Contestaţie la executare. Decizia nr. 762/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-05-2012 în dosarul nr. 762/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 762
Ședința publică din data de 17.05.2012
PREȘEDINTE: C. N.
JUDECĂTORI: C. M.
: R. C.
GREFIER: CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată ADMINISTRAȚIA F. P. M. cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr.294, . încheierii de ședință din data de 03.10.2011 și a sentinței civile nr. 2783/7.11.2011 ale Judecătoriei C. în contradictoriu cu intimata contestatoare . cu sediul în C., ., jud. Prahova.
Dezbaterile si susținerile părților au avut loc în ședința publica din data de 10.05.2012 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când instanța pentru a da posibilitate păților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17.05.2012, când a dat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr. 1977/204/12.04.2010 la Judecătoria C., contestatoarea . C. a chemat în judecată pe intimata ADMINISTRATIA F. P. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea înștiințării de plată, a somației, titlului executoriu emise cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, suspendarea executării silite, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoare a arătat că în mod nelegal s-a procedat la executarea sa silită fără să se țină seama că nu datorează nicio sumă de bani intimatei față de care și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de lege, fiind de buna credință, iar actele de executare au fost efectuate fără respectarea normelor legale în materie, fiind prescris dreptul intimatei de a stabili obligații fiscale.
La data de 28.04.2010, intimata a formulat o întâmpinare invocând excepția inadmisibilității contestației atât timp cât contestatoarea are la dispoziție în vederea anulării titlului executoriu o contestație împotriva actului administrativ fiscal, contestație pe care nu a formulat-o, solicitând respingerea contestației atât timp cât contestatoarea datorează suma totală de 76.640 lei pentru perioada februarie 2003 –ianuarie 2010, datorită neachitării sumelor datorate bugetului statului cu titlul de contribuții la fondul de mediu.
Prin încheierea din 10.06.2010 a Judecătoriei C. s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare, motivându-se că se impune luarea acestei măsuri în vederea asigurării unui echilibru între interesele debitorului c are contestă creanța și interesele creditorului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimata criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr.1977/204/9.07.2010.
Prin decizia civilă nr. 72/13.01.2011 a Tribunalului Prahova a fost admis recursul declarat de intimată împotriva încheierii din 10.06.2010 a Judecătoriei C. în contradictoriu cu contestatoarea, a fost casată în totalitate încheierea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria C. potrivit considerentelor deciziei, reținându-se că încheierea nu cuprinde argumentele care ar fi determinat luarea măsurii suspendării executării silite, simplul fapt al achitării cauțiunii, împrejurarea privind păstrarea unui echilibru între interesele pârtilor, nefiind suficiente pentru dispunerea unei asemenea măsuri, instanța de control judiciar fiind în imposibilitate în lipsa motivării în fapt, în drept a soluției adoptate să analizeze temeinicia sau netemeinicia cererii formulate de către contestatoare.
Primindu-se dosarul la Judecătoria C. s-a fixat termen de judecată în vederea continuării judecății.
După administrarea probelor cu acte, prin încheierea din 2.05.2011, s-a dispus suspendarea executării silite a titlului executoriu nr.524/2010 până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații, motivându-se că se impune luarea acestei măsuri datorită faptului că se contestă un titlu executoriu care nu reprezintă o hotărâre judecătorească, impunându-se analizarea raporturilor juridice dintre părți, iar continuarea executării silite ar avea ca efect împiedicarea contestatoarei să dispună de fondurile sale până la soluționarea contestației la executare .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii, respingerea cererii de suspendare a executării silite.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr. 1977/204/2.06.2011.
În baza deciziei civile nr.1031/16.08.2011 a Tribunalului Prahova a fost respins ca nefondat recursul declarat de intimată împotriva încheierii din 23.05.2011 a Judecătoriei C. în contradictoriu cu contestatoarea, reținându-se ca în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a dispus suspendarea executării silite.
Primindu-se dosarul la Judecătoria C. s-a fixat termen în vederea continuării judecății.
La data de 23.05.2011 intimata a invocat exceptia necompetenței materiale a instanței ținându-se seama că valoarea obiectului litigiului o reprezintă suma de 76.640 lei reprezentând taxe, impozite,contribuții, datorii vamale, iar în raport de disp.art.10 alin.1din Legea nr.554/2004 litigiul este de competenta în primă instanță a tribunalelor administrativ fiscale, mai ales că vizează anularea unei înștiințări de plată nr. 1212/2010 reprezentând un act administrativ.
La data de 3.10.2011 a fost respinsă excepția necompetentei materiale a instanței, atât timp cât obiectul litigiului vizează o contestație la executare prin intermediul căreia se contestă toate actele de executare, caz în care prezenta contestație este de competența instanței de executare, respectiv Judecătoria C..
După administrarea probelor cu acte, expertiză contabilă, prin sentința civilă nr. 2783/7.11.2011 a Judecătoriei C. a fot admisă contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimatei și au fost anulate actele de executare contestate, dispunându-se restituirea în favoarea contestatoarei a cauțiunii de 7664 lei.
P. a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că intimata a procedat la executarea silită a contestatoarei pentru suma de 76.640 lei, ocazie cu care a emis înștiințarea de plată nr._/2010, titlul executoriu nr. 524/2010, somația nr._/2010, însă la data emiterii înștiințării de plată în cuprinsul căreia s-a menționat că debitoarea contestatoare ar datora suma totală de 107.610 lei, nu exista titlul executoriu, astfel încât în mod nelegal s-a procedat la executarea silită a contestatoarei, mai ales că în urma efectuării raportului de expertiza contabilă s-a stabilit că aceasta din urma nu datorează nicio sumă de bani intimatei, titlul executoriu nefiind în concordanța cu datele si situația din contabilitatea contestatoarei, motiv pentru care în baza art. 174 c.pr.fiscala, art.399 c.pr.civ, a fost admisă contestația la executare si au fost anulate actele de executare contestate.
Împotriva acestei sentințe si a încheierii din data de 3.10.2011 a declarat recurs intimata, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii ,trimiterea cauzei la instanța de contencios administrativ, respingerea contestației motivându-se că sentința a fost dată cu încălcarea competentei de ordine publică ,fără sa se țină seama că înștiințarea de plată reprezintă un act administrativ, nefiind un act de executare, conform art.41,141 c.pr.fiscală, în baza cărora primele acte de executare silită constau în somație, titlul executoriu, împrejurări în raport de care a invocat excepția inadmisibilității în raport de capătul de cerere privind anularea înștiințării de plată și că în baza art. 205, 207c .pr.fiscala, împotriva înștiințării de plată se formulează contestație la instanța de contencios administrativ, inclusiv cu privire la sumele de bani datorate intimatei, mai ales că în baza art. 85 c.pr.fiscală, impozitele,taxele, contribuțiile datorate la bugetul consolidat se stabilesc prin declarație fiscală în temeiul disp.art. 82 al.2., art. 86 alin.4, din acelasi cod și că în temeiul disp.art. 228 alin.4 c.pr.fiscală se aprobă prin ordin al ministrului de resort formularele necesare, instrucțiunile de utilizare ale acestora.
În continuare, intimata a arătat că a fost emis ordinul nr.658/2006 privind aprobarea modelelor, formularelor utilizate în domeniul mediului, ordin ce a stat la baza emiterii actelor contestate în prezenta cauza, acte care respecta întocmai formularele aprobate prin acest ordin, reținându-se eronat nerespectarea procedurii prevăzută de lege și că disp.art. 1 din acest ordin prevede expres modelele în cazul înștiințării de plată, a titlului executoriu, a somației, formulare emise de către intimată conform modelelor existente în anexe, înștiințarea cuprinzând toate elementele stabilite de acest ordin inclusiv taxele, contribuțiile, creanțele accesorii, mai ales că declarația fiscala a fost asimilată cu o decizie de impunere care produce efectele juridice ale unei înștiințări de plată în temeiul disp.art. 86 al.4. c.pr.fiscală.
De asemenea, intimata a precizat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, atât timp cât nu se pot pune în discuție existența, validitatea titlului care se execută datorită posibilității contestatoarei de a formula contestație pe cale separată împotriva actului administrativ fiscal, instanța de executare fiind în imposibilitate să anuleze obligația fiscală, normele de contencios administrativ devenind incidente numai în cazul soluționării unei acțiuni privind obligația fiscală reprezentată de un titlul de creanță fiscală și că potrivit practicii ICCJ s-a stabilit că actul administrativ fiscal, titlul executoriu reprezintă acte juridice distincte cu regim juridice diferite, actul administrativ fiscal putând fi contestat doar la organul fiscal competent existând între cele doua tipuri de titluri proceduri de contestare diferite, mai ales că în urma anuluării titlului executoriu a fost anulată obligația fiscală anulare asupra căreia instanța de executare nu se poate pronunța.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova ,cauza a fost înregistrată cu nr. 1977/204/16.02.2012.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform înștiințării de plată nr._/5.03.2010, titlului executoriu nr. 524/30.03.2010, somației nr._/30.03.2010 a fost înștiințată contestatoarea că datorează la bugetul statului în favoarea intimatei suma totală de 107.610 lei reprezentând contribuții la fondul de mediu pentru perioada decembrie 2002 – ianuarie 2010, majorari de întârziere, penalități pentru perioada decembrie 2005 - martie 2010, fiind obligată contestatoarea, să achite intimatei suma totală de 76.640 lei contribuții la fondul de mediu, majorări de întârziere, penalități pentru perioadele sus-menționate.
Potrivit raportului de expertiza contabilă Brasoveanu L., în urma verificărilor efectuate în ceea ce privește documentele contabile existente în cadrul contestatoarei s-a stabilit că debitoarea contestatoare nu datorează nicio sumă de bani intimatei, contestatoarea achitându-și toate taxele, sumele datorate intimatei în raport de perioadele în care a desfășurat activitate specifică mediului, iar titlul executoriu nr. 524/2010 nu este în concordanță cu datele, situația din contabilitatea societății.
Dispozitiile art. 168 si urm. c.pr.fiscală, art. 399 c.pr.civ, stipulează că orice persoană interesată, vătămata prin executare poate foșmula contestație la executare fie împotriva actelor de executare, a executării silite înseși, fie împotriva unui titlu executoriu ce nu reprezintă o hotărâre judecătoreasca, astfel încât în cazul nerespectării dispozițiilor ce reglementează materia executării silite se poate dispune anularea actelor de executare, a executării silite înseși, efectuate în mod nelegal.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauza rezultă că în baza înștiințării de plată nr._/5.03.2010, titlului executoriu nr. 524/30.03.2010, somației nr._/30.03.2010 intimata a procedat la înștiintarea contestatoarei privind plata sumei totale de 107.610 lei reprezentând contribuții la fondul de mediu, majorări ,etc. pentru perioada decembrie 2002 – martie 2010, ocazie cu care a fost somată contestatoarea, fiind obligată la plata sumei de 76.640 lei, cu titlu de contribuții, majorari de întârziere, penalități pretinse de către intimată ca ar fi datorate de către contestatoare, astfel încât potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză s-a constatat inexistența vreunei datorii a contestatoarei față de intimată pentru perioada sus-menționată, contestatoarea fiind cea care ți-a îndeplinit toate obligațiile pe care le avea față de intimată.
Ca atare, atât timp cât în cuprinsul raportului de expertiza contabilă Brasoveanu L. s-a menționat că debitoarea contestatoare nu datorează nicio sumă de bani intimatei în urma verificării documentelor contabile, iar intimata a emis înștiințarea de plată nr._/2010, titlul executoriu nr.524/2010, somația nr._/2010 în cuprinsul cărora a specificat că debitoarea i-ar datora diferite sume de bani cu titlul de debite, înseamnă că în realitate în mod nelegal s-a procedat la executarea silită a contestatoarei pentru sumele de 107.610 lei, 76.640 lei, deoarece nu există nicio dovadă la dosar care să ateste modalitatea de calcul de către intimată a acestor sume de bani, actele care ar fi stat la baza instituirii unor asemenea obligații, mai ales că sarcina probei în acest sens aparține în exclusivitate intimatei în calitate de creditoare în condițiile în care contestatoarea a făcut dovada în calitate de debitoare că și-a îndeplinit întocmai la termenele scadente obligațiile de plată față de intimată, aspect confirmat de raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
De altfel, în condițiile în care nu există nicio dovadă la dosar privind neîndeplinirea unor obligații de plată de către contestatoare față de debitoare în perioada 2002- 2010, modalitatea de calcul a sumelor solicitate de către intimată înseamna că în realitate în mod nelegal intimata a procedat la executarea silită a contestatoarei constând în emiterea înștiințării de plată nr._/2010, a titlului executoriu nr.524/2010, a somației nr._/2010, obligând-o fără nici un temei legal pe contestatoare să achite sumele de 107.610 lei si 76.640 lei.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a admis contestația la executare, anulând actele de executare contestate în baza disp.art.168 si urm. c.pr.fiscală, art. 399 c.pr,.civ, respingând excepția necompetenței materiale, întrucât actele de executare au fost întocmite cu nerespectarea normelor legale în materie atât timp cât contestatoarea nu datorează intimatei nicio sumă de bani cu titlu de contribuții la fondul de mediu, majorări de întârziere, penalitați, iar prezenta cauză a fost soluționată în mod legal cu respectarea normelor de competență materială în primă instanță de către Judecătoria C., atât timp cât contestația a vizat anularea actelor de executare propriu-zisă, fiind de competența instanței de executare.
Susținerile intimatei în sensul că sentința a fost dată cu încălcarea competentei de ordine publică ,fără sa se țină seama că înștiințarea de plată ar reprezenta un act administrativ, nefiind un act de executare, conform art.41,141 c.pr.fiscală, în baza cărora primele acte de executare silită constau în somație, titlul executoriu, împrejurări în raport de care a invocat excepția inadmisibilității nu pot fi avute în vedere, deoarece sentința a fost pronunțată cu respectarea normelor de competență materială atât timp cât înștiințarea de plată nu reprezintă prin însăși natura sa un act administrativ, ci dimpotrivă o notificare în ceea ce privește existența unor pretinse datorii în sarcina contestatoarei, înștiințare urmată de efectuarea actelor de executare silită, iar în condițiile în care obiectul contestației a vizat anularea actelor de executare silită competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține instanței de drept comun, respectiv judecătoria în raza căreia are loc executarea silită.
De fapt, contestația formulată împotriva actelor de executare vizând și anularea înștiințării de plată nu are un caracter inadmisibil, atât timp cât contestatoarea are dreptul să formuleze contestație la executare prin intermediul căreia să solicite anularea tuturor actelor de executare, inclusiv a înștiințării ca act premergător în ceea ce privește executarea silită.
Afirmațiile intimatei conform cărora în baza art. 205, 207c .pr.fiscala, împotriva înștiințării de plată se formulează contestație la instanța de contencios administrativ, inclusiv cu privire la sumele de bani datorate intimatei, și că în baza art. 85 c.pr.fiscală, impozitele,taxele ,contribuțiile datorate la bugetul consolidat se stabilesc prin declarație fiscală, fiind aprobate prin ordin al ministrului de resort formularele necesare, instrucțiunile de utilizare ale acestora, nu au relevanță în cauză, întrucât în speță înștiințarea de plată nu constituie prin însăși natura sa un act administrativ atât timp cât a avut drept scop notificarea contestatoarei privind existența unor sume de bani pe care le-ar datora intimatei, nefiind o decizie efectivă de instituire a unor obligații de plată, iar existența unor dispoziții legale care reglementează modalitatea în care intimata are obligația să procedeze la emiterea unor titluri de creanță fiscală față de proprii debitori exced cauzei în cadrul căreia se analizează legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia actelor de executate contestate.
Apărările intimatei în sensul că a fost emis ordinul nr.658/2006 privind aprobarea modelelor, formularelor utilizate în domeniul mediului, ordin ce a stat la baza emiterii actelor contestate în prezenta cauza, care respecta întocmai formularele aprobate prin acest ordin, reținându-se eronat nerespectarea procedurii prevăzută de lege și că disp.art. 1 din acest ordin prevăd expres modelele în cazul înștiințării de plată, a titlului executoriu, a somației, formulare emise conform modelelor existente, înștiințarea cuprinzând toate elementele stabilite de acest ordin nu au nici un temei legal, deoarece în speță nu se analizează împrejurările sus menționate, ci dimpotrivă dacă în realitate contestatoarea datorează vreo sumă de bani solicitată de către intimată de 107.610 lei, respectiv 76.640 lei și nicidecum în ce condiții se emit actele de către intimată, existența sau inexistența unor ordine, formulare, modele tipizate.
Aspectele invocate de către intimată potrivit cărora declarația fiscala a fost asimilată cu o decizie de impunere care produce efectele juridice ale unei înștiințări de plată și că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, atât timp cât nu se pot pune în discuție existența, validitatea titlului care se execută datorită posibilității contestatoarei de a formula contestație pe cale separată împotriva actului administrativ fiscal, sunt nejustificate, întrucât în speță înștiințarea de plată nu constituie o declarație fiscală, o decizie de impunere, ci pur și simplu o notificare adresată contestatoarei prin intermediul căreia intimata o înștiințează de existența unor pretinse debite la bugetul statului, iar atât timp cât înștiințarea de plată nu reprezintă o decizie de impunere, fiind urmată de acte de executare, singura modalitate prin intermediul căreia contestatoarea își poate valorifica dreptul la apărare o reprezintă contestația la executare.
Motivele invocate de către intimată în sensul că instanța de executare s-ar afla în imposibilitate de a anula obligația fiscală, normele de contencios administrativ devenind incidente numai în cazul soluționării unei acțiuni privind obligația fiscală reprezentată de un titlul de creanță fiscală și că în urma anulării titlului executoriu a fost anulată obligația fiscală, anulare asupra căreia instanța de executare nu se poate pronunța sunt neîntemeiate, deoarece instanța de executare are dreptul să cenzureze toate actele efectuate în scopul executării silite a contestatoarei, inclusiv a celor premergătoare care au avut drept scop notificarea contestatoarei privind existența unor pretinse obligații de plată, iar anularea actelor de executare a avut ca efect exonerarea contestatoarei în ceea ce privește obligativitatea acesteia din urmă de a achita sumele solicitate, de a fi constrânsă să-și îndeplinească aceste obligații în urma executării silite.
Criticile intimatei în sensul că potrivit practicii ICCJ s-a stabilit că actul administrativ fiscal, titlul executoriu reprezintă acte juridice distincte cu regim juridice diferite, actul administrativ fiscal putând fi contestat doar la organul fiscal competent, existând între cele doua tipuri de titluri proceduri de contestare diferite, sunt nefondate, întrucât indiferent de practica instanței supreme, în speță se analizează în ce măsură se poate proceda la anularea actelor de executare silită, inclusiv a înștiințării de plată care are un caracter premergător, iar în speță actele contestate nu pot face obiectul unei contestații în contencios administrativ în condițiile în care au fost întocmite de către intimată în vederea declanșării, executării silite a contestatoarei.
În raport de aceste considerente, tribunalul constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev de art. 304 pct.1-9 C.pr.civ. și ținând seama de disp. art.3041C.pr.civ., în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta intimată ADMINISTRAȚIA F. P. M. cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr.294, . încheierii de ședință din data de 03.10.2011 și a sentinței civile nr. 2783/7.11.2011 ale Judecătoriei C. în contradictoriu cu intimata contestatoare . cu sediul în C., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. N. C. M. R. C.
Find în C.O. semnează
Președintele instanței
GREFIER
Cardașol I. N.
Fiind în C.O semnează
P. grefier
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.M/Tehn.CM
d.f._ 10 Judecătoria C.
j.f.D. E.
2 ex/28.07.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1401/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 732/2012. Tribunalul... → |
|---|
