Pretenţii. Decizia nr. 1635/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1635/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-11-2012 în dosarul nr. 1635/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1635
Ședința publică din data de 23.11.2012
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - C. M.
- ȘALAR F. L.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant M. PLOIEȘTI – prin P. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4092/15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. G. D. domiciliată în Ploiești, ., nr.30, jud. Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 6 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ la data de 02.12.2009 reclamantul M. Ploiești prin Consiliul Local Ploiești a chemat în judecată pe pârâții N. A. și N. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încetat contractul de închiriere nr._/12.07.1999, să fie obligați pârâții la achitarea sumei de 8017 lei, reprezentând chiria restantă și majorări de întârziere, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății efective, precum și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că între M. Ploiești și pârâta N. A. s-a încheiat contractul nr._/12.07.1999, având ca obiect închirierea spațiului cu destinație de locuință situat în Ploiești, ., nr. 30, durata încheierii contractului fiind de 5 ani, cu începere de la data de 08.05.1999 și până la data de 08.05.2004.
A mai arătat reclamantul că potrivit OUG nr. 8/2004, contractul de închiriere a fost prelungit de drept cu încă 5 ani, iar în cuprinsul contractului mai figurează, în afară de pârâta N. A. și soțul acesteia, N. L..
A susținut reclamantul că în mod repetat pârâții au acumulat debite la plata chiriei, motiv pentru care au fost somați să achite aceste debite, prin adresa nr. 7675/21.08.2009, adresă căreia pârâții nu i s-au conformat, astfel că, la data de 16.09.2009, figurau în evidențele reclamantului cu debite în cuantum de 8017 lei, reprezentând contravaloarea chiriei restante și majorări de întârziere.
A precizat reclamantul că prin cererea nr. 7675/07.04.2009, pârâții au solicitat prelungirea contractului de închiriere, solicitare ce a fost analizată în ședința din data de 04.08.2009 a Comisiei pentru Valorificarea Patrimoniului, Servicii Către Populație, Comerț, Turism, Agricultură, Promovare Operațiuni Comerciale care a hotărât respingerea cererii, având în vedere debitul acumulat la plata chiriei.
În drept au fost invocate disp. contractului de închiriere nr._/12.07.1999, art. 969, art. 1073, art. 1429 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 31.03.2012, instanța a luat act de precizarea reclamantului în sensul că nu se solicită evacuarea pârâților din imobil.
La data de 08.12.2010, reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune.
La termenul de judecată din data de 08.12.2010, instanța a luat de precizarea reclamantului în sensul că solicită să se judece în contradictoriu cu pârâta N. A..
La același termen de judecată, instanța a dispus scoaterea din cauză a pârâtului N. L., acesta neavând calitate procesuală pasivă.
La termenul de judecată din data de 02.09.2011, instanța a dispus, la solicitarea reclamantului, introducerea în cauză a numitei T. G. D. motivat de faptul că pârâta N. A. a decedat pe parcursul procesului, la data de 27.06.2010, având ca unică moștenitoare pe sus-numita.
La data de 29.02.2012, reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la achitarea sumei de 8364 lei, reprezentând chiria restantă aferentă perioadei 31.12.2006 – 10.11.2009, la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 4566 lei, rămășiță în cuantum de 3798 lei, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății efective.
A solicitat reclamantul prin precizarea la acțiune să se constate încetat contractul de închiriere nr._/12.07.1999 prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat.
În temeiul disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ a solicitat reclamantul judecarea cauzei în lipsă.
La data de 08.03.2012, pârâta T. G. D. a depus la dosar întâmpinare, cu privire la care instanța la termenul de judecată din data de 9.03.2012 a constatat decăderea pârâtei din dreptul de a formula întâmpinare în temeiul art. 114 alin. 2 rap. la art. 1031 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, motivat de faptul că aceasta a fost depusă după împlinirea termenului prevăzut de lege.
P. sentința civilă nr. 4092/15.03.2012 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată reținând că prin contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuință nr._/12.07.1989 încheiat între Consiliul Local al Municipiului Ploiești, în calitate de proprietar, reprezentat prin primar și pârâta N. A., în calitate de chiriaș, s-a acordat cu chirie pârâtei locuința situată în mun. Ploiești, ., nr. 30, mansardă, jud. Prahova, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 40/1999 și contractului vechi nr._/25.05.1993, locuința urmând a fi folosită de titularul contractului de închiriere și membrii de familie care locuiesc împreună cu acesta, respectiv soțul, pensionar N. L., termenul de închiriere stabilit fiind de 5 ani, de la 08.05.1999, până la 08.05.2004.
A mai arătat instanța de fond că prin sentința civilă nr. 3306/13.04.2005, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în Dosarul nr. 232/2005, a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect reziliere contract și evacuare, formulată de reclamanta Serviciul Public Finanțe Locale și Administrarea Patrimoniului, împotriva pârâților N. Aleaxndrina și N. L. și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr._/1999, precum și evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în Ploiești, ., nr. 30, iar conform înștiințării de plată aflată la dosar, în perioada 31.12._09, pârâții au acumulat restanțe la plata chiriei și majorări de întârziere în cuantum de 8364 lei.
A motivat prima instanță că potrivit probatoriului administrat în cauză, reclamantul le-a permis pârâților să locuiască in imobilul situat în mun. Ploiești, ., nr. 30, mansardă, jud. Prahova și după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 3306/13.04.2005, prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr._/1999, precum și evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul menționat, context în care nu se poate reține că pârâții au locuit în imobil în mod abuziv, contrar voinței reclamantului, deoarece acesta din urmă nu a depus diligențele necesare în vederea executării silite a sentinței civile nr. 3306/13.04.2005.
A mai motivat instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile tacitei relocațiuni, conform prevederilor art. 1437-1438 Cod civil, deoarece contractul de închiriere a fost desființat, în mod expres, prin sentința civilă nr. 3306/13.04.2005, astfel că pârâții au locuit în imobil fără titlu, neputând fi obligați nici la plata cheltuielilor de întreținere solicitate, reclamantul neavând conforma art. 379 alin. 3 Cod de Procedură Civilă o creanță certă, lichidă și exigibilă în patrimoniul său, astfel că pretenția sa vizând obligarea pârâtei T. G. D., în calitate de moștenitoare a defunctei N. A., la plata chiriei este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în condițiile în care cei doi soți au fost pensionari în vârstă, iar pârâta N. în prezent decedată a avut grave probleme de sănătate, motiv pentru care din referatul nr. 6/2008 s-a aprobat ca sentința de evacuare să nu fie pusă în executare fiind un caz social, astfel încât în baza OUG 8/2004 familia N., este obligată la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere în sumă de 8364 lei, conform avizului de plată din 14.05.2012 fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 26.06.2012.
Tribunalul examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art. 3041 Cod de Procedură Civilă constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de închiriere nr._/12.07.1999, sentinței civile nr. 3306/13.04.2005, referatului nr. 6/16.01.2008, pârâta N. A. în prezent decedată a deținut cu chirie, împreună cu soțul și fiica sa, imobilul situat în Ploiești, ., nr. 30, jud. Prahova, format din patru camere și dependințe, contractul de închiriere fiind încheiat în baza OUG nr. 40/1999 pe o perioadă de 5 ani, respectiv 8.05.1999-8.05.2004 și a fost prelungit pe o perioadă de încă 5 ani potrivit OUG 8/2004, dată la care aceasta acumulase debite la plata chiriei, motiv pentru care a fost acționată în judecată pentru rezilierea contractului și evacuare din spațiu, acțiune admisă prin sent. civ. nr.3306/2005.
Întrucât atât pârâta N. cât și soțul său erau persoane de vârstă înaintată, iar pârâta N. avea grave probleme de sănătate, suferind de diabet zaharat și având amputată o treime din gamba piciorului drept, cazul lor a fost considerat un caz social, motiv pentru care li s-a permis în continuare să locuiască în imobil și deci să nu fie pusă în executare hotărârea de evacuare, pârâții continuând însă să nu-și îndeplinească obligațiile de plată a chiriei, astfel încât au fost demarate procedurile de colectare a creanțelor bugetare în baza OG nr. 92/2003, fiind înființată poprire pe pensie pentru debitul datorat, debit din care a fost virată suma de 3000 lei până la data de 31.08.2009.
Potrivit avizului de plată depus de reclamant la dosar, defuncta N. A. figurează în evidențele fiscale la data de 8.11.2012 cu suma totală de 8364 lei din care 3798 lei debit constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului asimilate chiriei și 4566 lei majorări legale de întârziere pentru perioada 31.12._09.
Potrivit art. 1073 c.civ. nemodificat prevede că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că pârâta N. A. și soțul său N. L., în prezent decedați, având ca moștenitoare pe pârâta T. G. D. au deținut cu chirie imobilul situat în Ploiești, ., nr. 30, în baza contractului de închiriere nr._/12.07.1999 pentru perioada 8.05.1999-8.05.2004, contract prelungit de drept cu încă 5 ani, contract de închiriere ce a fost reziliat în baza sent. civ. 3306/2005 prin care s-a dispus și evacuarea necondiționată a pârâților din imobil, motivat de faptul că aceștia au acumulat debite restante la plata chiriei, sentință ce nu a fost pusă în executare în ceea ce privește evacuarea, pârâții fiind considerați un caz social, motiv pentru care li s-a permis să locuiască în continuare în imobil având vârste înaintate și probleme grave de sănătate, înființându-se poprire pe pensie pentru recuperarea debitului acumulat inițial, recuperându-se doar sume de 3000 lei, pârâta refuzând în continuare să achite chiria aferentă imobilului ocupat, acumulând astfel un debit în sumă de 8364 lei din care 3798 lei reprezentând taxa aferentă chiriei și 4566 lei majorări de întârziere.
Ca atare, atât timp cât pârâta N. A. și soțul său în prezent decedați, precum și pârâta T. G. D. moștenitoarea acestora, au locuit în imobilul în litigiu în baza unui contract de închiriere, iar după rezilierea acestuia, cu acordul reclamantului, au continuat să locuiască în imobil, cazul lor fiind considerat un caz social, înseamnă că aceștia datorează chiria aferentă spațiului ocupat astfel cum figurează în evidențele fiscale, caz în care pretenția reclamantului de a fi obligată pârâta T. G. D., în calitate de moștenitoare, preluând toate drepturile dar și obligațiile autorilor săi, la plata sumei de 8364 lei reprezentând lipsă de folosință echivalând cu chiria restantă și majorări de întârziere pentru perioada 31.12._09, este întemeiată.
Faptul că familiei N. i s-a permis ca și după rezilierea contractului și dispunerea evacuării acesteia prin hotărâre judecătorească să locuiască în imobil din cauza vârstelor înaintate a celor doi soți și a problemelor grave de sănătate, nu înseamnă că aceștia nu datorează chirie pentru spațiul ocupat, vârsta înaintată și problemele de sănătate neconstituind un motiv pentru a fi exonerați de la plata chiriei.
Împrejurarea că au locuit în imobil cu acordul reclamantului fără a avea un titlu locativ nu reprezintă, de asemenea, o cauză exoneratoare de plata chiriei aferente întrucât nu există nici un act la dosar care să ateste că acordul Primăriei a vizat dreptul pârâților de a locui în imobil în mod gratuit, fără plata unei chirii, pârâților dându-li-se doar posibilitatea de a ocupa acel spațiu având în vedere vârsta înaintată, 76 și respectiv 83 de ani și problemele grave de sănătate.
O dovadă în acest sens o constituite și faptul că în anul 2008 s-au demarat procedurile de poprire pe pensie, fiind recuperată suma de 3000 de lei din debitul datorat la acel moment, poprire ce nu a fost contestată niciodată de către pârâtă, împrejurare care atestă deci că, niciodată reclamantul nu și-a dat acordul ca aceștia să locuiască în imobil în mod gratuit, fără plata chiriei aferente.
De altfel, nu există nici o normă legală care să prevadă exonerarea persoanelor considerate un caz social să locuiască într-un imobil fără a achita c/valoarea folosinței acestuia.
Mai mult chiar, această lipsă de folosință echivalând cu chiria stabilită pentru cele patru camere închiriate a fost modică, astfel încât este greu de crezut că cei doi soți nu au avut în mod real posibilitatea să o achite.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată întrucât din probele administrate reiese că pârâta și soțul său au locuit în imobil până la data decesului împreună cu fiica lor T. G. D. care continuă să locuiască în același imobil, ceea ce înseamnă că datorează lipsa de folosință echivalând cu chiria restantă, în calitate de moștenitoare a autoarei sale.
Criticile recurentului în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în condițiile în care cei doi soți au fost pensionari în vârstă, iar pârâta N. în prezent decedată a avut grave probleme de sănătate, motiv pentru care sentința de evacuare nu a fost pusă în executare fiind un caz social, astfel încât în baza OUG 8/2004 familia N. este obligată la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere în sumă de 8364 lei, conform avizului de plată din 14.05.2012 fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă, sunt întemeiate deoarece faptul că au locuit în imobil cu acordul reclamantului fără un titlu locativ nu-i exonerează de plata chiriei aferente, acordul vizând doar permisiunea acordată acestora de a ocupa spațiul fiind considerați un caz social din cauza vârstei înaintate și a problemelor grave de sănătate și nicidecum de nu a plăti pentru folosirea spațiului, astfel cum figurează în evidențele fiscale, suma ce reprezintă o creanță certă, fiind prevăzută în însuși contractul de închiriere, lichidă, cuantumul său fiind determinat prin avizul de plată existent la dosar și exigibilă, fiind ajunsă la scadență prin expirarea termenului de plată.
P. urmare tribunalul în raport de aceste considerente și ținând seama de disp. art. 304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă, în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod de Procedură Civilă va admite recursul, va modifica în totalitate sentința recurată și va admite în parte acțiunea precizată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma totală de 8364 lei, reprezentând lipsă de folosință echivalând chiria restantă, majorări de întârziere pentru perioada 31.12._09, sumă ce urmează să fie actualizată în raport de coeficientul de inflație până la data plății efective.
Totodată, instanța va respinge capătul acțiunii precizate privind constatarea încetării contractului de închiriere nr._/12.07.1999 întrucât acesta a fost reziliat prin sentința civilă nr. 3306/2005 astfel încât nu se mai poate dispune încetarea unui contract care în realitate nu mai există.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul, declarat de recurentul reclamant M. PLOIEȘTI – prin P. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4092/15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. G. D. domiciliată în Ploiești, ., nr.30, jud. Prahova și în consecință:
Modifica în totalitate sentința recurată.
Admite în parte acțiunea precizată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală de 8364 lei, reprezentând lipsă de folosință echivalând chiria restantă, majorări de întârziere pentru perioada 31.12._09, sumă ce urmează să fie actualizată în raport de coeficientul de inflație până la data plății efective.
Respinge capătul acțiunii precizate privind constatarea încetării contractului de închiriere nr._/12.07.1999.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R. C. C. M. Șalar F. L.
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.R./Tehnored. B.A.
3 ex./14.12.2012
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. A. V.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 1379/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
