Revendicare imobiliară. Hotărâre din 15-02-2012, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-02-2012 în dosarul nr. 255/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR. 255
Ședința publică din data de 15.02.2012
Președinte: A. P.-A.
Judecători: O. C. Ș.
M. R.
Grefier: L. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă D. R. I., domiciliată în com. B., . județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 349/01.02.2011 a Judecătoriei C. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. T. M. C.- P. PRIMAR, cu sediul în C. Bulevardul Culturii nr. 23 județul Prahova, și ȘCOALA DE POLIȚIE V. L. ,cu sediul în C. .. 145 județul Prahova, precum și cu intimatul-intervenient M. ADMINISTRAȚIEI ȘI I., cu sediul în București Piața Revoluției nr. 1 A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă D. R. I. pentru care a răspuns av. C. V. și intimatele pârâte și intimata intervenientă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de intimata Școala de Agenți de Poliție „V. L.” C. prin care solicită amânarea unui nou termen de judecată deoarece consilierul juridic nu mai poate reprezenta interesele juridice ale acesteia din motive obiective, după care,
Tribunalul pune în discuția părților cererea formulată de intimata Școala de Agenți de Poliție „V. L.” C. prin care solicită amânarea unui nou termen de judecată deoarece consilierul juridic nu mai poate reprezenta interesele juridice ale acesteia.
Apărătorul recurentei reclamante se opune acordării unui nou termen de judecată față de împrejurarea că punctul de vedere al intimatei a fost prezentat iar aceasta ar fi putut fi reprezentată de un alt consilier juridic din cadrul Ministerului Administrației și I..
Tribunalul respinge ca neîntemeiată cererea formulată de Școala de Agenți de Poliție „V. L.” C. prin care solicită amânarea unui nou termen de judecată deoarece consilierul juridic nu mai poate reprezenta interesele juridice ale acesteia, cauza suferind un număr de patru amânări din mai multe motive iar Ministerului Administrației și I. ar fi putut asigura apărarea în cauză prin prezența unui alt consilier juridic.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei, având cuvântul în dezbateri, arată că în cauză s-a efectuat o primă expertiză de către dl expert B. N. din conținutul căreia rezultă cu claritate locul în care se află terenul plasat, se identifică o porțiune de teren schițat necorespunzător.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere ultimul amplasament al terenului revendicat care se afla în pct. B., situată între porțiunea dintre . Prahova și că terenul nu se află acolo bine plasat. Această plasare a terenului apreciază că trebuia pusă în discuția părților anterior rămânerii în pronunțare asupra cauzei.
Solicită, față de aceste considerente, admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea cererii în revendicare cu privire la terenul în suprafață de 2.084 mp situat în zona C. pct. B.. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. 4020/204/28.07.2007, reclamanta D. R. I. a chemat în judecată pârâta U. A. - T. M. C., prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să ii lase in liniștita posesie și deplina proprietate terenul în suprafață de 2.872 mp situat în mun. C., pct. Câmpinița, zona B..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că autorul sau, Fodac S. I. a avut în proprietate un teren în suprafață de 4.536 mp care a fost preluat în mod abuziv, in baza Decretului nr.115/1959 de către GAS C..
Reclamanta a mai precizat că potrivit adresei nr. 3091 din 29.11.1960, i s-a repartizat de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului C. o suprafață de teren de 464 mp situata în pct. Muscel, . adresa nr.804/11.04.1960 i s-a adus la cunoștință că i s-a repartizat un nou teren de 1.700 mp situat în pct. Câmpinița. Si acest teren de 1.700 mp a fost preluat în mod abuziv de către Primăria mun.C. în anul 1993, conform procesului verbal nr. 8373, fiindu-i repartizat un alt teren in suprafața de 1.200 mp.
În concluzie reclamanta a precizat că i-au fost date două terenuri, de 464 mp și 1.200 mp, motiv pentru care revendica diferența până la 4.536 mp, respectiv 2.872 mp.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C., motivat de faptul ca terenurile preluate de fostul GAS C. se află în incinta Școlii de Poliție „V. Lascar”, fiind proprietatea publica a statului și aflate in administrarea Ministerului I. și Reformei Administrative.
Totodată, pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât această acțiune fiind întemeiată pe disp.art.480 din codul civil este inadmisibilă, ținând seama că imobilele preluate abuziv de către stat au făcut obiectul unor legi speciale de reparație, respectiv Legea nr.18/1991, Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005.
În drept, pârâta ș-a întemeiat cererea pe disp.art.115-118 din codul de procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 pct.2 din codul de procedură civilă.
P. sentința civilă nr. 2633/24.09.2008, prima instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ teritoriale, a respins acțiunea privind suprafața de 2.200 mp, formulata împotriva acesteia și a respins ca neîntemeiată acțiunea pentru suprafața de 672 mp teren situat in pct.”Câmpinița”.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 780/18.05.2009 a reținut că in mod nelegal judecătoria a soluționat acțiunea în revendicare pentru suprafața de 2200 mp în baza excepției lipsei calității procesuale pasive și a constatat calitatea procesuală a Școlii de Poliție „V. L.”, motiv pentru care a dispus casarea in tot a sentinței criticate si trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe, urmând ca aceasta să soluționeze în sensul admiterii cererea de introducere în cauză, în calitate de pârât a Școlii de Poliție „V. L.”, și pentru o soluționare unitara sa analizeze pe fond acțiunea în revendicare atât cu privire la suprafața de 2200 mp, cat și cu privire la suprafața de 672 mp .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ /14.07.2009.
P. încheierea de ședință din 21.01.2010 față de dispozițiile deciziei nr. 780/2009 instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Scolii de Poliție V. L., iar prin încheierea de ședință din 18.03.2010, în temeiul disp. art.64 și urm. cod pr.civilă, introducerea în cauză în calitate de intervenient în interes propriu a Ministerului Administrației și I..
P. întâmpinarea formulată la data de 13.05.2010 intervenientul în interes propriu Ministerului Administrației și I. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere ca dispozițiile Legii nr. 10/2001 prevăd o procedură de restituire în natură sau prin echivalent, formată din două etape succesive, cea administrativă prealabilă cu caracter obligatoriu și cea judiciară cu caracter facultativ. Intervenientul a arătat că reclamanta a avut asigurat accesul la justiție însă nu a interes să uzeze de acest drept.
In temeiul disp.art.167 cod pr.civilă instanța de fond a dispus unirea cu fondul atât a excepției inadmisibilității acțiunii formulata de interveninetul M. Administrației și I., cât și a celor doua excepții, a lipsei calității procesual pasive a mun. C. si inadmisibilității, invocate prin întâmpinarea formulată în dosarul nr._, urmare a casării în tot a sentinței civile nr.1633/24.09.2008.
În urma administrării probatoriului din cauză, prin sentința civilă nr. 349/01.02.2011 Judecătoria C. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei U. A. Teritoriala a Municipiului C., a respins acțiunea formulata de reclamanta D. R. I. împotriva paratei U. A. Teritoriala A Municipiului Campina, ca formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocata atât de parata U. A. Teritoriala a Municipiului C., cat si de intervenientul M. Administrației si I..
De asemenea, a respins acțiunea, formulata de reclamanta D. R. I., in contradictoriu cu parata Școala de Poliție „V. L.” Campina, și intervenientul în interes propriu Ministerului Administrației Și I., ca neîntemeiata.
Examinând actele si lucrările dosarului, atât cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii si excepția lipsei calității procesual pasive a paratei U. Teritorial A. Teritorial a Municipiului C., cat si pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii in revendicare in raport de caracterul special ale Legii nr. 10/2001, instanța a avut in vedere dispozițiile Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat ca in cazul "acțiunilor întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr. 10/2011 si soluționate neunitar de instanțele judecătorești, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, iar in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Convenția europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei acțiuni in revendicare, întemeiata pe dreptul comun, in măsura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.”
P. urmare, Convenția Europeana a Drepturilor Omului prevalează atunci când exista neconcordante intre legea speciala si aceasta, si daca nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori de securitate a raporturilor juridice.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 „orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale si nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional”.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sancționat in mod constant România pentru încălcarea dreptului de proprietate al persoanelor deposedate in mod abuziv de către stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 (cauza Brumarescu, cauza P. etc) statuând necesitatea recunoașterii competentei instanțelor de a examina litigiile privitoare la revendicarea bunurilor imobile.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiata.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei U. A. T. M. C., instanța de fond a retinut ca prin raportul de expertiza tehnica topografica întocmit de exp. Baiuta N. a fost identificat un teren in suprafața de 2.872 mp, pe care reclamanta îl revendica, din care 788 mp sunt ocupați de proprietăți particulare si 2.084 mp se afla in administrarea Scolii de Politie „V. Lascar” C..
Pe cale de consecința, parata U. A. T. M. C., nefiind nici proprietara si nici posesoarea terenului revendicat de reclamanta, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, in raport de actele de stare civila aflate la filele 8-10 ale dosarului inițial, instanța de fond a constatat ca reclamanta D. R. I. are calitate de moștenitoare legala a defunctului Fodac I. S., decedat la data de 26.11.1969.
Autorul reclamantei, Fodac I. S. poseda la data de 27.11.1960, potrivit procesului verbal aflat la fila 20, 11.000 mp teren, din care 4.400 mp teren arabil, situat in vatra satului, ..600 mp teren fâneață, tot in . aceste suprafețe de teren situate pe raza ., in orașul C., o suprafața de 1.700 mp teren arabil, situat in pct. Câmpinița.
Terenul situat in pct. Câmpinița a intrat in posesia defunctului S. I. Fodac urmare a schimburilor efectuate pentru terenurile comasate pentru G.A.S., astfel cum reiese din formularul nr. 3/1960 aflat la fila 18. In schimbul terenului in suprafața de 3.400 mp situat in pct. Batale, acesta a primit 1.500 mp teren situat in pct. Câmpinița si 1.900 mp teren situat in B..
Pentru aceasta suprafața de teren de 1700 mp, situata in pct. Câmpinița B., repartizata autorului reclamantei, in schimbul terenurilor predate catre G.A.S. C., conform tabelului de schimb, a fost eliberata „adeverința” nr. 804 din 11.04.1960 emisa de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului C., ce tine loc de act de proprietate.
Ulterior, din suprafața de 1.700 mp situata in orașul C., pct. Câmpinița, ..236 mp au trecut in folosința G.A.S. C.. Pe cale consecința, autorului reclamantei i-a rămas suprafața de 464 mp situata in pct. Câmpinița.
Urmare a unui nou schimb de terenuri intre suprafața de 464 mp situata in pct. Câmpinița cu o suprafața echivalenta de 464 mp situata in pct. Muscel . o noua „adeverința” nr. 3091/29.11.1960 emisa de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului C., ce țin loc de act de proprietate.
Analizând titlurile de proprietate ale reclamantei existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut ca defunctul Fodac I. S., in anul 1960, in schimbul terenurilor pe care le deținea, situate in pct Batale a primit 1.700 mp, teren situat in Câmpinița si 1.900 mp, teren situat in .> Pentru suprafața de 1.700 mp i-a fost eliberata „adeverința” nr. 804 din 11.04.1960 emisa de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului C., ce tine loc de act de proprietate.
Parte din terenul de 1.700 mp, mai precis 464 mp au făcut obiectul unui schimb, fiind eliberata pentru noul teren „adeverința” nr. 3091/29.11.1960 emisa de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului C., ce tine, de asemenea, loc de act de proprietate.
Adeverința nr._/07.09.1964 invocata de reclamanta in susținerea acțiunii atesta numai ca autorul reclamantei a cedat conform dec. 115/1959 suprafața de 4.536 mp la data de 01.09.1964, teren preluat in fapt de GAS in anul 1959 si 1960, nereprezentând titlu de proprietate.
Conform procesului verbal nr. 375/31.08.1964, parte din acest teren in suprafața de 3.300 mp este situat in pct. Pacuri, iar diferența de 1236 mp, situata in pct. Câmpinița a fost predata la data de 27.11.1960.
Urmare a aplicării Legii nr. 18/1991, moștenitorilor defunctului Fodac I. S. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, fiind puși in posesie cu privire la suprafața de 1200 mp, teren situat in cartierul Muscel, din care 765 mp T8 P227/20 si 435 mp T60 P3047/1, prin procesul verbal nr. 7937/25.08.1994.
In speța, instanța de fond a constatat că a fost investita cu soluționarea acțiunii in revendicare a suprafeței de 2.872 mp situata in pct. Câmpinița, zona B., reprezentând diferența pana la 4536 mp, dintre suprafața menționata in adresa nr._/07.09.1964 (f.5) si terenurile in suprafața de 464 mp, respectiv 1.200 mp.
Având in vedere caracterul acțiunii in revendicare ce însoțește, apăra si se întemeiază direct si nemijlocit pe dreptul de proprietate, in condițiile in care reclamanta solicita sa-i fie lăsata in deplina proprietate si posesie o suprafața de teren pe alt amplasament, terenurile deținute de autorul acesteia in suprafața de 2.872 mp, fiind situate in pct. Pacuri, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta D. R. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii sale de recurs, reclamanta a susținut că prima instanță a interpretat in mod greșit actul dedus judecații, ducând la pronunțarea unei hotărâri netemeinice si nelegale .
In mod corect si temeinic instanța de fond a reținut ca recurenta-reclamanta, in calitate de moștenitoare legala a lui Fodac lordache S., este proprietara terenului revendicat. Excepțiile invocate de către pârâți si intervenienți in mod temeinic au fost respinse.
Cu toate acestea, după ce a analizat in mod judicios înscrisurile de la dosar si a constatat ca recurenta - reclamanta are toate drepturile pentru a revendica acest teren, in mod surprinzător instanța de fond a plasat terenul revendicat in alta locație.
Pe tot parcursul acestui proces nimeni nu a pomenit de faptul ca autorul reclamantei ar fi avut un teren in pct. « Pacuri « din Campina . Instanța de fond a interpretat in mod eronat înscrisurile de la dosar in sensul ca terenul revendicat se afla situat în pct. « Pacuri « .
Din procesul - verbal nr. 375 din 31 . 12 . 1964 (f. 89 ) reiese ca autorul reclamantei a avut 3300 mp in pct. "Pacuri " si 1236 mp in pct. "Câmpinița ". Acest înscris, luat izolat fata de celelalte înscrisuri, au format convingerea eronata a instanței de fond . Aceasta nu a mai ținut cont de celelalte înscrisuri si anume planurile vechilor amplasamente depuse de către Primăria C., mai exact cel de la fila 94 in care se arata ca autorul reclamantei are 1500 mp in pct. « B. « venit din Pacuri, poz . 66.
Rezulta, fara de tăgada, ca ultimul amplasament al terenului revendicat a fost pct. « B. « care se afla situat in porțiunea dintre . Prahova, zona Câmpinița ( f. 87 ). In acest punct se găsește terenul revendicat, respectiv 1500 mp + 1236 mp = 2736 mp (mica diferența rezultând din multitudinea de înscrisuri si din schimburile ce au avut loc in decursul timpului).
Nici pârâta si nici intervenienții nu au negat poziționarea acestui teren in pct. « B. « si nici instanța de fond . Din expertiza Baiuta, completarea 2 reiese cu claritate poziționarea terenului revendicat.
In concluzie, recurenta a solicitat corectarea hotărârii instanței de fond in sensul admiterii cererii in revendicare cu privire la terenul in suprafața de 2.084 mp situat in zona Câmpinița, pct. « B. «, așa cum reiese din expertiza Baiuta, completare 2 .
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimata Școala de Agenți de Poliție V. L. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac declarate de reclamantă, ca fiind nefondată.
Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 3041 Cod procedura civila, tribunalul constata ca aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Pe calea acțiunii în revendicare proprietarul, care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește; altfel spus, proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate si restituirea lucrului.
Sarcina probei îi incumbă reclamantului care pretinde că este proprietarul imobilului, potrivit art.1169 Cod civil, care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Revendicarea este intentată împotriva posesorului actual, pârât în revendicare și prezumat proprietar până la proba contrară. Reclamantul este cel care trebuie să justifice în mod pozitiv dreptul pe care îl invocă și nu se poate limita să demonstreze că pârâtul este fără drept. Astfel el este obligat să prezinte probe deoarece judecata implică o comparație a titlurilor și a posesiilor.
Proba dreptului de proprietate nu este deloc simplu de realizat, primind denumirea de probatio diabolica, deoarece în sistemul nostru de drept înscrisul translativ de proprietate nu poate face dovada deplină a dreptului de proprietate decât dacă emană de la adevăratul proprietar. Partea dificilă este că, pentru ca o persoană să fie considerată adevărat proprietar, trebuie să dovedească faptul că a dobândit bunul tot de la un adevărat proprietar si așa mai departe. Dacă există doar unul singur care nu a fost proprietar adevărat, toți cei care i-au succedat nu puteau să dobândească imobilul în mod legal. Cum revendicantul trebuie să dovedească că toți transmițătorii anteriori au avut calitatea de adevărați proprietari, ceea ce cel mai adesea este imposibil, Codul Civil a statuat că singura dovadă deplină și absolută a dreptului de proprietate imobiliară o constituie uzucapiunea, care în cazul unei posesii îndelungate consolidează dreptul de proprietate fără a mai fi necesară nici un fel de probă asupra titlului autorului și așa mai departe.
Doctrina și jurisprudența au stabilit anumite reguli pentru atenuarea acestor dificultăți referitoare la proba dreptului de proprietate:
- atunci când cele două părți au câte un titlu care provine de la același autor, va avea preferință acela care a transcris primul titlul, în registrul de publicitate imobiliară. Dacă niciuna dintre părți nu și-a transcris titlul va fi preferat acela dintre titluri care are data mai veche;
- atunci când titlurile provin de la autori diferiți, se compară titlurile între ele și va fi mai puternic acela care are la bază un autor care are un drept preferențial. Astfel, se va aplica principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi decât are;
- când numai una dintre părți are titlu și acesta aparține reclamantului, acesta câștigă cu condiția ca titlul să emane de la un terț și să poarte o dată anterioară începerii posesiei pârâtului;
- dacă niciuna dintre părți nu are titlu și nu poate face dovada uzucapiunii, se va da câștig de cauză posesorului, iar dacă ambele părți au avut succesiv posesia bunului, se compară cele două posesii și va câștiga acela care dovedește o posesie mai îndelungată, neviciată, de bună credință.
Titlul de proprietate a fost definit ca reprezentând acel act translativ de proprietate (vânzare, donație, etc.) cât și cel declarativ (o hotărâre judecătorească, o tranzacție, etc.). Astfel, rezultă principiul potrivit căruia proba proprietății imobiliare este liberă, deoarece proba cerută unei părți nu este proba absolută a dreptului de proprietate, ci o probă relativă așa încât aprecierea se va face prin prezumții de fapt care se grupează în jurul a două noțiuni: posesia și titlul.
Pornind de la conceptele de natură teoretică expuse în precedent, tribunalul constata, în primul rând, că judecătorul fondului nu a făcut o confuzie cu privire la terenul revendicat de reclamantă, așa cum eronat aceasta a susținut în cuprinsul motivelor de recurs.
În considerentele sentinței civile nr. 349/2011 a Judecătoriei C. s-a realizat o analiză judicioasă a înscrisurilor invocate de D. R. I. în dovedirea dreptului de proprietate pretins deținut asupra terenului revendicat, înscrisuri care nu sunt susceptibile să genereze o prezumție de proprietate în favoarea sa.
În concret, potrivit procesului verbal din data de 27.11.1960, autorul reclamantei Fodac I S. poseda 1,10 ha teren, din care 4.400 mp teren arabil situat în ., 0,66 ha teren fânețe tot în . 0,17 ha teren arabil în C. pct. Câmpinița (fila 20 dosar_ ).
Se impune precizarea că la întocmirea acestui proces verbal de Comisia Orășenească din orașul C. numita prin decizia nr. 174/1959 de Comitetul Executiv al Raionului C. a fost avută în vedere declarația lui Fodac S., iar nu vreun act de proprietate sau alte asemenea evidențe, acesta exprimându-și acordul ca suprafața de 1236 mp din punctul Câmpinița să treacă în proprietatea Sfatului Popular al orașului C..
Astfel cum rezultă din formularul nr.3./1960 aflat în copie la fila 18 din dosarul de fond Fodac S. a primit în schimbul suprafeței de 3.400 mp situat în punctul Batale, 1500 mp teren în punctul Câmpinița si 1900 mp teren în .> P. adeverința nr.804/11.04.1960 eliberată de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului C. se atesta împrejurarea ca autorului reclamantei i-a fost repartizat, cu prilejul comasării unor terenuri ce s-au predat către GAS C., un teren proprietate de stat în suprafață de 1700 mp situat în punctul Câmpinița B., precizându-se că acest titlu ține loc de act de proprietate. Din analiza acestui înscris se constată că suprafața terenului dat la schimb a suferit o modificare cifra 7 fiind executată peste o alta ce nu poate fi identificată, neputând fi ignorată nici diferența de 200 mp dintre suprafața înscrisă în tabelul de schimb și aceea ce se regăsește în adeverința eliberată lui Fodac S..
O parte a acestui teren, respectiv suprafața de 464 mp, a făcut obiectul unui alt schimb, conform adeverinței nr.3091/29..11.1960, defunctul Fodac I S. primind un teren situat în punctul Muscel, parcelarea „G”, pentru construirea unei locuințe (fila 7 dosar fond).
În conformitate cu adresa nr.50/_,_/20 martie 2006 a Primăriei Municipiului C. (fila 57 dosar nr._ ), bunicul recurentei a predat statului în baza deciziei nr. 735/22 aprilie 1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Ploiești, potrivit procesului verbal nr.13, suprafața de 1200 mp din terenul primit în punctul Câmpinița B..
Potrivit procesului verbal nr. 375/31.08.1964 întocmit de Comisia Orășenească din Raionul C., locuitorul Fodac S. poseda un teren de 4536 mp, din care 3300 mp situat în pct. Păcuri, menționându-se expres că „ în afară de acesta nu mai posedă nimic”, diferența de 1236 mp din punctul Câmpinița fiind predată conform Decretului nr. 115/1959 la data de 27.11.1960.
Conform adeverinței nr._/7.09.1964, autorul recurentei –reclamante a cedat în baza Decretului nr. 115/1959 suprafața de 4536 mp la data de 1 septembrie 1964, teren preluat în fapt de GAS în anul 1959 și 1960 (fila 5 dosar fond inițial).
Coroborând toate aceste înscrisuri mai sus prezentate, luând în considerare și împrejurarea că moștenitorii defunctului Fodac I. S. au beneficiat, în baza Legii nr. 18/1991, de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1200 mp, teren situat în cartierul Muscel, tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada că acesta ar fi rămas în proprietate cu vreo suprafață de teren în punctul Câmpinița, susceptibilă a-i fi atribuită recurentei –reclamante pe calea dreptului comun.
Împrejurarea că expertul B. N. desemnat în cauză a identificat și evidențiat pe schița de plan terenul pretins de recurentă în punctul Câmpinița, care, în prezent, se află în parte în administrarea Scolii de Poliție V. L., iar în parte este ocupat de proprietăți particulare, nu este de natură să înlăture deficiența esențială a acțiunii introductive constând în neprobarea existenței și întinderii dreptului de proprietate al reclamantei și al autorului său asupra bunului imobil în litigiu.
P. urmare, în baza art.312 alin.1. cu aplicarea art. 304 pct.9 si art. 3041 c.pr.civilă, raportate la art. 480 si art. 1169 cod civil, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.349/1.02.2011 pronunțată de Judecătoria C., ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D. R. I., domiciliată în localitatea B., . județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 349/01.02.2011 a Judecătoriei C. în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. T. M. C.- prin Primar, cu sediul în C. Bulevardul Culturii nr. 23 județul Prahova, și ȘCOALA DE POLIȚIE V. L., cu sediul în C. .. 145, județul Prahova, precum și cu intimatul-intervenient M. ADMINISTRAȚIEI ȘI I., cu sediul în București Piața Revoluției nr. 1 A, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. P.-A. O. C. Ș. M. R.
GREFIER,
L. D.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.PAA./ tehnored. PAA
2 ex./19.06.2012
d.f. nr._ - Judecătoria C.
j.f.L. I. D.
| ← Uzucapiune. Hotărâre din 14-02-2012, Tribunalul PRAHOVA | Evacuare. Decizia nr. 271/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
