Accesiune. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 75/2015
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 75/R
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. B.
Judecător T. T.
Judecător Z. K.
Grefier L. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă P. S. COOPERATIVA N. OAS, cu sediul în Negrești Oaș, ., jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr.1276/2014, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . N. OAS-ADMINISTRATOR CICIO G., cu sediul în Negrești Oaș, ..7, jud. Satu M., având ca obiect accesiune imobiliară.
La pronunțare nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 21.04.2015, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1276/16.10.2014 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Negrești Oaș a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta ., cu sediul în Negrești Oaș, ..7, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta P. S. COOPERATIVĂ, cu sediul în Negrești Oaș, ., jud.Satu M., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr.C/_ și, în consecință: a constatat că reclamanta . a dobândit un drept de proprietate, prin accesiune imobiliară artificială, asupra construcției în suprafață de 60 de mp, edificată de către pârâta P. S. Cooperativă pe terenul înscris în CF nr._ Negrești Oaș, nr. top. 3331/a/4 și 3331/a/5; a obligat reclamanta . să plătească pârâtei P. S. Cooperativă suma de_ lei, reprezentând contravaloarea construcției susmenționate; a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta P. S. Cooperativă; a obligat pârâta P. S. Cooperativă să plătească reclamantei . suma de 8230 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1395/D/25.03.2011, pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții C. M., KOSTYUK P., KOSTYUK I., COSTIUC A. și KOSTYUK I., în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL NEGREȘTI OAȘ prin PRIMAR, R.C. CONSTAR S.R.L. „BAR LA VARU”, COOPERATIVA P. NEGREȘTI OAȘ, și STATUL ROMÂN prin MFP BUCUREȘTI – DGFP SATU M. și s-au dispus următoarele:
„Constată că reclamanții în calitate de moștenitori sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului înscris în CF 2016 Negrești Oaș, de sub nr.top 3331/a/4 în suprafață de 60 m.p. și 3331/a/5 în suprafață de 337 m.p., cu respectarea dreptului de acces în incinta Cooperativa P. Negrești Oaș.
Constată dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent pentru ..top 3331/a/6 din CF_ (transcrisă din CF 2016 Negrești Oaș) în suprafață de 209 m.p., proprietatea publică a orașului Negrești Oaș.
Obligă Primarul orașului Negrești Oaș să emită o dispoziție pe seama reclamanților pentru măsurile reparatorii în echivalent asupra parcelei cu nr.top 3331/a/6 și să înainteze Comisiei Centrale București întreaga documentație conform Titlului VII din Lg.nr.247/2005 și a OUG 81/2007 pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent.
Dispune întabularea în favoarea reclamanților, după depunerea documentației tehnice, a parcelelor de teren de sub nr.top 3331/a/4 și 3331/a/5 și notarea servituții.
Respinge acțiunea față de Consiliul local Negrești Oaș și ca prematură cererea de acordare a despăgubirilor în sumă de 30.000 Euro și, respectiv 10.000 Euro, pentru ..top 3331/a/6.”
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.815/18.08.2011 de către BNP G. R.-Mazen, reclamanta . a cumpărat terenul înscris în CF nr._ Negrești Oaș, cu suprafața de 397 mp, din top. 3331/a/4 și 3331/a/5, de la numiții C. M., Kostyuk P., C. A. și Kostyuk I..
Pe acest teren este edificată o construcție, asupra căreia este proprietar pârâta P. S. Cooperativă. Construcția în cauză a fost ridicată în anul 1986 de către Cooperativa Constructorul Negrești Oaș, care avea intabulat dreptul de folosință asupra terenului, în baza deciziei nr.450/1983, conform CF 3153 Negrești Oaș, la acea dată fiind proprietar Statul Român, în baza încheierii nr.802/1982.
Având în vedere acestea, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile V. Cod Civil, din următoarele motive:
În privința accesiunii, Legea nr.71/2011 conține două norme juridice tranzitorii
(art.57 și art.58), și anume: „art.57: Dispozițiile art.576 din Codul civil se aplică situațiilor născute după . Codului civil; art.58: (1) În toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
(2) Până la îndeplinirea condițiilor prevăzute în art.56 alin.(1), ori de câte ori proprietarul imobilului are un drept de opțiune, el dobândește dreptul de proprietate asupra lucrării începute după . Codului civil de la data cererii de chemare în judecată prin care a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate asupra lucrării, dacă acțiunea a fost admisă.”
Ținând cont și de dispozițiile art.6 alin.2 Cod civ. (“Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”, instanța a reținut că accesiunea este supusă legii în vigoare la data producerii sau săvârșirii împrejurării sau faptei care atrage incidența accesiunii.
În speță, împrejurarea care atrage incidența accesiunii este dată de faptul construirii clădirii asupra căreia se solicită dobândirea dreptului de proprietate, ca efect al accesiunii. În concluzie, nu are relevanță data când reclamanta a dobândit proprietatea asupra clădirii, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.815/18.08.2011, deoarece acest act nu influențează cu nimic îndeplinirea condițiilor accesiunii imobiliare artificiale.
Având în vedere că ridicarea construcției a fost realizată în anul 1986, rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile Vechiului Cod Civil, care a fost în vigoare la acea dată.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Așa cum reiese din considerentele sentinței civile nr.1395/D/25.03.2011, pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul nr._, terenul înscris în CF nr._ Negrești Oaș, nr. top. 3331/a/4 și 3331/a/5, a fost preluat de la adevărații proprietari în mod abuziv.
Construcția în cauză a fost efectuată în anul 1986 de către Cooperativa Constructorul Negrești Oaș, care și-a intabulat dreptul de folosință asupra terenului în baza deciziei nr.450/1983.
Plecând de la faptul că terenul a ajuns în proprietatea Statului Român în mod abuziv, rezultă că acesta a dobândit proprietatea terenului cu rea credință. Având în vedere că, Cooperativa Constructorul Negrești Oaș era, de asemenea, o instituție a statului român (comunist), rezultă că și aceasta a dobândit dreptul de folosință asupra terenului cu rea credință și în continuare a dobândit calitatea unui constructor de rea-credință, din perspectiva instituției accesiunii imobiliare artificiale.
Art.494 Cod civ. permite proprietarului una dintre următoarele soluții: să invoce accesiunea și să dobândească dreptul de proprietate asupra construcției, având obligația de a dezdăuna pe constructor cu valoarea materialelor încorporate și prețul muncii efectuate, sau să-l oblige pe constructor să desființeze sau să ridice construcțiile, plantațiile sau lucrurile executate, pe cheltuiala sa, cu obligarea acestuia să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului.
În cauză, reclamanta . a solicitat să se constate că a dobândit un drept de proprietate asupra construcției, obligându-se totodată să plătească pârâtei valoarea materialelor încorporate și prețul muncii efectuate.
În vederea stabilirii valorii materialelor și a muncii prestate pentru ridicarea construcției, în cauză au fost efectuate 2 expertize. Prima expertiză a fost efectuată de către expertul M. D. M., la solicitarea reclamantei .. Acest expert a concluzionat că „valoarea tehnică rămasă a materialelor și a manoperei la data evaluării, august 2013, calculată prin aplicarea coeficienților de actualizare și a uzurii la data evaluării (conf. Deviz), este de_ lei.”
Cea de-a doua expertiză a fost efectuată de către expertul A. G., la solicitarea pârâtei P. S. Cooperativă. Acest de-al doilea expert a concluzionat următoarele: „valoarea de circulație a imobilului în litigiu, căruia în natură îi corespunde o clădire parter în care funcționează în prezent barul „La văru”, situat în Negrești Oaș, ..5 este de_ lei”.
Dintre aceste expertize, instanța a ținut cont de concluziile expertului A. G., având în vedere că reclamanta și-a însușit constatările acestui expert, iar, pe de altă parte, această expertiză este în favoarea pârâtei P. S. Cooperativă.
Din aceste motive, instanța a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta . și a constatat că a dobândit un drept de proprietate, prin accesiune imobiliară artificială, asupra construcției în suprafață de 60 de mp, edificată de către pârâta P. S. Cooperativă pe terenul înscris în CF nr._ Negrești Oaș, nr.top 3331/a/4 și 3331/a/5.
De asemenea, instanța a obligat pe reclamanta . să plătească pârâtei P. S. Cooperativă suma de_ lei, reprezentând contravaloarea construcției susmenționate.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a constatat următoarele:
Dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate pe care-l are o anumită persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință. Dreptul de superficie poate fi constituit prin convenția părților, prin legat sau prin uzucapiune.
Pârâta P. S. Cooperativă, prin concluziile scrise formulate, a arătat că a dobândit dreptul de superficie prin convenția părților.
Momentul încheierii convenției este data de 17.01.1984, când s-a înscris în CF Decizia nr.450/1983, emisă de către Consiliul Popular al Județului Satu M., prin care dreptul de folosință asupra terenului asupra terenului s-a intabulat în favoarea Cooperativei Constructorul, proprietarul terenului fiind Statul Român.
Instanța a reținut însă că acest act, prin care pârâta și-a intabulat dreptul de folosință asupra terenului, nu poate conduce la dobândirea dreptului de superficie asupra terenului, din următoarele motive:
Dreptul de superficie se poate constitui prin convenția care ia naștere între proprietarul terenului și proprietarul construcției, deci primul poată să consimtă la grevarea terenului cu anumite sarcini, deci să-și dea consimțământul ca superficiarul să construiască pe terenul său.
În speță însă, titlul Statului Român asupra terenului nu este valabil, deoarece doar proprietarul terenului poate consimți asupra constituirii dreptului de superficie, iar atâta vreme cât terenul nu a trecut în mod valabil în proprietatea statului, nu se poate constata dobândit dreptul de superficie în lipsa acestui consimțământ.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în mod abuziv de la antecesorii vânzătorilor C. M., Kostyuk P., C. A. și Kostyuk I., caz în care nu se poate considera ca bunul a fost preluat cu titlu valabil. Actul de preluare vine în contradicție cu Declarația Universală a Drepturilor Omului la care România este parte semnatară, precum și normelor de drept civil.
Există totuși posibilitatea de a fi înlăturată prezumția dreptului proprietarului terenului asupra construcțiilor de pe teren dacă se dovedește că acestea au fost efectuate de altă persoană, pe baza unei convenții care să justifice dobândirea dreptului de proprietate al constructorului asupra construcției și dreptul de folosință asupra terenului, deci să ia naștere dreptul de superficie.
În speță, nu poate fi vorba de o astfel de convenție, deoarece terenul a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, iar adevăratul proprietar nu putea să-și manifeste voința în sensul acordului construirii pe imobilul proprietatea sa de către Cooperativa Constructorul Negrești Oaș; acordul dat de către stat nu are nicio relevanță juridică.
Și dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 prevăd ca persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire.
Instanța a mai reținut că nu sunt îndeplinite nici condițiile dobândirii dreptului de superficie, ca efect al uzucapiunii, deoarece posesia invocată de către pârâta P. S. Cooperativă este afectată de viciul violenței, fiind bazată pe acte de violență exercitate de către Statul Român, asupra adevăratului proprietar al terenului.
Din aceste motive, instanța a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta P. S. Cooperativă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtă, instanța a respins-o, având în vedere că pârâta P. S. Cooperativă, prin absorbția fostei Cooperative Constructorul Negrești Oaș, a dobândit inclusiv drepturile aferente imobilelor (construcție și teren) în cauză. Ca o consecință a dobândirii acestor drepturi, pârâta are calitate procesuală pasivă în litigiile care au legătură cu aceste drepturi.
Instanța a respins, de asemenea, și excepția insuficientei timbrări, având în vedere că reclamanta a achitat în total o taxă de timbru de 3030 lei, calculată în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 lit.f din Legea 146/1997.
Cu referire la dreptul de servitute invocat de către pârâta P. S. Cooperativă, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr.1395/D/25.03.2011, pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul nr._, a fost constituit un drept de servitute de trecere al pârâtei pe terenul în cauză.
Cu toate acestea, instanța a reținut că dreptul de servitute susmenționat și dreptul de superficie pe care pârâta dorește să-l dobândească sunt 2 noțiuni diferite, iar existența unui drept de servitute de trecere nu poate conduce, prin sine însuși, la îndeplinirea condițiilor cerute pentru existența dreptului de superficie.
În cele din urmă, în baza art.274 Cod proc. civ., instanța a obligat pârâta P. S. Cooperativă să plătească reclamantei . suma de 8230 lei, reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs pârâta-reclamantă reconvențional P. S. COOPERATIVĂ, solicitând admiterea recursului și casarea în întregime a sentinței atacate și, pe cale de consecință, judecând cauza în fond să se dispună admiterea cererii cu privire la dobândirea dreptului de superficie; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenta arată că instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de superficie ca efect al uzucapiunii, deoarece posesia invocată de recurentă a fost afectată de viciul violentei, fiind bazate pe acte de violență exercitate de Statul R., asupra adevăratului proprietar al terenului.
Consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita normelor de drept material (art.488 pct.8 Cod proc.civ.)
Condițiile de drept material impuse de vechiul cod civil pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune sunt expres prevăzute de lege, respectiv posesia să fie utila, adică posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Precizează că posesia recurentei a fost continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Învederează că posesia este netulburată atunci când nu este fondată sau conservată prin acte de violenta. După cum a arătat și în notele făcute în dosar „Până în momentul transmiterii patrimoniului intimatului a acestui teren, proprietarul terenului nu a exercitat, nici o acțiune contra constructorului, care să conducă la o tulburare de fapt ori de drept proprietarului edificatelor” (așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia Civila nr.1409/2004).
S-a mai reținut că recurenta, respectiv Cooperativa Constructorul a fost o instituție a Statului Român (comunist) și a dobândit dreptul de folosința asupra terenului cu rea-credință și în continuare a dobândit calitatea unui constructor de rea- credință, din perspectiva accesiuni imobiliare artificiale. Prin constructor de rea-credința se înțelege acea persoana care ridică o construcție sau face o plantație sau altă lucrare pe un teren, cunoscând că terenul în cauza nu-i aparține, ci este proprietatea altuia.
Menționează că la data edificării construcției recurenta era posesor de drept a terenului, dreptul de folosința și administrare îl avea notat în CF.
Uzucapiunea de 30 ani se aplică în cazul în care posesorul nu are un act translativ de proprietate, titlu, asupra bunului pe care îl posedă. În acest caz nu are importanță dacă posesorul este sau nu de buna credință.
Buna credința reprezintă convingerea greșită a posesorului că a dobândit bunul imobil de la adevăratul proprietar, buna credință ce trebuie să existe la momentul dobândirii bunului, nefiind necesar ca aceasta să existe pe tot parcursul posesiei. Ori, la data preluării terenului de Cooperativa Constructorul prin Legea nr.14/1968, în art.1 se prevedea:
„Cooperativele meșteșugărești sunt organizații socialiste obștești cu caracter economic, care se constituie prin asociere, din inițiativa proprie a meșteșugarilor, a persoanelor care au făcut ucenicia în cooperația meșteșugăreasca, precum si a celor care vor sa se califice pe locul de munca într-o meserie din cadrul cooperativelor. Cooperativele meșteșugărești desfășoară activitatea de producție și prestări de servicii pentru populație, prin folosirea mijloacelor comune și prin ajutor reciproc. Prin activitatea lor cooperativele meșteșugărești își aduc contribuția la desăvârșirea construirii socialismului în România.”
Iar instituțiile sunt ansambluri de mecanisme în care membrii aleși sau desemnați, ai grupurilor sunt investiți în îndeplinirea funcțiilor stabilite public.
În opinia recurentei cooperativele meșteșugărești, nefiind instituții de stat (comunist) nu aveau posibilitatea să insufle vreo temere sau amenințare injustă (nelegitima), ce constituie cerințe ca violența să constituie viciu de consimțământ.
Mai mult, arată că în momentul edificării construcției societatea recurentă a beneficiat de un drept real de folosința atribuit de proprietarul terenului la acea dată și astfel edificarea construcției a avut un temei legal.
Posesia și folosința terenului pe care se află construcția se exercită în strânsă legătura și în limitele necesare dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie. Art.492 Cod civ. (vechi) a stabilit prezumția relativă ca orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și sunt ale lui până ce se dovedește contrariul, iar această dovadă contrară înseamnă tocmai dreptul de superficie.
Cu privire la acest teren, recurenta arată că este înscrisă în CF ca titular al unui drept real, enumerat la art.551 Cod civ., respectiv dreptul de folosință, iar posesia terenului o are de peste 30 ani și a fost neviciată, sens în care sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de superficie prin uzucapiuni prevăzute de Codul civil vechi (fiind aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune la data începerii posesiei), sens în care precizează că posesia a fost utilă, continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar conform art.1847 Cod civ. vechi.
Prin întâmpinarea formulată (filele 15-17), intimata . solicită respingerea recursului ca nefondat atât cu privire la accesiunea imobiliară, cât și cu privire la dreptul de superficie solicitat; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și în mod corect a constatat că cererea intimatei privind solicitarea constatării dreptului ei la accesiunea imobiliară artificială asupra tuturor construcțiilor aflate în perimetrul proprietății intimatei din CF_ Negrești-Oaș top.3331/a/4 și 3331/a/5, cu suprafața de 397 mp, construite de recurenta de azi, este o cerere legală și întemeiată în sensul prevederilor art.494 al.3 teza 2 Vechiul Cod civil, cu obligarea intimatei la plata contravalorii materialelor și prețul muncii, deoarece dorește să păstreze clădirea edificată.
Consideră că recurenta a solicitat în mod eronat judecarea cauzei sub imperiul NCC, cerere la care intimata s-a opus, dar și instanța de fond a constatat că judecarea cauzei trebuie să aibă loc în condițiile aplicării vechiului Cod civil din moment ce construcția a fost edificată în anul 1986.
Cât privește motivarea în drept a recursului, arată că se invocă prevederile art.488 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă, în sensul că instanța de fond ar fi dat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, însă din conținutul hotărârii rezultă tocmai contrariul, adică instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legii în materie de accesiune imobiliară.
În opinia intimatei, instanța de fond a constatat pe bună dreptate că recurenta a fost constructor de rea-credință, calitate pe care a dobândit-o pe parcursul anilor când a folosit cu rea-credință terenul, dar și pentru faptul că nu a prezentat autorizație de construire pentru construcția edificată.
Precizează că valoarea construcției edificate de recurenta de azi a fost stabilită prin două expertize, din care o valoare mai mare a stabilit al doilea expert în persoana ing.A. G., valoare pe care și-a însușit-o și intimata, în sumă de 63.275 lei.
Învederează că instanța de fond, analizând cererea reconvențională, a constatat în mod corect și legal faptul că, această cerere nu poate fi admisă având în vedere că dreptul de superficie pe care-l invocă nu a fost obținut nici prin convenția părților, nici prin legat și în cazul de față nici prin uzucapiune. În fapt, recurenta a invocat dobândirea dreptului de superficie prin convenție între aceasta și proprietarul terenului, aspecte care nu au rezultat nici din probele administrate în cauză.
În opinia intimatei corect s-a constatat că Statul nu a avut un titlu valabil asupra terenului, acesta a dobândit un titlu abuziv așa că niciun eventual consimțământ nu ar fi fost valabil, care să permită grevarea cu sarcini a terenului
Consideră că recurenta face confuzie între un drept de servitute de trecere și un drept de superficie, în sensul că existența unui drept de servitute de trecere nu poate duce ca o condiție la obținere a unui drept de superficie.
Aceeași concluzie, o emite intimata și cu privire la susținerea eronată a recurentei cu privire la obținerea prin uzucapiune a dreptului de superficie, având în vedere faptul că posesia invocată este viciată de violența exercitată de către Statul Român asupra adevăratului proprietar al terenului.
În legătură cu aceste aspecte, intimata mai învederează faptul că nu ar exista buna credință a constructorului chiar dacă ar fi fost statul cel care ar fi construit anterior retrocedării terenului către fostul proprietar, având în vedere că imobilul compus din teren și construcție are un regim juridic unic, determinat de situația bunului principal, respectiv terenul de 397 mp., restituit fostului proprietar prin hotărâre judecătorească, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că preluarea bunului de către stat s-a făcut fără titlu, situație în care nu se poate considera că ar opera prescripția în favoarea constructorului, așa cum greșit apreciază recurenta prin motivele sale.
Având în vedere toate aceste motive, cât și a probelor administrate în cauză, intimata solicită respingerea recursului și să se constate că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și că nu se regăsesc motive prevăzute de lege care să ducă la admiterea recursului formulat. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorarul de avocat.
Tribunalul, analizând recursul, îl apreciază a fi neîntemeiat.
Mai întâi, instanța de recurs constată că, prin voința recurentei, a fost restrâns cadrul de investigare a cererii reconvenționale, motivele de fapt și de drept ale recursului privind exclusiv dobândirea de către pârâta-reclamantă a dreptului de superficie prin uzucapiune. Așa fiind tribunalul se consideră investit doar cu această pretenție, chiar dacă prima instanță a analizat, tot în baza voinței reclamantei reconvențional, și cererea de dobândire a dreptului real prin convenție.
Examinând cauza în limitele arătate, tribunalul reține că, potrivit propriilor susțineri, pârâta-reclamantă a început posesia în deceniul opt al secolului XX. La acea dată, materia prescripției achizitive era reglementată prin dispozițiile D-L nr.115/1938. Conform Deciziei nr.LXXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul D-L nr.115/1938 și împlinite după . Lg.nr.7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale D-L nr.115/1938.
Prin urmare, în cauză, legea aplicabilă cererii de dobândire a dreptului real de superficie este D-L nr.115/1938, legea în vigoare la data începerii posesiei, iar nu Codul civil român de la 1864, așa cum susține recurenta.
Analizând cererea de dobândire a dreptului de superficie din perspectiva legii aplicabile, instanța de recurs constată caracterul neîntemeiat al pretenției, în cauză nefiind îndeplinite nici condițiile uzucapiunii tabulare sau în convalescența titlului (art.27) și nici ale uzucapiunii extratabulare (art.28) Ale prescripției reglementată prin art.27, întrucât reclamanta reconvențional nu a avut înscris în cartea funciară, fără cauză legitimă, dreptul de superficie, iar ale prescripției reglementată prin art.28, fiindcă cel care invocă uzucapiunea nu a exercitat asupra imobilelor o posesie timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.312 alin.(1) din codul de procedură civilă de la 1865, va respinge, ca nefondat, recursul. Totodată, pe temeiul culpei procesuale, în baza art.274, 298 și 316 Cod procedură civilă, recurenta a fost obligată să plătească părții intimate cheltuielile de judecată ocazionate în etapa recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei-reclamante reconvențional P. S. COOPERATIVĂ, cu sediul în Negrești Oaș, ., jud.Satu M., declarat împotriva Sentinței civile nr.1276/2014, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul social în Negrești Oaș, ..7, jud.Satu M..
Obligă recurenta să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
Președinte, T. B. | Judecător, T. T. | Judecător, Z. K. |
Grefier, L. D. |
Red.T.B./08.05.2015
Tehnored_BER /08.05.2015
Ex.2
Jud.fond: F. C.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
