Contestaţie la executare. Decizia nr. 555/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 13118/306/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 555/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Judecător C. H.
Grefier A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe recurent V. P. și pe intimat H. P., având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile nr.4150/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza a fost dezbătută în recurs la data de 24 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea recurentei de a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi 30 octombrie 2013.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.4150/6.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea V. P. în contradictoriu cu intimatul H. P., cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut și motivat:
Prin publicația de vânzare imobiliara din 05.11.2012, in dosar execuțional 280/2011 redactata de B. Cârja I., s - a scos la vânzare, imobilul din Sibiu, .. 35, înscris in CF 70 Sibiu top 335/7, 336/7 reprezentând spațiu comercial, compus din atelier, magazie si WC + cota .,445%, in suprafața de 30,72 mp, cu teren aferent de 15 mp., in vederea recuperării creanței intimatului creditor Harjan P..
Instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a imobilului in scopul stabilirii unei valori reale de circulație a imobilului supus executării silite, având in vedere susținerea că imobilul a fost subevaluat.
Faptul ca, in prezent, aceasta valoare ar fi mai mare, așa cum susține debitoarea contestatoare, nu este de natura sa creeze nici un prejudiciu creditorului, ci dimpotrivă, daca susținerile sunt veridice, este asigurata satisfacerea integrala a creanței sale, in considerarea căreia a fost declanșata executarea silita.
In ceea ce privește validitatea si corectitudinea raportului de evaluare in baza căruia s-a început executarea silita, s-a confirmat ca prin expertiza tehnica efectuata de către expert M. Malvina ca imobilul nu a fost subevaluat, fixându-i - se valoarea de circulație la 24.000 €.
Ca atare, instanța văzând ca expertul Malvina M. a determinat valoarea de piața a activului la_ euro sau 24.090 USD sau 80.240 lei, adică sub valoarea de la care s-a pornit executarea silita de către B. Cârja I., concluzionează ca nu poate fi anulata nici somația, nici publicația de vânzare care au luat ca punct de pornire valoarea de 24.000 €, aceasta din urmă valoare exprimând valoarea de piața corecta.
In ceea ce privește proveniența sumei si împrejurările încheierii contractului de împrumut, instanța nu este ținuta a se pronunța, judecând doar in limitele investirii si a cadrului procesual fixat, respectiv anularea formelor de executare efectuate in dosar execuțional 280/2011.
De aceea, susținerile contestatoarei potrivit cărora izvorul obligației îl reprezintă 2 angajamente de plata false sunt lipsite de relevanta raportat la obiectul dedus judecații constând in legalitatea actelor de executare silita.
Singurul motiv pertinent invocat de către contestatoare vizează evaluarea făcuta de expert in sensul ca imobilul ar fi fost subevaluat la prețul de 24.000 € conform expertizei de evaluare efectuata de expert Valceanu L., deoarece nu a ținut cont de îmbunătățirile aduse spațiului.
Expertiza tehnica efectuata de către expert Valceanu L. are forța probanta necesara, chiar daca nu a fost efectuata pe timpul procesului, raportul de evaluare având caracter judiciar atâta timp cat si faza executării silite este tot o faza a procesului, chiar daca este o etapa distincta așa cum a statuat constant CEDO, astfel încât regulile si principiile generale ale procesului civil trebuie respectate si in aceasta faza.
Instanța constata ca B. Cârja I. a procedat corect potrivit art. 500 si 411 al. 3 C.Pr. C stabilind de îndată prețul imobilului supus executării silite prin solicitarea părerii unui expert.
Raportul de evaluare potrivit căruia s-a pornit executarea silita are la baza o . metode tehnice, detaliat prezentate in conținutul sau, precum si standarde de evaluare, buletine de documentare, catalog de reevaluare, raportul fiind întocmit după ce expertul Valceanu L. s-a deplasat la imobilul si a constatat personal starea acestuia.
In consecința, văzând că formele de executare silita au fost începute cu respectarea prevederilor legale privind stabilirea prețului imobilului, prin prisma dis part 500, 411 si 509 al 3 si 4 C., se constata validitatea publicației de vânzare, in sensul stabilirii corecte a prețului de vânzare in cuantum de 24.000 euro,( fila 23 dosar). Având in vedere ca in intervalul de timp scurs intre data promovării contestației si data pronunțării sentinței, contestatoarea a efectuat alte plăti ale debitului, executorul va tine cont la deducerea acestora din creanța solicitata, împrejurare care nu este de natura a influenta validitatea actelor de executare.
In temeiul art.274 C.., reținându-se culpa procesuala, obligă contestatoarea la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat, către intimat.
Împotriva acestei hotărâri contestatoarea a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă disp.art.304 pct.5 și 9 C.pr.civ.
Totodată solicită suspendarea executării silite în condițiile art.403 alin.1 și 4 C.pr.civ.
Din motivarea recursului se reține:
1.Prin sentința recurată, instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere;
2.Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare;
3.Instanța a pronunțat hotărârea în baza unui raport de expertiză întocmit cu încălcarea principiilor generale ale procesului civil, sancțiunea fiind nulitatea expertizei.
În dezvoltarea motivelor invocate, recurenta arată că deși a fost admisă cererea de suspendare provizorie dar instanța în considerentele hotărârii nu face nicio mențiune cu privire la plata cauțiunii.
Apoi dreptul la apărare al contestatoarei se arată în continuare, a fost încălcat întrucât la dosarul cauzei a fost formulată o cerere de amânare pe motive medicale a reprezentantului ales, cerere respinsă de instanță.
Expertiza este nulă, întrucât expertul a procedat la efectuarea expertizei fără ca recurenta să aibă cunoștință de expertiza efectuată, sancțiunea fiind nulitatea iar obiecțiunile la raportul de expertiză au fost nesocotite de instanță, motiv pentru care se solicită casarea hotărârii pentru efectuarea unei noi expertize.
În fine, un ultim motiv de recurs vizează cheltuielile de judecată pe care recurenta le apreciază ca fiind exagerate.
În drept se invocă art.312,304 pct.5 și 9 C.pr.civ., art.403 alin.1 și 4 C.pr.civ., art.105(2) C.pr.civ. și art.274 C.pr.civ.
Intimatul prin înscrisul intitulat”Concluzii” solicită respingerea recursului ca fiind nefondat întrucât motivele invocate nu sunt decât mijloace de tergiversare a procesului și implicit de restituire a împrumutului acordat(concluzii f.37-39 dosar).
Analizând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate și în condițiile art.3041 C.pr.civ. tribunalul constată ca fiind nefondat recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunțată de instanța de fond s-a respins contestația la executare, motivând că formele de executare precum și publicația de vânzare sunt conforme dispozițiilor legale incidente cazului de speță.
Cererea de suspendare provizorie a executării silite a fost admisă de instanța de fond astfel că susținerile recurentei privind nepronunțarea instanței asupra acestui petit sunt străine cauzei, întrucât una din condițiile imperative pentru admisibilitatea unei cereri întemeiată pe disp.art.403(1)C.pr.civ. este plata cauțiunii conf.disp.art.403(4) C.pr.civ.
Încălcarea dreptului de apărare este în contradicție cu dispozițiile instanței care respinge cererea de amânare dar amână pronunțarea fiind astfel respectate prev.art.156(2)C.pr.civ.
Obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de recurenta-contestatoare au fost puse în discuția părților, instanța apreciind în mod corect față de concluziile expertului că nu sunt întemeiate, iar o altă probă, respectiv o contraexpertiză nu a fost solicitată de contestatoare.
În atare situație nulitatea raportului de expertiză invocată de recurentă nu are suport legal.
De altfel recurenta nu contestă existența debitului dat fiind faptul că a făcut o plată parțială, ci doar solicită amânarea executării pentru achitarea datoriei, amânare ce a fost acceptată de creditor.
Cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, au fost corect admise de instanța de fond, ținându-se cont de natura cauzei, valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat pe parcursul soluționării cauzei pentru cele 8 termene de judecată.
Pentru considerentele expuse constatând că motivele de recurs invocate de recurentă în sensul disp.art.304 pct.5 și 9 C.pr.civ. nu sunt incidente cazului de speță, în condițiile art.312(1) C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
Conform disp.art.274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat justificate prin chitanța depusă la f.36 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta V. P. împotriva sentinței civile nr.4150/2013 a Judecătoriei Sibiu pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.X.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
D. R. L. M. D. C. H. A. B.
Red.M.D.20.11.2013,Tehnored.A.B.20.11.2013,ex.2,jud.fond M.T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 289/2013. Tribunalul SIBIU | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 197/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
