Grăniţuire. Decizia nr. 396/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-06-2012 în dosarul nr. 396/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.396
Ședința publică din data de 07.06.2012
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: A. G. H.
GREFIER: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelantul - pârât B. A. G. și de apelantul - pârât G. N. - prin procurator A. M. R. împotriva sentinței civile nr. 1440/02.12. 2011 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații - reclamanți ORASUL S. - P. P. și C. L. AL ORASULUI S..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.05.2012 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 24.05.2012 când, unul dintre membrii completului de judecată fiind în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea pentru data de 31.05.2012 când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 07.06.2012 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL :
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ / 2009, reclamanții Orașul S. prin P. și C. L. S. au chemat în judecată pe pârâții B. A. G., S. D. și O.C.P.I. Prahova solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar între proprietățile părților pe latura de S, S-V și, în urma stabilirii acesteia, să fie obligați pârâții să lase reclamanților în deplina proprietate și liniștită posesie terenul acaparat.
În motivarea acțiunii, s-a arătat de către reclamanți că pârâții B. și S., în urma unei acțiuni în revendicare au redobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în orașul S., . compus din teren și construcție identificate prin expertiza tehnică Boeroiu T., iar în baza planului de situație care a stat la baza pronunțării sentinței care este titlul pârâților urmează a se stabili linia de hotar.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.584 și art.600 C.civ.
În raport de susținerile reclamanților, pârâtul B. A. G. a formulat în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea cererii, arătându-se că nu au niciun interes patrimonial sau de altă natură în ceea ce privește promovarea cererii, aceasta excepție fiind unită cu fondul, conform art.137 alin.2 C.pr.civ. prin încheierea din ședință publică de la data de 16.10.2009.
A mai precizat pârâtul că prin sentința civilă nr.1136/1998 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr.291/1998, nu a redobândit proprietatea imobilului situat în orașul S., ., deoarece nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra acestuia, el trecând fără niciun titlu în proprietatea statului.
A mai arătat pârâtul că, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.676 /1921, limitele proprietății sale erau indicate astfel: „terenul vândut se învecinește la față spre răsărit cu . de cca. 5 m; la sud cu drumul de picior ce duce la mânăstire; la apus cu proprietatea Eforiei Spitalelor Civile și la nord cu pârâul P..”
Totodată, pârâtul a învederat că în proprietatea sa, potrivit mențiunilor actului inițial, este inclusă și porțiunea fostei Alei a Lacului.
Legal citată, și pârâta Ș. D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că a înstrăinat dreptul său de proprietate asupra imobilului în cauză cu contractul de vânzare cumpărare nr.33/12.01.2004 către M. Mihaiță, această excepție fiind unită cu fondul, dispunându-se citarea în cauză, în calitate de pârâți – față de modificarea cererii introductive de către reclamante – a numiților M. Mihaiță și M. E..
Pârâtul B. A. G. a completat apărările sale din întâmpinarea inițială printr-o nouă întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, arătând ca acestea nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat.
Reclamantele au precizat cererea introductivă arătând că revendică suprafața de teren ce excede suprafeței retrocedate pârâților, respectiv . teren cuprinsă în domeniul public al Orașului S. și individualizată în Lista de Patrimoniu Public al orașului S., aprobată prin H.G.R. nr.1359/2001.
Pârâtul B. A. G. a formulat întâmpinare față de precizarea cererii introductive de către reclamante, arătând că Lista de Patrimoniu Public al orașului S. aprobată prin H.G.R. nr.1359/2001 nu reprezintă titlu de proprietate în folosul reclamantelor care, au formulat o nouă modificare a cererii introductive, arătând că înțeleg să cheme în judecată, în calitate de pârât pe numitul G. N. care a dobândit de la pârâții M. cu contractul de vânzare - cumpărare nr.3280/2006.
La termenul din 16.04.2010, s-a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M., respingându-se cererea față de aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pârâta O.C.P.I. Prahova a invocat, prin reprezentantul său, la termenul din 21.05.2010, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care a fost admisă, respingându-se cererea față de aceasta, reținându-se că obiectul cererii introductive de instanță – revendicare și grănițuire – implică proprietarii învecinați și nu sunt raporturi juridice a căror dezlegare să implice această pârâtă.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate topometrică, Judecătoria S. a pronunțat sentința civilă nr.1440/02.12.2011 prin care a admis excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâtei Ș. D. și a respins acțiunea față de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, a respins excepțiile lipsei calității procesual activă și a interesului reclamanților în promovarea cererii de chemare în judecată, excepții invocate de pârâtul B. A. G., a admis acțiunea formulată de reclamanți, dispunând grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților pe aliniamentul pct. 43 – 42 – 40 – 51 – 36 – 37 – B – 38 – 73, conform planului de situație din raportul de expertiză topo ing. D. L., completare.
Totodată, s-a dispus obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 128 mp. cuprins în perimetrul B – A – 39 – 40 – 51 – 36 – 37 – 1 și terenul în suprafață de 173 mp. în perimetrul pct. 2 – 3 – 4 – 5 – 6 – 43 – 42 – 41 – 40 – 39 – A – 2, potrivit aceluiași raport de expertiză topo.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare nr.676/07.02.1921, autorii pârâților au dobândit prin cumpărare un teren de 5.000 mp. și o vilă cu dependințe în orașul S. cu vecinătăți indicate, actul de dobândire arătat nefiind însoțit de o schiță de plan care să localizeze cu exactitate proprietatea înstrăinată, singurele indicații apte să ajute demersul localizării sale spațiale fiind cele legate de vecinătăți.
P. sentința civilă nr.1136/1998 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr.291/1998 s-a dispus obligarea pârâților (reclamanții din cauză de azi) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților din acea cauză, respectiv B. A. G. și Ș. M. Claire – vila, anexa și terenul aferent situat în or. S., . identificat prin rapoartele de expertiză topometrică de ing. Boeroiu T. și construcții ing. A. D..
Prima instanță a constatat din cuprinsul raportului de expertiză ing. Boeroiu T. că la reconstituirea proprietății B., acesta a avut în vedere actul de dobândire nr.676/07.02.1921, încercând să reconstituie proprietatea de 5.000 mp. după indicațiile de vecinătăți din acel act, respectându-le întocmai.
Astfel fiind, s-a reținut că pârâților li s-a retrocedat prin hotărârea indicată exact suprafața dobândită de la autorii lor și de care au fost deposedați și, deși pârâtul B. contestă faptul deposedării arătând că autorii nu au pierdut niciodată proprietatea imobilului – aceasta poziție nu se susține în condițiile în care faptul deposedării este o situație de fapt care a caracterizat regimul comunist și care, de altfel, a și justificat promovarea acțiunii în revendicare.
Instanța de fond a reținut că suprafața revendicată de reclamanți nu s-a inclus în suprafața în raport de care pârâții afirmă ca titlu actul de vânzare nr. 676/1921, act de vânzare succedat de sentința civilă nr.1136/1998 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr.291/1998, sentință care reconstituie acea suprafața atât ca perimetru, cât și ca și suprafață – 5.000 mp. și o redă în întregul ei moștenitorilor persoanelor deposedate.
S-a apreciat că pârâții nu dețin niciun titlu cu privire la suprafața revendicată de reclamanți și pe care au inclus-o în perimetrul stăpânit de aceștia.
Această stare de fapt rezultă din analiza comparativă a schiței de plan întocmită în prezenta cauza de expert D. L. în completarea lucrării sale, cu schița de plan întocmita de expert T. Boeroiu în dosarul nr.291/1998 al Judecătoriei S., fiind evidente și clare inflexiunile laturii de sus, sud est și ușor de localizat în raport de repere stabilite gen „scări”.
Apărarea pârâților în sensul că amplasamentul proprietății lor include și . de orice suport, în condițiile în care actul invocat din anul 1921 nu are în susținere o schiță de plan, precum și în condițiile în care expertul T. Boeroiu a reconstituit proprietatea B. pe baza indicațiilor sumare ale acestui act și a redat-o în tot – 5.000 mp. persoanelor îndreptățite.
Această apărare a pârâților conduce la concluzia că pretind o suprafața mai mare decât cea care li s-a retrocedat, în condițiile în care nici autorii lor nu au avut în patrimoniu mai mult de 5.000 mp., precum și în condițiile în care în prezenta cauza nu s-a formulat o pretenție de revendicare cu privire la această suprafață, în condițiile în care reclamanții au făcut dovada titlului și acesta este reprezentat de Lista de Patrimoniu Public al orașului S. aprobată prin H.G.R. nr.1359/2001.
Astfel fiind, văzând și art.555, art.563, art.560 și art.6 alin.6 din Noul Cod Civil, instanța de fond a admis cererea in revendicare precizată și modificată, dispunând grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților pe aliniamentul 43 – 42 – 40 – 51 – 36 – 37 – B – 38 – 73, conform plan de situație din expertiza D. L. completare, precum și obligarea pârâților să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 128 mp. în perimetrul B – A – 39 – 40 – 51 – 36 – 37 - B; terenul de 48 mp. în perimetrul 66 – 2 – A – Q - 66; terenul de 116 mp. in perimetrul 12 – 66 – 37 – 38 – 73 - 1; terenul de 173 mp. în perimetrul 2 – 3 – 4 – 5 – 6 – 43 – 42 – 41 – 40 – 39 – A - 2.
Totodată, au fost respinse excepțiile lipsei interesului și a lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea cererii, excepții invocate de pârâtul B. A. G. ca neîntemeiate, reținându-se pe baza aceluiași examen de fond ca reclamanții, ca titulari de drept de proprietate cu privire la terenul revendicat, sunt îndreptățiți având un interes născut, actual, personal și direct derivat din chiar dreptul acestora de proprietate să promoveze acțiunea, ceea ce le conferă și legitimare procesuala activa.
Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ș. D., reținându-se că aceasta a înstrăinat imobilul învecinat proprietății reclamanților către soții M., iar aceștia, ulterior, către pârâtul G..
Cu privire la excepția autoritarii de lucru judecat invocată de reclamanți în ceea ce privește invocarea considerentelor deciziei de retrocedare, instanța de fond a reținut că această excepție este lipsită de obiect, neexistând o judecată la care să se raporteze, reclamanții invocând sentința civilă nr.291/1998 arătând că numai în acel cadru pârâții puteau să se apere cu privire la amplasamentul proprietății retrocedate, dar nu au invocat puterea acesteia față de prezenta judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâtul B. A. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că motivarea apelului o va face până la prima zi de înfățișare, conform art.287 (2) C.pr.civ.
La rândul său, și pârâtul G. N. a declarat, în termen legal, apel împotriva aceleiași sentințe, arătând de asemenea că motivele care au atras exercitarea acestei căi de atac le va depune până la prima zi de înfățișare, potrivit art.287 (2) C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 23.02.2012, pârâtul B. A. G. a depus motivele de apel, solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Astfel pârâtul a arătat că prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat să se stabilească linia de hotar între proprietatea pârâților B. A. G. și Ș. D. (inițial) și G. N. (prin cumpărare) și, drept urmare, aceștia să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul acaparat.
Pentru a dovedi acțiunea, reclamanții au susținut că pârâții au redobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în S., ., jud. Prahova compus din teren și construcții edificate, conform expertizei topo ing. Boeroiu T. care a întocmit planul de situație și expertiza ing. A. D. pentru construcții care a stata la baza pronunțării sentinței civile nr. 1136/21.12.1998 și, întrucât, în cauză nu s-a pus în discuție decât stabilirea/delimitarea proprietăților și revendicarea terenului acaparat, prezentul apel privește numai această situație.
Dezvoltând motivele de apel, pârâtul a învederat că instanța de fond a reținut că singurul act prin care se dovedește limitarea proprietăților B./G. este sentința civilă nr.1136/21.12.1998, înlăturând în mod nejustificat conținutul contractului de vânzare – cumpărare nr.676/07.02.1921 care prezintă vecinătățile terenului dobândit de autorii săi și care a stat la baza pronunțării hotărârii arătate, cu precizarea că s-a dat eficiență unei expertize topo efectuată în anul 1991, fiind astfel înlăturate concluziile expertizei topo efectuată în cauza de față de ing. D. L. care, prin „Completarea la raportul de expertiză tehnică” depus la termenul de judecată din data de 30.09.2011 a arătat că există o neconcordanță între planul anexă la sentința civilă nr.1136/1998 și realitatea din teren.
O altă critică a vizat faptul că prima instanță nu a clarificat și nu a fost preocupată să constate dacă documentația pentru adoptarea H.G.R. nr.834/1991 în temeiul căreia Primăria S. își dovedește proprietatea, avea mențiunea cu privire la vecinătatea suprafeței de teren de 1.467 mp. cu . orice constatare făcută de expertul topo, a ignorat și contractul de vânzare – cumpărare nr.676/1921, preluând planul de situație din expertiza topo ing. Boeroiu T. și varianta neînsușită de expertul topo D. L. care, la cererea instanței a conturat și varianta expertizei Boeroiu, separat de cea conformă contractului, pe care o consideră ca fiind legală și reală, acordând astfel or. S. deplina proprietate și liniștita posesie a patru suprafețe de teren răpite din proprietatea pârâților: 128 mp., 48 mp., 116 mp. și 173 mp.
Învederează pârâtul că opinia instanței de fond potrivit căreia s-a redobândit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr.1136/1998 nu poate fi reținută, întrucât acest drept nu s-a pierdut niciodată, fapt subliniat și prin decizia nr.39/2000 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, cu precizarea că se invocă planul de situație întocmit de expertul Boeroiu T. care, fără nicio motivare, a rupt proprietatea de vecinătatea sa cu . într-o enclavă, fără ieșire la drumul principal, situație anormală și atipică, deoarece nu se poate concepe existența proprietății avută în vedere prin contractul de vânzare – cumpărare.
Referitor la expertiza topo efectuată în cauză, pârâtul B. A. G. menționează că experta a invocat cele două variante, însă, a concluzionat numai în varianta solicitată de pârât, dar care a fost înlăturată de instanță nemotivat, atrăgându-se atenția asupra faptului că pe teren, astfel cum s-a delimitat în expertiza Boeroiu Tiberoiu nu se regăsește suprafața de teren de 5.000 mp. și nici cea de 1.467 mp., dacă aceasta nu este luată în considerare ca fiind vecină.
În ceea ce privește podul la care se face referire în contractul de vânzare – cumpărare, pârâtul a precizat că acesta nu mai există în prezent, fiind înlocuit de amenajarea drumului național, însă, este clar că vecinătatea terenului cumpărat avea ca limită, la răsărit, terenul pe care era construit podul, așadar, trotuarul ce are ca limită DN de astăzi.
Mai arată pârâtul că deține un titlu potrivit căruia suprafața de teren – proprietate a sa este de 5.000 mp., iar dacă instanța de fond s-a pronunțat în sensul că nu deține niciun titlu cu privire la suprafața de teren revendicată de reclamanți, acest fapt presupune că acțiunea în revendicare implică măsurarea suprafețelor deținute în proprietate de părți, iar nu numai stabilirea liniilor de demarcație a proprietăților, cu precizarea că prin obiectivele expertizei topo stabilite de instanță s-a solicitat ca expertul să efectueze lucrarea și luând ca reper expertiza topo Boeroiu T. – ceea ce a și făcut, optându-se pentru varianta vecinătății proprietăților B./G. cu . – B.) pe care, însă, instanța a ignorat-o ca și când nu a fost avută în vedere ca obiectiv.
Pârâtul a menționat și faptul că instanța de fond a dat dovadă de lipsă de rol activ, pronunțând o hotărâre bazată numai pe prezumții, câtă vreme, nu a fost interesată să solicite de la Arhivele Naționale sau de la Tribunalul Prahova o copie a contractului încheiat în anul 1921, ocazie cu care s-ar fi găsit și schița de plan.
La același termen de judecată – 23.02.2012, și pârâtul G. N. a depus motivele de apel, arătând că, în mod nelegal, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual activă a Consiliului L. S. care este doar un organ deliberativ și care are inițiativa și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale și ale cărui atribuții sunt prevăzute la art.36 alin.2 din Legea nr.215/2001.
În ceea ce privește fondul cauzei dedusă judecății, pârâtul a susținut că prima instanță a pronunțat sentința atacată, fără a lua în considerare temeiul de drept invocat de reclamanți, respectiv art.584 și 600 C.civ., fapt care conduce la concluzia că aceștia nu au înțeles să învestească instanța cu o acțiune în revendicare, aspect care reiese din împrejurarea că nu au timbrat la valoare cererea de chemare în judecată, obiectul acesteia constituindu-l grănițuirea celor două proprietăți, chiar dacă s-a urmărit modificarea liniei de hotar și reducerea suprafeței de teren deținută de pârât.
Astfel, soluția dată nu este conformă cu norma legală, întrucât acțiunea în revendicare presupune compararea de titluri, ceea ce în mod greșit s-a realizat față de temeiul de drept indicat, negând posibilitatea pârâtului de a evoca apărări proprii legate de dobândirea eventuală a dreptului prin posesie și administrarea acelor probe care să ateste care a fost, în realitate, suprafața de teren deținută de reclamanți și dacă a fost vreodată în proprietatea sau posesia acestora.
O altă critică formulată de pârât a vizat delimitarea greșită a liniei de demarcație a fondurilor limitrofe prin neluarea în considerare a semnelor de hotar existente, identificarea implicând aflarea celor mai vechi semne, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și a martorilor, administrarea probelor cu expertize judiciare și cercetare la fața locului, cu precizarea că prin probele existente la dosar s-a demonstrat faptul că proprietățile au fost delimitate de semne naturale de hotar cărora nu li s-a adus nicio modificare, fapt ce atesta linia de hotar existentă încă înainte de trecerea, în mod nelegal, în domeniul public a Aleii Lacului.
Arată pârâtul că un argument în plus este dat de faptul că pe acest amplasament, Primăria S. a emis aprobarea nr.4728/23.06.2004 de refacere a gardului pe vechiul amplasament, astfel că, încă din anul 2004 a existat, din partea reclamanților, o recunoaștere a limitelor de hotar ale proprietății părților, stabilirea hotarului făcându-se, în prezent, extrem de dificil pe aliniamentul care a existat.
Argumentul de esență privește faptul că, promovând o acțiune în stabilirea liniei de hotar – atunci când există semne exterioare între proprietăți, titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar nu și stabilirea unei alte granițe decât cea trasată anterior, astfel că, instanța de fond, nerespectând obiectul firesc al acțiunii, cu temei de drept, a conchis că are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate, în întregul său, iar nu asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate al reclamanților, considerent pentru care, legal și temeinic, ar fi fost să respingă capătul de cerere privind revendicarea.
Pârâtul a învederat că limitele proprietății antecesorilor săi precizate în actul de vânzare – cumpărare nr.676/1921 sunt precizate în preambulul raportului de expertiză topo Boeroiu T., iar titlul de proprietate al reclamanților reprezentat de H.G.R. nr.107/1999, Anexa 12, poziția 109 dimensionează suprafața revendicată, respectiv . realitate, figurează pe un alt amplasament, cu precizarea că pe proprietatea pârâtului nu există scări, fapt ce denotă că parametrii înscriși în hotărârea menționată corespund unei cu totul alte locații.
Analizând actele care, potrivit reclamanților, atestă dreptul acestora de proprietate, instanța de fond a reținut numai faptul că, în anul 1999, . trecută în patrimoniul public al or. S., fără a analiza, în virtutea rolului său activ, modalitatea legală sau nelegală prin care s-a făcut aceasta, dacă suprafața este identică cu cea revendicată, dacă a existat în patrimoniul orașului și din ce perioadă, astfel încât, dând o forță juridică de necontestat titlului deținut de reclamanți, a admis în mod nelegal acțiunea formulată de aceștia, obligând pârâții să lase în deplină proprietate patru suprafețe de teren, conform planului de situație întocmit de expertul topo care a menționat că există o neconcordanță între planul anexă la sentința civilă nr. 1136/1998 și realitatea din teren.
În privința titlului produs de reclamanți, pârâtul a menționat că acesta nu cuprinde elemente de identificare în teren, respectiv vecinătăți și dimensiuni și nu corespunde situației reale din teren, motiv pentru care această suprafață nu poate fi amplasată în teren și nici nu se poate preciza dacă se regăsea în patrimoniul unității administrativ – teritoriale, iar referitor la titlul său de proprietate s-a arătat că acesta este foarte bine caracterizat, vecinătățile sunt clar explicitate, incluzând și suprafața de teren revendicată de reclamanți.
Pârâtul G. N. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, precum și, în caz de neprezentare din motive obiective, judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
P. nota de ședință depusă prin intermediul Compartimentului Arhivă din cadrul Tribunalului Prahova, intimata - pârâtă Ș. D., fără a considera că formulează întâmpinare, întrucât nu mai are calitate procesuală pasivă, deoarece a înstrăinat terenul în litigiu numitului M. M. și, ulterior, pârâtului G. N., a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa (f.15).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art.480 C.civ. reglementează conținutul dreptului de proprietate privată și, ca orice drept subiectiv, și acest drept se bucură de o protecție juridică prin care i se asigură exercițiul nestingherit.
Atunci când ne referim la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate avem în vedere acele acțiuni prin care proprietarul tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său și să ajungă la restabilirea lui, printre mijloacele juridice specifice de apărare a dreptului de proprietate numărându-se acțiunile reale în cadrul cărora locul central este ocupat de acțiunea în revendicare.
Astfel, se poate spune că acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar sau, altfel spus, este acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată.
La rândul său, art.584 C.civ. prevede că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul.
Rezultă, așadar, că grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți.
Dată fiind această prezentare analitică a celor două instituții care au aplicabilitate directă în cauza dedusă judecății, tribunalul constată că susținerea apelantului – pârât G. N. în sensul că instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra fondului dreptului de proprietate, fără a lua în considerare temeiurile de drept invocate de reclamanți (art.584, art.600, art.948 C.civ.) nu poate fi reținută, câtă vreme, pe de o parte, este cunoscut faptul că, în aplicarea principiului disponibilității, instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, acesta fiind fundamentul raportului juridic dedus judecății.
Pe de altă parte, se constată că, în speță, reclamanții nu au insistat în temeiul juridic indicat, astfel că instanța de fond nu era ținută să se pronunțe în raport de acesta.
În ceea ce privește critica formulată de același apelant – pârât în sensul că, în mod greșit, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual activă a reclamantului C. L. al or. S., având în vedere că acesta este doar un organ deliberativ, tribunalul reține că la termenul de judecată din data de 19.02.2010 (f.106 – dos. Fond), reclamanții au depus o notă de ședință prin care prin care au reiterat punctul de vedere exprimat în acțiunea introductivă, în sensul că din raportul de expertiză topo ing. Boeroiu T. – parte integrantă a sentinței civile nr.1136/21.12.1998 pronunțată de Judecătoria S. în cauza ce a format obiectul dosarului nr.291/1998 rezultă terenul restituit și care este delimitat de punctele A, I, B, C, D, E, E1, F, G, H, J, A, fiind exclusă porțiunea notată ca fiind „. urmă făcând obiectul cauzei deduse judecății.
De altfel, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamanții în calitate de titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului revendicat sunt îndreptățiți să promoveze prezenta acțiune, fapt care le conferă și legitimare procesual activă, existând identitate între persoana acestora și cei care sunt titulari ai dreptului afirmat.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 25.01.1921 și transcris la sub nr.676/07.02.1921 de fostul Tribunal Județean Prahova, autoarea pârâților Regina I. B., autorizată fiind de soțul său - I. I. B. și urmașii Biba Minicu B. și M. Claire B. reprezentați de părintele administrator legal I. I. B. au dobândit, prin cumpărare, de la numitul D. zis G. Ergas imobilul situat în or. S., . Națională Ploiești – Predeal nr.105, fost nr.87), jud. Prahova compus dintr-o vilă cu dependințe și teren în suprafață de 5.000 mp., având ca vecinătăți: la răsărit – .. 5 m. și cu locul ce aparține Podului peste P.; la sud – drumul de P. ce duce la mănăstire; la apus – proprietatea Eforiei Spitalelor Civile; la nord – pârâul P. (f.66 – dos. Fond).
P. sentința civilă nr.1136/21.12.1998 pronunțată de Judecătoria S. în cauza ce a format obiectul dosarului nr.291/1998 (f.5 – dos. Fond), definitivă și irevocabilă, prin respingerea atât a apelului, conform deciziei civile nr.1876/21. 07.1999 a Tribunalului Prahova (f.73 – dos. fond), cât și a recursului, potrivit deciziei nr.39/03.01.2000 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (f.75 – dos. fond) a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasivă invocată de S.C. Aedificia S.A. S., a fost admisă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanții Ș. M. Claire și B. A. G. (pârâți în prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâții C. L. al or. S., Regia Autonomă de Administrare a Patrimoniului și Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare și Protocol S. și S.C. Aedificia S.A. S., dispunându-se obligarea acestora din urmă să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul – vilă, anexe și teren aferent situat în S., ., jud. Prahova, identificat prin raportul de expertiză topo ing. Boeroiu T. și construcții ing. A. D..
Din motivarea hotărârii sus – menționată se reține că instanța a constatat că imobilul revendicat a intrat în patrimoniul statului fără titlu, iar la acel moment se afla în posesia Regiei Autonomă de Administrare a Patrimoniului și Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare și Protocol S. și în folosința efectivă a S.C. Aedificia S.A. Carpați București care l-a destinat cazării personalului propriu (f.69 - dos. fond).
La data de 03.12.2001, Judecătoria S. a pronunțat în cauza ce a format obiectul dosarului nr.626/2001, sentința civilă nr.1423, definitivă prin nerecurare, prin care s-a luat act de tranzacția intervenită între copartajanții Ș. M. Claire și B. A. G. aspra imobilului situat în S., ., jud. Prahova compus din teren în suprafață de 5.000 mp. și vilă, în cote de 1/2 pentru fiecare (f.8 – dos. fond).
P. contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.33/12.01.2004, pârâta Ș. M. Claire a înstrăinat soților M. M. și M. E. imobilul situat în S., ., jud. Prahova compus din parter imobil principal – C1 (mai puțin debaraua); construcția anexă C2, precum și teren în suprafață de 763 mp., împreună cu cota indiviză de ½ din drumul de acces în suprafață de 734 mp. și cota de ½ din terenul aferent curți – construcții în suprafață totală de 733 mp., vânzătoarea dobândind proprietatea imobilului astfel înstrăinat prin partaj succesoral, consfințit prin tranzacția cuprinsă în sentința civilă nr.1423/03.12.2001 pronunțată de Judecătoria S., definitivă prin nerecurare, partaj încheiat în baza sentinței civile de retrocedare nr.1163/21.12. 1998 (f.28 – dos. fond).
Ulterior, la data de 27.11.2006, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.3280 prin care M. A. a înstrăinat pârâtului G. N. imobilul situat în or. S., ., jud. Prahova compus din teren în suprafață de 682,50 mp. împreună cu parterul imobilului C1 și construcția – anexă C2, teren în suprafață de 117 mp. situat în spatele construcției C2, spre pârâul P. și terenul în suprafață de 646 mp.(f.208 – dos. fond).
În sus menționatul contract s-a precizat că imobilul (terenuri și construcții) care face obiectul înstrăinării este proprietatea vânzătoarei M. A., dobândit prin donație de la părinții săi - M. M. și M. E., în baza contractului de donație aut. sub nr.2649/18.09.2006 care, la rândul lor, l-au dobândit conform contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.33/12.01.2004 de la Ș. D. care îl dobândise prin partaj succesoral, consfințit prin tranzacția cuprinsă în sentința civilă nr.1423/03.12.2001 pronunțată de Judecătoria S..
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, întrucât, nici contractul de vânzare – cumpărare nr.676/07.02.1921 nu este însoțit de o schiță de plan aferentă în care să fie redată proprietatea dobândită de autorii pârâților și nici dispozitivul sentinței civile nr.1136/21.12.1998 pronunțată de Judecătoria S. nu cuprinde o descriere fidelă a imobilului restituit reclamanților Ș. M. Claire și B. A. G. (pârâți în cauza de față), în sensul arătării suprafeței de teren și a vecinătăților acesteia, va fi examinat raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. Boeroiu T. care a stat la baza pronunțării sentinței menționate.
Astfel, s-a arătat că terenul revendicat de Ș. M. Claire și B. A. G. este situat în S., ., jud. Prahova, având ca vecinătăți: la N – pârâul P., la S – P. ce duce la Mânăstirea S. (Parcul P.), la E – . G.) și la V – Parcul P. (fosta proprietate a Eforiei Spitalelor Civile) (f.93 - dos. fond).
S-a mai menționat că suprafața totală care a făcut obiectul actului de vânzare – cumpărare nr.676/07.02.1921 este de 5.000 mp. și este cuprinsă în perimetrul pct. A – I – B – C – D – E - E1 – F – G – H - J – A, fiind compusă din 1.467 mp. teren aferent construcțiilor, ocupat de RA - APPS și 3.533 mp. teren acoperit cu vegetație forestieră, aflat în administrarea Primăriei S..
Analizând schița de plan aferentă raportului de expertiză topo se constată că în vecinătatea sud – estică a terenului revendicat de Ș. M. Claire și B. A. G. este menționată, în afara perimetrului terenului restituit acestora, . la .) care, în mod evident, nu este inclusă în suprafața de teren restituită.
Așa fiind, pârâților le-a fost restituită exact și integral suprafața de teren dobândită de autorii lor, conform contractului de vânzare – cumpărare nr.676 perfectat la data de 07.02.1921 și, deși, pârâtul B. A. G. critică opinia instanței de fond potrivit căreia prin sentința civilă nr.1136/21.12.1998 pronunțată de Judecătoria S. au redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat – vilă, anexă și teren aferent, se constată, pe de o parte, că faptul deposedării a fost una dintre caracteristicile frecvente și negative care au caracterizat regimul comunist.
Pe de altă parte, promovarea acțiunii care a format obiectul dosarului nr. 291/1998 soluționat prin sentința civilă nr.1136/21.12.1998 pronunțată de Judecătoria S., definitivă și irevocabilă, a avut drept scop tocmai revendicarea de la pârâții C. L. al or. S., Regia Autonomă de Administrare a Patrimoniului și Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare și Protocol S. și S.C. Aedificia S.A. S. a imobilului deținut fără titlu – proprietatea reclamanților Ș. M. Claire și B. A. G. (pârâți în prezenta cauză) compus din vilă, anexă și teren aferent situat în S., ., jud. Prahova.
Critica formulată de apelantul - pârât B. A. G. în sensul că instanța de fond a invocat planul de situație întocmit de expertul topo ing. Boeroiu T. care, fără nicio motivare, ar fi rupt proprietatea de vecinătatea sa cu bulevardul, transformând-o astfel într-o enclavă fără ieșire la drumul principal, nu poate fi avută în vedere, deoarece, pe de o parte, sentința civilă nr.1136/21.12. 1998 pronunțată de Judecătoria S. care se bucură de autoritate de lucru judecat a avut la bază acest raport de expertiză topo cu privire la care nu rezultă că reclamanții din cauza respectivă - Ș. M. Claire și B. A. G. ar fi formulat obiecțiuni, ci numai C. L. al or. S., împrejurare în care expertul topo a întocmit o completare la raportul de expertiză inițial (f.276 – dos. fond).
Pe de altă parte, raportul de expertiză topo ing. Boeroiu T. a identificat, pe baza Planului cadastral al Consiliului L. al or. S. și a actului de vânzare – cumpărare nr.676/1921 prin care primul autor al pârâților a dobândit casa și terenul în suprafață de 5.000 mp. situat în S., ., jud. Prahova, terenul solicitat în cadrul acțiunii în revendicare promovată de Ș. M. Claire și B. A. G., concluzionând că acesta are suprafața arătată și este cuprins în perimetrul simbolurilor A – I – B – C – D – E - E1 – F – G – H - J – A, perimetru care nu include și . de aceasta din urmă de pct. E1 – F.
Împrejurarea că terenul respectiv nu are o ieșire la drumul principal nu poate constitui un argument, în favoarea pârâților, în ceea ce privește ., aceștia nu opun niciun titlu cu privire la suprafața revendicată de reclamanții Orașul S. – prin primar și C. L. al or. S., iar prin sentința civilă nr.1136/21.12.1998 pronunțată de Judecătoria S. a fost restituită integral suprafața de teren de 5.000 mp. atât din punct de vedere al întinderii acesteia, cât și ca perimetru.
La rândul său, raportul de expertiză topo ing. D. L. M. a relevat că, potrivit planului de situație – planșa 1, terenul notat cu simbolurile 1 - 2 – 3 – 4 – 5 – 6 – 7 – 8 – 9 – 10 – 11 – 12 – 13 – 14 – 15 – 16 – 17 – 18 – 19 are suprafața de 5.000 mp., pe teren existând și în prezent puncte de hotar materializate prin vechi stâlpi de gard, respectiv pct. 10 și 6, cu precizarea că drumul de picior denumit pe planșele nr.1 și 2 alee, este limitrof terenului pârâților, pe hotarul notat cu simbolurile 2 – 3 – 4 – 5 – 6.
Așadar, este evident că această alee nu se include în suprafața de teren – proprietate a pârâților, învecinându-se doar cu aceasta, iar poziția exprimată de pârâți care pretind, astfel, o suprafață de teren mai mare decât cea care le-a fost retrocedată este lipsită de suport probatoriu, câtă vreme, nu este susținută de înscrisuri care să ateste dreptul acestora de proprietate.
Critica formulată de apelantul – pârât G. N. în sensul că nu au fost luate în considerare semnele de hotar existente, astfel încât s-a realizat o delimitare greșită a liniei de demarcație a fondurilor limitrofe nu poate fi reținută, câtă vreme, expertul topo a menționat că, și în prezent, pe teren există puncte de hotar materializate prin vechi stâlpi de gard, respectiv în pct. 10 și 6, aceste semne fiind avute în vedere de expert și poziționate ca atare pe schița de plan.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat și faptul că Hotărârea nr.1359/2001 privind atestarea domeniului public al județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Prahova - act normativ care și-a produs efectele juridice în vederea cărora a fost adoptat - a prevăzut, în articolul unic, că se atestă apartenența la domeniul public al comunelor din județul Prahova a bunurilor cuprinse în anexele județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și nr.1 – 101 care fac parte integrantă din hotărâre, în Anexa nr.12, poziția nr.109 din „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului S.” figurând chiar .> Mai trebuie arătat și faptul că, analizând schița de plan întocmită de expertul topo ing. D. L. M. cu cea întocmită de expertul topo ing. Boeroiu T. în dosarul nr.291/1998 soluționat prin sentința civilă nr.1136/21.12.1998 pronunțată de Judecătoria S., pe latura sudică se poate observa existența acelorași neregularități în ceea ce privește traseul limitei proprietății pârâților, fapt care conduce la concluzia că terenul acestora a fost corect identificat și măsurat, având suprafața de 5.000 mp., în care nu se include și .> Așa fiind, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în vederea respectării și apărării proprietății reclamanților se impune grănițuirea celor două fonduri limitrofe ale părților litigante pe aliniamentul pct.43 – 42 – 40 – 51 – 36 – 37 – B – 38 – 73, conform planului de situație anexă a raportului de expertiză topo – completare ing. D. L. M. și, pe cale de consecință, obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie terenurile în suprafață de 128 mp. cuprins în perimetrul pct. B – A – 39 – 40 – 51 – 36 – 37 – B; 48 mp. determinat de conturul pct.66 – 2 – A – Q – 66; 116 mp. cuprins între simbolurile 1 – 66 – 37 – 38 – 73 - 1 și 173 mp. determinat de conturul pct.2 – 3 – 4 – 5 – 6 – 43 – 42 – 41 – 40 – 39 – A – 2, potrivit aceluiași raport de expertiză.
Susținerea apelantului – pârât B. A. G. în sensul că instanța de fond ar fi dat dovadă de lipsă de rol activ, pronunțând sentința atacată numai pe baza unor prezumții, câtă vreme, nu a fost interesată să solicite de la Arhivele Naționale sau cele ale Tribunalului Prahova o copie a contractului de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1921, ocazie cu care s-ar fi putut găsi și o schiță de plan anexă, nu poate fi reținută, întrucât, această parte a beneficiat de asistență juridică calificată, conform împuternicirii avocațiale nr.66/10.10.2009 (f.39 – dos. fond).
Pe de altă parte, rolul activ al instanței nu se poate substitui activității apărătorului unei părți, judecătorul având îndatorirea de a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, în speță, prin modalitatea în care a fost instrumentată cauza dedusă judecății dându-se o corectă dezlegare pricinii cu care aceasta a fost investită.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să respingă ca nefondate ambele apeluri și, în baza art.296 C.pr.civ., va păstra în tot sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelantul - pârât B. A. G. și de apelantul - pârât G. N. - prin procurator A. M. R. împotriva sentinței civile nr.1440/02.12.2011 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații - reclamanți ORAȘUL S. - P. P. și C. L. AL ORASULUI S., ca nefondate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iun. 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. R. A. G. H.
GREFIER
L. E. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. AGH
6 ex. – 17.07.2012
d.f.nr._ – Judecătoria S.
j.f. A. M. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1166/2012. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 1165/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
