Revendicare imobiliară. Decizia nr. 197/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 631/787/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 197/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător G. C.
Judecător M. D.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent C. M. și pe intimat L. I., având ca obiect revendicare imobiliară împotriva sentinței civile nr. 756 din 14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Avrig.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător C. E. G. se află în delegație, ca urmare s-a procedat la includerea în componența completului de judecată a d-nei judecător M. D. din planificarea de permanență pe luna martie 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. M. D. pentru recurenta reclamantă și intimatul pârât L. I. asistat de av. I. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta recurentei reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță în sumă de 31 lei reprezentând plata taxei judiciare de timbru, timbre judiciare de 0,30 lei, chitanță reprezentând plata onorariului de avocat, înscrisuri, declarație de martor, care se comunică reprezentantului intimatului pârât.
Reprezentantul intimatului pârât depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând plata onorariului de avocat, întâmpinare și înscrisuri care se comunică reprezentantei recurentei reclamante.
Reprezentanta recurentei reclamante arată că a luat cunoștință de întâmpinare și nu solicită termen pentru studiu. Învederează instanței că expertiza efectuată în cauză nu este în concordanță cu documentația cadastrală astfel că solicită efectuarea unei adese la expert sau efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru a se pronunța experții cu privire la aceste contradicții.
Reprezentantul intimatului pârât arată că expertiza este corect întocmită pe baza actelor și solicitărilor instanței astfel că solicită respingerea cererii formulate de recurentă.
Tribunalul, deliberând, apreciază că nu este concludentă cererea privind efectuarea adresei la expert, iar cererea pentru efectuarea unui supliment de expertiză este inadmisibilă, față și de disp. art. 305 C.p.c., motiv pentru care respinge cererea de probațiune formulată de recurenta reclamantă prin reprezentantă.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate redând oral motivele de recursul formulate în scris la dosar.
În principal, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei privind efectuarea unui supliment de expertiză în cauză care să aibă în vedere documentația cadastrală care a stat la baza intabulării terenului.
Cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Reprezentantul intimatului pârât pentru motivele arătate prin întâmpinare solicită respingerea recursului nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Arată că instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, expertizele efectuate în cauză care au concluzionat că amplasamentul parcelei 1817/8 indicată în titlul de proprietate al reclamantei nu este folosită de pârât.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 756/2012 a Judecătoriei Avrig s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtul L. I..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta C. M. este proprietara imobilului teren fânaț înscris în titlul de proprietate nr. 2134/17 emis în data de 08.12.1997 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu, tarlaua 86, . în suprafață de 6.200 mp, având următoarele vecinătăți: nord – B. G., est – F. I., sud – stufăriș, vest – drum (f. 5).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de trei experți tehnici, s-a stabilit că terenul indicat ca folosință de către cei prezenți la măsurători, respectiv mandatarul C. I. și pârâtul, nu corespunde amplasamentului parcelei nr. 1817/8 revendicată de către reclamantă prin prezenta acțiune, care este amplasată în extravilanul satului Săcădate, jud. Sibiu, limitrof intravilanului. Experții tehnici au redat amplasamentul real al parcelei nr. 1817/8, și din această planșă rezultând că pârâtul nu folosește .).
Nici din raportul de expertiză efectuat de către expertul tehnic Cosman V.-A. nu rezultă că pârâtul folosește terenul indicat de către reclamantă în acțiune.
De asemenea, din depoziția martorului B. I. nu rezultă că pârâtul folosește terenul indicat de reclamantă în cererea de chemare în judecată. Martorul M. V. a declarat că reclamanta nu a folosit niciodată terenul folosit de către pârât la care a făcut referire.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, nu rezultă că pârâtul a adus vreo atingere dreptului de proprietate al acesteia, sub toate atributele sale, dobândit asupra tarlalei 86, ., în suprafață de 6.200 mp., prin titlul de proprietate nr. 2134/17 emis în data de 08.12.1997 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. M., care a solicitat rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii sale în revendicare, cu motivarea că din documentația cadastrală întocmită la întabularea în CF a terenului în cauză rezultă faptul că individualizarea terenului în expertizele efectuate la instanța de fond au fost făcute greșit, denaturând poziția corectă a terenului și procedând la o individualizare parcelară greșită. Din documentația cadastrală rezultă că terenul revendicat de ea este cel folosit și în prezent de către pârâtul L. I..
Prin întâmpinare intimatul L. I. a solicitat respingerea recursului cu motivarea că argumentarea instanței s-a bazat în mod obiectiv pe expertiza tehnică topografică, în care s-a concluzionat că amplasamentul real al parcelei nr. 1817/8 indicată în titlul de proprietate al reclamantei, nu este folosit de pârât.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Instanța de fond a reținut corect că din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv expertize topografice și declarații de martori, a rezultat că pârâtul nu folosește terenul cu nr. cad. 1817/8 înscris în titlul de proprietate al reclamantei. La întocmirea expertizei topografice de către primul expert, acesta nu a fost în măsură să dea un răspuns concret, susținând că nu poate identifica terenul înscris în titlul de proprietate al reclamantei. El afirmă că nu a găsit planurile parcelare și schițele de punere în posesie. Expertiza efectuată de trei experți a avut în vedere suprapunerea dintre planul parcelar întocmit inițial la punerea în posesie cu planul întocmit la solicitarea Primăriei Avrig în vederea repunerii în posesie. Experții au concluzionat că terenul indicat ca fiind folosit de pârât nu corespunde amplasamentului parcelei 1817/8 indicată în acțiune.
Așa cum am arătat, cei trei experți au avut în vedere și planul cadastral de care vorbește recurenta, iar diferența între acesta și cel folosit de primărie la repunerea în posesie este foarte mică. Oricum, în niciuna din situații pârâtul nu folosește ./8, care, după cum se observă din planșele anexă la expertiză, se află la distanță de cea folosită de pârâtul L.. În consecință, față de probele administrate în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile unei acțiuni în revendicare, prev. de art. 480 c.civ.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art. 312 c.pr.civ. va respinge recursul și o va menține. Potrivit art. 274 c.pr.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta C. M. împotriva sentinței civile nr. 756/2012 a Judecătoriei Avrig pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.03.2013.
Președinte, D. T. L. | Judecător, G. C. | Judecător, M. D. |
Grefier, S. E. |
red.Gh.C.11.04.2013
j.f.M.I.M.
tehn.S.E.11.04.2013
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 555/2013. Tribunalul SIBIU | Partaj judiciar. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
