Prestaţie tabulară. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G. R.

Judecător Z. K.

Grefier E. P.

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă., cu sediul în comuna Craidorolț, ./A, jud.Satu M., având C.U.I. RO_, înregistrat la O.R.C. sub numărul J_, reprezentată prin administrator I. Feichtinger, împotriva Sentinței civile nr.2491/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul-pârâtB. C., cu domiciliul în comuna Craidorolț, ., jud.Satu M., având ca obiect prestație tabulară.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28.04.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2491/30.09.2014 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Carei a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanta .., cu sediul în comuna Craidorolț, ./A, jud. Satu M., având C.U.I. RO_, nr. O.R.C. J_, reprezentată prin administrator I. Feichtinger, în contradictoriu cu pârâtul B. C., având C.N.P._, cu domiciliul în ., județ Satu M., având ca obiect prestație tabulară. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a constatat că, potrivit art.5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil și art.6 alin.(5) din Codul civil din 2009, dispozițiile noului cod civil se aplică tuturor actelor încheiate după data intrării sale în vigoare, respectiv 1 octombrie 2011, iar potrivit art.102 alin.(1) din Legea de aplicare, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și data încheierii acordului părților, respectiv 08.07.2008 (data declarată de părți), potrivit principiului tempus regit actum prevăzut expres și în art.3 din Legea nr.71/2011, în privința contractului sunt incidente dispozițiile vechiului Cod Civil (din 1864).

Totodată, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanțe la data de 19.05.2014, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr.17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, iar în speță, terenurile agricole înstrăinate sunt situate în extravilan, instanța, din oficiu, la termenul de judecată din data de 30.09.2014 a pus în discuția părților necesitatea depunerii la dosarul cauzei a avizelor prevăzute de art.3, art.4 și art.9 din Legea nr.17/2014, aspect față de care, reprezentantul reclamantului s-a opus instituirii de către instanță a unei asemenea obligații în sarcina reclamantei, în opinia acestuia, dispozițiile Legii nr.17/2014 neputând fi aplicate retroactiv raportat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât potrivit art.2 pct.4 din Legea nr.68/2014 înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune sau fără obținerea avizelor prevăzute la art.3 și 9 se sancționează cu nulitatea relativă, care nu poate fi invocată din oficiu de instanță.

Potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.17/2014 „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr.287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art.3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară. (2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege”.

Prin urmare, pronunțarea în această cauză, a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, ar fi fost permisă, doar dacă s-ar fi realizat dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.3, art.4 și art.9 din Legea nr.17/2014, în cauză nerealizându-se o astfel de dovadă.

Cu toate acestea, valabilitatea antecontractului nu este însă, afectată, părțile putând solicita în caz de neexecutare rezoluțiunea cu restabilirea situației anterioare și implicit a prestațiilor efectuate, dar, dacă se urmărește obținerea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.3, art.4 și art.9 din Legea nr.17/2014. Chiar dacă neîndeplinirea acestor condiții este sancționată cu nulitatea relativă, întrunirea acestor condiții, este o cerință care, dacă este îndeplinită, permite să se ajungă la pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Având în vedere temeiurile de drept de mai sus, instanța a respins cererea reclamantului privind constatarea vânzării-cumpărării intervenite între părți și întabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate cu titlu de cumpărare.

Instanța a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ., solicitând admiterea apelului, în conformitate cu art.480 alin.2 Cod proc.civ., și, pe cale de consecință, modificarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiuni astfel cum a fost formulată, respectiv a constatării vânzării-cumpărării, respectiv a pronunțării unei sentințe care să țină loc de act autentic, cu dispunerea întabulării imobilului pe seama reclamantei în cartea funciară.

În motivarea căii de atac exercitate, apelanta arată că prin acțiunea civilă în prestație tabulară înregistrată sub nr._ la Judecătoria Carei, a chemat în judecată pe pârâtul B. C., solicitând instanței: să se constate că apelanta-reclamantă, prin contractul de vânzare-cumpărare din 08.07.2008, a cumpărat de la pârâtul B. C., imobilul situat în raza localității Țeghea, jud.Satu M., în natură teren arabil extravilan, în suprafață de 2,74 ha conform titlului de proprietate nr.31-_, ., teren arabil extravilan; în prezent este înscris în CF nr._ Craidorolt, (CF vechi 820 N) nr.cadastral 2389 în suprafața totală de_ mp, proprietatea tabulară a lui B. C., conform încheierii de CF nr.2611/05.03.2009; să se pronunțe o sentință care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele de mai sus; să se dispună întabularea în CF a imobilului de mai sus numele apelantei-reclamante .; fără cheltuieli de judecată, învederând instanței de fond că a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare din 08.07.2008 de la pârâtul B. C., imobilul în cauză, prețul de vânzare-cumpărare stabilit de comun acord de către părți fiind de 6.850 RON, preț ce s-a achitat în integralitate la data încheierii contractului, fiind predată și posesia și folosința asupra terenului, contractul dobândind dată certă, atât prin efectuarea plății conform contractului, respectiv a dispoziției de plată cu privire la suma cu titlu de preț, înregistrată în anul fiscal aferent încheierii contractului, respectiv 2008, cât și prin înregistrarea pe rolul fiscal. De asemenea, de la acea dată apelanta a fost luată în rolul fiscal și de către Primăria aferentă, respectiv Primăria comunei Craidorolț, prin plata impozitului, astfel încât, fără putință de tăgadă contractul beneficiază de dată certă de la data încheierii lui.

Învederează că instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată, pe considerentul faptului că, în speță ar fi vorba de o promisiune de vânzare, fiind necesar pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.3, 4 și 9 din Legea 17/2014, condiții neîndeplinite, întrucât a apreciat că, potrivit principiului tempus regit actum, precum și a neretroactivității legii civile, dispozițiile acestei legi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente doar dispozițiile legale de la data încheierii actului.

Așadar, dispoziția de plată, pe care o atașează în probațiune, conferă dată certă contractului de vânzare cumpărare echivalând astfel cu cerința legiuitorului impusă prin Legea 17/2014, respectiv de neaplicare a legii în cazul autentificării antecontractelor, așadar de excludere a acestor cerințe impuse în cazul autentificării antecontractelor, scopul creat de legiuitor fiind, în concluzie, acela de a nu se antedata contracte sub semnătură privată, în măsura în care ele nu sunt autentificate ori prin analogie, apreciază apelanta, dovedită data certă.

Cu privire la solicitarea instanței de fond de a se depune avizele, apelanta susține în continuare neretroactivitatea legii civile, respectiv a prevederilor Legii 17/2014 raportat la art.6 Cod civil, care prevede că actele fiind încheiate înainte de . acestei legi nu pot genera alte efecte juridice, decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori producerii lor.

O altă chestiune legată de solicitarea acestor avize, ce rezidă din dispozițiile Legii 17/2014 constă în imposibilitatea cumpărătorului reclamant de a se subroga în numele vânzătorului-pârât, acesta fiind singurul în măsură să uzeze de oferta de vânzare prin afișare la primărie în vederea exercitării dreptului de preemțiune și ulterior, de a solicita restul avizelor instituite prin același act normativ.

De remarcat că, astfel de acțiunii în constatarea vânzării-cumpărării sunt deferite instanțelor de judecată datorită pasivității și a lipsei de interes manifestată de pârâții-vânzători care, după perfectarea contractului și încasarea prețului nu mai susțin activitatea de întabulare și înscriere a dreptului de proprietate în CF, pe seama cumpărătorului nedepunând nici diligențe în ceea ce privește prima înscriere cadastrală în CF pe baza titlului de proprietate, cheltuielile și diligentele fiind suportate de cumpărătorul reclamant.

Învederează că în foarte multe dintre situații, chiar decedând vânzătorul, moștenitorii manifestă un dezinteres total chiar și față de solicitare de a se remite cumpărătoarei acte de stare civilă, ale acestora din urmă.

Revenind la dreptul de preemțiune o altă problemă delicată s-ar ivi și în ipoteza în care s-ar afișa o atare ofertă, dar în condițiile de la data încheierii contractului sub semnătură privată, respectiv prețul convenit de părți Ia data încheierii lui, existând realmente posibilitatea ca în urma exercitării unei astfel de oferte să se prezinte un potențial alt cumpărător, iar în această situație s-ar naște alte litigii legate de acest incident, datorită faptului că, la data încheierii contractului sub semnătură privată a fost predat în integralitate prețul convenit, iar posesia și folosința, atribute ale unui drept real, fiind exclusiv transmise cumpărătorului, astfel, acesta din urmă fiind în imposibilitate de a solicita în numele vânzătorului emiterea acestor avize specifice.

Concluzionând, apelanta arată că în speță dată fiind predarea integrală a prețului, transmiterea efectivă a bunului vândut, mai puțin realizarea publicității față de terț prin înscrierea în CF, este vorba de un real contract de vânzare-cumpărare și nu de o promisiune în accepțiunea noului cod civil, fie ea unilaterală ori bilaterală, fapt pentru care apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 17, cu atât mai mult cu cât susține că aceasta nu poate retroactiva.

Pe de altă parte, contractul reflectând voința părților, nefiind prohibit la data încheierii lui de către legiuitor are, potrivit dispozițiilor legale putere de lege.

În accepțiunea vechiului Cod civil, potrivit art.969 alin.1, convențiile legal făcute între părți au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.1295 vechiul Cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului.

Mai mult decât atât, Legea 17/2014 a fost modificată prin dispozițiile Legii nr.68/2014, care instituie ca sancțiune pentru înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan, fără respectarea dreptului de preemțiune sau a avizelor prev. la art.3 și 9 din Legea 17/2014, nulitatea relativă, nulitate care nu poate fi invocată din oficiu de instanță, ci doar de către părți, astfel încât apelanta apreciază că, instanța de fond urma să admită acțiunea astfel cum a fost formulată, motiv pentru care legiuitorul, în măsura în care s-ar pronunța hotărârea care să țină loc de act autentic fără dovada atașării avizelor, la art.5 alin.1 pct.2 din Legea 17/2014 a prevăzut că, cererea de înscriere în CF a dreptului de proprietate s-ar respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de această lege cu privire la necesitatea atașării avizelor specifice, aspecte la care face referire în motivare chiar și instanța de fond.

D. fiind faptul că, din punctul de vedere al apelantei, această chestiune legată de aplicarea Legii nr.17/2014 și pentru înscrisurile sub semnătură privată, contracte încheiate anterior ridică multe semne de întrebare fiind imposibil de aplicat, apreciază că se impune, în condițiile expuse mai sus cu privire la pasivitatea vânzătorilor-pârâți, respectiv a exercitării dreptului de preemțiune prin oferta de vânzare în condițiile statuate prin contractul încheiat cu o dată mult anterioară apariției legii și a restului administrării avizelor necesare, solicitarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în temeiul art.519 și următoarele NCPC, cu privire la impedimentele în aplicarea dispozițiilor Legii 17/2014 contractelor de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiate anterior intrării în vigoare a acestei din urmă legi.

De altfel, forma autentică necesară nu afectează valabilitatea între părți a drepturilor și obligațiilor, fiind doar o formă necesară publicității față de terț prin înscrierea dreptului în CF, pasivitatea vânzătorului pârât fiind sancționată de lege și suplinită de instanță prin pronunțarea unei hotărâri care să dea formă autentică contractului de vânzare-cumpărare.

Nu în ultimul rând, această lege în forma actuală nu va face altceva decât să îngreuneze activitatea instanțelor de judecată, acționând nu în degrevarea acesteia, ci prin sporirea numărului de cauze legate de eventuale acțiuni în rezoluțiune a contractelor existând posibilitatea ca vânzători, cărora li se comunică hotărâri de respingere a acțiunii, să purceadă la înstrăinarea către o altă persoană, manifestând rea credință și de aici urmând un șir lung de procese fie ele civile, de revendicări, fie ele de natură penală cu privire la eventuale tulburări de posesii și alte infracțiuni.

Menționează faptul că, în general astfel de contracte au fost încheiate de fostul arendaș cu proprietarul terenului, convenind la stingerea contractului de arendă și încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ca și în cauza de față.

În concluzie, ca un corolar solicită admiterea apelului promovat, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate, respectiv a admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată în temeiul art.420 alin.2 Cod proc.civ.

Prin notele de ședință (fila 30), apelanta . arată că datorită reglementării operațiunilor de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan, prin Legea 17/2014, modificată esențial prin Legea 68/2014, s-au creat controverse, conturându-se două opinii distincte.

O primă opinie este cea de respingere ca inadmisibile a acțiunilor care au la bază antecontracte, încheiate anterior de apariția Legii 17/2014 și introduse ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, soluție bazată pe lipsa dovezii exercitării dreptului de preempțiune și pe lipsa avizelor specifice, opinie ce în accepțiunea apelantei este eronată.

Apreciază că dispozițiile Legii 17/2014 sunt inaplicabile și în cazul antecontractelor încheiate în formă de înscris sub semnătură privată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, argumentul fiind întemeiat pe principiul constituțional al neretroactivității legii civile, consacrat în art.15 alin.2 din Constituție. Astfel, dacă s-ar face aplicabile prevederile art.20 alin.1 din Legea 17/2014 s-ar încălca flagrant principiul constituțional invocat.

Raportat la faptul că Legea 68/2014 a înlăturat condiția formei autentice a contractului prevăzută în art.5 din Legea 17/2014, explicația mențiunii formei autentice a contractului din art.20 alin.1 prev. în Legea 17/2014, este omisiunea legiuitorului de corelare a acestor dispoziții aduse prin prisma modificărilor impuse de Legea 68/2014, omisiune care creează opinii distincte și practici neunitare.

De asemenea, aplicabilitatea Legii 17/2014 încalcă și principiul prev. în art.6 alin.1 și 2 Cod civil.

În ceea ce privește dreptul de preempțiune promitentul cumpărător nu mai poate obține îndeplinirea exactă a obligației promitentului vânzător - încheierea contractului de vânzare-cumpărare - întrucât dacă s-ar afișa oferta de vânzare cu prețul inserat la data încheierii convenției, există posibilitatea exercitării de către coproprietar arendaș, vecin ori stat a dreptului de preempțiune, la prețul din antecontract, astfel încât, nu mai poate avea loc o executare voluntară a obligațiilor din antecontract, astfel, neputându-se obține nici executarea silită în natură a antecontractului prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, nici executarea silită prin echivalent prin obligarea vânzătorului la daune interese, întrucât acesta nu are nicio culpă în neexecutarea obligației, nici cazul rezoluțiunii nu poate fi invocat, nefiind vorba de o neexecutare culpabilă din partea vânzătorului.

De altfel, arată că acesta este și punctul de vedere exprimat de unii magistrați și postat pe site-ul juridice, ro.

Învederează că în singura lucrare de specialitate dezvoltată pe marginea Legii 17/2014 un alt magistrat președinte al Secției civile a Tribunalului Bistrița Năsăud, lector universitar, împărtășește aceeași opinie trasată și anterior de neretroactivitate a legii civile, statuând că ori de câte ori după . Legii 17/2014 se promovează o acțiune întemeiată pe prevederile art.1669 Cod civil, ce are la bază un antecontract neautentic încheiat anterior intrării în vigoare a legii speciale, acțiunea este admisibilă dacă sunt îndeplinite celelalte condiții de admisibilitate, prevederile Legii 17/2014 referitor la obligativitatea formei autentice (în forma inițială a legii), obligativitatea avizelor și a preempțiunii, nefiind incidente.

De asemenea, s-a apreciat în această literatură de specialitate că în lumina principiului neretroactivității legii, consacrat de art.6 Cod civil, valabilitatea unui act juridic se apreciază în funcție de legea în vigoare la data încheierii actului.

Chiar și în ceea ce privește înscrierea în Cartea funciară a unor astfel de hotărâri, se susține că prevederile art.5 alin.2 din Legea 17/2014 nu ar fi incidente, în cazul hotărârilor judecătorești ce au la bază antecontracte anterioare legii speciale, invocându-se art.69 alin.1 din Ord. 700/2014 care statuează că, cererile de înscriere, indiferent de data înregistrării lor sunt soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheieri actului.

În aceste condiții, raportat la motivele de apel dezvoltate, precum și la conturarea acestei orientări exprimată de cei doi magistrați, apreciază că se impune admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor formulate. tribunalul reține următoarele:

Instanța de fond a reținut că la data de 08.07.2008, reclamanta .., în calitate de cumpărător, a încheiat cu pârâtul B. C., în calitate de vânzător, un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare. Conform acestuia, părțile au vândut, respectiv cumpărat, o suprafață de 2,74 ha. teren agricol situat în loc.Țeghea, . conform titlului de proprietate nr.31-_. Totodată, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanțe la data de 19.05.2014, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr.17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, iar în speță, terenurile agricole înstrăinate sunt situate în extravilan, sunt necesare îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.3, art.4 și art.9 din Legea nr.17/2014 dacă se urmărește obținerea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Instanța de fond corect a reținut că neîndeplinirea acestor condiții conduce la inadmisibilitatea cererii conform art. 5 din Legea nr. 17/2015 și trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.17/2014 și în privința antecontractelor încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr.17/2014 fără să se încalce principiul neretroactivității legii civile, acest raționament se regăsește în considerentele Deciziei nr.755/2014 pronunțată de Curtea Constituțională cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate dispozițiilor art.20 alin.(1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr.17/2014 reținând că „aplicarea imediata a legii noi semnifica faptul ca o situație juridica produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea in vigoare la data constituirii ei (tempus regit factum).

Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauza, Curtea constata ca autorii excepției de neconstituționalitate sunt beneficiarii unei promisiuni neexecutate de a vinde terenuri agricole situate în extravilan care s-au adresat instanței de judecata pentru a pronunța o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare. Așadar, ei sunt titularii unui drept de creanța, corelativ obligației de a vinde asumata de promitent in temeiul antecontractului, iar nu titularii unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat in momentul perfectării antecontractului, indiferent de forma acestuia, autentica sau neautentica, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voința nerealizat. În acest sens, instanța de judecata investita în temeiul art.1.169 din Codul civil trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care tine loc de contract de vânzare, reprezentate, în speța, de normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportata la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având in vedere ca acesta din urma nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii in vigoare, potrivit principiului tempus regit actum”.

Față de cele de mai sus, tribunalul, în consens cu instanța de fond, consideră că trebuie îndeplinite condițiile Legii nr.17/2014, verificarea cărora se raportează la momentul realizării transferului dreptului de proprietate.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.480 alin.1 Cod proc.civ., va respinge apelul declarat ca nefondat.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de partea interesată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil declarat de apelanta-reclamantă ., cu sediul în comuna Craidorolț, ./A, jud.Satu M., având C.U.I. RO_, înregistrat la O.R.C. sub numărul J_, reprezentată prin administrator I. Feichtinger, împotriva Sentinței civile nr.2491/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. C., CNP_, cu domiciliul în comuna Craidorolț, ., jud.Satu M., având ca obiect prestație tabulară.

Fără cheltuieli de judecată .

Definitivă.

Pronunțată în condițiile art.396 alin.2 Cod proc.civ., la data de 06.05.2015.

Red.Z.K./19.06.2015

Tehnored_BER /19.06.2015

Ex.4

- ..cu: . Craidorolț, B. C.

Jud.fond: A. C.