Pretenţii. Decizia nr. 215/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-02-2012 în dosarul nr. 215/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 215
Ședința publică din data de 09 Februarie 2012
PREȘEDINTE – C. R. I.
JUDECĂTORI – C. I.
CÂRCIOIU M.
GREFIER – M. A. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul – reclamant M. PLOIEȘTI – P. C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, jud. P., și recurentul–pârât INSPRCTORATUL JUDEȚEA de PLOIȚIE P. împotriva sentinței civile nr. 7788/14.01.2011 a Judecătoriei Ploiești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2012 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.05.2009, sub nr._, reclamantul M. Ploiești, prin C. L. Ploiești, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului P. obligarea acestuia la plata sumei de 623,59 lei, reprezentând chiria restantă și majorări de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între M. Ploiești și Inspectoratul de Poliție al Județului P. s-a încheiat contractul de închiriere nr._/21.02.2005, având ca obiect folosința pe perioadă determinată a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în Ploiești, Ansamblul Eroilor, . închiriere a expirat la data de 27.06.2008, însă pârâtul a predat spațiul către proprietar abia la data de 30.10.2008, în baza procesului-verbal de predare-primire nr._/30.12.2008. Reclamantul a mai arătat că, în temeiul art. 7 lit.j din contract, chiriașul este obligat să elibereze spațiul închiriat la încetarea contractului, în termen de 3 zile de la data apariției unei cauze de încetare și va datora chirie și majorări de întârziere până la părăsirea efectivă a spațiului. Iar potrivit art. 5 alin.4 din contract, în cazul în care chiriașul nu plătește la termenul scadent, va suporta majorări de întârziere calculate la suma datorată pentru fiecare zi de întârziere.
La data de 16.06.2009 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că prelungirea contractului de închiriere s-a făcut prin act adițional, ultima prelungire intervenind până la data de 27.06.2008. P. adresa nr. 636/15.05.2008, reclamanta a comunicat pârâtului că, dacă la expirarea contractului, dorește prelungirea acestuia, este necesară depnerea unei cereri în acest sens la primărie, sau în caz contrar, să procedeze la predarea spațiului pe bază de proces-verbal. P. adresa nr._/11.12.2008, reclamanta l-a informat pe păr[t că solicitarea acestuia a fost respinsă în ședința din 09.12.2008, fiind invitat să predea spațiul pe bază de proces-verbal și că datorează lipsă de folosință. Pârâtul a mai arătat că, potrivit art. 5 din contract, primăria trebuia să emită lunar factura pentru fiecare chirie, situație care a determinat imposibilitatea plății acesteia de către pârât. Se arată, prin ordinul de plată nr. 731/03.04.2009, a achitat direct în contul reclamantei suma de 3841,71 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada de la expirarea contractului și până la părăsirea efectivă a spațiului la 30.12.2008.
La termenul de judecată din 27.05.2010, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că pârâtul figurează în evidențele sale cu un debit în cuantum de 861 lei, din care 571 lei reprezintă chiria restantă aferentă lunii decembrie 2008, iar 286 lei reprezintă majorări de întârziere. A precizat că acestea din urmă au fost calculate începând cu data de 11.01.2009 până la 26.05.2010, în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere și se vor calcula în continuare, până la data stingerii totale a debitului neachitat.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr.7788 din 14.07.2011, a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 361 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30.12.2008 – 03.04.2009.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 636/15.05.2008, reclamanta a comunicat pârâtului că, dacă dorește prelungirea contractului la expirarea acestuia, este necesară depunerea unei cereri în acest sens la primărie, sau în caz contrar să procedeze la predarea spațiului, pe bază de proces-verbal. D. urmare, prin adresa nr._/11.06.2008, înregistrată la primărie sub nr._/23.06.2008, pârâtul a solicitat prelungirea contractului, modalitate în care s-a procedat și în 2007. P. adresa nr_/11.12.2008, reclamanta a informat pârâtul că solicitarea acestuia a fost respinsă în ședința din 09.12.2008, acesta fiind invitat să predea spațiul pe bază de proces-verbal, datorând totodată și lipsă de folosință. Instanța a constatat că, în toată această perioadă, de după expirarea contractului, pârâtul a solicitat să achite chiria lunară, până la 10 ale fiecărei luni, dar nu a fost posibil acest lucru, deoarece nu a fost emisă dispoziția de plată de către primăria Ploiești, ca urmare a nesemnării contractului de închiriere cu privire la spațiul respectiv. S-a menționat că sistemul informatic nu permite plata respectivă, însă au fost calculate penalități de întârziere pentru sumele neachitate cu titlu de chirie.
Instanța a constatat că, prin ordinul de plată nr. 731/03.04.2009, pârâtul a achitat în întregime debitul principal reprezentat de chiria restantă, astfel încât de la acel moment, nu mai datora nicio sumă cu titlu de chirie.
Cu privire la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente sumei totale de 3841,71 lei, instanța a reținut că pârâtul a încercat să plătească chiria lunar, însă i-a fost refuzat acest drept sub pretextul că nu există contract de închiriere valabil între părți deși potrivit art. 5 din contract, primăria trebuia să emită lunar factura pentru fiecare chirie în parte, ceea ce nu s-a întâmplat.
Faptul că reclamanta a amânat luarea unei hotărâri în sensul prelungirii sau nu a contractului, de la data de 23.06.2008, a înregistrării răspunsului afirmativ al pârătului pentru prelungire, și până la 11.12.2008, când, prin adresa nr._/11.12.2008, reclamanta l-a informat pe pârât că solicitarea acestuia a fost respinsă în ședința din 09.12.2008, nu îi este imputabil pârâtului, fiind exclusiv culpa reclamantei în amânarea luării unei decizii, precum și refuzul primirii chiriei lunare, astfel încât nu se justifică obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, acestea fiind justificate exclusiv de la data la care pârâtul a părăsit spațiul în cauză, 30.12.2008 și până la data de 03.04.2009, când a achitat suma reprezentând chiria pentru întreaga perioadă.
Împotriva acestei sentințe, părțile au declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
În cadrul cererii de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea acestuia și respingerea cererii reclamantului cu privire la obligarea sa la plata oricărei penalități decurgând din executarea contractului de închiriere.
Recurentul-pârât a precizat că, în mod eronat, a fost obligat la plata penalităților de întârziere, calculate potrivit legislației fiscale, ca urmare a derulării unui contract de închiriere încheiat între părți. A precizat că, urmare a lipsei de receptivitate și înțelegere din partea Primăriei Ploiești, a achitat suma de 3.841,71 lei, cu titlu de chirie, la data de 03.04.2009, deși nici la data respectivă nu exista o factură din care să rezulte obligația de plată a chiriei în cuantumul respectiv.
De asemenea, a învederat instanței faptul că, între părți a fost încheiat un contract civil, guvernat de legislația civilă, care dă naștere unor raporturi juridice reglementate de norme de drept privat. Astfel, în temeiul art.1079 Cod civil, pentru perceperea oricăror penalități, locatarul trebuia pus în întârziere în formele prevăzute de lege. În lipsa unor prevederi în cuprinsul contractului de închiriere cu privire la întinderea penalităților percepute pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor de către locatar, nu pot fi aplicate prevederile Codului fiscal. A susținut că, eventualele penalități care s-ar fi putut percepe nu puteau consta decât în dobânda legală, potrivit art. 1088 Cod Civil, care însă nu putea fi percepută mai înainte de punerea în întârziere a debitorului în formele prevăzute de lege sau mai devreme de ziua cererii de chemare în judecată.
În cadrul cererii de recurs formulată, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admitereii în tot a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivare, a susținut că termenul de închiriere a expirat la data de 27.06.2008, însă pârâtul a predat spațiul către proprietar abia la data de 30.10.2008, în baza procesului-verbal de predare-primire nr._/30.12.2008. A mai indicat că, în temeiul art. 7 lit. j) din contract, chiașul este obligat să elibereze spațiul închiriat la încetarea contractului, în termen de 3 zile de la data apariției unei cauze de încetare și va datora chirie și majorări de întârziere până la părăsirea efectivă a spațiului. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 969 Cod civil, contractul legal încheiat reprezintă legea părților, fiind obligatoriu pentru acestea, sub toate aspectele. Ca atare, pârâtul avea obligația achitării chiriei și a majorărilor de întârziere aferente, chiar și după data încetării contractului.
Totodată, a precizat că, potrivit art. 124.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a temeiurilor de casare prev. de art. 304 și 3041 Cod pr. civilă, Tribunalul reține următoarele:
La data de 13.02.2005, a fost încheiat între părți contractul de închiriere nr._/21.02.2005, avînd ca obiect folosința pe perioadă determinată a spațiuliu cu altă destinație decăt aceea de locuință, situat în Ploiești, . de 112,74 mp., din care suprafața locativă princiaplă de 62,46 mp., suprafață dependințe aferente de 50,88 mp. Termenul de închiriere a fost de 1 an, cu începere de la data de 15.02.2005, până la data de 14.02.2006.
Potrivit art. 3 din contract, la expirarea termenului prevăzut, părțile contractante pot conveni să prelungească contractul prin act adițional, chiriașul având obligația de a notifica locatorul cu 30 de zile înainte de expirarea termenului contractual prin care își exprimă disponibilitatea pentru prelungirea contractului. La expirarea termenului stipulat, contractul nu se prelungește de drept.
P. actul adițional nr. 9906/31.07.2007, termenul de închiriere a fost prelungit până la data de 27.06.2008.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, termenul de închiriere a expirat la data de 27.06.2008, însă pârâtul a predat spațiul către proprietar abia la data de 30.10.2008, în baza procesului-verbal de predare-primire nr._/30.12.2008, fără ca, între timp, contractul să fi fost prelungit prin act adițional.
Conform art. 9 din contract, acesta încetează prin expirarea termenului prevăzut în contract.
De altfel, potrivit art. 7 lit. j) din același contract, chiriașul este obligat să elibereze spațiul închiriat la încetarea contractului, în termen de 3 zile de la data apariției unei cauze de încetare și va datora chirie și majorări de întârziere până la părăsirea efectivă a spațiului.
Deși prin adresa nr._/11.06.2008, înregistrată la primărie sub nr._/23.06.2008, pârâtul a solicitat prelungirea contractului, iar rezolvarea solicitării a fost amânată de mai multe ori, prin adresa nr._/11.12.2008, recurenta-reclamantă l-a informat pe recurentul-pârât că solicitarea acestuia a fost respinsă în ședința din 09.12.2008, acesta din urmă fiind invitat să predea spațiul pe bază de proces-verbal, informîndu-l totodată că datorează lipsa de folosință a spațiului.
Potrivit art. 5 din actul adițional la contractul de închiriere, locatarul se obligă să plătească lunar chiria stabilită la art. 4 al prezentului contract, iar plata acesteia se va face în baza facturii ce va fi emisă de către locator lunar, în primele 10 zile ale lunii următoare, prin virament din contul chiriașului sau cu numerar, în contul locatorului indicat și deschis la Trezoreria Ploiești. Dovada plății chiriei se va face prin remiterea lunară către locator a documentului constatator al efectuării plății (ordin de plată, chitanță).
Mai mult decât atât, potrivit aceluiași articol, în cazul în care chiriașul nu achită debitul la termenul scadent, va suporta accesorii de întârziere conform legislației fiscale în vigoare, calculate la suma datorată pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea, potrivit art. 7 din contract, chiriașul va datora chirie și majorări de întârziere până la pârâsirea efectivă a spațiului sau până la punerea efectivă în executare a hotărârii de evacuare.
Tribunalul apreciază că, împrejurările ilustrate de părți și reținute de instanța de fond în motivarea sentinței atacate, potrivit cărora recurentul-reclamant se află în culpă ca urmare a amânării luării unei decizii de prelungire sau nu a contractului de închiriere, existența unor dificultăți ale sistemului informatic care nu au permis efectuarea plății, care au împiedicat recurentul-pârât să-și achite chiria lunar, deși acesta și-a manifestat disponibilitatea atât pentru prelungirea contractuliu, cât și pentru achitarea chiriei, reprezintă aspecte fără relevanță, din moment ce, potrivit art. 969 Cod civil, contractul legal încheiat între părți reprezintă legea acestora, fiind deci obligatoriu pentru acestea sub toate aspectele.
P. urmare, recurentul-pârât avea obligația de a preda spațiul închiriat în termen de 3 zile de la data încetării contractului, ca urmare a expirării termenului și a neprelungirii acestuia (din moment ce tocmai recurentul-pârât nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a solicita prelungirea contractului cu respectarea termenului de 30 de zile anterior expirării acestuia, potrivit art. 3 din contract) și de a achita chiria stabilită prin contract, dar și majorările de întârziere aferente, chiar și după încetarea acestuia.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză (filele 59-65 dosar fond), pentru neplata la datele scadente a diferenței de chirie pe luna iunie 2008, a chiriei pentru perioada iulie-30 decembrie 2008, recurentul-pârât datorează recurentului-reclamant suma de 860,45 lei, reprezentând chirie în sumă de 571 lei și majorări de întârziere calculate până la data de 26.05.2010, în sumă de 289,45 lei.
Astfel, se reține că, pentru perioada 28.06-30.12.2008, astfel cum s-a stabilit în raportul de expertiză, chiriașul datora o chirie în sumă de 3.842 lei și majorări de întârziere în sumă de 621,48 lei, calculate până la data achitării sumei de 3.841,71 lei, respectiv 03.04.2009, în total suma de 4.463,48 lei. S-a reținut că locatorul a stins datoria chiriașului ținând seama de ordinea stingerii datoriilor prevăzută de art. 115 Cod procedură fiscală, respectiv chiria lunii iunie 2008 și majorările aferente, apoi chiria lunii iulie și majorările aferente samd. La debitul rămas neachitat, în sumă de 571 lei, au fost calculate majorări de întârziere de la data de 11.01.2009 și până la data de 26.05.2010, în sumă de 286,07 lei, datoria totală la data de 26.05.2010, fiind în sumă de 860,45 lei, conform raportului de expertiză.
Tribunalul reține că, potrivit art. 124.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin excepție de la art. 119 alin.1 și art. 120.1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere, acestea din urmă fiind calculate potrivit art. 120 alin.7 din Codul de procedură fiscală și se vor calcula în continuare, până la achitarea totală a debitului.
Având în vedere faptul că debitul este datorat de către recurentul-pârât bugetului local, Tribunalul apreciază că modalitatea de calcul a acestuia, precum și temeiul datorării sale nu se raportează la prevederile Codului Civil, invocate de către recurentul-pârât în cadrul cererii sale de recurs, ci prevederilor Codului de procedură fiscală sus-menționate.
Față de aceste considerente, potrivit art. 312, 304 și 304.1 C.p.c., cu referire la art. 124.1 și 120 alin.7 Cod procedură fiscală și prevederile contractului de închiriere încheiat între părți, Tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul Județean de Poliție P., ca nefondat și va admite Admite recursul declarat de recurentul-reclamant M. Ploiești.
Va modifica, în parte, sentința recurată nr. 7788/14.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii precizate și va obliga recurentul-pârât să plătească recurentului-reclamant suma de 861 lei, reprezentând majorări de întârziere, sumă ce urmează să fie actualizată în raport de rata inflației până la data plății efective.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Județean de Poliție P., ca nefondat.
Admite recursul declarat de M. Ploiești.
Modifică, în parte, sentința civilă nr. 7788/14.07.2011 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că admite în totalitate acțiunea precizată.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 861 lei, reprezentând majorări de întârziere, sumă ce urmează să fie actualizată în raport de rata inflației până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09.02.2012.
Președinte, Judecători,
C. R. IoanaIrina CioponeaMonica C.
Grefier,
C. M. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. CI
2 ex./17.02.2012
Dosar fond_ Judecătoria Ploiești
Judecător fond- Capatana R.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1111/2012.... | Anulare act. Decizia nr. 468/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
