Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 179/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 179/2015
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 179/.>
Ședința publică din 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. B.
Judecător: T. T.
Grefier: A. M.
Pe rol se află pronunțarea apelului civil declarat de apelanta-petentă ASOCIAȚIA C. DE AJUTOR RECIPROC A ORAȘULUI NEGREȘTI-OAȘ, cu sediul în Negrești-Oaș, .. 82, jud. Satu M., împotriva Încheierii nr. 79/29.01.2015, pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosarul nr._, având ca obiect acordare personalitate juridică.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 28.04.2015, când susținerile și concluziile apelantei au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea în cauză la data deastăzi, 29.04.2015.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 79/29.01.2015, pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosarul nr._, instanța a respins cererea formulată de petenta C. DE AJUTOR RECIPROC A ORAȘULUI NEGREȘTI OAȘ cu sediul în loc. 1 Iunie, nr. 82, județul Satu M., reprezentată prin persoana împuternicită Coleff B. D. domiciliat în localitatea Satu M., ., . M. pentru acordarea personalității juridice, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din prevederile statutului petentei, membrii acesteia își exprimă voința în vederea constituirii casei de ajutor reciproc A. C. DE AJUTOR RECIPROC A ORAȘULUI NEGREȘTI OAȘ, în condițiile și cu respectarea Legii 122 din 1996, privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora și a O.G. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.
Potrivit art. 2 alin 1 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, activitatea de creditare se desfășoară cu titlu profesional prin instituții de credit și prin instituțiile financiare prevăzute la secțiunea a 2-a a cap. IV al titlului I al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, în conformitate cu dispozițiile actului normativ sus-menționat, prin prestatori de servicii de plată care acordă credite legate de serviciile de plată, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, precum și prin instituții financiare nebancare, în condițiile stabilite prin prezenta lege, prin legile speciale care le reglementează activitatea și prin reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentei legi.
Potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, instituțiile financiare nebancare au obligația de a se constitui ca societăți comerciale pe acțiuni.
Art. 6 alin. 2 prevede că, prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele juridice prevăzute în secțiunea a 6-a a cap. II nu au obligația de a se constitui sub formă de societăți comerciale pe acțiuni.
Printre aceste excepții prevăzute de lege, art. 38 din Lg. 93/2009 din prevede și casele de ajutor reciproc. Astfel, Casele de ajutor reciproc desfășoară activitate de creditare cu respectarea următoarelor condiții:
a) înscrierea în Registrul de evidență;
b) păstrarea modului de organizare, funcționare și asociere, potrivit prevederilor legislației speciale care le reglementează activitatea;
c) activitatea de creditare desfășurată se limitează la cea prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. e); (acordare de credite către membrii asociațiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimțământ al salariaților/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entități, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor reciproc;)
d) sursele de finanțare se limitează la cele prevăzute de legile speciale care le reglementează activitatea.
Rezultă așadar că Legea nr. 93/2009 instituie regula constituirii instituției financiar nebancară ca societate pe acțiuni, însă există și excepții de la această regulă, printre care și casele de ajutor reciproc, dar sub o condiție esențială, aceea a respectării dispozițiilor legii speciale, în speță, Legea 122 din 1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora.
Instanța de fond a apreciat că este absolut necesară respectarea cu strictețe a condițiilor de înființare impuse de legea specială, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 93/2009 a prevăzut condiții mai puțin severe pentru constituirea ca IFN-uri a persoanelor juridice care sunt prevăzute ca și excepții de la prevederile art. 6 alin. 2. Spre exemplu, dispozițiile art. 18 alin 1 din lege, potrivit cărora capitalul social minim al instituțiilor financiare nebancare nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei al sumei de 200.000 euro, respectiv 3.000.000 euro în cazul instituțiilor financiare nebancare care acordă credite ipotecare, nu se aplică entității prevăzute la art. 38 din lege, și anume, caselor de ajutor reciproc.
În conformitate cu disp. art. 1 alin 1 din Legea 122 din 1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora, casele de ajutor reciproc ale salariaților sunt asociații fără scop patrimonial, organizate pe baza liberului consimțământ al salariaților, în vederea sprijinirii și întrajutorării financiare a membrilor lor. Membrii unei case de ajutor reciproc a salariaților pot fi numai persoane fizice salariate. Casele de ajutor reciproc ale salariaților își desfășoară activitatea exclusiv cu membrii acestora.
Dispozițiile menționate anterior statuează, fără echivoc, că posibilitatea prevăzută de lege privind înființarea unei case de ajutor reciproc, care este o formă de instituție financiar nebancară și care desfășoară activități tipice IFN-urilor, însă în condiții mult mai puțin stricte, este o facilitatea acordată unui anumit segment de membri, și anume, salariații unei unități sau instituții, tocmai acesta fiind și rațiunea scutirii acestor entități de anumite condiții pentru înființarea lor legală ( spre exemplu, capitatul minim prev. de art. 18 din legea nr. 93/2009).
De asemenea, instanța de fond a apreciat că între membrii fondatori ai unei astfel de entități trebuie să existe o anumită legătură subiectivă, marcată tocmai de calitatea lor de salariați ai unei anumite unități, societăți sau instituții. Tocmai aceasta este și rațiunea pentru care o casă de ajutor reciproc este prevăzută ca o asociație fără scop patrimonial, nefiind de neglijat nici aspectul că asemenea entități beneficiază totodată și diverse scutiri de taxe și impozite în considerarea calității de persoană juridică fără scop patrimonial.
Instanța de fond a constatat că aceste condiții nu sunt îndeplinite, cei trei membrii fondatori ai petentei nefăcând dovada calității lor de salariați ai unei anumite unități, așa cum prevede art. 1 alin. 1 din Legea 122 din 1996.
De asemenea, instanța de fond nu a putut concepe cum s-ar putea atinge scopul nepatrimonial al asociației, o condiție esențială prevăzută de Legea nr. 93/2009 și de Legea 122/1996, în condițiile în care petenta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și nici a existenței unei legături subiective între membrii asociației, ca salariați ai unei unități.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond prevăzute de lege pentru legala constituire a petentei, respingând cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta C. de Ajutor Reciproc a Orașului Negrești-Oaș, reprezentată prin persoana împuternicită COLEFF B.-D., solicitând instanței de control judiciar ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună casarea încheierii nr. 79/29.01.2015 și reținând cauza spre rejudecare să dispună admiterea cererii de acordare a personalității juridice formulată.
În motivarea căii de atac exercitate petenta arată că la data de 07.01.2015, a depus la instanța Judecătoriei Negrești-Oaș, cererea de acordare a personalității juridice, înregistrata sub nr._ . La respectiva cerere am anexat, conform legii, actul constitutiv și statutul Casei de Ajutor Reciproc a Orașului Negrești-Oaș (în continuare denumită „Ca
Astfel, cum se poate observa din actele depuse la dosarul cauzei, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind forma și conținutul actelor, dar și condițiile extrinseci, privind înființarea și acordarea personalității juridice Casei de ajutor susține petenta.
Cei trei membri fondatori, V. Eda-E., Vrancsik loan și C. C.-L. îndeplinesc condițiile cerute de Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora. Membrii fondatori sunt persoane fizice salariate, astfel cum este cerut în art. 1 al legii, care și-au exprimat voința în fața notarului public, prin act încheiat în formă autentică, ce atestă consimțământul lor de a înființa C. de ajutor.
Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, inclusiv condiția esențială ca membrii fondatori să fie salariați sau să realizeze venituri de natură salarială (definite de art. 55 Cod fiscal).
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 122/1996, casele de ajutor reciproc ale salariaților se pot înființa de către salariați sau alte persoane care obțin venituri de natură salarială, prin asociere, în unitățile în care aceștia își desfășoară activitatea sau la nivel teritorial.
Astfel, din prevederile legale rezultă că există două posibilități: înființarea unei case de ajutor de către salariații angajați la aceeași unitate (dacă sunt în număr suficient) sau de către salariați angajați la unități diferite, la nivel teritorial.
Rațiunea pentru care legea permite în mod direct și explicit înființarea caselor de ajutor reciproc de către salariații angajați nu doar la aceeași unitate angajatoare, ci și angajați la unități diferite, este simplă și evidentă. Având în vedere că există un număr mare de unități angajatoare care au un număr restrâns de angajați, 10-15 angajați sau chiar și doar doi sau trei angajați, aceștia nu ar putea să asigure, prin contribuțiile lor, formarea fondului destinat împrumuturilor și nu ar putea înființa o casă de ajutor reciproc.
Dreptul la liberă asociere este consacrat atât constituțional cât și prin convențiile și tratatele la care România este parte, or, a impune obligația ca salariații să aparțină de o anumită unitate ori de aceeași unitate angajatoare, ar echivala cu încălcarea dreptului la liberă asociere și totodată cu o restrângere a drepturilor și Intereselor persoanelor fizice salariate, ceea ce este inadmisibil.
Petenta critică încheierea apelată, solicitând desființarea acesteia, deoarece considerentele pe care se întemeiază soluția nu se circumscriu prevederilor legale anterior menționate și sunt totodată, străine de obiectul prezentei cauze.
Mai arată că, în cadrul considerentelor încheierii apelate, sunt reiterate câteva prevederi legale, inclusiv O.G. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile Legea 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, este amintită excepția prev. de art. 38 din respectiva lege, referitoare la casele de ajutor reciproc, entități supuse, conform lit. b) a aceluiași articol, prevederilor legii speciale. în speță, legea specială incidență este Legea nr. 122/1996, lege ale cărei prevederi au fost respectate iar condițiile derogatorii prevăzute de aceasta, au fost îndeplinite, de asemenea,
Încheierea apelată nu oferă o argumentare propriu-zisă, face vorbire despre strictețea respectării legii speciale, amintește de condiția nivelului minim al capitalului social al instituțiilor financiare nebancare, dar care nu se aplică entităților prev. de art. 38 din Legea 93/2009.
La pagina 2, paragraful 4 al încheierii, instanța a argumentat că Legea 122/1996 acordă posibilitatea înființării unei case de ajutor reciproc numai „salariaților unei unități sau instituții, tocmai aceasta fiind și rațiunea scutirii acestor entități de anumite condiții pentru înființarea lor legală, ca de exemplu capitalul minim prevăzut de art. 18 din Legea 93/2009".
Prin aceste considerente, instanța a adăugat la lege, antamând prerogative legislative, căci, în "interpretarea" dată, salariații unei unități angajatoare fie nu ar putea înființa o casă de ajutor reciproc, fie ar fi într-un număr insuficient pentru a putea forma un fond de contribuții.
Tot astfel, datorită unui număr insuficient de membrii, riscul acordării de împrumuturi ar fi prea mare ori pur și simplu activitatea casei de ajutor reciproc ar fi foarte dificil de realizat în bune condiții, tocmai datorită unui număr insuficient de membri și, pe cale de consecință, al unui nivel insuficient al fondului destinat împrumutului și riscurilor majore ale acestor operațiuni de împrumut.
Legea specială prevede expres posibilitatea ca salariații, membrii casei de ajutor reciproc pot fi angajați la unități diferite, în unitățile în care aceștia își desfășoară activitatea sau la nivel teritorial (art. 4 alin. 1).
A admite că doar membrii aceleiași unități angajatoare pot înființa o casă de ajutor reciproc echivalează cu încălcarea legii și cu o restrângere nelegală și neîntemeiată a drepturilor cetățenilor, persoane fizice, salariați.
Cu privire la argumentul instanței de fond privind necesitatea existenței unei legături subiective între membrii fondatori ai unei case de ajutor reciproc "marcată tocmai de calitatea lor de salariați ai unei anumite unități, societăți sau instituții" - se face o confuzie, întrucât/pe de o parte, legea nu cere o legătură subiectivă, fiind necesară existența voinței de asociere -animus societatis, iar pe de altă parte, împrejurarea că membrii fondatori sunt angajații aceleiași unități este o legătură de natură obiectivă și nicidecum subiectivă. în orice caz, legea nu condiționează înființarea unei case de ajutor reciproc de împrejurarea ca membrii să fie salariații aceleași unități, astfel cum am arătat mai sus în detaliu,
Între legătura subiectiva, astfel cum a fost explicată în considerentele încheierii și scopul nepatrimoniai al casei de ajutor nu există vreo legătură. Dreptul la liberă asociere, cu ori fără scop patrimonial este garantat atât de către Constituția României cât și prin convențiile și tratatele la care România este parte. Persoanele fizice sunt libere să se asocieze, inclusiv în forme de asociere având scop nepatrimonial, iar ca element subiectiv al asocierii, trebuie să își exprime liber consimțământul în acest sens, respectiv să aibă animus societatis.
Celelalte condiții sunt cele obiective, prevăzute de lege, respectiv persoană fizică având calitatea de salariat, într-o unitate sau la nivel teritorial. Legea nr. 122/1996 reglementează foarte succint, în afară de condițiile anterior menționate, aspecte privind desfășurare activității caselor de ajutor reciproc, acordarea împrumuturilor, destinația dobânzilor și obligația de înscriere în registrul de evidență.
Apelanta-petenta consideră că soluția de respingere a cererii, bazată pe constatarea instanței de fond, că, în prezenta cauză, nu ar fi îndeplinite condițiile cerute de lege pentru înființarea și acordarea personalității juridice Casei de ajutor, este una nelegală și netemeinică, decurgând dintr-o greșită înțelegere a prevederilor legale și din chiar înlăturarea aplicării legii.
Considerentele pe care se întemeiază soluția sunt străine de situația de fapt și sunt străine și de reglementările incidente în materie. Soluția nu a fost întemeiată nici sub aspect probatoriu, instanța a rămas în pronunțare la primul termen iar ulterior a amânat pronunțarea, fără a solicita în probațiune vreun act și fără a solicita alte informații ori precizări din partea petentei.
Din acest punct de vedere, apelanta-petentă apreciază că i-au fost încălcate drepturile și garanțiile procesuale, dreptul la un proces echitabil, iar membrilor fondatori Ie-a fost încălcat dreptul la liberă asociere, li s-au restrâns în mod nejustificat drepturile, s-a prelungit și tergiversat intervalul acordării personalității juridice iar petenta se află în situația ca, fără vreo culpă din partea sa, să efectueze demersuri și cheltuieli suplimentare, pentru remedierea prin mijloace legale a situației.
Prin urmare, pentru considerentele arătate mai sus, solicită:
1) casarea încheierii nr. 79/29.01.2015 și, reținând cauza spre rejudecare,
2) admiterea cererii de acordare a personalității juridice, formulată de către petenta-apelantă.
În drept invocă art. 466 și urm. art. 95 pct. 2 N.CP.C, Legea nr. 122/1996, Legea 93/2009, O.G. 26/2000, precum și orice alte prevederi legale incidente în materie.
Deliberând asupra apelului, instanța reține următoarele:
Problema de drept din speță, pe care, în aprecierea instanței de apel, prima instanță l-a soluționat corect, este dacă, casele de ajutor reciproc, reglementate de Legea nr.122/1996, se pot înființa prin asocierea unor salariați ai unor unități diferite.
Pe drept cuvânt, dispozițiile art. 4 alin. 1 din această lege, „....în unitățile în care aceștia își desfășoară activitatea sau la nivel teritorial”, singurele carese preocupă de aspectul discutat, sunt interpretabile.
În opinia instanței de apel, expresia din acest text de lege „.... sau la nivel teritorial” nu poate interpretată în sensul că se permite ca membrii fondatori să fie salariații unor unități (angajatori lato sensu) diferite. Interpretat astfel, își pierde rațiunea mențiunea premergătoare „în unitățile în care aceștia își desfășoară activitatea”, formularea întregului articol devenind superfluă.
Mult mai plauzibilă este interpretarea, că expresia „.... sau la nivel teritorial” se referă la puncte de lucru/dezmembrăminte/susursale/filiale în teritoriu (adică spațial distinct) al aceluiași unități (angajator).
Pentru aceste considerente instanța va respinge apelul și va păstra încheierea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul apelantei ASOCIAȚIA C. DE AJUTOR RECIPROC A ORAȘULUI NEGREȘTI-OAȘ, cu sediul în Negrești-Oaș, .. 82, jud. Satu M., prin împuternicit Coleff B. D., având CNP_, domiciliat în Satu M., ., . M..
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 29.04.2015.
Președinte, T. B. | Judecător, T. T. | |
Grefier, A. M. |
Red. T.T./04.05.2015
Tehnored_LI/05.05.2015
Ex. 3 - .. cu: ASOCIAȚIA C. DE AJUTOR RECIPROC A ORAȘULUI NEGREȘTI-OAȘ
Judecător fond: F. C.
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 80/2015. Tribunalul SATU MARE | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|








