Fond funciar. Decizia nr. 1402/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1402/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-10-2012 în dosarul nr. 1402/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ /2010
DECIZIA CIVILĂ NR. 1402
Ședința publică din data de 19.10.2012
PREȘEDINTE: C. R. I.
JUDECĂTORI: C. I.
D. L. C.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant CĂTĂLOIU C., cu domiciliul în municipiul Ploiești, .. 51, ., județul P., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P., cu sediul în municipiul Ploiești, județul P. și C. L. T. DE F. F., cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul – reclamant, personal și asistat de avocat Volosevici Gitania, lipsind intimatele - pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părții prezente în susținerea cererii de recurs.
Reprezentanta recurentului, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, schimbarea, în tot, a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii. Învederează instanței că înțelege să critice sentința instanței de fond având în vedere că, în mod eronat, nu s-a admis cererea de chemare în judecată. În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică de specialitate, iar instanța de fond a concluzionat că nu s-a făcut dovada că recurentul a fost proprietar al terenului pe care l-a solicitat și că nu a făcut dovada preluării la CAP.
Arată că, din probele administrate în cauză, a rezultat că autorul recurentului a fost proprietarul mai multor terenuri pe raza localității și o parte din acestea au fost trecute în rolul mamei recurentului și a soțului acestuia, iar o altă parte, au fost preluate de CAP. După apariția Legii nr. 18/1991, mama recurentului a formulat cerere de reconstituire a suprafețelor de teren înscrise în rolul acesteia, restul suprafețelor de teren nefiind solicitate. De asemenea, arată că recurentul a formulat cerere pentru reconstituirea suprafeței de 1,86 ha care a aparținut tatălui său.
Învederează instanței că simplul fapt că aceste terenuri nu apar în rolul fiscal, nu este un motiv de respingere a cererii de reconstituire, recurentul depunând acte autentice, titluri de proprietate în susținerea dreptului de proprietate a autorului său. Totodată, învederează că atât din probele administrate și cele din recurs rezultă că, la acest moment, recurentul folosește aceste terenuri, fiind în posesia lui din anul 1990. Mai arată că intimata Consiliul Local încearcă să sustragă aceste terenuri de la reconstituire, motivat de faptul că au fost reconstituite mamei recurentului. De asemenea, menționează că recurentul a depus la dosar o adresă în care se menționează care este suprafața de teren pe care o deține acum. Solicită, de asemenea, acordarea de cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de Consiliul Local, solicită instanței respingerea recursului.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ , reclamantul C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. T. de F. F. și C. Județeană P. de F. F., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate anularea parțială a Hotărârii nr. 5608/14.09.2007 a Comisiei Județene P. în ceea ce privește invalidarea cererii de reconstituire privind dreptul de proprietate pentru suprafața de 6.500 m.p. teren intravilan arabil, livadă și viță de vie, aflat în satul Siliștea al comunei T., unde autorii săi au deținut teren, obligarea pârâtelor la emiterea procesului – verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autorii săi au deținut în proprietate și suprafața de 6500 m.p. teren pe raza comunei T., . care îl stăpânește și în prezent.
Reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea în drept.
La termenul de judecată din data de 14.10.2008, instanța de fond a admis, în baza art. 163 C.pr.civ., excepția de litispendență, dispunând unirea dosarului nr._ la cauza nr._ /2010, constatând identitatea de părți, obiect și cauză dintre cele două dosare.
Prin acțiunea înregistrată la 15.07.2008, sub nr._, reclamantul a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 5608/14.09.2007 a Comisiei Județene P. în ceea ce privește invalidarea cererii de reconstituire privind dreptul de proprietate pentru suprafața de 6.500 m.p. teren intravilan arabil, livadă și viță de vie, aflat în satul Siliștea al comunei T., obiectul acțiunii fiind identic cu cel al dosarului nr._ .
La termenul de judecată în primă instanță din 09.03.2010, reclamantul a depus precizare și completare a acțiunii, solicitând anularea H.C.J. nr. 5608/14.09.2007 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,86 ha teren situat pe raza comunei T., terenuri ce au aparținut părinților săi, C. I. și C. S. (D. S.), ulterior căsătorită M..
În motivarea acțiunii, a arătat că autorii săi au deținut terenuri primite prin actele dotale nr. 1783/1942 și nr. 1784/1942 care totalizau suprafața de 3,36 ha, dar care au fost trecute parțial în rolul fiscal anterior anului 1962, precizând că la momentul căsătoriei mamei sale cu M. C., rolul acesteia a fost trecut pe numele noului soț, astfel încât, terenurile în suprafață de 1,51 ha, cu excepția suprafeței de 2600 m.p. din punctul „Burduci” au aparținut familiei C..
A mai arătat că, de pe urma mamei sale, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,78 ha, sens în care s-au emis două titluri de proprietate: nr. 404/12.12.2002 și nr. 19/12.07.2001, astfel încât, după apariția Legii nr. 247/2005 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de terenuri, cerere nelegal respinsă de ambele comisii.
La același termen de judecată, instanța de fond a încuviințat reclamantului, probele cu acte, interogatoriul administrat la fila 199 dosar fond, și doi martori, în persoana numiților A. C. și C. I., audiați în ședința publică din 11.05.2010.
La termenul de judecată din 06.07.2010, s-a încuviințat și efectuarea unei expertize topo întocmită în cauză de către expert B. N., și ulterior expertiză efectuată de expert A. F., conform actelor de la filele 293 -305 dosar fond.
Prin sentința civilă nr._/22.11.2011 Judecătoria Ploiești a respins acțiunile conexe precizate formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de F. F. T. și C. Județeană de F. F. P., ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F. T. și C. Județeană de F. F. P., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate anularea parțială a Hotărârii nr. 5608/14.09.2007 a Comisiei Județene P. în ceea ce privește invalidarea cererii de reconstituire privind dreptul de proprietate pentru suprafața de 6500 m.p. teren intravilan arabil, livadă și viță de vie, aflat în satul Siliștea al comunei T., unde autorii săi au deținut teren, obligarea pârâtelor la emiterea procesului – verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate.
Prin precizarea și completarea acțiunii formulate, reclamantul a solicitat anularea HCJ nr. 5608/14.09.2007 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,86 ha teren situat pe raza comunei T., terenuri ce au aparținut părinților săi, C. I. și C. S. ( D. S.), ulterior căsătorită M..
Instanța de fond a reținut din conținutul adresei nr. 568/19.03.2009 (fila 86 dosar fond) emisă de C. L. T. de F. F., că s-a reconstituit în baza legilor fondului funciar dreptul de proprietate de pe urma mamei sale, D. C. S., pentru suprafața de 1,78 ha, suprafață care corespunde cu cea înscrisă în registrele agricole din perioada 1959 – 1961 și cu cererea de înscriere în fostul CAP T., reconstituire validată de C. Județeană prin HCJ 23/11.07.1991.
Din conținutul aceluiași înscris, necontestat de reclamant, instanța de fond a reținut că în suprafața de teren agricol reconstituită intră și parcelele deținute de tatăl reclamantului, C. I., decedat pe front, în anul 1944, mama acestuia fiind singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Analiza aceleiași adrese, a relevat că reclamantul a formulat cererea în temeiul Legii nr. 169/1997 și a Legii 247/2005, cereri soluționate nefavorabil de cele două pârâte, comisiile de fond funciar.
Din conținutul probatoriului cu înscrisuri administrat în cauză, instanța fondului a reținut că reclamantul a solicitat în baza Legii 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren neprecizată de pe urma autorului comun, așa cum rezultă din înscrisul aflat la f. 89 din dosarul primei instanțe, cerere soluționată nefavorabil atât de către C. L. T., cât și de către C. Județeană P. prin pronunțarea hotărârii nr. 5608/14.09.2007 (fila 97 dosar fond), contestată în prezenta cauză.
În ceea ce privește soluția de respingere a contestației formulate de reclamant, ce a format obiectul HCJ nr. 5608/14.09.2007, instanța de fond a apreciat-o ca fiind temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Probele administrate în cauză cu acte, martori și expertiză topo, nu au făcut dovada că terenurile în suprafață de 1,86 ha pentru care s-a solicitat de reclamant reconstituirea dreptului de proprietate, sunt terenuri care au fost deținute de autorii reclamantului anterior cooperativizării, suplimentar suprafețelor deja reconstituite, pe numele mamei reclamantului, D. S., căsătorită M..
Depozițiile martorilor A. C. și C. I., audiați în cauză, precizează doar faptul că familia reclamantului a deținut pe raza comunei T. mai multe suprafețe de teren, fără însă a menționa dacă asupra acestor terenuri s-a reconstituit deja dreptul de proprietate.
Astfel, prezentarea de către reclamant a unor acte de proprietate aparținând autorilor săi, astfel cum rezultă din conținutul actelor autentice, depuse de reclamant la filele 50 - 52 dosar fond, pentru suprafețe de teren pretinse prin prezenta cerere, nu este suficientă pentru a face dovada calității reclamantului de persoană îndreptățită la reconstituire, câtă vreme acesta nu a produs probe privind modalitatea de preluare de către stat a acestor terenuri și nici nu a dovedit într-o manieră coerentă data până la care respectivele terenuri ar fi fost deținute de autorii săi, anterior cooperativizării.
Pe de altă parte, instanța de fond a constatat existența unor importante neconcordanțe rezultând din probatoriul administrat cu privire la suprafețele de teren solicitate, așa cum rezultă din cererile reclamantului, modificate succesiv și concluziile raportului de expertiză topo efectuat în cauză A. F..
Astfel, expertul individualizează terenurile solicitate de reclamant conform amplasamentelor precizate de acesta, ca având o suprafață totală de 25.338 m.p., față de suprafața de teren solicitată inițial pe calea prezentei acțiunii, 6500 m.p. și a celei precizate ulterior - 1,86 ha.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că simpla împrejurare a stăpânirii acestor terenuri de către reclamant nu îi conferă automat și calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire, câtă vreme din probatoriul administrat a rezultat cu evidență că pentru suprafața de teren de 1,78 ha,cu care mama acestuia a figurat în evidențele agricole anterior cooperativizării s-a reconstituit integral dreptul de proprietate în favoarea acesteia.
Pentru pretinsele suprafețe suplimentare de teren, reclamantul nu a produs dovezi certe, cu privire la întinderea acestora, cu privire la faptul că terenurile ar fi fost stăpânite anterior cooperativizării de autoarea sa și dovezi privind modalitatea preluării de către stat, motive pentru care, a respins acțiunea precizată a reclamantului, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește motivarea inițială a HCJ nr. 5608/14.09.2007, constând în neindicarea suprafeței solicitate, pentru care s-a respins cererea de reconstituire, instanța fondului a reținut că această omisiune ar fi putut fi complinită pe calea prezentei judecăți printr-un probatoriu coerent și concludent, din care să rezulte suprafața de teren solicitată, dar că în cauză reclamantul nu a produs asemenea dovezi, astfel cum s-a detaliat mai sus, apărările sale rămânând la nivelul simplelor alegații.
Instanța de fond a apreciat astfel că reclamantul nu a făcut dovada că autorii săi ar fi deținut suprafețe suplimentare de teren celei deja reconstituite, până la momentul cooperativizării, suprafețe preluate de către stat în mod abuziv, dovezi obligatorii pentru a se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că HCJ nr. 5608/14.09.2007 nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, întrucât reclamanta nu a probat în mod pertinent și concludent pretinsul drept de proprietate în litigiu, motive pentru care a respins acțiunea sub aspectul ambelor capete de cerere.
În raport de dispozițiile art. 27 alin. 7 din HG nr. 890/2005 raportat la dispozițiile Legii 18/1991 modificate, față de cele arătate mai sus, precum și față de conținutul Hotărârii nr. 4368/04.05.2006 prin care s-a respins contestația reclamanților, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată este nefondată, și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin cererea depusă și completată a solicitat anularea hotărârii Comisiei Județene P. de F. funciar nr. 56o8/2oo7, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1, 86 ha teren situat pe raza localității T., în baza dispozițiilor Legii 247/2005.
Însă, C. Județeană a respins cererea pârâtului cu motivarea că nu ar fi indicat terenurile solicitate.
În motivarea cererii, recurentul - reclamant a arătat că în cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii și expertize, iar prin sentința civilă mai - sus arătată, instanța a respins cererea pârâtului - reclamant cu motivarea că nu s-ar fi făcut probe referitoare la deținerea terenului de autorul reclamantului, că nu s-ar fi făcut probe cu privire la preluarea acestui teren de stat și la modalitatea acestei preluări și o ultimă motivare, că terenul solicitat ar fi fost deja reconstituit pe numele mamei reclamantului D. S. (fostă C.).
Recurentul - reclamant a mai arătat că instanța nu a analizat probele administrate în cauză, motivările din sentință fiind în afara celor dovedite, soluția fiind neîntemeiată, prejudiciul creat fiind evident.
Din probele cu acte de proprietate depuse de recurent și analizate de expert rezultă că autorii reclamantului (C. I. și D. C. S.) au deținut mai multe suprafețe de teren pe raza comunei T., în total 3,36 ha, această împrejurare fiind dovedită cu acte și necontestată nici de pârâți.
De asemenea, a menționat recurentul că, după decesul tatălui, mama acestuia s-a căsătorit cu numitul D. și a trecut în rolul acestuia numai o parte din terenurile deținute anterior căsătoriei, terenuri ce aparțineau soțului defunct nefiind trecute în acel rol. Toate terenurile de pe raza comunei T. au fost preluate de CAP, fie că ele erau trecute în rolul persoanelor cooperativizare, fie că nu erau trecute.
După apariția Legii nr. 18/1991, mama D. S. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile deținute împreună cu soțul său D., trecute la rolul acestuia, terenuri care parțial proveneau de la tatăl recurentului, astfel că, mama acestuia nu a solicitat toate terenurile deținute anterior cooperativizării de aceasta și primul său soț C. I..
Ulterior, după apariția Legii nr. 247/2005, s-a dat posibilitatea celor care nu formulaseră cereri în termenul stabilit de Legea nr.18/1991 și care obținuseră aceste acte între timp, recurentul formulând cerere pentru reconstituirea dreptului și pentru diferența de teren ce nu fusese solicitată de mama sa în 1991, teren ce aparținuse tatălui său și pe care îl stăpânește și în prezent, posibilitate deschisă de legiuitor.
Recurentul a mai arătat că motivările instanței sunt nejustificate și abstracte, în afara probelor administrate. Astfel, instanța a reținut că nu s-ar fi făcut proba deținerii în proprietate a terenului solicitat, deoarece nu ar apărea în rolul său sau al mamei sale.
Dispozițiile Legilor nr. 18/1991 și nr. 247/2005 menționează ca probă rolul fiscal, probă ce nu trebuie absolutizată, fiind real faptul că terenul solicitat nu apare în rol, deoarece tatăl a decedat de foarte mult timp, rolul din timpul vieții lui nu se mai păstrează, iar mama acestuia după cea de a doua căsătorie nu a trecut în rol decât o parte din terenuri alături de cele ale soțului său D..
Însă, din actele depuse rezultă că terenul solicitat a aparținut autorilor săi, acestea fiind acte de proprietate, a căror autenticitate nu poate fi contestată.
De asemenea, faptul că terenul a fost preluat de CAP, de asemenea, nu poate fi contestat și chiar dacă nu există un titlu de preluare, acesta nu este un motiv de respingere a cererii.
Recurentul a arătat că instanța a considerat, totodată, că nu ar fi făcut dovada că aceste terenuri la preluare ar fi fost în posesia sa sau a autorilor săi.
Proba acestui lucru se poate considera a exista însăși din faptul ca după 1990, recurentul a intrat în posesia acestor terenuri, le-a folosit și le folosește și în prezent fără a fi revendicate de alte persoane și fără a se emite alte titluri pentru alți cetățeni pentru aceste terenuri.
Totodată, din mențiunile instanței, cu privire la modul de preluare, la proprietatea și posesia acestor terenuri rezultă că toate susținerile sunt în afara probelor administrate, iar mențiunea că suprafețele solicitate ar fi fost restituite mamei sale și că deci acesta nu ar mai avea ce să solicite, este de asemenea nejustificată și în afara probelor.
Astfel, recurentul a susținut că prin verificarea actelor, respectiv rolul mamei se poate constatata că punctele în care sunt amplasate terenurile solicitate de recurent nu sunt aceleași cu punctele în care sunt amplasate terenurile reconstituite.
Mai mult, din expertiza întocmită în cauză, conform obiectivelor se poate constata că terenurile solicitate sunt ocupate în prezent de acesta, pentru ele nu s-a emis titlu de proprietate și nici nu s-a reconstituit vreun drept de proprietate pentru alte persoane sau pentru părintele său.
Expertul constată că în prezent reclamantul folosește o suprafață mai mare decât cea solicitată, dar menționează expres că pentru anume suprafețe (pădure) stăpânirea se face în numele mamei sale, fiind indicate chiar și terenurile pentru care s-a emis titlu. În raportul de expertiză inițial din 08.12.20l0, depus pentru termenul din 12.12.20l0, în ultimul alineat se menționează clar ca pârâtele fiind întrebate despre terenurile solicitate de reclamant, au arătat că pentru ele nu s-a dispus reconstituirea în favoarea altor persoane și nici în favoarea mamei sale. Motivarea instanței că pentru terenurile solicitate s-a dispus reconstituirea pe numele mamei sale, fiind cuprinse în actele de reconstituire ale mamei este înlăturată total de probele cauzei, solicitările recurentului sunt dovedite și legale, iar soluția instanței este greșită.
S-a dovedit că terenurile au aparținut autorului său, că au fost preluate abuziv, că în prezent sunt ocupate de acesta și pentru aceste terenuri nu s-a emis vreun titlu și nici nu fac parte din vreun act de reconstituire pe numele mamei sau al altei persoane, față de aceste împrejurări, recurentul solicitând admiterea recursului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 20.01.2012, completându-se probatoriul scriptic cu înscrisuri noi, depuse la termenul judecății în recurs din data de 24 mai 2012.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Critica generală adusă de recurent privește modul în care instanța de fond a analizat probele administrate în cauză, care, în opinia recurentului, fac dovada pretențiilor sale de reconstituire a dreptului de proprietate privind suprafețele de 6.500 m.p. teren intravilan, arabil și viță de vie, aflat în satul Siliștea, . de 1,86 ha teren situat pe raza comunei T., aparținând autorilor părinți.
Aceste terenuri au fost cerute suplimentar față de suprafețele deja reconstituite pe numele mamei recurentului, față de care tribunalul reține că potrivit art. 45 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată prin art. 1 pct. 27 din Legea nr. 169/1997, persoanele fizice sau moștenitorii acestora pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferențe de teren, astfel că, sub acest aspect, cererea petentului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențe de teren este admisibilă.
Cu privire la dovedirea dreptului de proprietate al autorilor săi, recurentul - petent a invocat actele de dotă din 30.05.1942 ale lui D. C. D. și L. N. C., act de vânzare din 01.05.1941, act de vânzare din 13.02.1914 (înscrisuri ale proprietății autorilor – f. 4 - 10 din dosarul de fond), petentul conformându-se dispozițiilor art. 1169 cod civil abrogat, în vigoare la data formulării acțiunii, potrivit cărora îi revine sarcina probei privind dovada existenței în patrimoniul autorilor săi a terenurilor pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Tribunalul reține că actele doveditoare ale proprietății, raportate la nivelul anilor 1914 și 1942 ar putea face dovada conservării dreptului de proprietate până în anul 1942 în persoana autorilor, dar din interpretarea textelor stabilite de legiuitor prin legile funciare, impune verificarea riguroasă a actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, obligație impusă de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2001 în sensul pertinenței, verosimilității, autenticității, concludenței acestora și inexistența unor înscrisuri, care să dovedească o ieșire din patrimoniul autorilor a terenurilor solicitate.
Recurentul - petent avea obligația să producă o dovadă negativă în sensul că autorii săi nu au înstrăinat terenuri după anul 1942 (intervenite cu orice titlu), fără să se facă o astfel de demonstrație.
Orice probă dovedind dreptul de proprietate al autorilor petentului - recurent poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță probantă, astfel cum dispune art. 6 alin. 14 din Legea nr. 1/2000, intimatele comisii de fond funciar aducând astfel de dovezi, cu aceeași greutate probatorie, respectiv reconstituirea în baza legilor fondului funciar, a dreptului de proprietate de pe urma mamei recurentului D. (C.) S. pentru suprafața de 1,78 ha ce corespunde cu suprafața înscrisă în registrele agricole din perioada 1959 – 1961, dar și cu cererea de înscriere în fostul CAP T., reconstituire de altfel validată de C. Județeană prin H.C.J. nr. 23/1991, astfel cum rezultă din adresa nr. 568/19.03.2009 emisă de C. L. de F. F. T., existentă la fila 86 din dosarul de fond).
Faptul că, părintele autor al recurentului a figurat în evidențele agricole anterior cooperativizării cu suprafața de teren de 1,78 ha și dreptul de proprietate s-a reconstituit integral în favoarea acesteia, conduce la concluzia că nu a mai rămas de reconstituit nici o suprafață de teren, iar circuitul juridic al terenurilor înscrise în actele de proprietate invocate de recurent, ulterior anului 1942, la care se face dovada proprietății în patrimoniul autorilor, nu poate fi verificat prin acte oficiale, cât timp terenurile apar în actele de proprietate, dar nu mai apar în registrele agricole din perioada 1959 – 1961.
Ca urmare, intimata C. L. de F. F. a administrat probele cerute de dispoziția înscrisă în art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, dovedind o situație de fapt contrară celor susținute de petent, înlăturând probele acestuia privind dreptul de proprietate al autorilor și apreciind corect că acest dovezi pot fi combătute de consemnările din registrul agricol, chiar și pentru motivul că actele doveditoare ale proprietății sunt la nivelul anilor 1914 și 1942, iar înregistrările agricole sunt aferente perioadei 1959 - 1961.
Reținând și diferența dintre probele cu valoare declarativă și probele cu valoare de act de proprietate, se poate da consemnările efectuate în registrele agricole sau cererilor de intrare în CAP o forță probatorie mai mare decât a înscrisurilor doveditoare al dreptului proprietății, cu consecința înlăturării acestora din urmă, dacă perioadele de timp la care se face raportarea sunt diferite.
Înscrisul nou depus în recurs - copie extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din comuna Udrești, ., județul P., întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948 (f. 26 dosar recurs) privind proprietăți declarate, printre alții, la recensământul din anul 1948, de C. S., nu poate avea o forță probantă mai mare decât cea a actelor de proprietate analizate în considerentele anterioare și, ca urmare, nu poate schimba soluția dispusă în cauză de instanța fondului.
Adeverința nr. 491/14 mai 2012 (f. 35 dosar recurs) privind terenurile cu care recurentul – petent figurează în anul 2012 în registrul agricol al satului T. nu conduce la o altă soluție, cu atât mai mult cu cât în adeverința emisă ulterior de Primăria comunei T. sub nr. 1119/03 octombrie 2012 (f. 37 dosar în recurs) se aduce precizarea că recurentul deține terenurile „sub alte forme”, și nu „în proprietate”.
Astfel, instanța de recurs are în vedere dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora suprafața adusă în cooperativă agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererea de înscriere în CAP, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarațiile de martor.
Sub acest aspect, probele testimoniale administrate de prima instanță, nu au putere probatorie, martorii ascultați A. C. și C. I., arătând doar deținerea de familia recurentului a mai multor suprafețe de teren pe raza comunei T., fără să cunoască dacă pentru acestea s-a reconstituit dreptul proprietății. Ca atare, depozițiile martorilor audiați la fond nu pot fi considerate ca pertinente în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 6 și următoarele din Legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare.
Nici probele cu expertiză de specialitate administrate de instanța fondului și apreciate ca pertinente și concludente susținerii pretențiilor sale de către recurent, nu pot fi reținute ca probând, sub aspect topografic, susținerile petentului.
Expertizele tehnice topografice întocmite de experți nu dezleagă cauza, fiind identificate terenurile în baza actelor prezentate de petentul - recurent, dar în acord cu instanța fondului, simpla împrejurare a stăpânirii acestor terenuri de către recurent, nu îi conferă automat calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire.
Autoarea recurentului a solicitat la reconstituire toate terenurile înscrise în registrul agricol, fiind evidentă identitatea de terenuri sub aspectul punctelor toponimice și suprafețelor, între înscrierea din registrul agricol și cererea de reconstituire.
Potrivit susținerilor organului local, în cererea de reconstituire nu sunt menționate și terenurile din litigiu, cererea de reconstituire a fost validată în întregime, titlul de proprietate în favoarea autoarei a fost eliberat pentru întreaga suprafață validată și, mai mult, se poate reține că nici chiar autoarea, în viață, la . legilor fondului funciar nu s-a considerat îndreptățită la reconstituirea terenurilor în litigiu, în condițiile în care nu a solicitat aceste terenuri prin cererea de reconstituire proprie formulată.
Tribunalul apreciază că motivele invocate în recurs, privind forța probantă a înscrisurilor doveditoare a dreptului proprietății autorilor, coroborată cu probele testimoniale și probele cu expertize de specialitate nu sunt întemeiate, instanța de fond a dat o interpretare corectă probelor administrate, raportat la dispozițiile legilor speciale din materia fondului funciar, față de care recursul se privește a fi nefondat și va fi respins ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant CĂTĂLOIU C., cu domiciliul în municipiul Ploiești, .. 51, ., județul P., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P., cu sediul în municipiul Ploiești, județul P. și C. L. T. DE F. F., cu sediul în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. I. C. I. D. L. C.
GREFIER,
B. A.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. D.L.C./ Tehnored A.Ș.P.
2 exp./ 28.11.2012
Dos. fond nr._ - Judecătoria Ploiești
Jud. fond L. C. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 1289/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1394/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
