Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-02-2012, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-02-2012 în dosarul nr. 184/2012
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.184
Ședința publică din data de 07.02.2012
PREȘEDINTE - CIRCIOIU M.
JUDECĂTORI - C. N.
- R. C.
GREFIER – C. I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta – contestatoare ., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 6399/07.06.2011 a Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu intimatul M. PLOIEȘTI - S. P. DE FINANȚE L., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cererea de recurs timbrata cu suma de 98,00 lei, taxa de timbru si timbru judiciar de 0,30 anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta – contestatoare prin avocat S. N., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei contestatoare arata ca nu mai are alte cereri de formulat in cauza.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei contestatoare, având cuvântul, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond in sensul admiterii contestației la executare si anularea titlului executoriu, hotărârea pronunțata fiind lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii. F. cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată.
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._ /19.10.2010 la Judecătoria Ploiești, contestatoarea .. Ploiești a chemat în judecată pe intimatul M. Ploiești-S. P. de Finanțe L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea titlului executoriu nr._/17.09.2010, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei constații, anularea executării silite.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, a edificat un spațiu comercial situat în Ploiești, ., în baza unor autorizații de construcție, pe un teren aparținând domeniului privat al municipiului Ploiești, teren pe care l-a închiriat inițial pe o durată de 10 ani, închiriere prelungită ulterior, anual, însă fără niciun drept intimatul a procedat la executarea sa silită în vederea achitării unor sume de bani, fără să se țină seama că, a achitat la scadență c/valoarea chiriei.
La data de 17.01.2011, intimatul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea contestației atât timp cât, contestatoarea datorează la bugetul local diferite sume de bani cu titlu de taxe aferente pentru unitățile economice, activitățile comerciale pe care le desfășoară.
La data de 18.01.2011, contestatoarea și-a precizat contestația în sensul că nu mai înțelege să solicite suspendarea executării silite.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, prin sentința civilă nr.6399/07.06.2011 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă ca neîntemeiată, contestația la executare, formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit probelor administrate în cauză a fost somată contestatoarea în baza adresei nr._/30.11.2009 să se prezinte la organul fiscal în vederea emiterii autorizației pentru desfășurarea activității de alimentație publică, în schimbul achitării tuturor obligațiilor fiscale referitoare la autorizarea desfășurării acestei activități pentru anii anteriori, însă contestatoarea nu a depus documentația respectivă, nu a achitat toate obligațiile fiscale ce îi reveneau, procedându-se în mod legal la executarea sa silită pentru sumele de bani datorate pe anii 2007 – 2010, reprezentând taxe, majorări, accesorii, calculate de către intimat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației, motivându-se că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind contradictorii, fără să se țină seama de încălcarea disp. art.83 alin.4 C.pr.fiscală, art.III alin.2 din Regulamentul privind activitatea de eliberare a autorizației de desfășurare a activității de alimentație publică, instanța de fond rezumându-se doar la enunțarea conținutului disp. art.83 alin.3, 4 C.pr.fiscală, și că eronat nu s-a motivat nerespectarea dispozițiilor referitoare la impunerea din oficiu, neexistând nicio referire la regulamentul sus-menționat, ce instituie obligativitatea emiterii unei dispoziții de impunere, inclusiv din oficiu, mai ales că nu există nicio referire privind actele care să ateste existența unei decizii de impunere față de contestatoare.
În continuare, contestatoarea a arătat că sentința a fost lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea, aplicarea greșită a legii, atât timp cât titlul executoriu are un caracter nelegal, neexistând nicio dispoziție de impunere privind titlul de creanță al statului, disp. art.83 alin.4 C.pr.fiscală, instituind obligativitatea organului fiscal de a înștiința debitorul anterior efectuării impunerii din oficiu, stabilirea obligațiilor fiscale nefiind posibilă înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunerea declarației fiscale și că însuși regulamentul sus-menționat, stabilește în baza art.III alin.2 necesitatea, obligativitatea emiterii dispoziției de impunere, privind taxele de eliberare a autorizațiilor de desfășurare a activității de alimentație publică pentru anii 2007 – 2009, mai ales că nu au fost combătute în cuprinsul considerentelor motivele de nelegalitate invocate cu ocazia formulării contestației la executare și că potrivit răspunsurilor la interogatoriu ale intimatului, acesta a recunoscut inexistența unei dispoziții de impunere din oficiu.
De asemenea, contestatoarea a precizat că eronat au fost aplicate normele legale în materie, instanța de fond nestabilind necesitatea sau nu a emiterii unei dispoziții de impunere din oficiu, neindicând niciun temei legal, în baza căruia a considerat emiterea titlului executoriu doar în baza unui tabel, a unei adrese pentru declanșarea executării silite, fără să fie necesar un act care să ateste creanța statului, și că, în baza Codului de procedură fiscală există posibilitatea contestării dispoziției de impunere pe cale administrativă la organele fiscale, prin intermediul procedurii contenciosului-administrativ, mai ales că, prin modalitatea de declanșare a executării silite a avut loc o încălcare a normelor C.E.D.O. ce reglementează accesul liber la justiție, datorită imposibilității sale, în lipsa unei decizii de impunere, de a contesta creanța.
Totodată, contestatoarea a menționat că eronat s-a considerat existența în sarcina sa a unei obligații de plată privind sumele solicitate, atât timp cât autorizația nu a fost eliberată datorită culpei intimatului care a refuzat sistematic încheierea contractului de închiriere, actele depuse la dosar demonstrând cererile sale privind eliberarea autorizației, autorizație ce nu i-a fost eliberată în urma inexistenței contractului de închiriere și că eronat a fost obligată la plata unor penalități de întârziere de 9.450 lei fără să se țină seama de refuzul intimatului de a-i închiria terenul, de a-i elibera autorizația.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ /21.09.2011.
La data de 29.11.2011, intimatul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului, atât timp cât instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza autorizației de construire nr. 570/18.06.1996, certificatului de urbanism nr.295/18.06.1996, autorizației de construire nr.1052/05.11.2001, certificatului de urbanism nr.1119/27.06.2001, contestatoarea a fost autorizată să execute lucrări de construire și extindere a unui spațiu comercial cu caracter provizoriu în perioada 1996 – 2001, constând într-un magazin general SNAK-BAR pe un teren situat în Ploiești, ., construcție având un caracter provizoriu, caracter prelungit în anul 2001.
Conform contractului de închiriere nr._/01.12.2005, actului adițional din 20.11.2006, dispoziției nr.1803/11.03.2009, notificării nr._/03.02.2009, Consiliul Local Ploiești, a închiriat contestatoarei pe o durată de un an, respectiv 01.12.2005 – 30.11.2006, un teren situat în Ploiești, . de 71,63 m.p. pe care se află amplasat spațiul comercial cu caracter provizoriu, în schimbul unei chirii lunare de 184,74 euro lunar, perioadă prelungită pe termen de un an, respectiv 01.12.2006 – 30.11.2007, însă la data de 11.03.2009 s-a dispus de către Primăria mun. Ploiești, desființarea spațiului comercial, edificat de către contestatoare pe terenul situat în Ploiești, ., fiind notificată în acest sens contestatoarea.
Potrivit adreselor nr._/30.11.2009,_/08.09.2010,_/2010, 1262/17.12.2010,_/28.10.2010, 4100/08.07.2010,_/07.12.2009,_/30.11.2009, 2/22.10.2010, cererilor anexate acestora, cererilor nr._/16.09.2010,_/17.09.2010, adeverinței nr.47/2010, dispoziției nr.9248/04.12.2009, procedurii depusă la dosar, contestatoarea a solicitat la data de 16.09.2010, eliberarea documentelor privind existența unor obligații fiscale restante, contestatoarea fiind autorizată inițial în vederea desfășurării unor activități specifice restaurantelor și barurilor, existând între părți neînțelegeri cu privire la închirierea în continuare de către Consiliul Local Ploiești în favoarea contestatoarei a terenului situat în Ploiești, ., însă contestatoarea nu a achitat taxele specifice activității de alimentație publică pentru baruri și restaurante pentru perioada 2007 – 2009, deși a fost înștiințată despre existența unor debite către bugetul statului, contestatoarea formulând cerere de aprobare a funcționării societății la data de 22.09.2010.
În conformitate cu somația nr._/17.09.2010, titlul executoriu nr._/17.09.2010, a fost obligată contestatoarea să achite bugetului local suma totală de 21.450 lei, din care 12.000 lei, reprezentând taxe autorizație pentru desfășurarea activității de alimentație publică, specifice barurilor și restaurantelor și 9.450 lei accesorii, majorări de întârziere fiind somată să achite în termen de 15 zile de la comunicarea somației, sumele datorate, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea sa silită.
În baza statutului depus la dosar, cererii din data de 22.09.2010, contestatoarea desfășoară diferite activități comerciale, inclusiv specifice de fast-food, producție înghețată, CAEN 5530, 1552 la punctul de lucru situat în Ploiești, ., solicitând la data de 22.09.2010 eliberarea autorizației necesare în scopul desfășurării acestor activități autorităților locale.
Disp. art. 399 C.pr.civ., stipulează că orice persoană interesată sau vătămată prin executare poate formula contestație la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare, fie în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, astfel încât nerespectarea dispozițiilor privind executarea silită atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că, inițial contestatoarea a edificat în perioada 1996 – 2001 o construcție cu caracter provizoriu, reprezentând spațiu comercial, amplasat pe un teren situat în Ploiești, ., teren de 71,63 m.p, ce i-a fost închiriat pe o durată de 2 ani, respectiv 01.12.2005 – 30.11.2007 de către Consiliul Local Ploiești, însă la data de 11.03.2009, s-a procedat la desființarea construcției sus-menționate, în urma dispoziției nr.1803/2009, fiind somată contestatoarea să procedeze la desființarea acestei construcții, existând între părți diferite neînțelegeri cu privire la modalitatea de ocupare a terenului sus-menționat de către contestatoare, neînțelegeri ce fac obiectul unui litigiu, aflat în curs de soluționare, pe rolul instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte, potrivit probelor administrate în cauză, inițial a fost autorizată contestatoarea să desfășoare activități de alimentație publică, specifice tipurilor de unități restaurante, baruri, însă contestatoarea în perioada 2007 – 2009 nu a solicitat emiterea autorizației necesare pentru desfășurarea unor asemenea tipuri de activități, achitarea taxelor necesare pentru eliberarea autorizației în acest sens, formulând cerere de eliberare a autorizației la data de 22.09.2010, astfel încât în baza titlului executoriu nr._/17.09.2010, somației nr._/17.09.2010 a fost obligată și somată contestatoarea să achite la bugetul local cu titlu de taxe și accesorii, suma totală de 21.450 lei.
Ca atare, atât timp cât în perioada 2007 – 2009, contestatoarea a desfășurat activități de alimentație publică, specifice restaurantelor, barurilor, în cadrul spațiului comercial pe care îl deține în Ploiești, ., fără însă să dețină autorizație pentru perioada sus-menționată, fără să achite taxele respective pentru eliberarea autorizației necesare în scopul desfășurării unor asemenea activități, înseamnă că în realitate, în mod legal s-a procedat la emiterea titlului executoriu nr._/2010, a somației nr._/2010, în ceea ce privește obligarea contestatoarei la plata sumei totale de 21.450 lei deoarece contestatoarea se află în culpă în urma nerespectării obligației instituită în sarcina sa constând în solicitarea de a i se emite autorizație, de a achita taxele aferente în vederea desfășurării activităților sus-menționate, mai ales că, a desfășurat aceste activități în mod nelegal, fără să existe autorizație emisă anual în acest scop.
De fapt, în condițiile în care contestatoarea a desfășurat activitățile respective specifice restaurantelor, barurilor în perioada 2007 – 2009, în mod conștient, fără să dețină autorizație emisă în acest scop, fără să achite taxele aferente pentru emiterea autorizației respective, înseamnă că recurenta-contestatoare avea obligația ca în fiecare an să se prezinte la autoritățile locale, să solicite autorizația respectivă, să achite taxele aferente acesteia, obligații pe care nu și le-a îndeplinit, mai ales că aceasta era de drept pusă în întârziere din momentul în care a început să desfășoare activitățile respective, fără să dețină documentația legală în acest sens, motiv pentru care intimatul nu avea nicio obligație să emită vreo decizie sau dispoziție de impunere în acest sens contestatoarei în vederea înștiințării acesteia despre existența unor datorii către bugetul local, somând-o, notificând-o pe contestatoare cu privire la nedeținerea autorizației respective, la desfășurarea în mod nelegal a unor activități comerciale.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestația la executare ca neîntemeiată, constatând că în speță în mod corect s-a procedat la executarea silită a contestatoarei, la emiterea actelor de executare contestate atât timp cât contestatoarea nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de lege în sarcina sa, constând în obținerea autorizației necesare pentru desfășurarea anumitor tipuri de activități de alimentație publică, în perioada 2007 – 2009, activități pe care le-a desfășurat în mod nelegal, fără să dețină autorizație în acest sens.
Susținerile contestatoarei, în sensul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind contradictorii, fără să se țină seama de încălcarea disp. art.83 alin.4 C.pr.fiscală, art.III alin.2 din Regulamentul privind activitatea de eliberare a autorizației și că eronat s-a înserat doar conținutul disp. art.83 alin.3, 4 C.pr.fiscală nu pot fi avute în vedere deoarece sentința cuprinde descrierea tuturor situațiilor de fapt, de drept deduse judecății, iar în speță, dispozițiile sus-menționate instituie dimpotrivă în sarcina contestatoarei obligația de a desfășura activități de alimentație publică, în mod autorizat, după achitarea în prealabil a unor taxe și obținerea autorizației de funcționare.
Afirmațiile contestatoarei, în sensul că eronat nu s-ar fi motivat nerespectarea dispozițiilor referitoare la impunerea din oficiu, neexistând nicio referire la regulamentul sus-menționat ce instituie obligativitatea emiterii unei dispoziții de impunere și că nu există nicio referire privind actele care să ateste existența unei decizii de impunere față de contestatoare nu au relevanță în cauză, întrucât nu există obligativitatea analizării existenței sau inexistenței unei decizii de impunere, decizie care nu are un caracter necesar, imperativ, vizând doar impozitele, taxele la bugetul local și nicidecum obținerea unei autorizații de desfășurare a unor activități de alimentație publică, iar toate probele administrate în cauză demonstrează necesitatea îndeplinirii de către contestatoare a obligației de a achita taxele în vederea obținerii unei autorizații de funcționare.
Aspectele invocate de către contestatoare în sensul că sentința ar fi fost lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea, aplicarea greșită a legii atât timp cât titlul executoriu ar avea un caracter nelegal, neexistând nicio dispoziție de impunere privind titlul de creanță al statului și că disp. art.83 alin.4 C.pr.fiscală, instituie obligativitatea organului fiscal de a înștiința debitorul anterior efectuării impunerii din oficiu nu au niciun temei legal deoarece în speță nu devin incidente dispozițiile sus-menționate care vizează obligativitatea emiterii unor decizii de impunere în cazul existenței unor creanțe fiscale în favoarea statului, în vederea înștiințării contribuabililor pentru achitarea datoriilor într-un anumit termen și nicidecum modalitatea de desfășurare a unor activități comerciale.
De fapt, în speță, contestatoarea era cea care avea obligația să înștiințeze autoritățile locale privind opțiunea sa de a desfășura anumite activități, obligativitatea de a obține autorizațiile necesare pentru desfășurarea unor activități comerciale în mod legal și nicidecum intimatul.
Împrejurările invocate de către contestatoare conform cărora regulamentul sus-menționat, stabilește în baza art.III alin.2 necesitatea, obligativitatea emiterii dispoziției de impunere, privind taxele de eliberare a autorizațiilor de desfășurare a activității de alimentație publică pentru anii 2007 – 2009 și că nu ar fi fost analizate în cuprinsul considerentelor motivele de nelegalitate invocate cu ocazia formulării contestației la executare, intimatul recunoscând la interogatoriu inexistența deciziei de impunere sunt nejustificate întrucât dispozițiile sus-menționate nu vizează emiterea unor decizii de impunere ci pur și simplu efectuarea demersurilor necesare în vederea depistării persoanelor juridice care nu au deținut autorizații în scopul impunerii din oficiu a acestora pentru recuperarea debitelor, iar existența unor răspunsuri la interogatoriu, neanalizarea unor situații în cuprinsul considerentelor nu o exonerează pe contestatoare de obligativitatea achitării c/valorii debitelor datorită desfășurării unor activități neautorizate.
Motivele invocate de către contestatoare în sensul că eronat ar fi fost aplicate normele legale în materie, fără să se stabilească necesitatea emiterii unei dispoziții de impunere din oficiu și că nu s-ar fi indicat niciun temei legal, în baza căruia s-a considerat emiterea titlului executoriu doar în baza unei adrese, fără să fie necesar un act care să ateste creanța statului sunt neîntemeiate deoarece în realitate au fost respectate dispozițiile legale atât timp cât nu se impunea emiterea unei dispoziții de impunere datorită neîndeplinirii de către contestatoare a obligației de a desfășura activități comerciale în mod legal, autorizat, iar actele de executare au fost emise în mod legal, intimatul având dreptul de a o executa silit, drept necondiționat de existența unui titlu de creanță propriu-zis, tocmai datorită neîndeplinirii prealabile de către contestatoare a condiției referitoare la obținerea autorizației de desfășurare a anumitor tipuri de activități.
Criticile contestatoarei în sensul că în baza Codului de procedură fiscală există posibilitatea contestării dispoziției de impunere pe cale administrativă, prin intermediul procedurii contenciosului-administrativ și că prin modalitatea de declanșare a executării silite a avut loc o încălcare a normelor C.E.D.O. privind accesul liber la justiție, fiind obligată eronat la plata penalităților fără să se țină seama de refuzul intimatului de a-i elibera autorizația sunt nefondate întrucât nu a existat nicio încălcare a normelor atât timp cât contestatoarea s-a aflat în culpă datorită desfășurării unor activități neautorizate, fiind imposibil să-și invoce propria culpă pentru a obține protecția unui drept, iar în speță, în mod legal s-a procedat la obligarea acesteia la plata penalităților tocmai datorită neîndeplinirii obligației privind plata taxelor aferente la scadență pentru obținerea autorizațiilor anuale.
Invocarea de către contestatoare a culpei intimatului privind refuzul sistematic de a încheia contractul de închiriere, fiind obligată eronat la plata debitului în cadrul executării silite, fără să se țină seama de actele existente la dosar privind cererea referitoare la eliberarea autorizației nu constituie prin însăși natura lor împrejurări care să o exonereze pe contestatoare de obligația de a achita taxele, de a solicita eliberarea autorizației, deoarece nu există nicio dovadă la dosar că în perioada 2007 – 2009 contestatoarea ar fi formulat cereri pentru eliberarea autorizației, existența vreunui refuz din partea intimatului în acest sens, ci dimpotrivă toate actele atestă solicitarea contestatoarei de a i se elibera autorizația la data de 22.09.2010, mai ales că existența unor litigii între părți nu are nicio relevanță în cauză.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev. de art. 304 pct.1 – 9 C.pr.civ. și ținând seama de disp. art.3041 C.pr.civ., în baza art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – contestatoare ., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 6399/07.06.2011 a Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu intimatul M. PLOIEȘTI - S. P. DE FINANȚE L., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
M. C. N. C. C. R.
GREFIER,
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.M.C./Tehnored.GE
2 ex./17.05.2012
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f.C. A. Campanie
| ← Fond funciar. Hotărâre din 02-02-2012, Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Sentința nr. 5797/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
