Fond funciar. Decizia nr. 344/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-03-2012 în dosarul nr. 344/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.344
Ședința publică din data de 06.03.2012
Președinte: C. M.
Judecători: C. N.
: R. C.
Grefier: Cardașol I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții petenți R. GH V., I. M. și R. GH I. toți domiciliați în C., ..5, jud. P. împotriva sentinței civile nr.1931/07.07.2011 pronuntata de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimatele C. LOCALA CAMPINA DE APLICAREA LEGII F. FUNCIAR, C. JUDETEANA P. DE S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR PLOIESTI.
Cererea de recurs scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul analizând actele si lucrările dosarului, constata cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ la data de 07.12.2010, reclamanții R. GH. V., R. V. G. și I. M., au chemat în judecată pe pârâții C. L. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C. și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR P., solicitând ca pe baza probelor să se dispună: obligarea pârâtei, Comisiei Locale C., jud. P. la punerea lor în posesie pe o suprafață de teren situată în C., .>Iunie, nr.5, jud. P., aferentă casei de locuit, moștenită de la părinții lor; obligarea pârâtei, C. Locala C., să întocmească documentația necesara emiterii titlului de proprietate, pentru suprafața de teren (reconstituita) și să o înainteze pârâtei, C. Județeană P. Aplicarea L. F. Funciar P.; obligarea pârâtei, C. Județeană P. Aplicarea L. F. Funciar P. la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața indicată și obligarea pârâtei, Comisiei Locale C., jud. P. prin primar la plata daunelor cominatorii, în cuantum de 100 lei/zi întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la punerea efectiva în posesie. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că pârâta, C. Locala de Fond Funciar C., susține ca prin decizia Prefecturii jud. P., nr. 515/19.07.1991, le-ar fi fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 331 m.p., situată în C., .. 5, jud. P., pentru care urmează să primească titlu de proprietate.
Au formulat o acțiune în constatarea uzucapiunii, care le-a fost respinsă de Judecătoria C., datorită susținerilor făcute de pârâta, C. Locala de Fond Funciar C..
S-a mai arătat că de la data emiterii deciziei nr. 515/19.07.1991 și până în prezent nu li s-a eliberat titlu de proprietate și nici proces verbal de punere în posesie pentru nicio suprafața de teren, din cel pe care-1 dețin de peste 50 de ani, aferent locuinței situate la adresa de mai sus.
Consideră reclamanți ca în cei 19 ani scurși de la data când se susține că s-ar fi emis decizia, pârâtele au avut timp suficient să rezolve toate problemele, astfel că nu există nici o scuză pentru o întârziere atât de importantă în emiterea titlului de proprietate și nepunerea lor în posesie, situație ce i-a afectat negativ și i-a împiedicat să exercite asupra terenului în discuție prerogativele dreptului de proprietate conferite de art. 480 C. civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1075 C. civ. rap. la dispozițiile Legii nr. 18/1991.
La data de 05.01.2011 pârâta C. L. C. a formulat întâmpinare (f.6,7) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că reclamanții i-au chemat în judecată pentru ca, prin sentința pe care o va pronunța, instanța de judecata să îi oblige la punerea în posesie a acestora pe o suprafață de teren nespecificată, situată în municipiul C., ..5, jud. P. și totodată să fie obligați să întocmească documentația în vederea emiterii titlului de proprietate.
Arată pârâta că prin decizia Prefecturii jud. P. nr. 515/19.07.1991, reclamanților li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 331mp, eliberându-se în acest sens adeverința nr. 8041/25.07.1991, însă reclamanții nu au fost mulțumiți de suprafața ce le-a fost reconstituită și au refuzat să ridice această adeverință.
A menționat pârâta că terenul în suprafață de 331 mp a fost trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1.11.1974, prin decizia nr. 320/10.05.1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al jud. P., urmare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 876/12.03.1975 prin care vânzătorii M. N. I. și M. A. au vândut petenților din suprafața totală de 442 mp teren ce-l dețineau în proprietate, doar 331 mp.
Astfel C. Locala de Fond Funciar a municipiului C. nu putea pune în posesie o suprafață mai mare decât a fost preluată de către stat.
La termenul de judecată din data de 11.02.2011 reclamanții au formulat o precizare a acțiunii (f.25,26) cu privire la suprafața de teren neindicată în cererea inițială, respectiv suprafața de 523 mp, dar și la numele corect al reclamanților: R. Gh. V., R. Gh. I. și I. M., aceștia depunând și copii ale actelor de stare civilă și ale certificatelor de moștenitor nr. 118/11.11.1977, nr. 1, 1,2 și 3/03.08.2009(f.27 – 37).
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor și 2 martori, fiind audiați numiții D. C. și C. V...
La termenul de judecată din 17.06.2011 s-a depus de către C. L. răspunsul la interogatoriul reclamanților (f.76), precum și decizia nr. 515/19.07.1991 și anexa la aceasta .
Prin sentința civilă nr.1931/07.07.2011 Judecătoria C. a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.03.1975 numiții R. I. G., R. Gh. V., R. M., R. Gh. G. și I. M. au cumpărat de la M. I. și A. o casă de locuit, construită pe un teren loc de casă în suprafață de 331 mp, situat în C., ..5, teren ce nu a făcut obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin decizia nr. 320 din 10.05.1975, Comitetul Executiv al Consiliului Popular C. (f.9) a decis trecerea în proprietatea statului și transmiterea în administrarea Consiliului Popular al orașului C. a terenului în suprafață de 331 mp situat în C., ..5, ce a aparținut lui M. I. și M. A., aceștia urmând a primi o despăgubire în valoare de 662 lei.
La data de 22.07.1975 Biroul Executiv al Consiliului Popular C. a emis decizia nr. 209 prin care a atribuit numiților R. I. G., R. Gh. V., R. M., R. Gh. G. și I. M., în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent acesteia, situat în C., ..5, proprietate de stat, în suprafață de 22,83 m.p.
Din schița de plan aferentă contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.03.1975 rezultă o suprafață a terenului în cauză de 442 mp, însă în contract nu se menționează această suprafață, ci numai 331 mp pe care vânzătorul M. I. o dobândi-se printr-un act de cumpărare nr._ .
Numiții cumpărători R. Gh. G., R. I. G., R. M. au decedat, moștenitori ai acestora fiind reclamanții R. Gh. I., R. Gh. V. și I. M..
Raportat la această situație aplicabile sunt dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 rep., potrivit cărora: „Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor 74 58 10 702 30 29> art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosința a terenului, proprietari ai locuințelor.”
De asemenea la alin. 4 al aceluiași articol nr. 36 se precizează că dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
Potrivit ar.23 „Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricola de producție.
(2^1) În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de proba.”
În principiu, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, instituie un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, iar prin excepție 2 cazuri de constituire a dreptului de proprietate privată, titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate privată, în cazu l prev. de art. 23 alin. 21, fiind dobânditorii construcțiilor prin acte de înstrăinare
Astfel și practica judiciară a stabilit că dobânditorul unei construcții anterior anului 1990 este îndreptățit să primească întreaga suprafață deținută ca teren aferent casei și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, când acestea există, adică tot terenul ce s-a avut în vedere de părțile convenției de înstrăinare și în urma căreia a fost deținut în fapt de dobânditor. Ca urmare nu prezintă relevanță suprafața trecută în actul de înstrăinare, ci intenția reală a părților de la data înțelegerii.
Raportat la prezenta speță se constată că, în baza acestor prevederi legale C. L. P. S. D. de Proprietate Privată C., din oficiu, fără ca reclamanții să formuleze o cerere de constituire a dreptului de proprietate, de eliberare a actului de proprietate, a demarat formalitățile administrativ-jurisdicționale și verificând situația juridică a terenului a înaintat propunerea către C. Județeană P., care a emis Decizia nr. 515/19.07.1991 (f.72,73) și ulterior adeverința nr. 8041/25.07.1991 (f.11).
Astfel având în vedere contractul de vânzare-cumpărare din 12.03.1975 și deciziile nr. 320/10.05.1975 și nr. 209/22.07.1975, s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamanților pentru suprafața de 331 mp (cât figura în actul de înstrăinare) prin decizia nr. 515/19.07.1991 și adeverința nr. 8041/25.07.1991, acte a căror valabilitate nu a fost contestată, astfel că aceste își produc efectele juridice.
Instanța de fond reține că reclamanții că au formulat o cerere pentru emiterea actului de proprietate pentru întreaga suprafață pe care o au în posesie, iar C. L. refuză să-i pună în posesie și să înainteze documentația în vederea emiterii titlului de proprietate.
Însă reclamanții nu au făcut această dovadă și de altfel lipsa formulării unei asemenea cererii a condus la întocmirea documentației pentru suprafața de 331 mp, membrii comisei de fond funciar neavând posibilitatea stabilirii intenției părților la momentul încheierii convenției.
Așa cum s-a reținut mai sus în contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților este menționată clar suprafața deținută în proprietate de către vânzători, respectiv suprafața de 331 mp, iar nu mai mult. Astfel chiar în această situație, respectiv intenția părților de înstrăinare a terenului în totalitate împreună cu casa de locuit, așa cum rezultă din declarațiile martorilor care au învederat că reclamanți au fost cei care au folosit terenul de la data cumpărării, comisiile de fond funciar au întocmit actele având în vedere chiar această suprafață, iar nu numai cea aferentă casei de 22,83 mp atribuită în folosință cumpărătorilor prin decizia nr. 209/22.07.1975 și care este avută în vedere de disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr.18/1991.
Aceste dispoziții ale art. 36 alin. 3 din Legea nr.18/1991 reglementează situația juridică a terenurilor aflate în folosința celor care au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, cum este cazul reclamanților, și reprezintă un beneficiu constitutiv de drept real în patrimoniul proprietarilor construcției opțional, condiționat așadar de cererea formulată potrivit Legii 18/1991. Dreptul de proprietate pentru situația menționată, cu privire la terenul aflat în folosința proprietarului construcției, ia naștere în baza ordinului prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor, și nu de drept, ope legis.
Din analiza coroborată a acestor norme, instanța de fond a stabilit că pentru toate ipotezele legale prevăzute de art. 36 alin. 2- 5 este necesară cererea proprietarilor locuințelor.
Așa fiind chiar dacă comisiile de fond funciar, contrar prevederilor mai sus menționate, în lipsa acestei cereri de constituire a dreptului de proprietate a reclamanților, au procedat la întocmirea documentației pentru terenul în cauză, în prezent sunt emise acte administrativ-jurisdicționale valabile, necontestate de reclamanți, astfel că instanța de fond nu a putut proceda la obligarea emiterii altor acte care privesc același teren sau eventual care ar include și suprafața pentru care s-a emis decizia nr. 515/19.07.1991 și adeverința nr. 8041/25.07.1991.
Este adevărat că nu s-a făcut dovada comunicării acestora către reclamanți, așa cum susțin aceștia, astfel că nu se poate susține că au pierdut termenul de atacare a acestora, termen ce curge de la data comunicării, având și posibilitatea invocării nulității absolute a actelor, însă nu au contestat în niciun mod aceste acte pe care instanța nu le poate ignora.
Față de cele analizate și de dispozițiile legale menționate instanța de fond a respins acțiunea și nu a obliga t comisiile de fond funciar de a întocmi documentația și a emite titlu de proprietate și pentru lipsa formulării unei cereri de constituire a dreptului de proprietate.
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat și obligarea Comisiei Locale la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi întârziere.
Potrivit art. 9 alin. 9 din Legea nr.18/1991 primarul, iar nu comisia locală, poate fi obligat la plata de daune cominatorii pentru nerespectarea obligațiilor prev. la alin. 6 din același articol 9, respectiv constituirea un registru special, parafat, numerotat si sigilat, in care se vor înregistra, in ordine cronologica, cererile depuse de persoanele îndreptățite si emiterea, la cerere, a unui bon cu numărul de înregistrare.
Și pentru cazul în care instanța de fond a admi s plângerea împotriva refuzului de punere în posesie, iar primarul refuză să execute înmânarea titlului și punerea în posesie, acesta poate fi obligat la plata de daune cominatorii, potrivit art. 64 din Legea nr.18/1991.
Cum în prezenta cauză nu-și găsesc aplicabilitatea aceste dispoziții, instanța de fond a respi ns cererea formulată de reclamanți sub toate capetele de cerere, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. Gh. V. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică recurentul reclamant sentința arătând că suprafața de 523 mp situată în municipiul C., .. 5, județul P., aferentă casei de locuit este proprietatea acestora și în mod greșit nu le-au fost eliberate actele de proprietate pentru acest teren dobândit prin contractul de vânzare cumpărare de le M. I. și M. A., teren care a vuit aceeași suprafață ca la momentul încheierii convenției și care nu a iești niciodată din proprietatea lor.
Susțin recurenții că, vânzătorii nu au primit nici un fel de despăgubiri de la stat pentru terenul în suprafață de 331 mp pentru care s-a emis formal Decizia nr. 320 din 10.05.1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular C. și s-a dispus trecerea în proprietatea statului și transmiterea în administrarea Consiliului Popular al orașului C. a terenului în suprafață de 331 mp situat în C. . a aparținut lui M. I. și M. A., aceștia urmând a primi o despăgubire în valoare de 662 lei neîncasată până în prezent.
În anul 1991 au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren situată la adresa susmenționată însă nu au primit niciodată un răspuns care să ateste că cererea a fost admisă sau respinsă.
Din anul 1991 și până în prezent au efectuat numeroase demersuri pentru eliberarea procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate, însă acestea au rămas fără un rezultat concret comisia locală refuzând emiterea vreunui înscris.
Recurenții reclamanți menționează că la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a ținut seama de obiectul acțiunii aflându-se în eroare, permanent se vorbește de plângere pe care ar fi trebuit să o exercite împotriva unor acte față de care s-a constatat chiar de către instanța de fond că nu au beneficiat de comunicarea impusă de Legea nr. 18/1991 și de Regulamentul de aplicare a acestui act normativ.
În cazul de față nu este vorba de o plângere în baza legii fondului funciar ci pe calea dreptului comun solicită obligarea pârâtelor comisii de „ a face” punerea efectivă în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu.
În această situație nu se poate reține culpa acestora susțin recurenții reclamanți, culpă constând în pasivitatea în care s-ar fi aflat, acțiunea fiind admisibilă.
Instanța de fond a reținut că pârâta C. L. C. de fond funciar a comunicat reclamanților adeverința nr. 8041 din 25.07.1991 și HCJ nr. 515 din 19.07.1991, nu a făcut dovada convocării acestora în vederea punerii în posesie cu suprafața reconstituită din suprafața totală solicitată, susținerile pârâtei că ar fi fost refuzată de reclamanți primirea acestor acte fiind ca atare nedovedită. Mai mult au învederat instanței de fond că acest teren nu a aparținut niciodată statului și nu a iești din proprietatea lor.
Instanța de fond a interpretat trunchiat probele administrate astfel încât dreptul lor de proprietate este ignorat cu desăvârșire.
Intimata C. locală C. de Fiind Funciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât instanța de fond în mod corect a respins acțiunea ca neîntemeiată .
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată cu nr. _ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Reclamantul R. Gh. V. a solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 400 mp și a c asei de locuit cu anexele gospodărești aflate pe terenul situat în munic i piul C., ., județul P..
Prin Decizia nr. 515 din 19.07. 1991 Prefecturii județului P. s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de circa 331 mp, situată în C., . pentru moștenitorii R. I G., R. I V., R. Gh. G., R. M., R. V G., I. M..
Recurenții reclamanți au cumpărat de la numiții M. I. și M. A. o casă de locuit construită pe un teren loc de casă în suprafață de 331 mp situat în C., .. 5.
Acest teren nu a făcut obiectul vânzării întrucât a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Susținerea recurenților reclamanți că Decizia nr. 320/10.05.1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular a fost emisă pur formal și că numiții M. nu au fost despăgubiți este nejustificată, întrucât din conținutul acestei decizii aflată la fila 9 dosar fond reiese în mod clar că terenul a fost trecut în proprietatea statului iar cei doi au primit o despăgubire în valoare de 662 lei.
Ulterior, prin Decizia nr. 209 din 22 iulie 1975 emisă de aceeași instituție a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției terenul proprietate de stat aflat în administrarea Consiliului Popular al orașului C., situat în C., ., în suprafață de 22,83 mp aferent locuinței cumpărată în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la notariatul de Stat Local C. sub nr. 876 din 12 martie 1975. Prin decizia nr. 515 din 19.07.1991 și adeverința nr. 8041 din 25.07.1991 a fost stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 331 mp, suprafață ce figura în contractul de vânzare cumpărare prin care recurenții reclamant au cumpărat terenul de le numiții M..
Critica recurenților reclamanți că instanța de fond nu avut în vedere faptul că au solicitat obligarea intimatei C. L. C. la punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate este nefondată întrucât în considerentele sentinței recurate sunt reținute în mod corect solicitările recurenților reclamanți, dar cu toate că aceștia nu au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a fost emisă Decizia nr. 515/19.07.1991 și adeverința nr. 8041 din 25.07.1991.
Susținerea recurenților reclamanți că nu li se poate imputa că nu au solicitat rezolvarea acestei situații pe cale amiabilă și că nu există cerința legală de a efectua acest demers ca o procedură prealabilă obligatorie, anterioară investirii instanței este nejustificată având în vedere că, dimpotrivă este absolut obligatorie potrivit legii, formularea cererii de reconstituire sau constit uire a dreptului de proprietate de către persoanele interesate, cerere care în speță nu a fost formulată.
Așa fiind tribunalul va respinge recursul ca nefondat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C . pr. civ.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții petenți R. GH V., I. M. și R. GH I. toți domiciliați în C., ..5, jud. P. împotriva sentinței civile nr.1931/07.07.2011pronuntata de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimatele C. LOCALA CAMPINA DE APLICAREA LEGII F. FUNCIAR, C. JUDETEANA P. DE S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR PLOIESTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03. 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. Că lin N. R. C.
GREFIER,
C. ol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./ tehnored CN.
2 ex./19.04.2012
D.f. nr. _ - Judecătoria C.
J.f. Șebănescu M. A.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1390/2012. Tribunalul PRAHOVA | Expropriere. Decizia nr. 1578/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
