Uzucapiune. Hotărâre din 14-02-2012, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-02-2012 în dosarul nr. 88/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.88
Ședința publică din data de 14.02. 2012
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - C. I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta – reclamantă C. E. din PLOIEȘTI, cu sediul in Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/29.11.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. Ploiești prin P., cu sediul in Ploiești .-4, județul Prahova.
Cererea de apel timbrata cu suma de 5105,8 lei taxa de timbru si 2,5 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamanta prin avocat E. C. si prin președinte ing. Herdan A. lipsind intimatul parat.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul apelantei reclamante având cuvântul arata ca nu mai are alte cereri de formulat in cauza.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului considera cauza in stare de judecata si acorda cuvântul reprezentantului apelantei reclamante asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante, având cuvântul, solicita admiterea apelului așa cum a fost formulat, arata ca terenul nu a făcut niciodată obiectul exproprierii, încurcătura a fost făcuta la data numerotării, fiind numerotat greșit, schimbarea in tot a sentinței instanței de fond in sensul admiterii acțiunii precizate. F. cheltuieli de judecata, arata ca apelanta reclamanta a făcut dovada posesiei utile continue, neîntrerupte, netulburate si in nume de proprietar asupra acestui imobil mai mult de 30 de ani.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /14.01.2008 la Judecătoria Ploiești, reclamanta C. E. Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul M. Ploiești –prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate dreptul său de proprietate dobândit în uzucapiune asupra imobilului situat în Ploiești, ..23, fost 14, compus dintr-un teren și construcții, înscrierea acestui drept în CF.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că posedă imobilul în litigiu încă din anul 1941, imobil care a făcut parte inițial dintr-un alt imobil compus din construcții și un teren de 1,1512 ha, preluate parțial de către stat, preluare în urma căreia a continuat să posede neîntrerupt, netulburată și în calitate de proprietară imobilul în litigiu timp de peste 30 ani, care a constat inițial în școala de fete, având nevoie de hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului.
La data de 18.02.2008 pârâtul a formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii atât timp cât reclamanta nu a făcut dovada achitării taxelor, impozitelor aferente pentru imobilul în litigiu.
La data de 31.03.2008, reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtului în cadrul căruia a specificat că este scutită de plata taxelor, și impozitelor pentru imobilul în litigiu precum și pentru toate celelalte imobile pe care le deține în proprietate datorită calității sale de instituție de cult.
La data de 09.05.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că renunță la capătul de cerere privind intabularea de către pârât a dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu .
La data de 19.01.2009, 01.07.2010 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu situat în Ploiești, ..17 compus dintr-un teren de 278 m.p. și construcții.
După administrarea probelor cu acte, martori, expertize tehnice construcții și topo, prin sentința civilă nr._/29.11.2010 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, există neclarități cu privire la amplasamentul imobilului în litigiu, neputându-se stabili în mod cert care este imobilul asupra căruia reclamanta pretinde un drept de proprietate prin intermediul acțiunii, mai ales că aceasta figurează în evidențele fiscale cu un imobil situat în Ploiești, ..17, compus dintr-o clădire și un teren de 199,7 m.p., caz în care atât timp cât nu s-a putut stabili cu certitudine identitatea și amplasamentul imobilului în litigiu nu se poate stabili în ce condiții ar fi exercitat reclamanta o posesie utilă de cel puțin 30 ani asupra imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că instanța de fond avea obligația să dispună administrarea tuturor probelor necesare pentru identificarea imobilului în litigiu în cazul în care existau nelămuriri în acest sens, rezumându-se doar la actele privind plata impozitului fără să se țină seama de numărul poștal, de celelalte probe administrate în cauză, de încheierea unor contracte de închiriere cu terțe persoane ce atestă exercitarea unei posesii utile neviciată continuă neîntreruptă netulburată publică sub nume de proprietar asupra imobilelor și că în baza decretului nr.139/1983 s-au expropriat anumite părți din imobilele pe care le-a deținut în proprietate, expropriere în urma căreia a continuat să posede în calitate de proprietară doar imobilele în litigiu, aspecte confirmate de procesele verbale, actele existente la dosar, mai ales că memoriul privind istoricul imobilului demonstrează deținerea permanent în proprietate a imobilului în litigiu.
De asemenea reclamanta a arătat că în urma exproprierii imobilele situate pe . fost numerotate cu indicativele 17 A, 17 B, 17 C, imobilul în litigiu aflându-se la nr.17, figurând înscrisă în evidențele fiscale cu acest imobil pe care la închiriat începând cu anul 1968 și până în prezent unor terțe persoane, aspecte ce puteau fi confirmate printr-o cercetare locală, neavând nicio culpă în ceea ce privește inexistența unor evidențe clare cu privire la imobile și că a figurat înscrisă cu imobilul ca persoană fizică transformată ulterior în persoană juridică, calitate în baza căreia a formulat cerere de radiere de la partida persoanelor fizice, achitând impozitele pentru clădire, teren în perioada 1966 – 1995, ulterior acestei perioade, impozitul fiind achitat global pentru toate imobilele pe care le deținea inclusiv pentru imobilul în litigiu și că în caz contrar ar fi fost somată de organele financiare să achite impozitul.
Totodată reclamantă a menționat că imobilul a fost închiriat permanent, neîntrerupt unor persoane fizice începând cu 1968 și până în prezent, imobil pe care la administrat timp de 42 ani neîntrerupt, nestingherit, având posesia efectivă a acestuia.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ /02.05.2011.
P. încheierea din data de 20.12.2011 s-a dispus completarea probatoriilor în baza art.295 c.pr.civ constând în efectuarea unei expertize tehnice topo9metrice privind identificarea, măsurarea și evidențierea pe schița de plan a tuturor imobilelor situate în Ploiești, ..17, 17 A, 17 B, 17 C în scopul de a se determina care dintre aceste imobile au făcut obiectul Decretului nr.139/1983 și în vederea identificării exacte a imobilului în litigiu.
Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform comisiunii de carte funciară existentă la dosar, cererilor anexate acesteia, adreselor nr.4058/1954, 2417/2009,_/1977,_/2009,_/2010, 265/1983, 635/1983, 429/1983, contractului de lucrări din 04.11.1927, permisiunii nr._/13.07.1927, foilor matricole depuse la dosar, poliței de asigurare din 18.05.1950, declarațiilor individuale existente la dosar, proceselor verbale anexate, reclamanta a deținut în proprietate inițial diferite imobile situate în Ploiești, ..17, fost nr.14, compus dintr-un teren de 1698 mp. și o . construcții figurând înscrisă în evidențele fiscale cu aceste imobile începând cu anul 1950 și până în prezent, fiind cea care a edificat încă din 1927 o construcție cu subsol, parter, etaj, după care a figurat în evidențele fiscale cu diferite imobile la adresa sus menționată până în anul 1983, dată la care i-au fost expropriate imobilele situate în Ploiești, ..17 A, 17 B.
În baza Decretului nr.139/27.04.1983 s-a procedat la exproprierea în vederea sistematizării Municipiului Ploiești și trecerea în proprietatea statului a unor imobile aflate pe raza acestei localității, ocazie cu care au fost expropriate imobilele proprietatea reclamantei situate în Ploiești, ..17 A, 17 B, 17 C, compuse din terenurile de 219 m.p., 772 m.p., 285 m.p., 132 m.p. și construcțiile amplasate pe aceste terenuri.
În conformitate cu contractele de închiriere depuse la dosar reclamanta a închiriat începând cu anul 1968 și până în prezent diferite părți reprezentând unități locative distincte situate în Ploiești, ..16 în schimbul unor chirii lunare variind de la 74 lei lunar la 90.500 lei lunar.
Potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing.G. E., efectuat în apel terenurile în suprafață totală de 1408 m.p. situate în Ploiești, ..17 A, 17 B, 17 C au făcut obiectul exproprierii în baza Decretului nr.139/1983, terenul în litigiu de 290 m.p. situat în Ploiești, ..17 fiind total distinct de suprafața sus menționată, nefăcând obiectul exproprierii teren pe care se află o construcție având subsol, parter, un etaj folosită de diferiți chiriași în baza unor contracte de închiriere.
D. raportul de expertiză tehnică construcții ing.I. M. reiese că valoarea totală a construcției în litigiu având subsol, parter, etaj este de 86.330 lei în timp ce în conformitate cu raportul de expertiză topo ing. G. E. întocmit inițial terenul în litigiu situat în Ploiești, ..17 pe care se află construcția în litigiu are o valoare totala de 278.000 lei.
Dispozițiile art.111 cod pr. civila, stipulează ca partea care are interes poate sa formuleze cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept cu excepția cazului in care a re posibilitatea formulării cererii in realizarea dreptului.
De asemenea disp. art.1837 si urm. cod civil nemodificat uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate constând in exercitarea unei posesii neîntrerupte, continue, netulburata si sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra bunului respectiv.
Așadar din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că inițial reclamanta a dobândit in proprietate imobilul situat in Ploiesti, ..17, fost nr.17, compus dintr-un teren de 1698 mp. si construcții edificate inca din 1927, figurând înscrisă în evidențele fiscale cu imobilul sus menționat încă din 1950, insa in baza decretului nr.139/1983, au fost expropriate o parte din imobilele aparținând reclamantei situate in Ploiesti, ..17A, 17B, 17C, constând in terenurile de 219 mp, 772 mp. 285 mp., 132 mp si construcțiile amplasate pe aceste parcele de teren, astfel incot imobilul in litigiu compus dintr-un teren de 290 mp. si o constructie cu subsol, parter, etaj situat in Ploiesti, ..17, nu a facut obiectul exproprierii in urma aplicării decretului nr.139/1983, fiind închiriat de catre reclamanta in favoarea unor terte persoane inca din 1968, imobil aflat permanent de-a lungul timpului in posesia reclamantei.
Ca atare, atat timp cat reclamanta a edificat inca din 1927 construcția in litigiu, pe terenul de 290mp. avand subsol, parter, etaj, figurând inscrisa in evidentele fiscale cu intregul imobil (constructie, teren de 290 mp), începand cu anul 1950, imobil care nu face parte din domeniul public, privat al localității sau al statului, iar reclamanta a exercitat asupra acestuia o posesie constand in stăpânirea efectiva cu caracter permanent, continuu, util, netulburata, neîntrerupta, a întregului imobil in litigiu, înseamnă ca in realitate reclamanta a dobandit un drept de proprietate asupra acestui imobil prin uzucapiune, deoarece exercitarea posesiei sus menționate îndeplinește conditiile prev. de art.1837 si urm cod civil nemodificat, fiind continuă, utilă, neviciată, netulburată, fiind exercitata exclusiv pentru sine de catre reclamantă.
De fapt, toate probele administrate in cauză atestă deținerea în proprietate de-a lungul timpului de catre reclamantă la adresa din Ploiești ..17, fost nr.14, a mai multor imobile constand in suprafața totala de teren de 1698 mp. si o . construcții, imobile din care numai o parte au făcut obiectul unor exproprieri in temeiul Decretului nr.139/1983, constând in suprafata totala de teren de 1408 mp. impreuna cu alte construcții demolate ulterior, situate la numerele stradale nr.17A- 17C, reclamanta continuând să dețină în proprietate ulterior anului 1983 imobilul in litigiu care a fost exceptat de la expropriere mai ales că pârâtul nu a făcut dovada deposedării în vreun fel, vreodată a reclamantei de imobilul in litigiu.
O dovadă că reclamanta a deținut în proprietate permanent imobilul in litigiu aflat in posesia sa efectiva începând cu anul 1950 și până in prezent, neexistând nicio contestare a acestui drept din partea unor terțe persoane, o reprezintă contractele de inchiriere existente la dosar, contracte care prin insasi natura lor constituie dovezi certe privind exercitarea de către reclamanta a unei posesii efective asupra imobilului în litigiu de-a lungul timpului, fiind recunoscuta de catre terțe persoane ca fiind titulara dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Dacă . ar fi exercitat o posesie efectiva de-a lungul timpului, asupra imobilului in litigiu, in calitate de proprietară a acestuia, ar fi însemnat ca în perioada 1950- 2008 să existe acte, fapte materiale din partea unor terțe persoane, fizice sau juridice, inclusiv din partea pârâtului, de contestare a unei asemenea posesii si deci a dreptului de proprietate exercitat de către reclamanta ceea ce insă nu exista, caz in care reclamanta are dreptul să pretindă pe cale judecătoreasca recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului in litigiu dobândit prin uzucapiune, mai ales ca aceasta are nevoie de o hotărâre judecătorească in acest sens, tocmai in scopul conservării dreptului său de proprietate in cazul contestării in viitor a unui asemenea drept.
Astfel, in mod gresit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată, fără să se țină seama că in speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1837 si urm. cod civil nemodificat, art.111 cod pr. civilă, în ceea ce priveste constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului in litigiu, mai ales că acest imobil a fost identificat in baza rapoartelor de expertize tehnice construcții, topometrica, efectuate in cauză, ce atesta existenta in materialitatea sa atât a construcției cât și a terenului de 290 mp.
Susținerile reclamantei în sensul că instanța de fond avea obligația să dispună administrarea tuturor probelor necesare pentru identificarea imobilului în litigiu în cazul în care existau nelămuriri în acest sens, rezumându-se doar la actele privind plata impozitului fără să se țină seama de numărul poștal, de celelalte probe administrate în cauză, de încheierea unor contracte de închiriere cu terțe persoane, au relevanță în cauză deoarece . fond avea obligația să administreze toate probele necesare pentru stabilirea situației de fapt, de drept reale deduse judecății, iar probele administrate în cauză atesta deținerea efectivă, în posesie, de către reclamantă timp de peste 30 ani a imobilului in litigiu.
Apărările reclamantei în sensul că, în baza decretului nr.139/1983 s-au expropriat anumite părți din imobilele pe care le-a deținut în proprietate, expropriere în urma căreia a continuat să posede în calitate de proprietară doar imobilele în litigiu, aspecte confirmate de procesele verbale, actele existente la dosar, sunt justificate, întrucat . expertiza topo efectuat in apel în raport de toate actele existente la dosar demonstrează că imobilul in litigiu nu a făcut parte din imobilele ce au făcut obiectul exproprierii in anul 1983, fiind total distinct de cele expropriate, iar imobilul in litigiu a continuat să rămână permanent in posesia reclamantei in perioada 1950-2008, deci ulterior anului 1983.
Motivele invocate de către reclamantă in sensul că în urma exproprierii imobilele situate pe . fost numerotate cu indicativele 17A- 17 C, imobilul în litigiu aflându-se la nr.17 și că a figurat înscrisă în evidențele fiscale cu acest imobil pe care la închiriat începând cu anul 1968 unor terțe persoane, aspecte confirmate de actele existente la dosar, sunt întemeiate, deoarece . nr.139/1983 a vizat imobilele aparținând reclamantei de la numerele stradale 17A- 17C, și nicidecum si imobilul in litigiu aflat la nr.17 care a rămas in posesia reclamantei, aceasta fiind cea care la valorificat in calitate de proprietară, închiriindu-l pentru a obține profituri, in scop personal, și pentru a-l folosi corespunzător destinației, naturii acestuia.
Criticile reclamantei în sensul că a achitat impozitele pentru clădire, teren în perioada 1966 – 1995, ulterior acestei perioade, impozitul fiind achitat global pentru toate imobilele pe care le deținea inclusiv pentru imobilul în litigiu, neexistând nicio somație din partea organelor fiscale privind neachitarea acestor obligații și că imobilul a fost închiriat permanent, neîntrerupt unor persoane fizice începând cu 1968 și până în prezent, imobil pe care la administrat timp de 42 ani neîntrerupt, nestingherit, având posesia efectivă a acestuia, sunt fondate, întrucât, . existente la dosar demonstrează înscrierea in evidentele fiscale a reclamantei incepand cu anii 1950 cu imobilele în litigiu și nicidecum cu alte imobile, înscriere de natura să ateste deținerea efectivă în proprietate a imobilului în litigiu, iar exercitarea unei posesii de către reclamanta asupra imobilelor timp de 42 de ani, conferă in favoarea acesteia un drept de proprietate a supra imobilelor în litigiu.
În raport de aceste considerente Tribunalul constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1837 și urm. C.civil nemodificat, art.111 cod pr. civilă, privind dobândirea de către reclamantă a unui drept de proprietate prin uzucapiune în urma exercitării unei posesii utile, neviciată, continuă, neîntreruptă, netulburată publică și sub nume de proprietară a imobilului în litigiu, în baza art.296 c.pr.civ. va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea precizată, va constata că reclamanta este proprietara imobilului situat în Ploiești, ..17, jud. Prahova, având un teren de 290 m.p. pct.1 -2-3-4-5-6, identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing.G. E., efectuat în apel și construcții constând într-o locuință cu subsol, parter, etaj, anexe gospodărești, identificate conform raportului de expertiză tehnică construcții ing.I. M., deoarece reclamanta are nevoie de o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască, să i se conserve dreptul său de proprietate față de pârât și terțe persoane care ar putea să îi conteste un asemenea drept.
Totodată Tribunalul va dispune în temeiul Legii nr.7/1996 în vigoare la data formulării acțiunii, înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei în cartea funciară asupra imobilelor de mai sus.
Se va lua act că apelanta reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – reclamantă C. E. din PLOIEȘTI, cu sediul in Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/29.11.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. Ploiești prin P., cu sediul in Ploiești .-4, județul Prahova, și în consecință:
Schimba în tot sentința atacată, în sensul că admite acțiunea precizată.
Constată că reclamanta este proprietara imobilului situat în Ploiești, ..17, jud.Prahova, având un teren de 290 m.p. pct.1 -2-3-4-5-6, identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing.G. E., efectuat în apel și construcții constând într-o locuință cu subsol, parter, etaj, anexe gospodărești, identificate conform raportului de expertiză tehnică construcții ing.I. M..
Dispune înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei în cartea funciară asupra imobilelor de mai sus.
Ia act că apelanta reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
N. C. M. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.C. tehnored. TS
4 ex./29.04.2012
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. C. A. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 120/2012. Tribunalul PRAHOVA | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 15-02-2012, Tribunalul... → |
|---|
