Rectificare carte funciară. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE: T. T.

Judecător: T. B.

Grefier: A. M.

Pe rol se află pronunțarea apelului civil, declarat de apelanții-reclamanți K. T. G. și K. A. M., ambii cu domiciliul procedural ales la C.. av. F. F., cu sediul în Satu M., ., ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 3459/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._/296/2013, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. P. H. și L. I., ambii cu domiciliul procedural ales la C.. av. M. V., cu sediul în Satu M., .. 13/11, jud. Satu M., având ca obiect rectificare carte funciară.

Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, când susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea în cauză la data deastăzi, 31.03.2015.

Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 27.03.2015, intimații au depus concluzii scrise.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr.3548/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._/296/2013, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții L. P. H. si L. I. în contradictoriu cu reclamanții K. T. G. și K. A. M., fiind obligați reclamanții să achite pârâților 1000 de lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat rectificarea înscrierilor din CF nr._ ind. Satu M., nr. top. 3004/1/II, sub B6 și B7 si CF nr._-C1-U1 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ col. Satu M.) sub poz. B2, în sensul radierii acestor înscrieri si revenirea la situația anterioară efectuării lor.

Pârâții au invocat autoritatea de lucru judecat față de soluția din sentința civilă nr.3741/03.06.2011 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr.11._, excepția prescripției dreptului la acțiune în rectificare de carte funciară, excepția de inadmisibilitate si excepția de lipsa calității procesuale active.

Dintre aceste excepții invocate instanța a apreciat că se impune în primul rând soluționarea excepției autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 430 NCPC hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Potrivit art. 431 NCPC nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

În dosarul_/296/2010 Judecătoria Satu M. a respins prin sentința civilă nr. 3741/03.06.2011 acțiunea formulată de reclamanții K. T. si A. împotriva pârâților L. P. H. si L. I.. Prin acțiune s-a solicitat rectificarea de CF 2299 Satu M. nr. top 3004/1/II si executarea unui contract de vânzare cumpărare în sensul întabulării dreptului de proprietate al reclamanților. În drept s-au invocat disp.Legii 7/1996 si Legea 112/2005. În motivare s-a arătat că nu își pot întabula dreptul lor de proprietate din cauza numeroaselor procese înaintate de către pârâți.

În prezentul dosarul este vorba de aceleași părți si același obiect: rectificarea înscrierilor din cartea funciară individuală si colectivă.

În ce privește cauza prezentului dosar instanța a trebuit să analizeze dacă este vorba de același fundament al raportului juridic litigios. Când se discută de fundament nu este vorba doar de temeiul de drept invocat ci si de actul sau faptul juridic invocat în acțiunea principală, respectiv în situația de fapt care a justificat promovarea acțiunii.

Reclamanții au apreciat că în speță nu este vorba de autoritate de lucru judecat deoarece se invocă o altă cauză, respectiv inopozabilitatea titlului înscris în cartea funciară față de proprietarul tabular.

Se poate observa, așa cum a reținut si apărătorul reclamanților, că acțiunea din dosarul_/296/2010 a fost insuficient motivată în fapt si în drept. Cu toate acestea cererea a fost respinsă pe motiv că nu este întrunit niciunul din cazurile prev. de art. 34 din Legea 7/1996 ceea ce înseamnă că s-au analizat toate aceste situații.

Fundamentul lucrului judecat rezidă din necesitatea de a da eficiență hotărârii judecătorești si de a se evita o nouă judecată asupra aceleiași chestiuni litigioase. Hotărârea dată în dosarul_/296/2010 se bucură de prezumția absolută de adevăr res iudicata pro veritate habetur deci nu poate să fie contrazisă printr-o nouă hotărâre.

Față de acestea instanța a apreciat că în speță este vorba de autoritate de lucru judecat, situație în care a admis excepția.

În urma admiterii excepției s-a apreciat ca fiind superfluă analizarea excepției prescripției dreptului la acțiune si excepția lipsei calității procesual active a reclamanților.

În baza disp.art.451 NCPC au fost obligați reclamanții să achite pârâților 1000 de lei cu titlu cheltuieli de judecată, conform originalului delegației depuse la fila 58 dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții K. T. G. și K. A. M., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și judecarea cauzei în fond.

În motivarea căii de atac promovate, apelanții-reclamanți arată că, în calitate de deținători ai unui imobil pe care în calitate de foști chiriași îl cumpăraseră de la stat, au solicitat rectificarea înscrierilor efectuate în cartea funciară, prin care a fost radiat dreptul de proprietate al Statului Român.

Operațiunile a căror rectificare au solicitat-o fuseseră efectuate în mod nelegal, în virtutea unor hotărâri judecătorești care nu erau opozabile proprietarului tabular, Statul Român (acesta nefiind parte în respectivele procese (finalizate prin sentința civilă nr. 492/D/2007, dosar nr._ al Tribunalului Satu M., și Decizia civilă nr. 496/2007 din dosar nr._ al Curții de Apel Oradea).

Argumentele juridice ale cererii s-au bazat pe prevederile art.20 alin.3, art.22 lit.a din Legea nr.7/1996 (în forma pe care acest act normativ o avea la data efectuării înscrierilor pe care le-auatacat), respectiv art.34 pct.1 teza 1, potrivit cărora hotărârile judecătorești pot conduce la efectuarea unor înscrieri în cf numai dacă sunt opozabile titularilor, rectificarea de cf se poate solicita de orice persoană interesată, una dinte situațiile reglementate fiind aceea când înscrierea nu a fost valabilă.

Afirmă apelanții-reclamanți că au dovedit fără putință de tăgadă faptul că Statul Român nu a avut calitatea de parte în cauza dosarului nr._, în care s-au pronunțat cele două hotărâri.

Întrucât sub dosarul nr._/296/2010 promovaseră inițial o acțiune prin care au solicitat executarea contractului de vânzare cumpărare, înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciară și radierea, pe cale de consecință a dreptului de proprietate al pârâților, acțiunea fiind respinsă.

Consideră apelanții-reclamanți, că pârâții s-au prevalat în prezentul proces de existența acestui dosar inițial, au invocat autoritatea de lucru judecat, iar instanța, prin sentința atacată le-a admis excepția.

Hotărârea instanței de fond este greșită, ea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 430 alin. 2 și art. 431 C.proc.civilă.

Există autoritate de lucru judecat, doar în situația în care sunt întrunite toate cele 3 condiții expres prevăzute de lege (art.431 alin.1 C.pr.civ.): identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Deși în aceste 2 dosare există identitate de părți și de obiect, lipsește cea de-a treia condiție, fără de care o asemenea excepție nu poate fi primita: identitatea de cauză.

Sub dosarul anterior nu s-a dedus judecății cazul de rectificare de înscriere de carte funciară pe care l-a invocat în prezența speță - nevalabilitatea înscrierii în cf, raportat la inopozabilitatea titlului față de proprietarul tabular.

Cu alte cuvinte, cauza care a configurat prezentul litigiu, așa cum este ea reținută în art.431 C.pr.civ. nu este identică cu aceea care a generat litigiul anterior, si nu fost niciodată cercetată pană în prezent, de către instanțele de judecată.

Mai arată apelanții-reclamanți că, potrivit prevederilor art.430 al.2 C.pr.civ. autoritatea de lucru judecat privește alături de dispozitiv și considerentele hotărârii, ori, așa cum arătă, considerentele sentinței pronunțate în dosarul anterior, nr._/296/2010, nu rețin nicidecum problema litigioasă pe care au supus-o atenției sub prezentul dosar.

Faptul că inițial s-a solicitat a se efectua o operațiune „botezată" rectificare de cf, ca o consecință a înscrierii unui drept de proprietate, nu poate constitui un argument pentru reținerea autorității de lucru judecat, raportat Ia o cu totul altă chestiune, care, până în prezent nu a fost supusă judecății (nevalabilitatea înscrierii în cf raportat la inopozabilitatea titlului față de proprietarul tabular).

În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că ar exista autoritate de lucru judecat, impunându-se admiterea apelului.

În drept invocă art.4.30, 431, 466 și urm. Codul de procedură civilă

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații-pârâți solicită respingerea apelului declarat în cauză, menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică si legală, cu cheltuieli de judecată în apel constând în onorar de avocat în sumă de 2000 lei.

Învederează instanței de control judiciar că, în cazul în care va înlătura excepția de autoritate de lucru judecat, invocă si susțin celelalte excepții invocate la instanța de fond: excepția de prescripție a dreptului la acțiune în rectificare de carte funciară, excepția de inadmisibilitate si excepția de lipsa calității procesuale active.

Arată că, apelanții critică hotărârea instanței de fond si susțin că admiterea excepției de autoritate de lucru judecat s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.430 al.2 si art.431 NCPC, întrucât, în prezentul dosar s-a invocat cazul de rectificare derivat din nevalabilitatea înscrierii în cf, caz care nu a fost invocat în dosarul anterior nr._/296/2010 si că nici raportat la considerentele hotărârii pronunțate sub dosarul anterior nu se putea reține această excepție, problema litigioasă invocată în prezenta cauză nefiind reținută în considerentele respectivei hotărâri.

Intimații-pârâți susțin că criticile aduse sentinței atacate si argumentele prezentate sunt nefondate si în contradicție nu numai cu sentința civilă nr. 3741/ 03.06.2011 pronunțată sub dosar nr. 11._, cât si cu Decizia civilă nr.2122/R/2013 dată de Curtea de Apel Oradea sub dosar nr.6112/R/296/2010 si decizia civilă nr.496/2007 dată de Curtea de Apel Oradea sub dosar nr._, dar mai ales cu reglementările legale si practica judiciară în materie.

Arată că, au probat că sub dosar nr. 11._, aceiași reclamanți au solicitat rectificarea de carte funciară în sensul radierii dreptului lor de proprietate înscris în cf ind. 2299 cf Satu M. si înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților, invocând Legea nr. 7/1996, fără o individualizare concretă a cazului de rectificare.

Prin sentința civilă nr. 3741/03.06.2011 definitivă si irevocabilă a fost respinsă cererea formulată sub dosar nr.11._, instanța reținând că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de disp.art.34 din Lg.7/1996.

De asemenea, sub dosar nr. 6112/R/296/2010, aceiași reclamanți au solicitat prin cererea reconvențională înscrierea drepturilor lor în cartea funciară, cerere respinsă prin Decizia civilă nr.2122/R/2013 dată de Curtea de Apel Oradea.

Prin decizia civilă nr. 496/2007 s-a dispus "rectificarea înscrierilor din cf_, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român de sub B.3 si restabilirea situației anterioare de cf pe numele reclamanților".

În prezenta cauză se cere rectificarea înscrierilor din aceleași cf-uri în sensul radierii dreptului de proprietate si revenirii la situația anterioară, invocându-se nevalabilitatea înscrierii operate în baza dec.civ. nr.496/2007, raportat la inopozabilitatea titlului fată de proprietarul tabular, care era Statul Român si art.34 pct. l teza 1 din Lg.7/1996.

Consideră intimații-pârâți, că în mod legal s-a admis excepția de autoritate de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 3741/2011, reținându-se că prin hotărârea anterioară instanța a reținut că nu este întrunit niciunul din cazurile de rectificare prevăzute de art.34 din Lg. 7/1996 si ca atare, această hotărâre se bucură de prezumția absolută de adevăr ures judicata pro veritate habetur", neputând fi contrazisă printr-o nouă hotărâre.

Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea unui nou proces terminat, având același obiect, aceiași cauză si fiind purtat între aceleași părți, ci si contrazicerea între două hotărâri judecătorești” adică infirmarea constatărilor făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă posterioară, dată în alt proces", Jurisprudența statuând că autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată si că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre (Trib.Suprem s.civ. dec.civ.496/1975, col.civ.Repertoriu II n.186 pg.386, Trib. Suprem dec.civ.966/1973, Repertoriu II n.187 pg. 386-387, Trib. Suprem dec. civ. 1457/1967, Repertoriu I n. 691 pg.876, C.A.Timisoara, secția civ. decizia nr.409/1998, în P.L.J. 1997-2000, pg.124, CSJ, dec.civ.5523/2001, dec. civ. 1345/2001 -BJ 1990-2003, pg. 840, 939).

Instanța Supremă a statuat că: "pentru a fi identitate de obiect între 2 acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunii să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni si chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocate de o parte. Soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept (Trib.Suprem dec.civ.631/1973, col.civ. Repertoriu II n.185 pg.386, CSJ,dec.civ.5523/2001, dec.civ. 1345/2001 -BJ 1990-2003, pg.840, 939).

Jurisprudența a mai statuat că prin efectele sale, "puterea lucrului judecat este opozabilă nu numai părților implicate în proces, ci altor persoane iar faptul că în primul proces au participat doar unele, nu are relevantă în autoritatea de lucru judecat, deoarece expresia "aceleași părți” este înțeleasă după cum partea a stat în proces în nume propriu sau pentru altul " (CSJ,dec.civ.2158/1992 DJR 1980-1994 pg.496, TS dec.civ. 400/1984 -Repertoriu IV nr. 100, pg.261).

În cauza de față este evident că scopul urmărit de apelanții-reclamanți este același precum în demersurile anterioare: radierea drepturilor pârâților si în final înscrierea drepturilor lor.

Motivația prezentată de intimații-reclamanți, apreciază intimații-pârâți, nu constituie decât o găselniță pe baza căreia aceștia tind să obțină o hotărâre care să contrazică hotărârile anterioare pronunțate în cauză, inclusiv decizia civilă nr.496/2007 dată de Curtea de Apel Oradea, prin care s-a dispus "rectificarea înscrierilor din cf_, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român de sub B.3 si restabilirea situației anterioare de cf pe numele reclamanților".

Susținerea că hotărârea nu ar fi opozabilă proprietarului tabular, adică Statului Român, pe motiv că acesta nu ar fi fost parte în dosarul nr._, nu poate fi primită decât cu ignorarea disp.art.21 din Lg.215/1998 si a disp.art.36 (1) din Lg. 18/1991 modificată si completată prin Lg. 247/2005.

II. În cazul în care instanța de control judiciar va înlătura excepția de autoritate de lucru judecat, intimații-pârâți arată că susțin excepția de inadmisibilitate a cererii de rectificare a înscrierilor de carte funciară, întrucât art.34 impune condiția ca nevalabilitatea înscrierii sau a titlului să fie constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Fără existența unei hotărâri care să fi constatat nevalabilitatea înscrierii sau a titlului, cererea de rectificare este inadmisibilă.

În prezenta procedură, doar indirect este criticată decizia civilă nr. 496/2007 dată de Curtea de Apel Oradea, pe motiv că nu s-a dat în contradictoriu cu proprietarul tabular, dar nu este atacată nici hotărârea judecătorească si nici încheierea de carte funciară în baza căreia s-au efectuat operațiunile de carte funciară.

În prezenta procedură, deși se cerere rectificarea înscrierilor cf, în realitate se atacă indirect nevalabilitatea titlului, adică a hotărârii judecătorești, dar atacarea hotărârii este inadmisibilă în acest demers judiciar, iar instanța nu poate decide radierea unei înscrieri numai dacă printr-o hotărâre definitivă s-a constatat nevalabilitatea acesteia, or, o atare hotărâre nu există si oricum, nu s-ar putea pronunța o sentință care să dispună exact contrarul dispozitivului deciziei civile nr. 496/2007 dată de Curtea de Apel Oradea.

III. Intimații-pârâți susțin că cererea de rectificare a înscrierilor de carte funciară este prescrisă.

Potrivit art.34 (1) din Legea nr.7/1996, invocat de apelanții-reclamanți, radierea unei înscrieri se poate cere numai "dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: Înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil."

Pentru a analiza dacă apelanții-reclamanți sunt în termen să solicite rectificarea înscrierilor de carte funciară, se impune a se analiza dacă dreptul material la acțiune este sau nu prescris.

Singurul act care ar fi putut fi atacat dar nu în procedura rectificării de carte funciară, este hotărârea judecătoreasca, dar orice procedură pentru anularea efectelor acestei hotărâri dată în anul 2008, este prescrisă.

Si, așa cum au arătat, în cazul de față nu este atacat actul care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară, doar indirect este atacată decizia civilă nr.496/2007, dar nu există niciun capăt de cerere pentru anularea actului care a stat la baza înscrierii.

IV. Raportat la cele 2 hotărâri judecătorești, apelanții-reclamanți nu justifică nici calitatea procesuală activă si un interes legitim, în condițiile în care nu solicită absolut niciun drept pentru ei, invocând lezarea interesului Statului, nu a lor.

V. În fine, apelanții-reclamanți au fost părți în dosarul nr._ si ca atare, aveau dreptul să sesizeze orice neregularitate înainte de a pune concluzii în fond (art.108 al. 3 C.pr.civ. vechi).

Pe fond, se susține că înscrierea drepturilor intimaților-pârâți în cartea funciară nu sunt valabile, pe motiv că decizia civilă nr. 496/2007 a Curții de Apel Oradea nu a fost dată în contradictoriu cu Statul Român, proprietarul tabular înscris în cartea funciară.

Intimații-pârâți mai arată că, reclamanții omit să arate că prin legi speciale respectiv Lg. nr.213 si nr.215 din anul 1998 s-a delimitat dreptul de proprietate publică a statului si unităților administrative teritoriale de dreptul de proprietate privată, dar si faptul că tot prin legi speciale, imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, au fost date în administrarea unităților administrativ teritoriale, la Legea nr.112/2006 fiind constituite comisii pentru soluționarea cererilor de retrocedare.

Art.6 (1) din Lg.215/1998 prevede că „Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat” .

Or, imobilul nu le-a fost preluat cu titlu valabil, fapt consfințit prin sentința civilă nr. 492/2007 pronunțată de Tribunalul Satu M. sub dosar nr._ .

Potrivit art. 21 din Lg.215/1998, unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, iar în justiție, sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Având în vedere că în dosar nr._ au cerut să se constate că decizia de preluare la stat emisă de fostul C.P.J. Satu M. în temeiul Decr. 223/1974, este abuzivă si nelegală, cu rectificarea înscrierilor de carte funciară, această constatare o puteau cere în contradictoriu cu emitentul deciziei de preluare.

În privința terenurilor, potrivit art.36(1) din Lg. 18/1991 modificată si completată prin Lg.247/2005: "Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26."

Nu există motive legale de rectificare de carte funciară, singurele motive constând în nemulțumirea apelanților fată de soluțiile date în procedurile judiciare inițiate.

În drept invocă disp.art.471 (5) NCPC.

Apelanții-reclamanți K. T. G. și K. A. M. prin răspunsul la întâmpinarea formulată în cauză, arată că intimații pretind în întâmpinare faptul că ar exista autoritate de lucru judecat, pe considerentul că a existat un dosar inițial ce a avut ca obiect tot rectificare de cf.

Intimații se feresc însă a face referiri exact cu privire la chestiunea pe care au suspus-o atenției: autoritate de lucru judecat există doar în situația în care sunt întrunite toate cele 3 condiții expres prevăzute de lege (art.431 alin.1 C.pr.civ.): identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Ori apelanții-reclamanți au invocat exact lipsa identității sub aspectul cauzei, întrucât sub dosarul anterior nu a fost supus judecății cazul de rectificare de înscriere de carte funciară invocat în prezența speță (nevalabilitatea înscrierii în cf, raportat la inopozabilitatea titlului fată de proprietarul tabular). Deci cauza care a configurat prezentul litigiu, așa cum este ea reținută în art.431 C.pr.civ. nu este identică cu aceea care a generat litigiul anterior, si nu a fost niciodată cercetată până în prezent, de către instanțele de judecată.

Potrivit prevederilor art.430 al.2 C.pr.civ. autoritatea de lucru judecat privește alături de dispozitiv si considerentele hotărârii, ori, așa cum arată, considerentele sentinței pronunțate în dosarul anterior, nr._/296/2010 nu rețin nicidecum problema litigioasă pe care au supus-o atenției sub prezentul dosar.

Faptul că inițial s-a solicitat a se efectua o operațiune „botezată" rectificare de cf, ca o consecință a înscrierii unui drept de proprietate, nu poate constitui un argument pentru reținerea autorității de lucru judecat, raportat la o cu totul altă chestiune, care, până în prezent nu a fost supusă judecății (nevalabilitatea înscrierii în cf raportat la inopozabilitatea titlului față de proprietarul tabular).

Apelanții-reclamanți consideră că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că ar exista autoritate de lucru judecat, impunându-se admiterea apelului formulat.

Intimații invocă inadmisibilitatea acțiunii, pe considerent că ...nu există o hotărâre judecătorească ce ar putea conduce la rectificarea de cf solicitată.

Ceea ce au solicitat arată apelanții-reclamanți este tocmai pronunțarea unei asemenea hotărâri, astfel încât această excepție este total nefondată.

Intimații invocă prescripția, dar nu au o argumentație viabilă în acest sens.

Intimații invocă lipsa calității procesuale active și lipsa unui interes legitim, în ciuda celor ce le-au învederat în chiar cuprinsul acțiunii de fond. Pentru considerentele expuse acolo nici această excepție nu poate fi primită.

Intimații fac aprecieri și pe fondul cauzei, cu referiri alambicate la prevederile Legii nr.215/1998. Această lege vizează aprobarea Ordonanței Guvernului nr.106/1998 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1998 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1998..........ceea ce nu are nicio legătură cu prezenta cauză. Nici Legea nr.18/1991 la care fac referire intimații nu poate oferi o soluția la cerințele imperativ stabilite în Legea nr.7/1996, la care au făcut referire în acțiunea introductivă.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, apelanții-reclamanți K. T. G. și K. A. M. solicită admiterea apelului promovat împotriva sentinței civile nr. 3548, pronunțată la data de 24 sept. 2014 de către Judecătoria Satu M., în cauza dosarului cu numărul sus indicat, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. P. H. și L. I., anularea hotărârii atacate și judecarea cauzei în fond. Cheltuielile de judecată le vor solicita pe cale separată.

Apelanții-reclamanți arată că, în calitate de deținători ai unui imobil pe care, în calitate de foști chiriași îl cumpăraseră de la stat, au solicitat rectificarea înscrierilor efectuate în cartea funciară, prin care a fost radiat dreptul de proprietate al Statului Român.

Operațiunile a căror rectificare au solicitat-o fuseseră efectuate în mod nelegal, în virtutea unor hotărâri judecătorești care nu îi erau opozabile proprietarului tabular. Statul Român (acesta nefiind parte în respectivele procese, finalizate prin sentința civilă nr. 492/D/2007, dosar nr._ a Tribunalului Satu M., și Decizia civilă nr. 496/2007 din dosar nr._ ai Curții de Apel Oradea).

Argumentele juridice ale cererii s-au bazat pe prevederile art.20 alin.3, art.22 lit.a din Legea nr.7/1996 (în forma pe care acest act normativ o avea la data efectuării înscrierilor), respectiv art.34 pct.1 teza 1, potrivit cărora hotărârile judecătorești pot conduce la efectuarea unor înscrieri în cf numai dacă sunt opozabile titularilor, rectificarea de cf se poate solicita de orice persoană interesată, una dintre situațiile reglementate fiind aceea când înscrierea nu a fost valabilă.

Apelanții-reclamanți susțin că au dovedit fără putință de tăgadă faptul că Statul Român nu a avut calitatea de parte în cauza dosarului nr._, în care s-au pronunțat cele două hotărâri.

Întrucât sub dosarul nr._/296/2010 promovaseră inițial o acțiune prin care au solicitat executarea contractului de vânzare cumpărare, înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciară și radierea, pe cale de consecință a dreptului de proprietate al pârâților, acțiunea fiind respinsă.

Pârâții s-au prevalat în prezentul proces de existența acestui dosar inițial, au invocat autoritatea de lucru judecat, iar instanța, prin sentința atacată le-a admis excepția.

Apelanții-reclamanți mai arată că hotărârea instanței de fond este greșită, ea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art.430 alin.2 și art. 431 C.proc.civilă.

Există autoritate de lucru judecat, doar în situația în care sunt întrunite toate cele 3 condiții expres prevăzute de lege (art.431 alin.1 C.pr.civ.): identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Deși în aceste 2 dosare există identitate de părți și de obiect, lipsește cea de-a treia condiție, fără de care o asemenea excepție nu poate fi primită: identitatea de cauză.

Sub dosarul anterior nu s-a dedus judecății cazul de rectificare de înscriere de carte funciară invocat în prezența speță - nevalabilitatea înscrierii în cf, raportat la inopozabilitatea titlului fată de proprietarul tabular.

Cu alte cuvinte, cauza care a configurat prezentul litigiu, așa cum este ea reținută în art.431 C.pr.civ. nu este identică cu aceea care a generat litigiul anterior, si nu fost niciodată cercetată pană în prezent, de către instanțele de judecată.

Potrivit prevederilor art.430 al.2 C.pr.civ. autoritatea de lucru judecat privește alături de dispozitiv și considerentele hotărârii, ori, așa cum arată, considerentele sentinței pronunțate în dosarul anterior, nr._/296/2010 nu rețin nicidecum problema litigioasă pe care au supus-o atenției sub prezentul dosar.

Faptul că inițial s-a solicitat a se efectua o operațiune „botezată" rectificare de cf, ca o consecință a înscrierii unui drept de proprietate, nu poate constitui un argument pentru reținerea autorității de lucru judecat, raportat la o cu totul altă chestiune, care, până în prezent nu a fost supusă judecății (nevalabilitatea înscrierii în cf raportat la inopozabilitatea titlului față de proprietarul tabular). În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că ar exista autoritate de lucru judecat.

Intimații pretind faptul că ar exista autoritate de lucru judecat, pe considerentul că a existat un dosar inițial ce a avut ca obiect tot rectificare de cf.

Intimații se feresc însă a face referiri exact cu privire la chestiunea pe care le-a supus-o atenției: autoritate de lucru judecat există doar în situația în care sunt întrunite toate cele 3 condiții expres prevăzute de lege (art.431 alin.1 C.pr.civ.) identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Ori au invocat exact lipsa identității sub aspectul cauzei, arată apelanții-reclamanți, întrucât sub dosarul anterior nu a fost supus judecății cazul de rectificare de înscriere de carte funciară pe care l-a invocat în prezența speță (nevalabilitatea înscrierii în cf, raportat la inopozabilitatea titlului față de proprietarul tabular). Deci cauza care a configurat prezentul litigiu, așa cum este ea reținută în art.431 C.pr.civ. nu este identică cu aceea care a generat litigiul anterior, și nu a fost niciodată cercetată până în prezent, de către instanțele de judecată.

Potrivit prevederilor art.430 al.2 C.pr.civ. autoritatea de lucru judecat privește alături de dispozitiv si considerentele hotărârii, ori, așa cum arată, considerentele sentinței pronunțate în dosarul anterior, nr._/296/2010 nu rețin nicidecum problema litigioasă pe care au supus-o atenției sub prezentul dosar.

Faptul că inițial s-a solicitat a se efectua o operațiune „botezată" rectificare de cf, ca o consecință a înscrierii unui drept de proprietate, nu poate constitui un argument pentru reținerea autorității de lucru judecat, raportat la o cu totul altă chestiune, care, până în prezent nu a fost supusă judecății (nevalabilitatea înscrierii în cf raportat la inopozabilitatea titlului față de proprietarul tabular).

În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că ar exista autoritate de lucru judecat, impunându-se admiterea apelului.

Intimații invocă inadmisibilitatea acțiunii, pe considerent că nu există o hotărâre judecătorească ce ar putea conduce la rectificarea de cf solicitată.

Ceea ce au solicitat, arată apelanții-reclamanți este tocmai pronunțarea unei asemenea hotărâri, astfel încât această excepție este total nefondată.

Intimații invocă prescripția, dar nu au o argumentație viabilă în acest sens.

Intimații invocă lipsa calității procesuale active și lipsa unui interes legitim, în ciuda celor ce le-au învederat în chiar cuprinsul acțiunii de fond. Pentru considerentele expuse acolo de nici această excepție nu poate fi primită.

Intimații fac aprecieri și pe fondul cauzei, cu referiri alambicate la prevederile Legii nr. 215/1998.

Această lege vizează aprobarea Ordonanței Guvernului nr.106/1998 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.9/1998, privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1998, ceea ce nu are nicio legătură cu prezenta cauză.

Nici Legea nr. 18/1991 la care fac referire intimații nu poate oferi o soluția la cerințele imperativ stabilite în Legea nr. 7/1996, la care au făcut referire în acțiunea introductivă.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, intimații-pârâți solicită instanței respingerea apelul declarat în cauză, menținerea hotărârea atacată, ca fiind temeinică si legală, cu cheltuieli de judecată în apel constând în onorar de avocat în sumă de 2000 lei.

În cazul în care instanța de control judiciar va înlătura excepția de autoritate de lucru judecat, văzând că s-a cerut rejudecarea cauzei, intimații-pârâți solicită punerea în discuție a celeilalte excepții invocate la instanța de fond: excepția de prescripție a dreptului la acțiune în rectificare de carte funciară, excepția de inadmisibilitate si excepția de lipsa calității procesuale active.

În motivare intimații pârâți arată că, apelanții critică hotărârea instanței de fond si susțin că excepția de autoritate de lucru judecat s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.430 al.2 si art. 431 NCPC, întrucât în prezentul dosar cauza este diferită fată de cauza dosarului anterior nr._/296/2010.

Deși apelanții arată că în prezentul dosar au invocat prevederile art. 20 al. 3 si art.20 lit. a, respectiv art. 4 pct. l teza 1 din Lg.7/1996 - nu arată care a fost temeiul juridic din dosarul nr. 11._ - menționând doar obiectul acelui dosar, dar chiar si acest obiect este redat în mod denaturat.

În concret, în prezentul dosar, așa cum se poate constata din acțiunea introductivă, a fost invocat art. 34 pct. l teza 1 din Lg.7/1996.

În motivarea acțiunii s-a făcut trimitere la disp.art.20 al.3 si art.20 lit.a, din Lg.7/1996 arătându-se că decizia civilă nr.496/2007 dată de Curtea de Apel Oradea sub dosar nr.7708/2007 nu era aptă de întabulare, că aceste înscrieri nu sunt valabile întrucât titlul, susmenționata hotărâre, care a stat la baza operațiunilor de înscriere în cartea funciară nu îi era opozabil proprietarului tabular, Statul Român, care nu a fost nu a avut calitate procesuală.

Acțiunea în rectificare de carte funciară se întemeiază pe disp.art.3 4 din Lg.7/ 1996, în cazul de fată fiind invocat pct. l teza 1, adică înscrierea si nu titlul, deoarece potrivit acestor prevederi: "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;"

În dosarul nr.11._, aceiași reclamanți au cerut: "să fie rectificat dreptul de proprietate al pârâților din cf ind.nr.2299 Satu M. cu nr. top. 3004/1/II " si, pe calea executării contractului de vânzare cumpărare nr.506/20.11.1996, înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciară", temeiul juridic invocat fiind inclusiv Lg.7/1996 - fără vreo precizare expresă a textului care reglementează rectificarea si înscrierea.

Prin sentința civilă nr.3741/03.06.2011 definitivă si irevocabilă a fost respinsă cererea formulată sub dosar nr. 11._, instanța reținând că prin decizia civilă nr. 496/2007 s-a dispus rectificarea înscrierilor din cf_, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român de sub B.3 si restabilirea situației anterioare de cf pe numele reclamanților si că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de disp.art.34 din Lg.7/1996.

Sediul materiei pentru rectificare de carte funciară este reglementat prin disp.art.34 din Lg.7/1996, iar atâta timp cât o instanță anterioară a constatat irevocabil că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de disp.art.34 din Lg.7/ 1996, o nouă cerere întemeiată pe aceleași dispoziții legale, aduce atingere puterii lucrului judecat.

Potrivit art.430 NCPC: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

Potrivit art. 430 NCPC: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

Susținerea că decizia civilă nr.496/2007 din dosarul nr.7708/2007 s-a dat fără citarea Statului Român este nereală, dar chiar si atunci, potrivit art.435 NCPC "(2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară."

Dar apelanții ignoră că prin legi speciale (Lg.213, nr.215 din anul 1998), unității administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, iar în justiție, sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

„Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea unui nou proces terminat, având același obiect, aceiași cauză si fiind purtat între aceleași părți, ci si contrazicerea între două hotărâri judecătorești adică infirmarea constatărilor făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă posterioară, dată în alt proces", Jurisprudența statuând că autoritatea lucrului judecat are la bază regula că "o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată si că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre" (Trib.Suprem s.civ, dec. civ. 496/1975, col. civ. Repertoriu II n. 186 pg. 386, Trib. Suprem dec.civ.966/1973, Repertoriu II n. 187 pg. 386 - 387, Trib.Suprem dec.civ. 1457/1967, Repertoriu I n. 691 pg. 876, C.A.Timisoara, secția civ, decizia nr. 409/1998, în P.L.J. 1997-2000, pg. 124, CSJ, dec.civ,5523/2001, dec. civ. 1345/2001 -BJ 1990-2003, pg. 840, 939).

Instanța Supremă a statuat că: "pentru a fi identitate de obiect între 2 acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunii să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni si chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte, Soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept (Trib. Suprem dec. civ. 631/1973, col. civ. Repertoriu II n. 185 pg. 386, CSJ, dec.civ. 5523/2001, dec.civ. 1345/2001 -BJ 1990-2003, pg. 840, 939).

În cauza de fată este evident că scopul urmărit de apelanții-reclamanți este același precum în demersurile anterioare.

Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului ca nefondat.

În drept invocă disp.art.394 (2) NCPC.

Prin decizia civilă nr.29/03.02.2015, Tribunalul Satu M. a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți K. T. G. și K. A. M. împotriva sentinței civile nr.3548/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._/296/2013, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. P. H. și L. I. și a anulat sentința, reținându-se cauza pentru evocarea fondului, motivat de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, anume rectificarea cărții funciare prin radierea pozițiilor B6 și 7 din C.F. nr._ ind.Satu M., vizează implicit validitatea sau invaliditatea întabulării Statului sub poziția B3 din aceeași carte funciară, sau, altfel spus, calitatea de proprietar tabular al Statului.

Cauza acestei cereri de rectificare de carte funciară este încălcarea „principiului relativității înscrierilor în cartea funciară” (art.22 lit.a din Legea nr.7/1996; a se vedea și dispozițiile art.80 din Legea nr.71/2011), în concret, faptul că, cu titlu de piedică formală, întabularea dreptului statului de sub B3 din c.f. nr._ ind. Satu M. nu putea fi radiată în temeiul Deciziei nr.496/2007 a Curții de Apel Oradea, devreme ce titularul tabular de sub B3 nu era parte în procesul în care s-a pronunțat decizia arătată.

În mod evident, această cauză a prezentei cereri de chemare în judecată diferă de cauza cererilor de chemare în judecată formulate în cauzele în care s-au pronunțat cele două hotărâri judecătorești invocate de pârâți ca reprezentând autoritate de lucru judecat în fața prezentei cereri de chemare în judecată – sentința civilă nr.3741/2011 a Judecătoriei Satu M. și decizia nr.2122/2013 a Curții de Apel Oradea, cauze în care nu a fost pusă în discuție principiul relativității înscrierilor în cartea funciară, raportată la calitatea de posesor tabular a Statului Român.

Astfel, constatând că prima instanță în mod eronat a admis excepția autorității lucrului judecat, în temeiul art.480 alin.3 teza I-a Cod proc.civ., instanța a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza pentru evocarea fondului.

În cadrul procedurii evocării fondului, după anularea sentinței, pârâții L. P. H. și L. I. au depus note de ședință.

Conform acestora solicită să se pună în discuție celelalte excepții invocate la instanța de fond: excepția de lipsa calității procesuale active, excepția de inadmisibilitate si excepția de prescripție a dreptului la acțiune în rectificare de carte funciară.

Totodată, invocă autoritatea lucrului judecat a deciziei civile nr.496/2007 dată de Curtea de Apel Oradea sub dosar nr._, solicitând a fi pusă în discuție această excepție, sau, pe cale incidentală, să se dea eficientă puterii lucrului judecat a deciziei civile nr.496/2007 și să se dispună respingerea acțiunii.

Solicită respingerea cererii de rectificare a înscrierilor de carte funciară, fie pe excepții, fie pe fond, cu cheltuieli de judecată la fond și apel.

În motivarea notelor de ședință pârâții arată următoarele:

A. În opinia lor - apelul declarat împotriva sentinței civile nr.3548/2014, deși se rezumă la critica privind admiterea excepției autorității lucrului judecat, are un caracter devolutiv, raportat la disp.art.477 (2) NCPC, întrucât pe de o parte, s-a cerut anularea hotărârii atacate, iar pe de altă parte, s-a cerut expres judecarea cauzei în fond si oricum obiectul litigiului este indivizibil.

Caracterul devolutiv prin prisma disp.art.477(2) NCPC, presupune rejudecarea pricinii sub toate aspectele - prin prisma cererilor, a probelor si a apărărilor formulate la instanța de fond.

Sub acest aspect, pârâții solicită a se constata că au invocat: excepția de lipsa calității procesuale active, excepția de inadmisibilitate si excepția de prescripție a dreptului la acțiune în rectificare de carte funciară.

În rejudecare, invocă autoritatea lucrului judecat a deciziei civile nr.496/2007 dată de Curtea de Apel Oradea sub dosar nr._, solicitând a se da eficiență puterii lucrului judecat a acestei decizii.

Raportat la art.248 (2) NCPC, "În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc”.

I. Referitor la excepția de lipsa calității procesuale active, pârâții arată că au susținut-o cu prioritate, apreciind că, dacă instanța va constata că apelanții-reclamanți nu justifică calitatea procesuală activă și va admite excepția, soluționarea celorlalte excepții ar fi de prisos.

Această excepție este totuși legală de excepția de inadmisibilitate - întrucât textul de lege invocat, art.34 al.1 din Lg. nr.7/1996, prevede că cererea de rectificare a înscrierilor din cartea funciară poate fi cerută doar de o persoană interesată.

Din motivarea cererii apelanții-reclamanți invocă lezarea intereselor Statului, care consideră apelanții-reclamanți, nu ar fi fost legal citat în dosarul nr._, or, raportat la această motivare, apelanții-reclamanți nu justifică un interes propriu, direct si personal, iar legal, nu se pot subroga în drepturile procesuale ale statului, iar din această perspectivă, apelanții-reclamanți nu justifică un interes legitim si prin urmare, nici calitatea procesuală activă.

Dispozițiile art.34 al.1 din Lg.7/1996 reglementează în mod expres că o acțiune în rectificare poate fi promovată numai de persoanele care justifică un interes legitim, or, atâta timp cât apelanții-reclamanți prin însăși acțiunea lor, invocă interesul Statului, faptul că interesele acestuia ar fi fost lezate, implicit își neagă interesul și deci calitatea procesuală activă.

De asemenea, apelanții-reclamanți nu justifică un interes legitim și deci calitate procesuală activă si urmare faptului că prin sentința civilă nr.3741/03.06.2011 dată de Judecătoria Satu M. sub dosar nr.11._ cât și prin decizia civilă nr.2122/R/03.04.2013 dată de Curtea de Apel în dosar nr._ s-a respins cererea de întabulare a dreptului apelanților-reclamanți în cartea funciară în baza contractului de vânzare cumpărare nr.506/20.11.1996.

Învederează că, potrivit disp.art.37 din Lg.7, "(1) Hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acțiunea nu a fost admisă."

II. Cu privire la excepția de inadmisibilitate, arată pârâții, au susținut-o și prin prisma disp.art.35 din Lg.7/1996, potrivit căruia "(1) Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, va fi imprescriptibilă.".

În prezenta procedură nu există o acțiune pe fond, având ca obiect anularea actului care a stat la baza înscrierii drepturilor acestora, arată pârâții, deși invocând "nevalabilitatea înscrierii drepturilor" rezultă că apelanții-reclamanți atacă indirect decizia civilă nr.496/2007 dată de Curtea de Apel Oradea (care a stat la baza reînscrierii drepturilor pârâților).

În cazul procedurii de față, având ca obiect rectificarea înscrierilor din cartea funciară pentru nevalabilitatea înscrierii, instanța este competentă să cenzureze orice act, mai puțin hotărârea instanței superioare.

În concluzie, pârâții arată că neexistând o acțiune de fond prin care se atacă direct actul care a stat la baza înscrierilor lor, fiind atacată indirect o hotărâre judecătorească irevocabilă, cererea de față este inadmisibilă.

Întrucât deși apelanții-reclamanți invocă nevalabilitatea înscrierii, pe motiv că ar fi fost încălcate disp.art.20 al.3 si art.22 lit.a din Lg.7/1996, nu fac dovada că ar fi atacat încheierea nr._/15.05.2008 pe baza căreia s-au efectuat operațiunile de înscriere de sub B.6 si 7 din cf_.

III. Referitor la excepția de prescripție a cererii de rectificare a înscrierilor de carte funciară pârâții arată că singura situație în care cererea ar fi imprescriptibilă este reglementată prin disp.art.35 din Legea nr.7/1996, dar cum în cauză nu este atacat niciun act, acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, se prescrie în termen de trei ani

IV. Cu privire la excepția de autoritatea lucrului judecat a deciziei civile nr.496/2007 dată de Curtea de Apel Oradea sub dosar nr._, pârâții arată că această excepție nu a fost invocată la prima instanță, însă, potrivit art.479 al.1 teza finală NCPC, motivele de ordine publică pot fi invocată în orice stare a pricinii fie de parte, fie de instanță, din oficiu.

Solicită a se constata că prin decizia civilă nr.496/2007 s-a dispus "rectificarea înscrierilor din cf_, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român de sub B.3 și restabilirea situației anterioare de cf pe numele reclamanților”.

Decizia civilă nr.496/2007 a fost operată în cf_ sub B.6 si 7 în baza încheierii cf_/15.05.2008 (neatacată), astfel, potrivit art.37 al.2 din Lg.7/1996: "Dacă acțiunea în rectificare a fost înscrisă în cartea funciară, hotărârea judecătorească va fi opozabilă și terțelor persoane care au dobândit dreptul după înscriere."

Învederează pârâții faptul că prin cererea de rectificare a înscrierilor operate pe baza deciziei civile nr.496/2007 din CF_ de sub B.6 si 7, se solicită instanței să se radieze înscrierile operate pe baza susmenționatei decizii, adică să se pronunțe o hotărâre care să contrazică hotărârea anterioară si să se aducă atingere puterii lucrului judecat.

"Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza si fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces", principiu consacrat în literatura juridică și subliniat de instanța Supremă (Decizia 496/08 martie 1975 a Tribunalului Suprem, Secția Civila).

Pe fond, pârâții arată că se solicită radierea înscrierilor de sub B.6 si B.7 din cf_, în sensul radierii acestor înscrieri și revenirii la situația anterioară, pe motiv că decizia civilă nr. 496/ 2007 a Curții de Apel Oradea nu a fost dată în contradictoriu cu Statul Român, proprietarul tabular înscris în cartea funciară.

Potrivit art. 6 (1) din Lg.215/1998 prevede că „Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat."

Învederează pârâții faptul că dispoziția art.12 din Lg.213/1998 cuprinde dispoziții potrivit căruia în litigiile care vizează proprietatea publică (menționată expres în anexa I), ceea ce nu este cazul de fată, Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului.

Ca atare, procesul fiind purtat în contradictoriu cu Municipiul Satu M. reprezentat prin Primar, susținerea că Statul nu a fost legal citat nu poate fi primită.

În concluzie, nu există motive legale de rectificare de carte funciară.

În drept, invocă disp.art.244 NCPC.

Tribunalul – examinând pretențiile reclamanților și apărarea pârâților structurată pe Decizia civilă nr.496/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._ – conchide că cererea în rectificare de carte funciară este neîntemeiată.

Potrivit deciziei judiciare precitate, irevocabilă, Curtea de Apel Oradea a dispus rectificarea înscrierilor din CF nr._ ind.Satu M., nr.cad.3004/1/II, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului de sub B3 și restabilirea situației anterioare de CF pe numele reclamanților din acea cauză, L. P. H. și L. I..

Ceea ce solicită, însă, reclamanții K. T. și K. A. prin cererea în rectificare CF de față este tocmai contrariul: radierea dreptului real înscris în favoarea soților L. și revenirea imobilelor pe numele statului. Ei cer, prin urmare, adoptarea unei hotărâri care să contrazică decizia curții, fapt inadmisibil, căci s-ar ajunge la o încălcare a autorității de lucru judecat atașată hotărârii enunțate. Fiind în discuție efectul pozitiv al lucrului judecat, este evident că apărarea reclamanților în această privință nu va putea fi însușită, între cele două pricini netrebuind să existe identitate de materie litigioasă.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale enunțate, va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în rectificare de carte funciară și, în baza art.451 alin.(1), art.452 și 453 alin.(1) Cod.proc.civ., va obliga reclamanții să plătească pârâților cheltuielile de judecată ocazionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge acțiunea în rectificare de carte funciară formulată de reclamanții K. T. – CNP_ și K. A. M. – CNP_, având domiciliul procedural ales în Satu M., ., ., jud.Satu M. împotriva pârâților L. P. H. – CNP_D-_ și L. I. – CNP_D-_ cu domiciliul procedural ales în Satu M., ..13/11, jud.Satu M..

Obligă reclamanții să plătească pârâților 3.000 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Executorie în privința cheltuielilor de judecată.

Pronunțată azi, 31.03.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Red.T.B./27.04.2015.

Tehnored_BER /28.04.2015.

6 ex.

– ..cu: K. T., K. A. M., L. P. H., L. I.