Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 73/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 73/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 73
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTORI: L. C. D.
: A. M. L.
GREFIER: E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - petent D. N., domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 94, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr._/13.07.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. M. A., cu sediul în municipiul Ploiești, .. 11, ., județul Prahova și S.C. F. DE DISTRIBUȚIE A E. E. E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD, cu sediul în municipiul Ploiești, ., județul Prahova.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanțelor . nr._/24.10.2012, . nr._/24.10.2012 și . nr._/24.10.2012 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, la ora 1115, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciu registratură, de către recurentul - contestator D. N., dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, precum și o cerere formulată de intimata S.C. F. de Distribuție a E. E. E. Distribuție Muntenia Nord S.A., prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, după care:
Tribunalul, având în vedere cererea formulată de intimata S.C. F. de Distribuție a E. E. E. Distribuție Muntenia Nord S.A., lasă dosarul la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ultima strigare, la ora 1135, fiind ultimul dosar de pe lista de recurs, au lipsit părțile.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere faptul că recurentul - contestator D. N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 02.05.2012, sub nr._, petentul D. N., în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. și S.C. F. de Distribuție a E. E. E. Distribuție Muntenia Nord a solicitat instanței admiterea plângerii împotriva executorului judecătoresc și obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită, ținând cont de raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul C. G. M..
De asemenea, în baza art. 404 alin. 11 Cod proc. civ., a solicitat petentul obligarea executorului judecătoresc la plata unei amenzi orientate către maximul prevăzut de lege - 2500 lei, având în vedere că este a doua oară când acesta refuză în mod nejustificat continuarea executării silite.
În motivarea în fapt a cererii, petentul arată că, în baza cererii sale din data de 04.05.2010 și în baza titlurilor executorii decizia civilă nr. 132/. pronunțată de Tribunalul B. - Secția civilă în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 223/R/02.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._, executorul judecătoresc a emis somația nr. 144/22.06.2010, pentru începerea executării silite împotriva debitoarei, pentru plata sumei de_,57 lei, creanță calculată conform expertizei contabile G. A..
În data de 25.06.2010, debitoarea a formulat contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2010, iar prin încheierea de ședință din data de 08.09.2010, instanța de fond a pus în discuția părților și a admis în baza art. 403 Cod proc. civ. cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații.
La data de 04.05.2011, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 4906, prin care a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de debitoare.
Pe parcursul judecării contestației la executare, debitoarea a plătit suma de_,01 lei, reprezentând o parte din creanță conform titlului executoriu - decizia civilă nr. 223/R/02.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel B. și suma de 5000 lei reprezentând cheltuielile de judecată conform titlului executoriu decizia civilă nr. 132/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul B. - Secția Civilă, așa cum rezultă din procesul - verbal de distribuire a sumelor încheiat de executorul judecătoresc în data de 20.09.2010.
Debitoarea a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 4906/04.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1317/19.10.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Civilă în dosarul nr._/281/2010.
După respingerea recursului, în data de 31.10.2011, petentul arată că a formulat cerere de reluare a executării silite împotriva debitoarei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 570 alin. 2 din codul de procedură civilă la data de 16.12.2011, cu ordinul de plată nr. RO20917734 și în baza procesului verbal de distribuire a sumelor încheiat de executorul judecătoresc la data de 12.12.2011, debitoarea i-a plătit diferențele de creanțe actualizate până la data de 31.05.2010, respectiv_,82 lei, în baza titlului executoriu - decizia civilă nr. 223/02.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel B. și de 558,50 lei în baza titlului executoriu - decizia civilă nr. 132/. pronunțată de Tribunalul B..
În data de 22.12.2011, petentul susține că a formulat o cerere de continuare a executării silite împotriva debitoarei, în dosarul de executare silită nr. 144/2010, motivat de faptul că expertiza contabilă G. A. a calculat numai parțial creanța datorată de debitoare, respectiv numai până la data de 31.05.2010, iar momentul primei plăți a fost 20.09.2010, iar momentul celei de-a doua plăți a fost 16.12.2011.
Susține petentul că executorul judecătoresc, prin adresa din 09.01.2012 i-a comunicat că: „apreciază că suma datorată a fost recuperată"", fără însă să facă dovada că a efectuat calculele necesare în baza art. 371 ind. 2 alin. 2 Cod proc. civilă și fără să precizeze dacă a dispus sau nu încetarea executării silite conform art. 371 ind. 5 lit. a) Cod proc. civilă.
Întrucât executorul judecătoresc a refuzat continuarea executării silite sub pretextul că suma ar fi fost recuperată și având în vedere că pentru stabilirea exactă a sumei datorate de către debitoare era necesară întocmirea unei lucrări de specialitate, petentul arată că a fost nevoit să angajeze un expert contabil autorizat care să calculeze indemnizația lunară indexată lunar cu indicele de inflație la care se va aplica și dobânda legală, ținând cont de momentul celor două plăti efectuate de debitoare.
Expertiza contabilă întocmită de expertul C. G. M. a stabilit că debitoarea, după data ultimei plăți, îi mai datorează, conform deciziei civile nr. 223/02.03.2009, suma de_,48 lei reprezentând dobânzi calculate pentru perioada octombrie 2001 - decembrie 2011.
De asemenea, expertiza contabilă a stabilit că debitoarea îi mai datorează conform deciziei civile nr. 132/. suma de 233,26 lei reprezentând cheltuieli de judecată și suma de 1 048,58 lei reprezentând dobânzi calculate.
Împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită a formulat, în baza art. 401 alin. 1 lit. a Cod proc.civ., a formulat contestație la executare silită în data de 22.03.2012, contestație ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4773/27.03.2012 pronunțată în dosarul nr.
_, Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare și a dispus obligarea B. M. M. A. la continuarea executării silite în dosarul nr. 144/2010 până la executarea în totalitate a creanței conform titlurilor executorii - decizia civilă nr. 132/. a Tribunalului B. din dosarul nr._ și decizia civilă nr. 223/R/02.03.2009 a Curții de Apel B., actualizate până la data plății efective.
La data de 05.04.2012, petentul susține că a depus cerere la executorul judecătoresc prin care a solicitat continuarea executării silite.
Arată petentul că, la data de 10.04.2012, executorul judecătoresc i-a comunicat că refuză continuarea executării, motivat de faptul că raportul de expertiză contabilă C. G. M. nu a fost întocmit în cadrul dosarului de executare al B. M. M. și i-a înaintat o adresă a Biroului Local de Expertize Judiciare solicitându-i să numească un alt expert care să efectueze expertiza în dosarul de executare.
Prin cererea din 17.04.2012, petentul arată că a solicitat executorului judecătoresc să continue executarea silită, ținând cont de raportul de expertiză C. G. M., iar în caz de refuz, să îi comunice în termenul legal motivarea refuzului său.
Prin adresa din 23.04.2012, comunicată la data de 24.04.2012, executorul judecătoresc a precizat că refuză să continue executarea silită dacă nu desemnează un expert contabil din lista atașată pentru a se întocmi un nou raport de expertiză.
Apreciază petentul că motivul refuzului și anume necesitatea a se întocmi un nou raport de expertiză în dosarul de executare nr. 144/2010 de către un expert din lista de experți atașată nu este unul justificat, deoarece există deja raportul de expertiză C. G. M., prin care s-au calculat sumele datorate încă de debitoare, iar un nou raport de expertiză având aceleași obiective ar fi inutil.
Susține petentul că refuzul executorului judecătoresc de a ține cont de raportul de expertiză întocmit de expert C. G. M. este abuziv, în condițiile în care acest raport a fost efectuat în cursul executării silite, la cererea sa și deci a fost întocmit în cadrul dosarului de executare, chiar dacă expertul nu a menționat expres numărul dosarului de executare și nici numele executorului judecătoresc, acesta inserând doar în pagina a doua a raportului de expertiză că expertiza se efectuează „deoarece clientul a solicitat continuarea executării silite".
Arată petentul că cererea B. M. M. de a se efectua o nouă expertiză contabilă în cadrul dosarului de executare și de către un expert dintre cei de pe lista Biroului local de expertize din cadrul Tribunalului Prahova este în mod vădit abuzivă, în condițiile în care, când a început executarea silită, executorul judecătoresc a ținut cont fără nici un protest de raportul de expertiză întocmit de G. A., un expert care a fost ales de petent dintre experții înscriși pe lista Biroului Local de Expertize Dâmbovița și chiar dacă raportul de expertiză fusese întocmit înainte de a începe executarea silită.
Ca atare, cererea executorului judecătoresc de a se întocmi un alt raport de expertiză de către un expert din lista de experți emisă de Biroul Local de expertize nu numai că nu are un temei legal, este inutilă si abuzivă, ci este și contrară în mod vădit sentinței civile nr. 4773/27.03.2012 pronunțate de instanța de judecată.
Consideră petentul că, dacă instanța de executare ar fi apreciat că este necesar a se întocmi un nou raport de expertiză și că raportul de expertiză C. G. M. (atașat la contestația la executare ce a fost admisă) nu ar face dovada deplină a sumelor datorate, atunci aceasta ar fi aprobat cererea sa de a se efectua un alt raport de expertiză judiciară, care să verifice legalitatea și corectitudinea calculelor făcute de expertul C. G. M..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 și art. 399 și urm Cod procedură civilă.
A solicitat petentul judecarea cauzei și în lipsa sa.
Anexat cererii de chemare în judecată, petentul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
La data de 29.06.2012, prin serviciul registratură al instanței, intimata M. M. A., care a precizat că în prezent funcționează în cadrul SCPEJ „P. și M.” din Ploiești, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata arată că petentul, la data de 17.04.2012 a solicitat in scris continuarea executării silite în dosarul de executare nr. 144/2010 al B. M. M. A., acesta având calitatea de creditor, debitor in cauza fiind S.C. F. de Distribuție a E. E. "E. Distribuție Muntenia Nord" SA Ploiești.
Continuarea executării silite s-a solicitat a fi continuata "așa cum s-a dispus prin sentința civila nr. 4773/27.03.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._ si ținând cont de raportul de expertiza întocmit de expertul C. G. M., raport ce a fost avut in vedere de instanța de executare la pronunțarea sentinței mai sus menționate..."
Susține intimata că a solicitat sentința civila nr. 4773/2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești, pentru a putea vedea daca cele precizate in cerere cu privire la raportul de expertiza (omologat si cenzurat de instanța de executare), corespund realității, dar nu a putut prezenta decât un certificat de grefa din care nu rezulta cele susținute de acesta si mai sus menționate.
Având in vedere cele precizate, susține intimata că a refuzat motivat continuarea executării silite, în condițiile dorite de intimat si a solicitat sa numească un expert din lista Biroului Local de Expertize Judiciare pentru a efectua calculul conform dispozițiilor instanței de judecata, iar acesta a refuzat si a formulat plângere susținând ca expertiza C. Gh. M. a fost omologata si cenzurata de instanța de executare, lucru neadevărat.
Sentința civila nr. 4773/2012 a fost comunicata biroului executorului judecătoresc, iar din conținutul acesteia nu rezulta cele susținute de contestator.
Având in vedere cele mai sus menționate, apreciază intimata că refuzul de a continua executarea silita cum a solicitat petentul prin cererea din data de 17.04.2012 este pe deplin justificat.
Având in vedere considerentele si dispozitivul sentinței civile nr. 4773/2012, arată intimata că executarea silita se va continua in sensul actualizării sumei de la momentul inițial de calcul, respective mai 2010 si pana la data plaților, suma urmând a fi stabilita prin expertiza contabila, fără a se calcula si dobânda la dobânda.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115-118 C.pr.civ.
Anexat întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, un set de înscrisuri.
La termenul din data de 06.07.2012, a depus la dosarul cauzei întâmpinare și intimata S.C. F. de Distribuție a E. E. E. Distribuție Muntenia Nord S.A. (fila 81 dosar fond), prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata arată că, urmare soluționării, de către instanța de fond, a contestației la executare, ce a făcut obiectul dosarului nr._, Judecătoria Ploiești a admis în parte contestația la executare și a dispus obligarea B. M. M. A. la continuarea executării silite în dosarul nr. 144/2010 până la executarea în totalitate a creanței, conform titlurilor executorii Decizia civilă nr. 132/. a Tribunalului B. din dosarul nr._ și Decizia civilă nr. 223/R/02.03.2009 a Curții de Apel B. actualizate până la data plății efective.
De asemenea, a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a debitoarei S.C. FDEE E. Distribuție Muntenia Nord S.A. la plata dobânzii la dobândă, ca neîntemeiată.
Precizează intimata că, prin adresa din data de 23.04.2012 și comunicată la data de 24.04.2012, executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință petentului că nu poate continua executarea silită dacă nu desemnează un expert contabil din lista atașată, pentru a se întocmi raportul de expertiză, în conformitate cu Sentința civilă nr. 4773/27.03.2012.
Susține intimata că plângerea petentului este neîntemeiată, executorul judecătoresc comunicându-i motivul pentru care nu poate proceda la continuarea executării silite, respectiv lipsa unui raport de expertiză întocmit în cadrul dosarului de executare și care să țină seama de dispozițiile instanței care s-a pronunțat asupra continuării executării silite, în Dosarul nr._, conform Sentinței civile nr. 4773/27.03.2012.
Totodată, apreciază intimata că, în mod justificat executorul judecătoresc nu a procedat la continuarea executării silite în baza raportului de expertiză C. G. M., care a fost întocmit exclusiv la cererea creditorului, cu obiective stabilite unilateral de către acesta și care nu a fost validat de către instanța de judecată, în cadrul contestației la executare ce a făcut obiectul Dosarului nr._ .
Arată intimata că solicitarea B. M. M. A. de a se efectua o nouă expertiză contabilă, în cadrul dosarului de executare este pe deplin justificată și în concordanță cu dispozițiile art. 3712 alin. (1) și (2) Cod pr. civ.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată, în drept. A solicitat intimata judecarea cauzei și în lipsă, conform disp. art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod pr. civ.
În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice altă probă pe care instanța o consideră utilă și pertinentă în soluționarea cauzei.
Anexat întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (filele 86-111 dosar fond).
La termenul din data de 06.07.2012, în temeiul disp. art. 167 alin.1 C.pr.civ, constatând legalitatea, pertinența și concludența probelor, precum și faptul că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a încuviințat pentru contestator și intimata S.C. F. de Distribuție a E. E. E. Distribuție Muntenia Nord, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
La același termen, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, prima instanța a declarat dezbaterile închise potrivit disp. art. 150 C.pr.civ., a constatat cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 13.07.2012.
Prin sentința civilă nr._/13.07.2012, Judecătoria Ploiești a respins plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, formulată de contestatorul D. N. în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. și S.C. F. de Distribuție a E. E. E. Distribuție Muntenia Nord, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținutcă prin Decizia civilă nr. 132/..2008, pronunțată de Tribunalul B., în Dosarul nr._, instanța a admis apelul declarată de către reclamantul D. N., împotriva Sentinței civile nr. 6588/06.07.2004 a Judecătoriei B., a admis în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei S.C. F. de Distribuție și Furnizare a E. E. „E. Muntenia Nord”, a obligat pârâta să încheie convenție cu reclamantul, cu privire la exercitarea dreptului de servitute asupra suprafeței de teren de 117 m.p., în condițiile art. 16 alin. 6, raportat la alin. 5 din Legea nr. 13/2007. Totodată, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului o indemnizație lunară în cuantum de 25 lei/m.p./lună, reprezentând c/val. exercitării dreptului de servitute asupra suprafeței de 117 m.p. teren, pentru perioada 12.10.2001 – 16.08.2003 și din data de 23.02.2007 până la data încheierii convenției, sumă ce va fi indexată lunar cu indicele de inflație, la care se va aplica și dobânda legală, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate. În baza disp. art. 274 Cod pr. civ., instanța a obligat intimata pârâtă să plătească apelantului reclamant cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond și de apel, în cuantum de 5000 lei.
A mai reținut instanța de fond că, prin Decizia civilă nr. 223/R din 02.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel B. în același dosar, instanța de control judiciar a admis recursul declarat de reclamantul D. N. și recursul declarat de pârâta S.C. F. de Distribuție și Furnizare a E. E. „E. Muntenia Nord” S.A. Ploiești, împotriva Deciziei civile nr. 132/. a Tribunalului B., a modificat în parte decizia menționată, în sensul că a obligat pe pârâta S.C. F. de Distribuție și Furnizare a E. E. „E. Muntenia Nord” S.A. Ploiești să plătească reclamantului D. N. suma de 241.839,01 lei, echivalent al indemnizației lunare în cuantum de 27,5 lei/mp/lună, reprezentând c/val. exercitării dreptului de uz și servitute asupra suprafeței de 379,76 mp teren, pentru perioada 12.10.2001 – 16.08.2003, sumă ce va fi indexată lunar cu indicele de inflație, la care se va aplica și dobânda legală. A stabilit instanța perioada dreptului de uz și servitute, în favoarea pârâtei, pe toată durata existenței Postului de transformare PTZ 17, a respins restul pretențiilor și totodată a înlăturat din decizie mențiunea obligării pârâtei la încheierea convenției cu reclamantul, cu privire la exercitarea dreptului de servitute, în condițiile art. 16 alin. (6) raportat la alin. (5) din Legea nr. 13/2007, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant a indemnizației lunare, în cuantum de 15 lei/mp/lună din data de 23.02.2007, până la încheierea convenției prevăzută de art. 16 din Legea nr. 13/2007.
Instanța de fond a mai reținut că, prin Somația nr. 144/22.06.2010 emisă de intimatul B.E.J. „M. M. A.”, în cadrul Dosarului de executare nr. 144/2010, în baza titlurilor executorii decizie civilă nr. 132/. pronunțată de Tribunalul B. și decizie civilă nr. 223/R/02.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel B. și procesul - verbal de cheltuieli de executare emis la data de 22.06.2010 de către executor judecătoresc M. M. A., intimata debitoare S.C. F. de Distribuție și Furnizare a E. E. „E. Muntenia Nord” S.A. Ploiești a fost somată ca, în termen de o zi de la primirea acesteia sau lăsarea la sediul debitoarei să se conformeze, întru totul acesteia, în sensul de a plăti creditorului D. N. suma de_,23 lei (RON), reprezentând:_,57 lei – creanța conform titlului executoriu, calculată conform raportului de expertiză contabilă G. A. și_,66 lei – cheltuieli de executare.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit Procesului-verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită din data de 20.09.2010, întocmit de intimatul B.E.J. „M. M. A.”, în același dosar de executare, a fost distribuită suma de 257.693,67 lei, consemnată pe recipisa Raiffeisen Bank nr. 72/12.07.2010, conform disp. art. 563 Cod pr. civ., astfel: suma de_,36 lei reprezintă cheltuieli de executare în Dosarul nr. 144/2010; suma de 111,3 lei reprezintă cheltuieli de executare efectuate de creditorul D. N.; suma de 5000 lei reprezintă cheltuieli de judecată, conform Deciziei civile nr. 132/. a Tribunalului B., către creditorul D. N.; suma de 241.839,01 lei reprezintă creanța – debit principal, în baza Deciziei civile nr. 223/R/02.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel B., către creditorul D. N..
Printr-un alt proces-verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită, din data de 12.12.2011 emis de intimatul B.E.J. „M. M. A.”, în cadrul Dosarului de executare nr. 144/2010, s-a distribuit suma de_,08 lei, conform disp. art. 563 Cod pr. civ., astfel: suma de 8642,46 lei către B.E.J. „M. M. A.”, reprezentând onorariu de executare silită, în dosarul nr. 144/2010; suma de 497.503,62 lei, către creditorul D. N., reprezentând creanță actualizată (493.242,82 lei), cheltuieli de judecată actualizate (558,50 lei) și cheltuieli de executare (3702,3 lei).
A mai reținut instanța de fond că prin adresa din data de 09.01.2012, în cadrul Dosarului de executare menționat, executorul judecătoresc M. M. A. a comunicat petentului că raportul de expertiză dispus în cauză și efectuat de expertul contabil G. A. cuprinde obligațiile de plată dispuse prin titlul executoriu, respectiv rata inflației și dobânda legală, motiv pentru care apreciază expertul că suma datorată a fost recuperată și nu mai este necesar a se dispune efectuarea unei expertize contabile.
Instanța de fond a mai constatat că prin Sentința civilă nr. 4773/27.03.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr._, instanța a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul D. N., în contradictoriu cu intimații B.E.J. M. M. A. și S.C. F. de Distribuție a E. E. „E. Distribuție Muntenia Nord S.A.” Ploiești, a obligat intimata B.E.J. M. M. A. la continuarea executării silite în Dosarul nr. 144/2010, până la executarea în totalitate a creanței, conform titlurilor executorii Decizia civilă nr. 132/. pronunțată de Tribunalul B. și Decizie civilă nr. 223/R/02.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel B., actualizată până la data plății efective și a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a debitoarei S.C. F. de Distribuție a E. E. „E. Distribuție Muntenia Nord S.A.” Ploiești la plata dobânzii la dobândă, ca neîntemeiată.
Prin cererea adresată intimatei B.E.J. M. M. A., din data de 17.04.2012, petentul a solicitat executorului judecătoresc să continue executarea silită astfel cum s-a dispus prin Sentința civilă nr. 4773/27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în Dosarul nr._ și ținând cont de raportul de expertiză întocmit de expertul C. G. M. (fila 39 dosar fond), care a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea sentinței menționate.
Prin adresa din data de 23.04.2012, B.E.J. M. M. A. a comunicat petentului D. N. că nu poate da curs solicitării acestuia, invocând faptul că raportul de expertiză întocmit de expertul C. G. M. nu a fost omologat și cenzurat de instanța judecătorească. Totodată intimatul a solicitat petentului să desemneze un expert contabil din lista înaintată la data de 10.04.2012 pentru efectuarea lucrării, urmând ca ulterior expertul să procedeze conform legii.
În drept, instanța de fond a mai reținut că, potrivit disp. art. 49 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 executarea silită și celelalte acte care sunt de competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel. Din interpretarea acestui text de lege reiese că executorul judecătoresc are în competența sa întocmirea atât a actelor de executare cât și a altor acte ce trebuie îndeplinite în exercitarea atribuțiilor sale.
În cazul în care executorul judecătoresc refuză să întocmească anumite acte (acte de executare sau orice alte acte date de lege în competența sa) partea interesată poate formula plângere fie pe calea contestației la executare potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă (împotriva actelor de executare) fie pe calea plângerii împotriva executorului judecătoresc prevăzute de disp. Legii nr. 188/2000 (împotriva celorlalte acte date în competența sa).
În conformitate cu prevederile art. 3712 alin. (2) și (3) Cod pr. civ., în cazul în care, prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se vor calcula de organul de executare, potrivit legii. Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, se va proceda la actualizarea sumei, la cererea creditorului, iar dacă titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, este atributul exclusiv al executorului judecătoresc să procedeze la calcularea acestor sume, astfel că executorului judecătoresc nu îi poate fi impus un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit la cererea părții creditoare, expertul judecătoresc urmând a desemna expertul și a fixa obiectivele expertizei contabile.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a mai reținut că intimatul B.E.J. M. M. A. a comunicat petentului o listă cu experții contabili transmisă de Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova și a solicitat petentului să desemneze un expert contabil care să efectueze lucrarea.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc a oferit petentului posibilitatea desemnării unui expert contabil care să efectueze lucrarea, executorul judecătoresc neputând fi obligat să țină seama de raportul unui expert întocmit la cererea creditorului, în afara dosarului de executare.
De asemenea, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată și cererea de amendare a executorului judecătoresc cu o amendă orientată către maximul prevăzut de lege, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 404 alin. (11) Cod procedură civilă, motiv pentru care a respins plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/13.07.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat recurs petentul D. N., criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că această hotărâre nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 din Codul de procedură civilă și cele ale art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, recurentul arată că a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită ținând cont de raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul tehnic judiciar C. G. M..
Precizează recurentul că raportul de expertiză a fost întocmit la cererea sa ca urmare a refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită, refuz „motivat" de executor prin faptul că suma datorată a fost recuperată, iar raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul tehnic judiciar C. G. M. a fost solicitat de acesta pentru a dovedi că suma datorată nu a fost recuperată si pentru a calcula exact suma pentru care trebuie să continue executarea silită.
Arată recurentul că, în condițiile în care exista deja un raport de expertiză care a calculat suma pentru care trebuie continuată executarea silită, a apreciat ca nejustificat refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită motivat de această dată prin faptul că trebuie efectuat un alt raport de expertiză de către un expert contabil desemnat din lista comunicată de executor.
Față de această situație de fapt care nu a fost reținută corect de instanța de fond și de considerentele hotărârii atacate, consideră recurentul că motivarea sentinței civile recurate prin care s-a respins plângerea formulată împotriva refuzului executorului judecătoresc este defectuoasă și contradictorie, întrucât prima instanță nu a precizat care sunt motivele care au condus-o la concluzia că raportul de expertiză C. ar fi fost întocmit în afara dosarului de executare.
Învederează recurentul că raportul de expertiză contabilă C. G. M. fiind efectuat în cursul executării silite, a fost întocmit în cadrul dosarului de executare, expertul menționând expres în pagina a doua a raportului de expertiză că, expertiza se efectuează „deoarece clientul a solicitat continuarea executării silite". Mai mult, nu se poate susține că raportul de expertiză a fost efectuat în afara dosarului de executare din moment ce acest raport are legătură clară cu executarea silită pe care executorul judecătoresc a dorit să o înceteze, raportul fiind întocmit tocmai din cauza refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită ce face obiectul dosarului de executare, refuz motivat de executor prin faptul că suma datorată a fost recuperată.
Recurentul arată că susținerea primei instanțe că cererea B. M. de a se efectua o nouă expertiză contabilă în cadrul dosarului de executare și de către un expert dintre cei de pe lista Biroului Local de Expertize din cadrul Tribunalului Prahova ar fi legală este absolut nemotivată și rezultă dintr-o interpretare a dispozițiilor art. 3712 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, dispoziții care, în opinia recurentului, nici măcar nu sunt incidente în speță din moment ce ele privesc doar începerea executării silite și nu continuarea executării silite. Astfel, prima instanță, interpretând dispozițiile art. 3712 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, a ajuns la concluzia greșită că întrucât executorul judecătoresc are atributul exclusiv de a proceda la calculul cuantumului sumelor datorate, aceasta înseamnă că doar executorul judecătoresc este cel care poate desemna expertul si fixa obiectivele raportului de expertiză.
Arată recurentul că această concluzie a instanței care este greșită, rezultă din chiar practica constantă a executorilor judecătorești inclusiv din practica executorului din cauza de față care, atunci când a început executarea silită, a ținut cont fără nici un protest de raportul de expertiză întocmit de G. A., un expert care a fost ales de recurent dintre experții înscriși pe lista Biroului Local de Expertize Dâmbovița în condițiile în care raportul de expertiză a fost întocmit înainte de a începe executarea silită.
Mai mult, dacă, potrivit legii, executorul judecătoresc procedează la calculul sumelor datorate prin titlul executoriu o face, nu din oficiu, ci doar la cererea creditorului, cel care avansează cheltuielile de executare inclusiv onorariul expertului și precizează si pentru ce sume dorește să se înceapă sau să continue executarea silită, fixând, cu alte cuvinte, obiectivele unui eventual raport de expertiză.
Recurentul arată că nici legea (respectiv art. 3712 din Codul de Procedură Civilă) și nici prima instanță de judecată nu fac vorbire despre situația din speță când executorul judecătoresc refuză nejustificat și abuziv să continue executarea silită sub pretextul că suma datorată a fost recuperată și, prin urmare, refuză să dispună întocmirea unui raport de expertiză, să desemneze expertul și să stabilească obiectivele.
Învederează recurentul că, aflat în fața refuzului nejustificat al executorului judecătoresc, a fost nevoit să solicite întocmirea unui raport de expertiză care să calculeze suma pentru care trebuie continuată executarea silită, nefiind legal și nici echitabil să nu se țină seama de acest raport de expertiză sub pretextul că nu s-a întocmit în dosarul de executare sau ca nu s-a întocmit la cererea executorului judecătoresc, ci la cererea sa, ca și când raportul de expertiză s-a întocmit fără nici o legătură cu executarea silită.
De altfel, arată recurentul că prima instanță a revenit asupra concluziei sale în sensul că doar executorul judecătoresc poate desemna expertul, pentru că în următorul paragraf a precizat că B. M. a solicitat petentului – creditor să desemneze expertul care să efectueze lucrarea de pe lista cu experți transmisă de Biroul de expertize de pe lângă Tribunalul Prahova, în aceste condiții, motivarea primei instanțe fiind contradictorie pentru că la început se menționează că singurul care poate desemna expertul este executorul judecătoresc după care se arată că este posibil și legal si ca creditorul să desemneze expertul dacă însă dintr-o listă cu experți transmisă de Biroul de expertize de pe lângă Tribunalul Prahova.
Apreciază recurentul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal întrucât O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară nu instituie obligația de a se întocmi un raport de expertiză numai de către un expert din lista de experți emisă de Biroul Local de expertize.
Recurentul precizează că acesta nu a impus executorului judecătoresc un raport de expertiză, așa cum a reținut prima instanță, însă nici nu este de acord să plătesc un nou onorariu pentru a se efectua un nou raport de expertiză în condițiile în care, în cursul executării silite, a fost întocmit raportul de expertiză C. G. M. prin care s-au calculat sumele datorate încă de debitoare, iar un nou raport de expertiză având aceleași obiective ar fi inutil.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea plângerii, obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită ținând cont de raportul de expertiză C. G. M., precum și la plata unei amenzi în baza art. 404 alin. 11 din Codul de procedură civilă, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată de la fond și din recurs și judecarea recursului în lipsă.
Intimații, deși legal citați, nu au a formulat întâmpinare.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ din data de 09 octombrie 2012.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Prin sentința civilă nr.4773/27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a admis în parte contestația la executare formulată de petentul contestator din cauza de față în contradictoriu cu aceeași intimați, fiind obligat B. M. M. A. la continuarea executării silite în dosarul nr.144/2010 până la executarea în totalitate a creanței, conform titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr.132/. pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și decizia civilă nr.223/R/ 02.03.2009 a Curții de Apel B., actualizată până la data plății efectivă.
Observând titlurile executorii la care se face referire în dispozitivul sentinței nr.4773/2012 a Judecătoriei Ploiești, tribunalul reține cu privire la decizia civilă nr.132/. Brasov că a fost obligată intimata . a E. E. E. Distribuție Muntenia Nord să plătească petentului o indemnizație lunară în cuantum de 25 lei /mp./lună reprezentând c. valoarea exercitării dreptului de servitute asupra suprafeței de 117 mp. teren pentru perioada 12.10._03 și din data de 23.02.2007 până la data încheierii convenției, sumă ce va fi indexată lunar cu indicele de inflație, la care se va aplica si dobânda legală.
Curtea de Apel B. admite recursul petentului împotriva acestei decizii dar si recursul pârâtei, modifică în parte decizia atacată, obligând pârâta . a E. E. E. Distribuție Muntenia Nord ă plătească petentului suma de 241.839,0 lei echivalent al indemnizației lunare în cuantum de 27,5 lei/mp./lună, reprezentând c. valoare exercitării dreptului de uz și servitute pentru 379,76 mp. teren în perioada 12.10._03 sumă ce va fi indexată lunar cu indicele de inflație la care se va aplica si dobânda legală.
Petentul solicită executorului judecătoresc să continue executarea silită ținând seama de raportul de expertiză întocmit de expert C. G. M., executorul comunicând că nu poate da curs solicitării, întrucât raportul în cauză nu a fost comunicat si cenzurat de instanța judecătorească, solicitându-i să desemneze un expert contabil dintr-o listă comunicată de Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice si Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova.
În conformitate cu prevederile art. 6 și art. 56 din Legea nr. 188/2000: „executorii judecătorești nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în competența lor decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege”, iar potrivit prevederilor art. 3751 alin.1 lit.d Cod pr. civilă: „(1) refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului”.
Executorul judecătoresc va proceda cu ocazia executării silite a unei hotărâri judecătorești ce obligă la o creanță care urmează să fie indexată lunar cu indicele de inflație, la dare se va adăuga și dobânda legală la calcularea acestor sume în baza unei expertize contabile.
Procedura contradictorie prevăzută de art. 201 Cod procedură civilă nu este aplicabilă în faza de executare silită, obiectivele expertizei nu sunt propuse de părți, ci coincid cu dispozitivul titlului executoriu. Textul art. 3712 alin. 2 stabilește că sumele vor fi calculate de organul de executare, astfel că expertul este doar un auxiliar al acestuia, cum în mod corect a reținut și instanța fondului atunci când a arătat că organul de executare este cel care calculează dobânzi, penalități sau orice alte sume, actualizează valoarea obligației principale stabilite în bani, executorul judecătoresc este cel care desemnează expertul, iar fixarea obiectivelor expertizei de care vorbește prima instanță trebuie să coincidă dispozitivului titlului executoriu.
Voința recurentului de a se ține cont de raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic C. G. M. pentru care argumentează că acest raport nu s-a întocmit la cererea executorului, ci la cererea sa, în calitate de creditor, că nu este de acord să plătească un nou onorariu pentru a se efectua o nouă lucrare de expertiză în cursul executării silite, arătând că un nou raport de expertiză, având aceleași obiective ar fi inutil, nu pot primi relevanță în cauză, cât timp se recunoaște posibilitatea organului de executare de a actualiza sumele pe calea unei expertize contabile, iar cele învederate sunt doar simple aprecieri personale ale creditorului.
În conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 2 alin. 2 Cod procedură civilă, în cadrul procedurii executării silite, în vederea realizării drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească, chiar pentru situația în care nu se stabilește cuantumul sumei datorate, dar care conține suficiente criterii, se recunoaște posibilitatea organului de executare de a proceda la stabilirea obligației reprezentând drepturi bănești cuvenite creditorului pe cale de expertiză contabilă.
Pe cale de consecință prevederile art. 202 și art. 208 Cod procedură civilă, care reglementează modul de desemnare a expertului în cursul judecății, nu au aplicabilitate în prezenta cauză, respectivele articole fiind aplicabile doar în situația administrării probei cu expertiza în cursul judecății. Revine organului de executare obligația de a cuantifica cuantumul creanței, în temeiul dispozițiilor art. 3712 alin. 1 din cod.
Acest text permite organului de executare să calculeze sumele stabilite prin titlul executoriu și să apeleze la părerea unui specialist atunci când consideră necesar.
În speță, petentul urmărește impunerea expertizei contabile C. G. M., ce are caracter extrajudiciar, fiind efectuată în baza contractului nr._/03.01.2012, așa cum rezultă din Capitolul 1 paragraful „ii” al raportului (f. 37 dosar fond) și în niciun caz nu se poate reține că expertiza ar fi fost efectuată în cadrul dosarului de executare.
Mențiunea la care face referire recurentul regăsită în cuprinsul raportului în sensul că expertiza s-a efectuat „deoarece clientul a solicitat executorului judecătoresc continuarea executării silite”, nu determină, pentru aceasta, caracterul de expertiză efectuată în cursul executării silite, în înțelesul de „act de executare silită dispus de executorul judecătoresc” în această procedură, păstrând caracterul de lucrare extrajudiciară.
Dacă s-ar contesta concluziile expertului contabil desemnat de executor, privind calculul sumelor, partea interesată are posibilitatea să ceară motivat pe calea unei contestații la executare administrarea probei cu expertiză contabilă pe care instanța de executare poate ordona a fi efectuată, dacă va constata că expertul contabil desemnat de executorul judecătoresc a efectuat un calcul care nu a ținut cont de prevederile legale sau de conținutul hotărârii judecătorești-titlu executoriu.
Aceasta ar fi calea procesuală aflată la îndemâna părții interesate, inclusiv creditorul, astfel că motivațiile recurentului din declarația de recurs privind raportul de expertiză efectuat ce are legătură cu executarea silită, impunerea raportului deja efectuat executorului doar pentru motive legate de evitarea suportării unui nou onorariu de expert, iminența acelorași obiective printr-un nou raport, interpretarea eronată a dispozițiilor art. 3712 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă, nu pot fi primite.
În aceste condiții, instanța de recurs în acord cu instanța fondului constată că executorul judecătoresc și-a îndeplinit obligațiile legale și a stăruit prin toate mijloacele admise de lege, solicitându-i petentului-recurent să desemneze un expert contabil care să efectueze lucrarea de expertizare înțeleasă ca act de executare dispus de executor, pentru recuperarea integrală a creanței datorată creditorului și pentru realizarea obligației prevăzută în titlul ce se execută.
În speță, nu există un refuz al executorului de a îndeplini un act sau de a continua executarea silită, nu se poate reține vreo culpă a acestuia sub aspectul îndeplinirii atribuțiilor sale legale, neputând fi obligat să țină seama de părerea unui expert ce efectuează lucrarea în afara cadrului legal al executării, considerente pentru care, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul se constată nefondat și va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - petent D. N., domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 94, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr._/13.07.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC M. M. A., cu sediul în municipiul Ploiești, .. 11, ., județul Prahova și S.C F. DE DISTRIBUȚIE A E. E. E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD, cu sediul în municipiul Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. L. C. D. A. M. L.
Fiind transferată la o altă instanță,
semnează președintele instanței
GREFIER,
E. M.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. L.C.D./ Tehnored. T.S.
2 exp./ 23.06.2013
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
Jud. fond A. V.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 5618/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 32/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
