Contestaţie la executare. Decizia nr. 413/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător G. D. S.

Grefier E. P.

Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta . SRL,cu sediul în loc. Negrești Oaș, ., jud.Satu M., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de Avocat C. G. V., situat în loc. Satu M., ..5, . M., împotriva Deciziei civile nr. 135/., pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata P. D., domiciliată în Satu M., .. 21, jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare – revizuire.

Prin serviciul de registratură al instanței la data de 16.09.2015, intimata P. D. prin avocat, a depus la dosar concluzii scrise și împuternicirea avocațială SM/_/2015 din 14.09.2015.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, dată la care susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, care face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea la data de azi, când;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar cu nr. de mai sus, revizuenta . SRL solicită, în contradictoriu cu intimata P. D., ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză se să dispună admiterea cererii de revizuire a deciziei civile nr.135/. tot a acestei decizii și rejudecând apelul să se dispună admiterea acestuia în sensul anulării hotărârii instanței de fond și, rejudecând fondul să se dispună admiterea contestației la executare.

În opinia revizuentei, se află în situația în care în apel s-a pronunțat o hotărâre prin evocarea fondului, fiind astfel admisibilă calea revizuirii acesteia, deoarece în finalul considerentelor sale se menționează: „în consens cu instanța de fond, tribunalul consideră că contestația este nefondată potrivit art.719-720 C.pr.civ".

Învederează că motivul de revizuire invocat este cel reglementat de art. 509 alin.1 pct.1 Cod proc.civ., în sensul că schimbarea în tot a deciziei civile se impune deoarece este consecința faptului că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv, în contextul devolutiv al apelului, față de legalitatea actelor de executare silită, reținând în schimb că ar fi vorba de o obligație de restituire a bunului, ce a devenit exigibilă în momentul în care se împlinește termenul de preaviz, atâta timp cât contractul de locațiune a fost încheiat în condițiile art.1809 alin.2 sau 3 Cod civil, care-i conferă expres valoare de titlu executoriu.

În fapt, arată că a solicitat instanței de apel să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de fond din perspectiva faptului că executarea silită în sine este prohibită de lege atunci când titlul executoriu nu este unul din cele prevăzute de art.632-art.640 Cod proc.civ., în contextul în care titlul propus nu este unul din cele prevăzute de art.638 Cod proc.civ., în sensul că nu intră în categoria actelor juridice cărora legea le recunoaște puterea executorie. Precizează că a arătat instanței de apel că, pentru a fi admisă cererea de executare silită și apoi încuviințată executarea silită prin încheierea nr.1823/2014, s-au considerat prevederile art. 662 și art. 638 C.proc.civ., raportat la prevederea expresă a codului civil, așa cum este reglementată prin art.1798, potrivit căruia "Contractele de locațiune încheiate prin înscris sub semnătură privată, care au fost înregistrate la organele fiscale, precum și cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele și modalitățile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege".

Faptul că este în situația de a fi primit o soluție fără să se pronunțe instanța pe ceea ce s-a cerut, reiese din considerentele acesteia, care nu au nicio legătură cu ceea ce s-a criticat, dând decizia de respingere a apelului în aprecierea executării silite a obligației de plată a chiriei, ori actele de executare silită, în integralitate lor indică executarea obligației de a evacua imobilul proprietatea creditoarei.

Învederează că instanța de apel a reținut în parte abordarea propusă de revizuentă asupra temeiniciei soluției instanței de fond, atunci când a reanalizat fondul raportului juridic împrocesuat, motiv pentru care nu s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut, propunând o abordare diferită și parțială asupra elementelor de fapt și de drept, chiar diferită de cea a instanței de fond, dar în sensul propus de aceasta, astfel: - cererea de executare silită a fost formulată cu privire la executarea silită a obligației de evacuare a spațiului închiriat, ca urmare a survenirii rezilierii unilaterale a contractului de către locator, dovadă că astfel a și fost încuviințată prin încheierea nr.1823/2014, iar nu pentru neplata chiriei sau nerealizarea investițiilor, care au fost sancționate prin denunțarea unilaterală;

- rezilierea unilaterală a contractului, deși a avut ca și justificare încălcarea de către locatar a obligațiilor asumate în ceea ce privește realizarea investiției în termenul stipulat și plata chiriei, nu putea face obiectul de analiză asupra legalității actelor de executare silită, deoarece este, temporal, anterioară acestui raport juridic ;

- evacuarea, ca și obligație juridică, este distinctă de obligațiile asumate în calitate de locatar prin contract și ulterioară efectelor juridice ale actului juridic generator, motiv pentru care nu poate fi executată silit fără a se obține în prealabil un titlu executoriu;

- contractul de închiriere este titlu executoriu doar pentru plata chiriei în mod juridic firesc și asta pentru că i s-a conferit caracter executoriu prin art.1798 Cod civil, fiind nerelevante prevederile art.1276 cod civil în ceea ce privește denunțarea unilaterală, deoarece denunțarea are efect doar asupra valabilității contractului, punând chiriașul în situația de a nu mai avea titlu pentru ocuparea spațiului închiriat, iar de aici devin incidente alte instituții juridice civile și procesuale, în cazul în care refuză predarea bunului.

În măsura în care instanța de apel s-a fi pronunțat din perspectiva a ceea ce s-a cerut a fi verificat față de temeinicia hotărârii instanței de fond, revizuenta consideră că ar fi observat că evacuarea, în sens procesual, ține de o obligație de a face instituită printr-o hotărâre judecătorească obținută în condițiile expres reglementate de art.1039-1044 C.pr.civ., nefiind o modalitate de executare silită însăși. Mai mult, arată că, Codul de procedură civilă, prin dispozițiile art.1033 vine și reglementează expres posibilitatea apelării la procedura prevăzută de cod în materia evacuării, făcând mențiunea expresă, la art.1034 că procedura evacuării reglementată de Titlul XI, este facultativă, locatorul putând urma și procedura de drept comun în materia evacuării.

Ca atare, indiferent de calea aleasă, cea reglementată de codul de procedură civilă sau cea reglementată de Codul civil, revizuenta arată că evacuarea nu poate fi realizată pe calea executării silite, atâta timp cât ea nu este o obligație instituită printr-o hotărâre judecătorească, deoarece contractul de închiriere, sub aspectul evacuării, nu constituie titlu executoriu, iar raportul juridic procesual este un circumscris instituției executării silite, care nu poate avea cauze anterioare nașterii raportului, cum ar fi neplata chiriei și nerealizarea investiției în termen, care sunt doar cauza denunțării contractului și nu a evacuării.

Consideră că executarea silită și actele de executare silită ar fi putut fi menținute numai în măsura în care ar fi urmărit obținerea unor sume de bani reprezentând chiria neachitată, fiind justificată atunci prezența unui titlu executoriu, iar nu atunci când obligația de plată a chiriei este cauza denunțării unilaterale, iar creanța o reprezintă dreptul locatorului de a i se preda posesia și folosința imobilului prin evacuarea fostului chiriaș.

În drept, invocă dispozițiile art.509 și urm.Cod proc.civ.

Prin concluziile scrise, intimata P. D. solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, netemeinică și nefondată; cu cheltuieli de judecată.

Înainte de a trece la dezvoltarea motivelor pentru care a solicitat respingerea cererii de revizuire, intimata face o scurtă prezentare a situației de fapt și de drept care a condus la demararea procedurilor de executare silită a revizuentei.

Astfel, intimata și . SRL au încheiat contractul de locațiune înregistrat la autoritățile fiscale sub nr.168/18.01.2013 având ca obiect închirierea imobilului situat în localitatea Satu M., .-10, înscris în CF 6679 Satu M., sub nr. top. 34/1. Revizuenta s-a obligat prin contractul încheiat ca, în contul unei părți din prețul locațiunii, să realizeze activități de amenajare a subsolului spațiului închiriat, activități care au constituit un element determinant în ceea ce privește încheierea și derularea contractului, fiind considerate de părțile contractante obligații esențiale, potrivit prevederilor Noului Cod Civil (art.13 și 14 din contract).

Ca urmare a faptului că revizuenta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de închiriere - atât în ceea ce privește plata chiriei aferenta lunilor martie, aprilie, cât și în ceea ce privește realizarea investițiilor convenite Ia imobilul închiriat, ba, mai mult, nu a respectat nici autorizația obținută de intimată în scopul efectuării investiției convenite, intimata s-a văzut nevoită să o notifice, prin intermediul executorului judecătoresc, învederându-i că, urmare a nerespectării obligațiilor mai sus enunțate, contractul de închiriere urma să fie reziliat.

Învederează că notificarea prin executorul judecătoresc i-a fost transmisă revizuentei în data de 03.04.2014, executorul punându-i în vedere chiriașei să își respecte obligațiile contractuale atât în ceea ce privește plata chiriei, cât și în ceea ce privește realizarea investițiilor la care s-a obligat.

Argumentele revizuentei, potrivit cărora rezilierea contractului nu ar fi fost necesară să fie expediată prin intermediul unui executor judecătoresc, deoarece în contractul încheiat nu s-a stipulat o astfel de procedură de realizare a notificărilor între părți, în opinia intimatei, nu pot fi primite, atâta vreme cât, potrivit prevederilor art.1037 NCPC, este obligatorie notificarea locatarului prin intermediul executorului judecătoresc, de a elibera și preda imobilul în termen de 30 de zile de la data comunicării notificării. Cu atât mai mult, arată că aceste argumente au fost tranșate în mod temeinic și legal atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, ambele instanțe reținând faptul că executarea silită s-a realizat conform prevederilor legale.

Datorită faptului că revizuenta nu a înțeles nici ca urmare a primirii notificării de plată a chiriei restante să o achite (ba mai mult, prin răspunsul la această notificare expediată în data de 30.04.2014 a adus la cunoștința intimatei faptul că va sista orice plăți către ea în temeiul contractului de închiriere) și nici nu a părăsit de bună-voie imobilul, intimata a fost nevoită să înregistreze la biroul executorului judecătoresc cererea de executare silită nr. 221/07.05.2014.

Urmare a acestei cereri, executorul judecătoresc a solicitat instanței de judecată să-i încuviințeze executarea silită - atât în ceea ce privește executarea sumelor de bani reprezentând contravaloarea chiriei restante aferentă lunilor martie și aprilie, cât și în ceea ce privește evacuarea din imobilul pe care - începând cu data expirării termenului stipulat în notificare - îl ocupa abuziv. Astfel, prin încheierea nr.1823/19.05.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._, instanța de executare a încuviințat cererea de executare silită, dispunând, totodată, și în ceea ce privește evacuarea chiriașului din imobilul proprietatea intimatei.

Învederează că în baza acestei încheieri, executorul judecătoresc a emis notificarea în condițiile prevederilor art.896 NCPC, punându-i în vedere chiriașei-revizuente ca, în termen de 8 zile de la data primirii notificării, să evacueze imobilul proprietatea intimatei, iar în data de 05.06.2014 a procedat la deplasarea la fața locului, potrivit prevederilor art.897 NCPC, dată la care a întocmit și un proces verbal.

Menționează că în data de 30.05.2014 revizuenta din prezentul dosar a înregistrat la Judecătoria Satu M. o contestație la executare (înregistrată sub dosar nr._ ) și o cerere de suspendare provizorie a executării silite (înregistrată sub dosar nr._ - cerere care a fost respinsă).

Raportat la faptul că - așa cum s-a arătat mai sus și cum, de altfel, rezultă din copia dosarului execuțional depus la dosarul de fond al cauzei - revizuenta-contestatoare nu a arătat care au fost actele de executare silită emise de executorul judecătoresc cu încălcarea prevederilor legale și care ar fi trebuit anulate de instanța de judecată, contestația la executare a acesteia a fost respinsă prin Sentința Civilă nr.3038/29.07.2014, care ulterior a fost menținută de Tribunalul Satu M. prin Decizia Civilă nr.135/ ., care este supusă controlului în dosarul de față.

Învederează că la pronunțarea acestor soluții instanțele de judecată a avut în vedere atât prevederile art.1798 și 1809 NCC - care conferă puterea de titlu executoriu contractelor sub semnătură privată înregistrate la organele fiscale atât în ceea ce privește neplata chiriei, cât și în ceea ce privește restituirea imobilului - cât și prevederile noului Cod de Procedură Civilă invocate mai sus referitoare la modalitatea în care s-a realizat executarea silită.

Apreciază aceste soluții ale instanțelor de judecată ca fiind perfect temeinice și legale, fapt pentru care solicită a fi păstrate în totalitate și să se dispună respingerea cererii de revizuire.

Învederează faptul că - nici în apel - revizuenta nu aduce nicio critică pertinentă și nici nu arată care act de executare a fost emis de executorul judecătoresc cu încălcarea dispozițiilor legale în materia executării silite, ci se mulțumește doar să încerce să demonstreze faptul că și-ar fi respectat sau ar fi încercat să respecte obligațiile asumate prin contractul de închiriere în ceea ce privește activitățile de amenajare a spațiului închiriat.

Mai mult, intimata apreciază că cererea de revizuire - așa cum a fost formulată și motivată - este inadmisibilă.

Din așa-zisele critici aduse hotărârii pronunțate de Tribunalul Satu M., nu reiese care ar fi fost extra petita, plus petita sau minus petita din considerentele hotărârii atacate. Simplul fapt că soluția pronunțată de instanța de fond a fost păstrată în totalitate de instanța de apel nu este și nu poate fi un motiv de revizuire.

Consideră că revizuirea, fiind o cale extraordinara de atac, oferă posibilitatea ca o hotărâre judecătorească definitivă vădit greșită, să poată fi supusă controlului judiciar.

Or, în cazul de față, revizuenta nu arată care sunt acele greșeli vădite din cadrul considerentelor hotărârii a cărei revizuire o solicită, ci se mulțumește să reitereze motivele exprimate în cadrul contestației la executare și a apelului. Reamintește faptul că aceste motive au fost deja analizate și tranșate prin Sentința Civilă nr.3038/29.07.2014, care ulterior a fost menținută de Tribunalul Satu M. prin Decizia Civilă nr.135/., așadar, nu mai pot face obiectul cererii de revizuire.

Mai mult, intimata arată că nu poate fi revizuită o hotărâre definitivă doar pentru că, după dezvoltarea - în cuprinsul considerentelor hotărârii - a motivelor care au condus instanța la pronunțarea soluției, instanța de apel concluzionează raportându-se la soluția instanței de fond pe care o păstrează și menționează că „în consens cu instanța de fond, tribunalul consideră ca contestația este nefondată potrivit prevederilor art.719-720 Cpr.civ.". Cu atât mai mult, această concluzie a instanței de apel nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire.

Învederează faptul că revizuenta nu arată punctual ce anume a dat mai mult sau mai puțin instanța de apel, ci aduce critici împotriva unei hotărâri definitive argumentate pe faptul că prin această hotărâre i-a fost respinsă atât calea de atac declarată cât și contestația inițială. Or acest lucru nu este și nu poate fi permis. Apreciază că instanțele de judecată care au pronunțat hotărârile în cadrul dosarului având ca obiect contestația la executare au analizat temeinic textele de lege invocate de intimată și starea de fapt prezentată, pronunțând soluții perfect temeinice și legale. De asemenea, învederează faptul că în lucrarea penală având ca obiect fals și uz de fals înregistrată sub dosar nr.3585/P/2014, dosar în care reprezentantul revizuentei - dl. Ștrango V. - are calitatea de suspect, s-a finalizat expertiza grafoscopică a semnăturii de pe dispoziția de plată nr.34/30.04.2014 (dispoziție pe care apare numele fiului intimatei și o semnătură care nu îi aparține acestuia) dispoziție de care revizuenta s-a prevalat în cuprinsul contestației la executare, susținând că această dispoziție face dovada plății integrale a chiriei. Concluziile expertizei grafoscopice sunt că acea semnătură nu aparține fiului intimatei, așadar „teoria" privind plata integrală a chiriei a fost demontată.

Tribunalul investit cu soluționarea cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin Decizia civilă cu nr. 135/25.03.2015 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul cu nr._ s-a respins apelul formulat de către revizuenta din cauza de față împotriva Sentinței civile nr. 3038/29.07.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. prin care i-a fost respinsă contestația la executare formulată împotriva intimatei P. D..

Cererea de revizuire de față se întemeiază pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. potrivit cărora „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Practic, revizuenta invocă faptul că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv, în contextul devolutiv al apelului, față de legalitatea actelor de executare silită”.

În acest sens, tribunalul constată că motivele pentru care se solicită revizuirea acestei decizii, raportate la temeiul juridic invocat, art. 509 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ., nu pot fi primite pentru că instanța de apel s-a pronunțat în cadrul apelului asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv asupra temeiniciei și legalității hotărârii primei instanțe.

Tribunalul arată că revizuirea poate fi exercitată numai atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei pretenții exprimată prin cererea principală, incidentală sau accesorie, nu și în situația în care a omis să se pronunțe asupra unui motiv de apel.

În cauza de față nu ne aflăm în ipoteza în care instanța de apel s-a pronunțat minus petita așa cum susține revizuenta, căci așa cum rezultă din considerentele Deciziei atacate, instanța a arătat în chiar penultimul paragraf că „Obligația de restituire a bunului devine exigibilă în momentul în care se împlinește termenul de preaviz, iar contractul de locațiune încheiat în condițiile art. 1809 alin. 2 sau 3 C. civ. reprezintă titlu executoriu cu privire la această obligație….”. Așadar, nu se poate susține că nu a arătat că executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu.

Este evident că, prin expunerea de motive a cererii de revizuire, revizuenta tinde la extinderea interpretării art. 509 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. și la alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor, urmărind de fapt prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac reformarea deciziei pronunțate în apel (se arată că instanța de apel a propus o abordare diferită și parțială asupra elementelor de fapt și de drept), în sensul admiterii contestației la executare.

Ori, în cadrul revizuirii nu se poate pune problema unui control judiciar și nici nu pot fi invocate greșeli de aplicare ori de interpretare a probelor administrate în cauză, deoarece ar fi vorba despre o nouă judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ., tribunalul urmează a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către intimata P. R., instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată în condițiile în care aceasta nu a făcut în niciun fel dovada efectuării vreunor cheltuieli de judecată prin depunerea la dosarul cauzei a vreunei dovezi în acest sens.

Ori, potrivit art. 452 C. pr. civ. „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, cerințe neîndeplinite în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta . SRL,cu sediul în loc. Negrești Oaș, ., jud. Satu M., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de Avocat C. G. V., situat în loc. Satu M., ..5, . M.în contradictoriu cu intimata P. D., domiciliată în Satu M., .. 21, jud. Satu M. împotriva Deciziei civile nr. 135/., pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._ , ca inadmisibilă.

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 22.09.2015.

Red./Tehn SG jud./27.10.2015

Ex.4, - .: . SRL Satu M. și 1 ex. cu P. D.