nu este de natură să atragă nelegalitatea actelor de executare, acestea fiind întocmite în mod legal, cu respectarea titlului executoriu, ținându-se seama de natura, specificul obligației stabilită în sarcina contestatoarei, iar organul fiscal în a cărui evidență se află în prezent creditoarea . are posibilitatea la rândul său să urmeze căile legale pentru ca creditoarea să-și îndeplinească obligațiile față de stat, mai ales că din actele existente la dosar nu reiese că la data punerii în executare a titlului executoriu intimata figura cu obligații restante la bugetul statului.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art.304 pct.1-9 c.pr.civ și ținând seama de disp.art.3041 c.pr.civ., în baza art.312 alin.1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul de recurenta contestatoare DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. P. cu sediul în Ploiești, ..22, jud. P. împotriva sentinței civile nr.6902/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatele B. EXECUTORIULUI J. M. M. A. cu sediul în Ploiești, ..11, ., jud.P. și . cu sediul în București, sector 4, Splaiul Unirii, nr.16, ..8, cam.809, și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură civilă la punctul de lucru din Ploiești, ., nr.12, jud.P., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. C. R. F. L. Șalar
GREFIER,
I. N. Cardașol
operator de date cu caracter personal 5595
red.CM/tehnored.CIN
2 ex./08.03.2013
dosar fond_ Judecătoria Ploiești
j.f. C. R.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1060/2012. Tribunalul... → |
|---|
