Fond funciar. Decizia nr. 63/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-01-2012 în dosarul nr. 63/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 63
Ședința publică din data de 17.01.2012
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - C. M.
- R. C.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții - pârâți C. LOCALĂ DE F. F. PLOIEȘTI, C. JUDEȚEANĂ P. DE F. F., I. P. P.- P. P.- toți cu sediul in Ploiești, ., județul P. si de M. A. ȘI I. cu sediul in București, sector 1, Piața Revoluției nr.1A, împotriva sentinței civile nr. 7828/15.07.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L. D. domiciliată în Ploiești, . nr.27A, ., județul P..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta parata C. Locală de F. F. Ploiești, prin consilier juridic D. A., recurentul M. Administrației și I. reprezentat prin consilier juridic D. L. si intimata reclamantă reprezentată de avocat N. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei parate C. L. de F. F. Ploiești, depune la dosar, comunicând și părtilor prezente, un set de înscrisuri și având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru ca Prefectura P. să comunice ordinul privind admiterea cu privire la memoriul justificativ.
Reprezentantul intimatei-reclamante, având cuvântul, arată că se opune cererii de amânare, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât raportat la obiectul cererii de chemare in judecată, nu se solicită teren in natură ci contravaloarea acestuia.
Reprezentantul recurentului-pârât M. Administrației si I., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare a cauzei.
In timpul ședinței de judecată, se prezintă reprezentantul recurentei parate C. Județeană P., consilier juridic, și depune la dosar memoriul justificativ, Hotărârea nr.8601/9.12.2011 si tabelul nominal-anexa 4, un exemplar al acestora comunicând si părților prezente.
Reprezentantul intimatei - reclamante, având cuvântul, solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen, arătând că prin intermediul acestei Hotărâri a Comisiei Judetene se recunoaște dreptul intimatei de a beneficia de terenul pentru care a solicitat despăgubiri.
Reprezentantul recurentei parate C. L. de F. F. Ploiești, având cuvântul, arată că față de depunerea acestei hotărâri, la termenul de astăzi, nu mai solicită acordarea unui nou termen de judecată, solicitând încuviințarea probei cu înscrisurile noi depuse azi la dosar.
Tribunalul, în baza art. 305 corob. cu art.167 alin.1 C.pr.civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitata de recurenta C. L. de F. F. Ploiești, prin consilier juridic.
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arata că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurentei parate C. L. Ploiești de fond funciar, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, apreciind că nu primează despăgubirile bănești ci acordarea de teren. Pe fond, solicită respingerea acțiunii cu menținerea ca intimata să primească teren astfel cum a solicitat prin memoriul justificativ.
Reprezentantul recurentei parate C. Județeană P. de fond funciar, având cuvântul in dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că a fost validată cererea pentru acordarea de teren intravilan in municipiul Ploiești; pe fond solicită respingerea acțiunii, având în vedere că cererea a fost formulată pentru acordarea de teren, drepturi în natură.
Reprezentantul recurentului - pârât M. Administrației si I., având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Reprezentantul intimatei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Totodată, arată că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului parat M. Administrației si I., este neîntemeiată, raportat la obiectul cererii de chemare in judecată pentru care reclamanta a investit, în urma precizării, instanța de fond. Apreciază că M.A.I. are calitate de ordonator de credite iar în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, excepția invocată de acesta este neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia.
In continuare, arată că se susține de intimata C. Locală de fond funciar că intimata nu are avea vocația să solicite de pe urma autorului său, C. C., întrucât în universalitatea de bunuri lăsate moștenire, nu ar fi menționat si dreptul de proprietate asupra terenului solicitat. Apreciază că o asemenea excepție este neîntemeiată raportat la art.8 din Legea nr. 44/1994; dreptul ce decurge din calitatea de veteran de război se transmite moștenitorilor acestuia, cu condiția ca veteranul de război să fi solicitat să i se atribuie acest drept, această condiție fiind îndeplinită.
Pe fondul cauzei, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.44/1994, are calitatea de veteran de război, însă raportat la obiectul cererii de chemare in judecată, nu s-a făcut dovada existentei posibilității acordării în natură a terenului respectiv, motiv pentru care consideră recursurile neîntemeiate și respingerea acestora ca atare.
Totodată, arată că prin înscrisurile depuse astăzi, se recunoaște dreptul intimatei reclamante cu privire la întinderea de 500 mp, astfel încât primează solicitarea intimatei; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei parate C. L. de F. F. Ploiești, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de recurenta C. Județeană P., astfel cum a fost formulat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._ reclamanta L. D. chemat în judecată pe pârâții C. Locală Ploiești de fond funciar, C. Județeană P. de fond funciar, Instituția P. P. prin P. și M. Administrației și I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună în principal obligarea pârâtei C. Locală de F. F. Ploiești la efectuarea documentației necesare punerii reclamantei în posesie pe o suprafață de 500 mp teren loc de casă în Ploiești, județul P. de pe urma defunctului C. C. și înaintarea documentației respective către pârâta C. Județeană P. de F. F., potrivit Legii nr. 44/1994 și obligarea pârâtei C. Județeană P. de fond funciar de a elibera titlu de proprietate în scopul împroprietăririi sale cu o suprafață de 500 mp teren loc casă în Ploiești, județul P. de pe urma defunctului C. C., în raport de dispozițiile legii nr. 44/1994.
În subsidiar reclamanta a solicitat ca în situația în care nu există teren disponibil să se dispună obligarea pârâtelor C. L. Ploiești de fond funciar și C. Județeană P. de fond funciar să înainteze pârâtei Instituția P. P. - prin P. documentația necesara în vederea acordării de despăgubiri cuvenite în baza legii 44/1994, obligarea pârâtei M. Administrației și I. să vireze pârâtei Instituția P. P. - prin P. sumele necesare acordării de despăgubiri, pentru ca aceasta din urma să le vireze reclamanților și obligarea Instituției P. P.-prin P. să acorde reclamantei despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului in suprafața de 500 mp teren intravilan la care aceștia sunt îndreptățiți, despăgubiri stabilite conform prețului de piață.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza certificatului de moștenitor nr.51/18.02.2004 a devenit unica moștenitoare a defunctei C. P., care la rândul său, în baza certificatului de moștenitor nr. 67 /04.03.2004 a devenit unica moștenitoare a defunctului C. C..
A mai precizat reclamanta faptul că defunctul C. C., cu ultim domiciliu în Ploiești intra în categoria persoanelor îndreptățite sa beneficieze de prevederile Legii 44/1994, fapt netăgăduit de către parate si dovedit prin intermediul certificatului nr.5745/22.11.1995 emis de M. Apărării Naționale U.M._ Pitești.
Cu privire la dreptul autorului, reclamanta a arătat că potrivit certificatului nr. 5745/22.11.1995 eliberat de M. Apărării Naționale U.M. 02.405 Pitești, numitul C. C. a fost decorat în timpul celui de-al doilea război mondial cu distincția” Bărbăție și Credința cu Spade”.
Potrivit dispozițiilor prevăzute de art.13 alineatul 3 din legea 44/1994, în situația în care din cauza deficitului de teren în localitatea unde domiciliază beneficiarii legii nu au putut fi împroprietăriți conform legii, vor fi despăgubiți cu o suma ce reprezintă contravaloarea terenului la care erau îndreptățiți, astfel încât în considerarea calității sale de invalid de război și beneficiar al distincției militare "Bărbăție si Credința cu Spade", autorul său, defunctul C. C., avea dreptul de a formula o cerere în baza legii 44/1994 si de a i se constitui acest drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren sau de a primi despăgubiri.
A mai precizat că, cererea nr._/20.06.2002, formulată de numitul C. C. în temeiul dispozițiilor Legii nr. 44/1994 atestă corespondența purtată inițial de acesta cu parata C. L. de Aplicare a Legilor Fondului F. Ploiești iar referitor la întinderea prejudiciului, nu există nici un text de lege care să o oblige la a accepta echivalentul terenului extravilan, fiind îndreptățită și a solicita despăgubiri reprezentând echivalentul a 500 mp teren intravilan pe raza municipiului Ploiești, fapt ce nu este interzis de lege, cu precizarea că evaluarea acestei suprafețe nu este făcută de lege.
Prejudiciul efectiv creat prin neconstituirea dreptului de proprietate conform legii, referitor la 500 mp teren intravilan pe raza municipiului Ploiești, îl reprezintă valoarea acestuia conform normelor de evaluare locale, pe baza unei expertize care trebuie să aibă în vedere valoarea de circulație a terenului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.13 din Legea nr. 44/1994.
Legal citat pârâtul M. Administrației și I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției, solicitând instanței admiterea acestei excepții, având în vedere că obligațiile instituției sunt stabilite doar în raport cu instituțiile prefectului și doar în considerarea calității de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea formulată de către reclamantă este neîntemeiată.
Față de prevederile legale care reglementează expres pretențiile deduse judecății, a arătat că, solicitarea reclamantei de a fi despăgubită la valoarea de circulație a terenului în suprafață de 500 mp este netemeinică și nelegală.
La data de 14.04.2011 pârâtele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor P. și Instituția P. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția prematurității introducerii plângerii la instanța de judecată.
Au arătat că persoana nemulțumită se poate adresa cu plângere la instanță numai după parcurgerea procedurii prealabile dat fiind că nu se poate pretinde direct instanțelor judecătorești emiterea unei hotărâri de constituire a dreptului de proprietate .
În drept au invocat prevederile legii nr. 18/1991, republicată, cu completările și modificările ulteriore, legea nr. 44/1994 modificată și completată cu legea nr. 30/2007 și HG nr. 1217/2003.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr.7828/15.07.2011 Judecătoria Ploiești a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației și I., a inadmisibilității acțiunii și a prematurității acesteia.
P. aceeași sentință, instanța a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanta, în calitate de moștenitoare a def. C. C., în temeiul Legii nr.44/1994 este îndreptățită la despăgubiri în sumă de_ lei calculate prin expertiza N. N., pentru un teren de 500 mp. situat în intravilanul municipiului Ploiești.
Totodată a obligat pârâtele C. Locală de F. F. Ploiești și C. Județeană de F. F. P. să înainteze pârâtei Instituția P. P. documentația necesară în vederea acordării de despăgubiri în sumă de_ lei calculate prin expertiza N. N. pentru un teren de 500 mp. situat în intravilanul Municipiului Ploiești.
A fost obligat pârâtul M. Administrației și I. să vireze pârâtei Instituția P. P. sumă de_ lei calculată prin expertiza N. N. pentru un teren de 500 mp. situat în intravilanul municipiului Ploiești, în vederea acordării despăgubirilor cuvenite reclamantei, în calitate de moștenitore a def. C. C., în temeiul legii 44/ 1994.
S-a dispus obligarea pârâtei Instituția P. P. – prin P., să plătească reclamantei în calitate de moștenitore a def. C. C., în temeiul legii 44/ 1994, despăgubirile în sumă de_ lei calculate prin expertiza N. N. pentru un teren de 500 mp. situat în intravilanul municipiului Ploiești.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că referitor la excepția calității procesuale pasive a reclamantei, aceasta are calitate procesuală activă în condițiile în care potrivit certificatelor de moștenitor 67/04.03.2004 și 51/18.02.2004 în urma decesului numitului C. C., intervenit la data de 25.09.2003, reclamanta L. D. a rămas unica sa moștenitoare, calitate în care a revenit asupra cererilor formulate de către defunct în temeiul Legii nr.44/1994 vizând acordarea unui teren de 500 m.p. situat în intravilanul mun. Ploiești, manifestându-și și opțiunea privind acordarea despăgubirilor bănești, drepturile sale decurgând din art.8 Legea nr.44/1994 și nu contestate de către pârâte.
Precizează instanța de fond că, împrejurarea conform căreia testamentul def. C. P. a fost întocmit la data de 14.01.2004, cu o zi înainte de data decesului, 14.01.2004, este conformă cu actele de la dosarul cauzei, respectiv certificatul de moștenitor nr. 51/15.02.2004 și testamentul autentificat sub nr. 47 /14.01.2004, însă ea nu afectează calitatea de legatar universal a reclamantei față de def. C. P., putând cel mult, să constituie, alături de alte probe într-o eventuală acțiunea în constatarea nulității certificatului de moștenitor, acțiunea cu care însă instanța nu a fost investită.
A mai arătat instanța de fond că deși în universalitatea de bunuri menționate în certificatul de moștenitor nu este menționat și dreptul de proprietate asupra terenului solicitat în baza legii nr. 44/1994 acest fapt nu constituie un impediment în transmiterea acestuia de la defunct la legatarul cu titlu universal instituit prin testamentul autentificat sub nr. 47 /14.01.2004, transmiterea operând potrivit textului legal susmenționat, în măsura în care instanța constată că sunt îndeplinite toate condițiile cuprinse la art. 8 din legea nr. 44/1994.
Referitor la excepția lisei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației și I., instanța a constatat că reclamanții au solicitat obligarea acestui pârât să aloce fondurile necesare și sa vireze paratei Instituția P. P. prin P., sumele necesare acordării despăgubirilor pentru reclamanții din prezenta cauza ceea ce înseamnă că obligația este una personala a paratului și izvorăște din calitatea sa de ordonator de credit (fonduri) iar in lipsa alocării sumelor necesare si in situația admiterii acțiunii pe fond privind acordarea de despăgubiri, dispozitivul hotărârii nu va putea fi pus in executare, parata Instituția P. P. prin P. neavând fondurile necesare, astfel încât excepția este neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a arătat că și această excepție este neîntemeiată, reclamanta fiind îndreptățită, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului la recunoașterea dreptului autorului său, solicitat de mai bine de 12 ani printr-o cerere la care nici până acum nu a primit nici un răspuns, caz în care pronunțarea instanței asupra dreptului său trebuie să fie efectivă, deci inclusiv să stabilească cuantumul despăgubirilor, în cazul admiterii cererii, iar nu să se limiteze la a stabili numai că este îndreptățită la despăgubiri, pentru că altfel, ar însemna că reclamanta este trimisă în alte procese pentru recunoașterea dreptului său, ceea ce reprezintă o altă încălcare a art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, instanța de fond a arătat că deși art. 22 din Legea 44/1994 face trimitere la procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de Legea 18/1991 finalizată prin emiterea hotărârii de către C. Județeană, care poate fi atacată la instanța de judecată, cu plângere în condițiile art. 53 din Legea 18/1991, touși, autorul reclamantei a solicitat și acordarea de despăgubiri în situația imposibilității acordării de teren, prin cererea nr._/20.06.2002( fila 10 ) și chiar reclamantei, la revenirile formulate de către aceasta, după decesul autorului său, i s-a confirmat faptul ca cererea nu poate fi soluționată, până la finalizarea procedurilor de soluționare a cererilor potrivit legilor proprietății, că pârâții aveau obligația legală de a soluționa aceasta cerere, fie prin atribuirea de teren, fie prin acordarea de despăgubiri, dar nu au făcut - o deși au trecut mai bine de 12 ani de la data formulării primei cererii.
Motivează instanța de fond că în această situație, reclamanta era îndreptățită sa acționeze pe cale judecătoreasca pentru obligarea pârâților să-și respecte obligațiile legale, această soluție fiind în deplină concordanță cu practica Curții Europene privind respectarea prevederilor art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât obligarea reclamantei de a se adresa cu contestarea soluției Comisiei Locale și la C. Județeană și de a aștepta primirea răspunsului de la aceasta, echivalează cu tergiversarea soluționării cererii și prelungirea în continuare a perioadei de timp scurse de la data depunerii cererii și așa destul de îndelungate, lipsirea reclamantei de posibilitatea efectivă de acces la justiție.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că, autorul reclamantei este îndreptățit în temeiul art.8 alin.2, art.13 lit.b din Legea nr.44/1994 cu modificările și completările ulterioare la împroprietărirea cu un teren de 500 m.p. de loc de casă în intravilanul mun. Ploiești sau 1 ha arabil în extravilan, cererea autorului reclamantei în acest sens nefiind nici pâră în prezent soluționată, deși a fost formulată în anul 1998 pe motiv că nu s-ar fi finalizat procedurile de soluționare a cererilor potrivit legilor proprietății astfel încât este îndreptățit în temeiul legii la despăgubiri reprezentând contravaloare terenului la care era îndreptățit, despăgubiri care în cauză au fost stabilite prin expertiza N. N. la suma de 509.000 lei, expertiza la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Concluzionează instanța de fond că, în condițiile în care cererea autorului reclamantei și a reclamantei nu a fost soluționată pe motiv că nu este posibilă acordarea de teren întrucât nu există rezerve de teren la nivelul mun. Ploiești care să poată fi acordate veteranilor de război, ținând seama că nu s-au finalizat nici procedurile de soluționare a cererilor formulate în baza legilor fondului funciar, înseamnă că reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctului C. C., în temeiul Legii nr.44/1994 este îndreptățită la despăgubiri în suma de 509.000 lei pentru un teren de 500 m.p. situat în intravilanul mun. Ploiești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâții M. Administrației și I., C. Locală Ploiești de Aplicare a Legii 18/1991, Instituția P. Județului P. și C. Județeană P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În motivarea recursului său, pârâtul M. Administrației și I. a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții în condițiile în care modul de finanțare și de acordare a despăgubirilor solicitate în temeiul Legii nr.44/1994 republicată este strict reglementat de lege, respectiv o asemenea obligație a fost stabilită de legiuitor în seama instituțiilor prefectului, ordonatori de credite de rang terțiar, aceste instituții fiind deci autoritățile responsabile pentru soluționarea cererilor formulate în temeiul Legii nr.44/1994, caz în care M.A.i. nu are legitimitate procesuală în raportul juridic dedus judecății, neavând niciun fel de obligații directe față de reclamantă, ci doar obligația legală de a da curs cererilor instituțiilor prefectului, respectiv de a asigura alocarea fondurilor de la bugetul de stat.
O altă critica adusă sentinței instanței de fond constă în cuantumul despăgubirilor acordate de către instanța de fond cu încălcarea disp. art.13 alin.4 din Legea nr.44/1994 modificată prin Legea nr.303/2007 conform căruia cuantumul despăgubirilor se suportă din bugetul de Stat și se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului, despăgubiri care potrivit art. 7 din Normele metodologice de aplicare, despăgubirile reprezintă o sumă fixă, respectiv suma de 1564 lei pe hectarul de teren la care au dreptul, caz în care prin pronunțarea unei asemenea soluții, instanța încalcă prevederile legale ale unui act normativ care stabilesc în mod clar, cuantumul despăgubirii ce poate fi acordat veteranilor de război.
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă, C. Locală Ploiești de Aplicare a Legii 18/1991 a arătat că în mod greșit instanța a acordat despăgubiri în condițiile în care pe de o parte reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor primează constituirii unei suprafețe de teren astfel cum se prevede în cap.V din Legea nr.169/1997, mai ales că prin cerere s-au solicitat 500 m.p. în temeiul Legii nr.44/_ și nu măsuri bănești iar pe de altă parte în baza art.13 lit.b din același, despăgubirile bănești care pot fi acordate sunt în valoare de 1564 lei, conform H.G. 1217/2003 și nu de 509.000 lei conform raportului de expertiză extrajudiciară N. N..
Precizează recurenta că nu poate fi vorba de o diferență de valoare între tern intravilan loc de casă 500 m.p. și teren extravilan 1 ha întrucât legiuitorul nu a lăsat loc de interpretare, arătând că în situația în care nu este posibilă acordarea unui teren de 500 m.p. intravilan se acordă un hectar extravilan și numai dacă nu poate fi onorată și această a doua ofertă se poate ajunge la o despăgubire, conform art.7 din H.G.nr.1301/2004 care a modificat H.G. nr.1217/2003 conform căreia persoanele îndreptățite conform legii primesc ca despăgubire suma de 1564 lei pe hectarul de teren la care au dreptul.
În motivarea recursului lor, recurentele pârâte Instituția P. Județului P. și C. Județeană P. de fond funciar au arătat că în mod nelegal, instanța de fond a dispus obligarea sa la plata despăgubirilor în sumă de 509.000 lei în condițiile în care dispozițiile legale în vigoare prevăd că cuantumul despăgubirilor se suportă din bugetul de Stat și se actualizează anual prin hotărâre de Guvern, caz în care instanța de fond creează discriminări între aceeași categorie de beneficiari ai Legii 44/1994 privind veteranii de război întrucât legiuitorul a hotărât acordarea aceleiași sume de bani drept despăgubire pentru toate persoanele beneficiare ale acestor prevederi legale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 26.09.2011.
La termenul de judecată din data de 17.01.2012, recurenta-pârâtă C. Județeană P. de fond funciar prin reprezentant a depus Hotărârea nr.8601/09.12.2011 și tabelul nominal cuprinzând persoanele decorate cu titlurile de „Cavaler al Ordinului M. Viteazul” și „M. Viteazul cu Spada” printre care și autorul reclamantei C. T. C. pentru care s-a validat, la cerere, dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,050 ha în calitate de veteran de război decorat cu medalia „Bărbăție și Credință cu clasa a III-a”.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu, sub toate aspecte de fapt și de drept, conform art.304 și art.304 ind.1 C.pr.civ., constată că recursurile sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:
Conform certificatului nr. 5745/22.11.1995, defunctul C. T. C. a luptat pe front cu regimentul de infanterie având gradul de sergent în perioada 01.04.1944 – 05.05.1945, fiind decorat cu medalia „Bărbăție și Credință cu spade”, precum și cu medalia comemorativă „C. comemorativă”, motiv pentru care a solicitat să fie împroprietărit cu teren conform legii veteranilor de război, iar prin cererea înregistrată la nr._/26.06.2002, a arătat că este de acord să primească c/val. acestuia în loc de teren în natură.
Ulterior, după decesul numitului C. T. C., moștenitoarea acestuia, reclamanta L. D. a revenit cu cerere în sensul de a i se atribui în calitate de moștenitoare teren sau despăgubiri, comunicându-i-se de Primăria Mun. Ploiești că în temeiul Legii nr.44/1994 este îndreptățită la 1 ha teren arabil, extravilan, 500 m.p. loc de casă, sau despăgubiri bănești în valoare de 1564 lei conform H.G. nr.1217/2003, precum și faptul că cererea sa nu a putut fi soluționată motivat de faptul că mun. Ploiești nu deține teren arabil în extravilan iar cu privire la atribuirea unui teren loc de casă de 500 m.p., cererea nu a putut fi soluționată motivându-se că nu s-au finalizat procedurile de retrocedare a terenurilor solicitate în baza Legii nr.10/2001, prioritară fiind acordarea măsurilor reparatorii celor îndreptățiți potrivit legii sus menționate, cererea reclamantei urmând a fi soluționată după finalizarea unor asemenea proceduri.
Potrivit raportului de expertiză tehnică topo extrajudiciară, întocmit de expert N. N. la solicitarea reclamantei, un teren de 500 m.p. a fost evaluat prin metoda comparației prin bonitare la suma de 509.000 lei fără a se preciza de către expert ce fel de teren a fost avut în vedere.
P. Hotărârea nr.8601/09.12.2011 depusă ca și act nou în recurs, s-au validat propunerile Comisiei Locale Ploiești de fond funciar în sensul că s-a validat autorului reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,050 ha teren loc de casă în intravilanul mun. Ploiești, hotărâre pe care reclamanta nu a înțeles să o conteste.
Potrivit art.13 alin.1 lit.b din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, persoanele decorate în timpul celui de-al doilea război mondial cu distincția „Bărbăție și Credință cu spade” au dreptul să fie împroprietăriți cu o suprafața de 500 m.p. teren loc de casă în municipiul sau orașul în care își au domiciliul sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil în extravilanul localității, iar în situația în care din cauza deficitului de teren în localitatea unde domiciliază sau în alte localități, beneficiarii legii nu au putut fi împroprietăriți conform legii vor fi despăgubiți cu o sumă ce reprezintă c/val. terenului la care erau îndreptățiți.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autorul reclamantei C. T. C. a fost medaliat cu distincția „Bărbăție și Credință cu spade” motiv pentru care a solicitat în temeiul Legii nr.44/1994 privind veteranii de război să fie împroprietăriți cu 500 m.p. loc de casă intravilan sau 1 ha teren extravilan, fiind de acord cu plata de despăgubiri în loc de atribuire de teren în natură, cereri cu privire la care reclamanta a revenit către Primăria Ploiești, după decesul autorului său, cereri nesoluționate, motivat de faptul că nu s-au finalizat procedurile de restituire a terenurilor, solicitate în temeiul Legii nr.10/2001 și care au prioritate față de cei îndreptățiți în temeiul Legii nr.44/1994.
Pe de altă parte reiese că, prin Hotărârea nr.8601/2011 s-au validat propunerile Comisiei Locale Ploiești de F. F. în sensul atribuirii către autorul reclamantei a unui teren de 500 m.p. în intravilanul mun. Ploiești, hotărâre pe care reclamanta nu a contestat-o.
Ca atare, atât timp cât autorul reclamantei a fost medaliat cu distincția „Bărbăție și Credință cu spade” înseamnă că în temeiul Legii nr.44/1994 acesta este îndreptățit să beneficieze de drepturile recunoscute în favoarea sa de actul normativ sus-menționat, în calitatea sa de veteran de război medaliat, respectiv să primească teren loc de casă de 500 m.p. sau 1 ha teren arabil extravilan și numai în cazul deficitului de teren, să fie despăgubit cu o sumă ce reprezintă c/val. terenului la care este îndreptățit conform legii.
Or, în condițiile în care autorului reclamantei i s-a validat dreptul de a primi 500 mp. teren loc de casă în intravilanul mun. Ploiești prin Hotărârea nr.8601/09.12.2011 a Comisiei Județene P. de F. F., înseamnă că reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului C. T. C. nu poate pretinde acordarea de despăgubiri constând în c/val. terenului, o asemenea pretenție putând fi valorificată numai în cazul deficitului de teren și deci în cazul imposibilității împroprietăririi cu o suprafață de teren intravilan sau extravilan.
Faptul că Hotărârea nr.8601/2011 a fost emisă la un interval de câțiva ani de la formularea cererii de împroprietărire, nu o îndreptățește pe reclamantă la acordarea de despăgubiri în locul atribuirii de teren în natură în condițiile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres o asemenea măsură numai în cazul deficitului de teren, deficit care nu există în speță cât timp s-a validat dreptul autorului reclamantei de a fi împroprietărit cu 500 mp loc de casă, hotărâre de atribuire ce nu a fost contestată, producându-și astfel efectele pentru care a fost emisă, mai ales că legile speciale de restituire în natură au prioritate în raport cu legea veteranilor de război, tocmai pentru a nu exista riscul împroprietăririi acestora cu terenuri ce au aparținut în proprietate unor persoane ce le solicită în temeiul legilor speciale de restituire, respectiv legea nr.10/2001, legea nr.18/1991.
Criticile recurentului-pârât M. Administrației și I. în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții în condițiile în care modul de finanțare și de acordare a despăgubirilor solicitate în temeiul Legii nr.44/1994 republicată este strict reglementat de lege, respectiv o asemenea obligație a fost stabilită de legiuitor în seama instituțiilor prefectului, ordonatori de credite de rang terțiar, nu pot fi avute în vedere întrucât, atât timp cât s-a solicitat obligarea acestui pârât tocmai la alocarea fondurilor de la bugetul de stat necesare plății despăgubirilor, înseamnă că are calitate procesuală pasivă, existând identitate între acest pârât căruia îi revine obligația legală de a asigura alocarea fondurilor de la bugetul de stat și cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecății constând în obligarea sa la alocarea fondurilor necesare plății despăgubirilor.
Susținerile tuturor recurenților, având în vedere că motivele de recurs sunt comune, în sensul că acordarea de despăgubiri este prevăzută de lege numai în cazul deficitului de teren, mai ales că reconstituirea dreptului de proprietate primează constituirii unui asemenea drept, sunt justificate întrucât art.13 din Legea nr.44/1994 prevede în mod expres că veteranii de război beneficiază de anumite drepturi constând în împroprietărire cu teren loc de casă în suprafață de 500 mp. sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil extravilan, iar în situația în care din cauza deficitului de teren în localitatea unde domiciliază sau în alte localități, beneficiarii legii nu au putut fi împroprietăriți conform legii vor fi despăgubiți cu o sumă ce reprezintă c/val. terenului la care erau îndreptățiți, ceea ce înseamnă că pentru a fi acordate despăgubiri, trebuie să se facă dovada deficitului de teren.
Or, în cauză, o asemenea dovadă nu a fost făcută și deci nu există deficit de teren în condițiile în care C. Județeană P. a validat propunerile Comisiei Locale Ploiești privind împroprietărirea autorului reclamantei cu suprafața de 500 mp teren intravilan, hotărârea emisă în acest sens nefiind contestată de către reclamantă, astfel încât își produce efectele pentru care a fost emisă, caz în care nu se justifică acordarea de despăgubiri, o asemenea măsură eludând dispozițiile legale în materie.
Aspectele invocate de către toți recurenții conform cărora instanța de fond a încălcat dispozițiile legale în condițiile în care a ținut seama la acordarea despăgubirilor de o expertiză extrajudiciară și nu de art.7 din H.G.nr.1301/2004 care a modificat H.G. nr.1217/2003 conform căreia persoanele îndreptățite conform legii primesc ca despăgubire suma de 1564 lei pe hectarul de teren la care au dreptul, nu se mai impun a fi analizate în condițiile în care autorului reclamantei i s-a atribuit prin Hotărârea Comisiei Județene P. nr.8601/2011 suprafața de 500 mp teren, cu respectarea dispozițiilor art.13 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, hotărâre necontestată de către reclamantă, achiesând astfel la împroprietărirea autorului său cu această suprafață de teren acordată conform legilor în vigoare.
P. urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului C. T. C., veteran de război, nu este îndreptățită la acordarea de despăgubiri constând în c/valoarea unui teren la care autorul său era îndreptățit în baza legii veteranilor de război, Legea nr.44/1994, acestuia fiindu-i atribuită suprafața de 500 mp., conform dispozițiilor legale în vigoare, în baza art.312 alin.1, 2 și 3 c.pr.civ., va admite recursurile și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea precizată în totalitate ca neîntemeiată, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește excepțiile.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții - pârâți C. Locală de F. F. Ploiești, C. Județeană P. de F. F., Instituția P. P. - prin P. - toți cu sediul in Ploiești, ., județul P. si de M. Administrației și I. cu sediul in București, sector 1, Piața Revoluției nr.1A, împotriva sentinței civile nr. 7828/15.07.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L. D. domiciliată în Ploiești, . nr.27A, ..2, ., județul P..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea precizată în totalitate, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește excepțiile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.01.2012
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
C. N. C. M. R. C.
GREFIER
Ș. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.R.C./Tehnored.
2 ex./11.04.2012
Dosar fond_ – Judecătoria Ploiești
Judecător fond – N. M.
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 10-01-2012, Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 169/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
