Pretenţii. Sentința nr. 3893/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3893/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 140/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 140
PREȘEDINTE – H. A. G.
JUDECĂTORI – C. I.
P. A. A.
GREFIER – M. A. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-pârât M. A., cu domiciliul în Ploiești, .. 6, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3893/11.04.2011 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P. - P. C. L. P., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și intimații-pârâți T. A. V., T. I., M. A. P., M. E. D. și M. M. V., toți cu domiciliul în Ploiești, .. 6, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – pârât personal, și reprezentat de avocat Fulgereanu A. I., lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa taxei de timbru, după care:
Apărătorul recurentului – pârât, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 115 lei și a timbrului judiciar de 0,15, ambele anulate, și solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar două chitanțe în cuantum de 230 lei, și având cuvântul, învederează instanței că nu mai formulează alte cereri.
Instanța având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului – pârât, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea acțiunii, învederând instanței că este o situație mai deosebită., recurentul are venituri modeste, arătând că începând cu anul 2010 recurentul s-a angajat și a început achitarea părții, precum și că are trei copii în întreținere, n u a fost un act cu rea voință, doar că nu a avut o sursă de venit și nu a putut asigura plata chiriei. A mai arătat apărătorul - recurentului pârât că atât timp cât intimații au încasat chiria a existat o locațiune tacită. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul M. Ploiești, prin C. L. Ploiești, a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților M. A., T. A. V., T. I., M. A. P., M. E. D. și M. M. V. și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încetat contractul de închiriere nr._/18.02.2005 prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat; obligarea pârâților la achitarea sumei de 1901 lei, reprezentând chiria restantă și majorări de întârziere, suma ce urmează a fi actualizată până la data efectuării plății, să se dispună evacuarea pârâților din spațiul locativ deținut. De asemenea, s-a solicitat obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între M. Ploiești prin C. L. Ploiești și M. A., în calitate de titular, s-a încheiat contractul nr._/18.02.2005, având ca obiect închirierea spațiului cu destinație de locuință situat în Ploiești, .. 6. În contract mai figurează, în afară de pârâtul M. A., și membri familiei acestuia, respectiv fiii: T. A. V., T. I., M. A. P., M. E. D. și M. M. V..
P. actul adițional chiria lunară a fost stabilită la suma de 69,13 lei, în conformitate cu dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 310/2007.
De asemenea, reclamantul a arătat că durata închirierii este de 5 ani, cu începere de la data de 08.04.2004 până la 07.04.2009, în prezent contractul fiind expirat prin ajungerea la termen.
În continuare, reclamantul a precizat că în mod repetat pârâții au acumulat debite la plata chiriei, motiv pentru care au fost somați să achite aceste debite, prin adresele nr. 1516/12.08.2008, 1084/2009, 401/23.030.2008, 586/15.09.2009, 401/10.02.2010, 80/15.05.2010, 401/07.06.2010 și 401/05.08.2010. Pârâții nu s-au conformat, astfel că, în prezent, figurează în evidențele instituției reclamante cu debite in cuantum de 1901 lei, reprezentând contravaloare chirie restanta în sumă de 1062 lei și majorări de întârziere în cuantum de 839 lei, conform Avizului de Plată din data de 24.09.2010.
Totodată, reclamantul a arătat că la data de 07.04.2009, a expirat perioada pentru care a fost încheiat contractul de închiriere, iar pârâții nu au formulat cerere de prelungire a acestuia, astfel că în speță sunt incidente prevederile art. 3 din contract.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 114/1996, art. 969, art. 970, art. 1073, 1429 Cod Civil.
La termenul de judecată din data de 25.01.2011, reclamantul M. Ploiești, prin C. L. Ploiești, a depus precizare la acțiune cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, în sensul că suma de plată la care pârâții urmează a fi obligați este de 2497 lei, din care suma de 1338 de lei reprezintă debit curent și rămășită, iar suma de 1159 lei reprezintă majorări de întârziere.
Pentru termenul de judecată din data de 01.03.2011, reclamantul a depus precizare la acțiune (fax) cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, în sensul că suma de plată la care pârâții urmează a fi obligați este de 2716 lei, din care suma de 1478 de lei reprezintă debit curent și rămășită, iar suma de 1238 lei reprezintă majorări de întârziere.
P. sentința civilă nr. 3893/11.04.2011, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Ploiești – Secția Civilă a admis cererea precizată, pârâții fiind obligați la plata către reclamantă a sumei de 2.395 lei, reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere, debitul urmând a fi actualizat la data plății efective. S-a constatat încetarea contractului de închiriere nr._/18.02.2005, încheiat între părți, fiind dispusă evacuarea pârâților din imobilul situat în Ploiești, .. 6, jud. Prahova, obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, către reclamantă, fiind respinsă, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a reținut că, între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr._/18.02.2005, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 08.04.2004 și până la data de07.04.2009, când a expirat prin ajungerea la termen, pârâtul neformulând cerere de prelungire a contractului. Totodată, s-a reținut că, de-a lungul timpului, pârâții au acumulat în mod constant debite la plata chiriei.
Împotriva acestei sentințe, recurentul-pârât M. A. a formulat recurs, criticând-o drept nelegală și netemeinică. În motivare, recurentul-pârât a învederat instanței faptul că a achitat o parte din suma restantă, obligându-se ca, până la sfârșitul lunii să achite întreaga sumă, neavând suficiente mijloace financiare în prezent.
În cadrul dezvoltării motivelor de recurs, recurentul-pârât a învederat instanței faptul că starea litigioasă dintre părți a fost determinată de lipsurile materiale cu care s-a confruntat o lungă perioadă de timp, neavând nici acesta și nici concubina sa un loc de muncă stabil și având de întreținut mai mulți copii minori. A susținut că a încercat realizarea unei plăți eșalonate și o recalculare a chiriei, însă acest lucru nu a fost posibil, întrucât înregistrase deja un debit restant substanțial și orice solicitare de prelungire a contractului de închiriere era condiționată de achitarea integrală a acestuia.
A mai adăugat faptul că, în prezent, întrucât a contractat un împrumut, nu mai are nicio datorie față de intimatul-reclamant, ca urmare a achitării integrale a chiriei restante.
P. urmare, recurentul-pârât a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea pe fond a acțiunii, întrucât nu mai subzistă motivele de fapt și de drept invocate în susținerea cererii de chemare în judecată.
În drept, a invocat prevederile art. 304.9 C.p.c.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c. reține următoarele:
Între M. Ploiești, prin C.L. Ploiești, și pârâtul M. A., în calitate de titular, s-a încheiat contractul nr._/18.02.2005, având ca obiect închirierea spațiului cu destinație de locuință situat în Ploiești, .. 6, jud. Prahova, prin act adițional stabilindu-se o chirie lunară în cuantum de 69,13 lei, conform HG 310/2007. De asemenea, în cuprinsul contractului mai figurează și copiii pârâtului, respectiv pârâții A. V., T. I., M. A. P., M. E. D. și M. M. V. (fila 18 dosar de fond).
Potrivit art. 4 din contractul încheiat între părți, pârâții aveau obligația achitării chiriei în contul proprietarului, până la data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs. De asemenea, este stipulat în contract faptul că “neplata în termen a chiriei atrage o penalizare de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante”.
Iar potrivit art. 17 din contract, “pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute în contract, partea în culpă datorează celeilalte daune”.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond și precum a constatat instanța de fond, de-a lungul timpului, pârâții au acumulat în mod constant debite la plata chiriei, fiind somați de către reclamantă prin mai multe adrese, fără a-și îndeplini obligația de rezultat ce le incumba potrivit convenției părților, acumulând până la data pronunțării sentinței de fond, debitul în sumă de 2.395 lei, reprezentând chiriei restantă și majorări de întârziere.
Din înscrisurile depuse la dosarul de recurs (filele 35-40), reiese faptul că, ulterior pronunțării sentinței atacate, a fost achitată de către pârâți suma de 1.771 lei cu titlu de chirie restantă și majorări de întârziere, sumă care se impută mai întâi asupra majorărilor de întârziere și apoi asupra debitului restant, care oricum trebuie actualizat până la data plății efective, conform regulii imputației plății, astfel încât, nici până în prezent, acesta nu este achitat integral.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 din contractul sus-menționat, acesta „încetează prin expirarea termenului prevăzut în contract”.
Tribunalul reține că acest contract de închiriere a fost încheiat pentru o perioada de 5 ani, începând cu data de 08.04.2004 și până la data de 07.04.2009, când a expirat prin ajungerea la termen, pârâtul neformulând cerere de prelungire a contractului.
Iar, în conformitate cu dispozițiile pactului comisoriu expres prevăzut de art. 8 din contractul încheiat între părți, „evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data executării efective a hotărârii de evacuare”.
De asemenea, Tribunalul reține că evacuarea pârâților din imobil a fost dispusă în mod corect, întrucât prin ajungerea la termen a contractului de închiriere, aceștia nu mai au un titlu locativ.
Totodată, Tribunalul reține faptul că, potrivit art. 3 din legea părților, reprezentată prin contractul de închiriere, pârâții nu au uzat de posibilitatea de a solicita prelungirea contractului, pe baza declarației de venituri și a actelor doveditoare, conform prevederilor legale, neintervenind o relocațiune tacită.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 321 C.p.c., art. 304 și art. 3041 C.p.c., cu referire la prevederile contractului de închiriere încheiat între părți sus-menționat, va respinge recursul declarat de recurentul-pârât M. A. împotriva sentinței civile nr. 3893/11.04.2011 a Judecătoriei Ploiești, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât M. A., cu domiciliul în Ploiești, .. 6, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3893/11.04.2011 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P. - P. C. L. P., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și intimații-pârâți T. A. V., T. I., M. A. P., M. E. D. și M. M. V., toți cu domiciliul în Ploiești, .. 6, jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.02.2012.
Președinte, Judecători,
H. A. GabrielaCioponea IrinaPavel A. A.
Grefier,
C. M. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. CI
2 ex./14.02.2012
Dosar fond_ Judecătoria Ploiești
Judecător fond- S. V. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 111/2012. Tribunalul PRAHOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 860/2012.... → |
|---|
