Pretenţii. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. D. S.

Judecător R. G. M.

Grefier M. B.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă ADMINISTRATIA D. PUBLIC cu sediul în Satu M., Martirilor Deportați, nr. 25, jud. Satu M. împotriva sentinței civile nr. 4401/24.11.2014 în dosar nr._ pronunțate de Judecătoria Satu M. în contradictoriu cu intimata C. V., domiciliat în Livada, .. 9, jud. Satu M., având ca obiect pretenții.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi.

INSTANȚA

deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4401/24.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M. în contradictoriu cu pârâta C. V., având ca obiect pretenții și s-a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin nota de control și înștiințarea de plată . nr._/06.02.2013 (fila 4 dosar fond), creditoarea ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC din cadrul Consiliului Local Satu M. a pus în vedere debitorului C. V. să achite tariful de penalizare prevăzut de H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, modificat prin HCL nr. 182/29.11.2012, neachitarea acestuia în termen de 30 de zile de la data somării fiind urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea acestuia. Astfel, prin notificarea adresată debitorului, cu nr. 4628/27.05.2014 (fila 5 dosar fond), comunicată în data de 30.05.2014 (fila 6 dosar fond), s-a pus în vedere acestuia să achite suma de 120 lei, aducându-i-se la cunoștință că a încălcat prevederile Anexei 12 a H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, modificate prin H.C.L. nr. 182/29.11.2012 prin aceea că a parcat autovehiculul său în data de 06.02.2013, pe . din Satu M., fără a avea achiziționat și expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului tichet sau abonament de parcare.

Potrivit art. 37 din Regulamentul de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M. se sancționează proprietarul/utilizatorul/deținătorul autovehiculului pentru încălcarea prevederilor prezentului regulament, prin săvârșirea, în aria de aplicare a sistemului de parcare cu plată, a faptei constând în parcarea fără tichet de parcare, expus în loc vizibil în interiorul autovehiculului.

Conform art. 1349 din Legea nr. 287/2009 privind codul civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Analizând cererea formulată prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor depuse în probațiune și a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.

Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor legale în materia răspunderii civile delictuale, condițiile pentru angajarea răspunderii civile a unei persoane care se face vinovată de încălcarea unei norme care cauzează un prejudiciu, sunt existența faptei ilicite, existența prejudiciului, a vinovăției și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Dacă existența faptei rezultă din înscrisul intitulat Notă de control, potrivit căruia la data de 06.02.2013, ora 10:18 autoturismul cu număr de înmatriculare_ a fost parcat în zona de incidență a sistemului local de taxare, fără a deține în loc vizibil un tichet de parcare, vinovăția proprietarului autoturismului nu a fost stabilită.

Astfel, instanța de fond a constatat că în cuprinsul Notei de constatare nu se reține numele și datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului/deținătorului autovehiculului astfel depistat, astfel încât nu se poate stabili care dintre aceste trei persoane prevăzute de ar. 37 din regulament a săvârșit abaterea constatată.

Cum răspunderea pentru fapta proprie este personală, instanța de fond a conchis că reclamanta nu a făcut dovada vinovăției pârâtei, în sensul că, din probele administrate nu rezultă că pârâta este persoana care a parcat autovehiculul în zona de incidență a sistemului local de taxare.

D. urmare, câtă vreme una din condițiile răspunderii civile delictuale nu este îndeplinită, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei nu este întemeiată, motiv pentru care a respins-o.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța de fond a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 4401/2014 reclamantă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M.,a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterii reținute în sarcina sa de angajații ADP Satu M., potrivit notei de control . nr. 5204/06.02.2013; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la suma în cuantum de 120 lei, de la data scadenței până la recuperarea integrală a sumei datorate, conform dispozițiilor art. 1489 din Legea nr. 287/2009, republicată, privind Codul civil, coroborate cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 13/2011, republicată, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, apelanta arată că intimata pârâtă a încălcat dispozițiile art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, săvârșind abaterea reprezentată de parcarea cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe ., inclusă în aria de aplicare a sistemului de parcare cu plată din municipiul Satu M., fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului.

Ca urmare a săvârșirii abaterii menționate mai sus, agenții constatatori din cadrul instituției apelante au întocmit nota de control . nr. 5204/06.02.2013, necontestata de către pârâta.

De asemenea, instituția apelantă a emis somația nr. 4628/27.05.2014, prin intermediul căreia a solicitat intimatei pârâte achitarea contravalorii tarifului de penalizare, însă aceasta nu s-a conformat, reclamanta fiind astfel nevoită să promoveze acțiune în justiție, respectând totodată dispozițiile art. 40 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 149/2012 – „neachitarea în termen de 30 de zile calendaristice de la data somării, a tarifului de penalizare este urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea tarifului de penalizare și a cheltuielilor de urmărire a abaterii".

Apelanta susține că prima instanță, în mod eronat, i-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată motivând că „reclamanta nu a făcut dovada vinovăției pârâtei, în sensul că, din probele administrate nu rezultă că pârâta este persoana care a parcat autovehiculul (...)", nefiind astfel îndeplinită, în opinia sa, una din condițiile răspunderii civile delictuale.

Un prim aspect pe care-l învederează este acela că nota de control menționată anterior a fost comunicată intimatei pârâte prin intermediul poștei, instituția apelantă susținând că nu are nici o culpă legata de împrejurarea că pârâta a lipsit de Ia domiciliu, conform celor consemnate de către angajații poștei – „avizat lipsa domiciliu".

În al doilea rând, se arată că nota de control nr. 5204/06.02.2013 a fost afișată sub parbrizul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, instituția apelantă respectând astfel și dispozițiile art. 33 din Regulamentul de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M., emis în temeiul H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012 (Anexa 12): „În cazul depistării unui autovehicul oprit/staționat/parcat cu încălcarea prevederilor prezentului regulament agenții constatatori vor întocmi și afișa sub ștergătorul de parbriz sau pe geamul lateral actul de constatare a abaterii denumit în continuare Nota de constatare și înștiințare de plată care conține informații referitoare la instituția emitentă, locul, data și ora efectuării controlului, marca și culoarea autovehiculului, abateri constatate, numărul de înmatriculare al vehiculului, valoarea tarifului de penalizare, modalități de plată". Astfel, pârâta a intrat în posesia acesteia, fiindu-i comunicată, având posibilitatea de a o contesta în situația în care ar fi considerat că cele consemnate nu corespund realității în termenul de 5 zile calendaristice de Ia data primirii, în conformitate cu dispozițiile art. 40 din alin. 2 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 182/29.11.2012 privind completarea și modificarea HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012: „termenul de depunere a contestației este de 5 zile calendaristice de la data primirii somației și a notei de control privind constatarea abaterii (...)".

Aceste dispoziții se completează cu cele ale Legii nr. 554/2004, republicată, privind contenciosul administrativ, nota de constatare constituind act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 Iit. c din Legea nr. 554/2004, actualizata: „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (...)".

De asemenea, apelanta învederează faptul că intimatei pârâte i s-a pus în vedere să formuleze în termen legal întâmpinare, însă nu a îndeplinit acest pas procedural.

Totodată, ținând seama de faptul că intimata pârâta a achitat debitul principal în cuantum de 120 lei, conform chitanței .-ADPC nr._/17.09.2014, a cărei copie o depune în probațiune (fila 5 dosar apel), apelanta opinează că sunt incidente dispozițiile art. 2538 alin. (2) cod civil referitoare Ia recunoașterea dreptului solicitat: „constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei (...)".

Pe cale de consecința, luând în considerare argumentele expuse mai sus, rezultă că intimata pârâtă a recunoscut tacit faptul că a săvârșit abaterea reținută în sarcina sa, implicit că ea s-a aflat Ia volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în ziua și Ia ora menționata în nota de control.

Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, apelanta invocă art. 466 și urm. C.proc.civ., OUG nr. 80/2013, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 287/2009 actualizată, Legea nr. 134/2010 actualizată, HCL Satu M. nr. 182/2012, O.G. nr. 13/2001, art. 44 alin. (7) Constituția României, Legea nr. 215/2001 actualizată.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă solicită respingerea apelului declarat ca neîntemeiat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, pentru următoarele considerente:

În ciuda faptului că prin sentința apelată acțiunea reclamantei a fost respinsă în totalitate, prin apelul declarat aceasta solicită obligarea intimatei pârâte doar Ia plata dobânzii penalizatoare, achiesând în ceea ce privește capătul principal al acțiunii introductive de instanță la soluția acesteia.

Se precizează că, în mod corect a reținut prima instanță, împrejurarea că fapta constatată prin nota de control nr. 5204 din data de 6 octombrie 2013 de către angajații apelantei-reclamante nu îi poate fi imputată, în lipsă de probe, în condițiile în care din acea notă de constatare nu reiese faptul că persoana care se face vinovată de parcarea autoturismului fără a deține tichet de parcare ar fi intimata-pârâtă.

Totodată, în mod judicios, a avut în vedere prima instanță în motivarea sentinței apelate caracterul personal al răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, temei de drept al acțiunii introductive de instanță și, respectiv al pretențiilor apelantei-reclamante și că, în situația în care din nota de constatare invocată de către apelantă nu se reține numele și datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului/deținătorului autovehiculului astfel depistat, astfel încât nu se poate stabili care dintre aceste trei persoane prevăzute de art. 37 din Regulamentul de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M. a săvârșit abaterea constatată.

Nu poate fi primită apărarea apelantei potrivit căreia intimata pârâtă ar fi recunoscut tacit faptul că persoana care a utilizat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ar fi pârâta intimată, invocând prevederile art. 2.538 Cod civil, textul legal invocat neavând aplicabilitate în sensul dorit de către apelantă, ci în materia prescripției extinctive, respectiv a situațiilor în care cursul acesteia este întrerupt, una dintre situațiile prevăzute de legiuitor constând în recunoașterea dreptului care este cu totul altceva față de ceea ce dorește să susțină, fără temei, ce-i drept, apelanta.

În lumina considerentelor mai sus menționate, intimata pârâtă solicită respingerea apelului declarat, ca fiind neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

În drept, invocă prevederile legale evocate în cuprinsul întâmpinării.

Apelul nu este fondat.

Intimata pârâtă a achitat tariful de penalizare în sumă de 120 lei, plata fiind confirmată de reclamant prin însăși cererea de chemare în judecată.

Capătul de cerere privind plata dobânzii penalizatoare nu este fondat deoarece potrivit Regulamentului aprobat prin HCL nr.182/29 nov.2012, pârâtului nu-i incumbă plata de dobânzi moratorii.

Totodată, prin însuși tariful de penalizare se sancționează - prin modul de stabilire a cuantumului său - plata cu întârziere, dobânda pretinsă apărând astfel ca o dublă sancțiune.

Tariful de penalizare apare ca o veritabilă clauză penală prin care se stabilește anticipat cuantumul daunelor interese pe care autorul faptei ilicite și prejudiciabile va trebui să le plătească pentru repararea prejudiciului cauzat. Prin analogie, sancțiunea pecuniară atrasă de abaterea constatată - fiind o evaluare unilaterală printr-un act administrativ a prejudiciului creat prin neplata tichetului de parcare atrage, în parte, regimul juridic al amenzii contravenționale, ori nici în acest caz, obligația de plată nu este producătoare de dobânzi.

În consecință, instanța va respinge apelul ca nefondat, potrivit art.480 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil declarat de apelanta-reclamantă ADMINISTRAȚTIA D. PUBLIC, cu sediul în Satu M., .. 25, județul Satu M., C.I.F nr._, cont bancar nr. R041TREZ_X010034 deschis la Trezoreria Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 4401/24.11.2014 în dosar nr._ pronunțate de Judecătoria Satu M. în contradictoriu cu intimata C. V. – CNP_, domiciliată în Livada, .. 9, județul Satu M..

DEFINITIVĂ.

Pronunțată la 19 octombrie 2015, prin mijlocirea grefei instanței.

Red. G.D. S. – 22.10.2015

Tehnored_NM / 11.11.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -A.D.P. SATU M., în Satu M., .. 25, jud. Satu M.

-C. V., în Livada, .. 9, jud. Satu M.

Jud.fond: A. S.