Pretenţii. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 299/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 299/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător C. H.
Judecător D. R. L.
Grefier O. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent D. I. și pe intimata S.C. A. Ț. ASIGURĂRI SA, intimata S.(fostă N.) E., având ca obiect pretenții împotriva sentinței civile nr. 1717/2015 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent avocat P. C., pentru intianta S.C. A. Ț. Asigurări SA se prezintă consilier juridic M. Souca.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului, avocat P. C. depune la dosar delegație de substituire și învederează instanței faptul că în opinia sa doi dintre mebrii completului s-au pronunțat cu privire la această cauză, prin semnarea deciziei de la fila 21 dosar nr._, solicită instanței ca în măsura în care consideră că acesta constituie un motiv de abținere să procedeze în consecință.
Instanța consideră că nu se impune formularea unei cereri de abținere, având în vedere faptul că membrii completului de judecată nu s-au pronunțat asupra fondului cauzei. Învederează apărătorului recurentului faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de recuzare, în situația în care consideră că se impune formularea unei astfel de cereri.
Apărătorul recurentului, avocat P. C. precizează că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare. Declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei S.C. A. Ț. Asigurări SA, consilier juridic M. Souca declară că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și față de actele existente la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului, avocat P. C. solicită instanței admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1717/2015 și pe cale de consecință să dispună modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere începând cu data de 20.10.2009, raportat la dispozițiile art. 37 din Ordinul CSA nr. 20/2008.
Învederează instanței faptul că, în opinia sa, instanța de fond în mod nefondat nu a acordat penalitățile de întârziere la 90 de zile de la producerea accidentului și a înlăturat în mod eronat disp. art. 36 din Ordinul CSA nr. 20/2008. Învederează instanței că din probele administrate în cauză rezultă faptul că imediat după producerea accidentului a fost efectuată la cererea intimatei pârâte o expertiză extrajudiciară care a constatat faptul că accidentul s-a produs în conformitate cu cele consemnate de conducătorii auto. Solicită instanță să aibă în vedere, la soluționarea cauzei, disp. art. 37 din Ordinul CSA nr. 20/2008. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul intimatei S.C. A. Ț. Asigurări SA, consilier juridic M. Souca solicită instanței respingerea recursului delcarat de apelantul D. I.. Apreciză că hotărârea instanței de fond este una temeinică. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că sumele accesorii pot fi acordate în raport de momentul în care se naște obligația de a plăti despăgubirea de către asigurator. Arată că în cauză au fost efectuate 3 expertize care au avut concluzii diferite, primele două expertize consemnând faptul că accidentul nu s-a produs în împrejurările declarate de reclamant, iar accidentul nu a fost unul real. Arată că prin cea de-a treia expertiză se formulează un alt punc de vedere, motiv pentru care, în opinia sa, sunt aplicabile disp. art. 45 din Ordinul CSA nr. 20/2008 care prevede că în situația în care sunt necesare lămuriri pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii accidentului, precum și pentru stabilirea persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului, despăgubirile se acordă prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la raportul de expertiză extrajudiciară, însușit de intimată, precizează că expertul a rețiunt culpa reclamantului pentru producerea accidentului. Consideră că termenul de plată are caracter accesoriu și se raportează la momentul pronunțării hotărârii de către instanță, respectiv la momentul la care s-a născut obligația principală de plată a despăgubirilor. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1717/2015 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în parte acțiunea reclamantului D. I. în contradictoriu cu pârâta . S.A.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 15.000 lei despăgubiri și penalități de întârziere de 0,1% pe zi de la data rămânerii definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului și la cheltuieli de judecată de 9443 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că: în constatarea amiabilă de accident din data de 20.07.2009, semnată de reclamant și de intervenientă (fila 4), s-a menționat că, la data de 20.07.2009, intervenienta N. E. a condus autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_, pe . Sibiu, a efectuat manevra de schimbare a benzii de circulație de pe banda a doua pe banda întâi fără să se asigure și a intrat în coliziune cu autoturismul Citroen Xsara, nr. de înmatriculare_, care circula pe banda întâi în aceeași direcție.
Aspectele menționate în constatarea amiabilă de accident sunt susținute de răspunsul la interogatoriul luat intervenientei, aflat la fila 144 din dosar.
La data de 20.07.2009, s-a deschis de către pârâtă dosarul de daune CC757776, în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto nr._/21.07.2008, dosar care a fost respins de la plată, în urma efectuării unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară, deoarece avariile celor două autoturisme implicate în evenimentul din data de 20.07.2009, nu coincid cu dinamica producerii accidentului-fila 56 din dosar.
Pentru stabilirea complementaritatii daunelor, instantele, in doua cicluri procesuale au efectuat mai multe expertize, valoarea lor probatorie putand fi diferentiata.
Concluzia expertilor D. P. si O. I., in cadrul expertizei cu doi experti efectuata dupa rejudecarea in fond dupa casare va fi insusita de instanta avand in vedere ca schimbarea de abordare a materialului probator pus la dispozitie, duce la concluzii certe asupra circumstantelor accidentului si inlatura astfel caracterul de probabilitate al lucrarii efectuate anterior.
Astfel s-a elucidat pe deplin de catre cei doi experti judiciari in lucrarea efectuata (f. 72-92) ca avarierea autoturismului Citroen condus de D. I. este rezultatul impactului cu autoturismul VW condus de intervenienta S., deci exista complementaritate intre avariile produse de cele doua autoturisme, clarificandu-se si aspectele pe care parata le-a considerat neconcordante, respectiv deformatia lonjeronului.
Concluziile finale ale expertiilor auto D. si O. concorda si cu opiniile exprimate de expert D. V., in expertiza extrajudiciara la data de 02.11.2009, ocazie cu care a efectuat fotografii si masuratori ale autoturismului Citroen, in starea nereparat, la service.
F. de imprejurarea dovedita a ridicarii autoturismului avariat marca Citroen, de la locul accidentului cu platforma, nu se poate concluziona ca partile ar fi facut un acord simulatoriu si ar fi fraudat intersele asiguratorului pârât.
Este nerelevant a stabili dinamica accidentului in alta varianta decat cea descrisa de parti si a arata ca doar elementul vitezei, determinat de expert D. la 64 km/h indica neveridicitatea declaratiilor partilor.
Însusi expertul M. N., cu a carei concluzie pârâta a fost de acord a aratat in primul ciclu procesual a evidentiat trei elemente importanta care duc la ideea ca evenimentul rutier este corect descris in constatarea amiabila si ca pentru stabilirea cauzelor nu este concludenta determinarea vitezei: ca cercetarea s-a efectuat de organele abilitate la locul producerii accidentului, ca exista insuficiente elemente tehnice necesare analizarii cinematicii accidentului rutier, al carui mecanism de producere se poate stabili doar prin prisma avariilor celor doua autovehicule si ca faptele descrise sunt real posibile, inregistrându-se astfel o coliziune frontala de tip fata/spate.
Probabilitatea indicata de expert M. ca evenimentul rutier sa fi produs conform descrierii părtilor, arata ca neexistând o excludere ferma din punct de vedere tehnic, nu se poate concluziona ca nu exista complementaritate si ca accidentul rutier nu este real.
Or nefiind materializate urme de frânare sau alte fragmente dislocate fiindca elementele cinetice ale evenimentului sunt sumare, nici expertii desemnati in al doilea ciclu procesual nu pot stabili vitezele de deplasere in scopul deplasarii vinovatiei de la intervenienta inspre reclamant.
Expertii D. si O. argumenteaza corect ca nu pot sa-si insuseasca un calcul al vitezei stabilit arbitrar de expert D., in lucrarea extrajudiciara, in conditiile in care nu stabileste dinamica producerii accidentului
In conditiile in care prima expertiza a fost efectuata de expert D., cei doi experti numiti pentru a efectua contraexpertiza, O. si D., nu se limiteaza a copia raportul celui dintai, ci beneficiind de probe recoltate in faza de dinaintea repararii, interpreteaza si argumenteaza stiintific fotografiile dar in acelasi ttimp isi fundamenteaza concluzia prin documentarea la reprezentanta VW unde s-a reparat autoturismul, examinarea constructiei partii din spate a autoturismului din zona capetelor lonjeroanelor (f. 111).
Mai mult, expertii D. si O. au raspuns pe calea unui supliment de expertiza si au aratat ca momentul aparitiei starii de pericol a fost momentul cand conducatoarea auto Volkswagen a efectuat manevra de trecere de pe o banda pe cealalta fara o prealabila asigurare si semnalizare intrând intempestiv in câmpul de siguranta al conducatorului auto Citroen care nu a dispus de timpul necesar pentru evitarea impactului.
Expertiza si suplimentul contrazic opinia pârâtei potrivit careia avarierea celor doua autoturisme nu s-a produs in imprejurările declarte de conducatorii auto.
In consecinta, existând indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, pârâta in calitate de asigurator este tinuta a despăgubi reclamantul cu contravaloarea reparatiilor efectuate in cuantum de_ lei, calculata de experti, conform art 45 pct 3 din Ordinul CSA 20/2008.
Referitor la capătul de cerere privind penalitătile de intârziere de 0,1% instanta a constatat ca momentul acordarii acestora este incepând cu data rămânerii definitive a hotărârii si pâna la plata efectiva a debitului, conform art 66 din Ordinul CSA.
Potrivit art 274 cpc s-a obligat pârâta la plata sumei de 9443 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Împotriva sentinței a declarat în termen recurs, reclamantul D. I. care a solicitat modificarea sentinței și obligarea pârâtei la penalități de întârziere din 20.10.2009 data producerii accidentului conform art. 37 Ordinului CSA 20/2008.
Recurentul a invocat nelegalitatea sentinței arătând că instanța de fond nefondat nu a acordat penalitățile de întârziere la 90 de zile de la producerea accidentului, deoarece asiguratorul a refuzat plata despăgubirilor, deși efectuase și o expertiză de specialitate.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă coroborat cu art. 37 Ordin CSA 20/2008.
Intimata . S.A prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, deoarece conform art. 66 ordin CSA despăgubirile s-au stabilit prin hotărâre judecătorească.
Analizând recursul în limita motivului invocat cât și din oficiu instanța l-a găsit fondat pentru următoarele considerente:
Faptic accidentul dintre recurentul D. I. și Neghina E. s-a produs în 20.07.2009 când s-a încheiat constatarea amiabilă de accident.
La aceeași dată s-a deschis și dosarul de daună CC_ în baza poliției de asigurare de răspundere civilă nr._/21.07.2008 care a fost respinsă de la plată.
Instanța de fond a acordat penalități de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii conform art. 66 Ordin CSA 20/2008.
În speță, însă erau aplicabile prevederile art. 36, 37 Ordin CSA 20/2008 care statuau că „asiguratorul RCA era obligat să desfășoare investigația privind producerea accidentului în cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat.
Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut de art. 36, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurator, se aplică o penalizare de 0,1% calculată pentru fiecare zi de întârziere”.
Intimata a notificat recurentului refuzul de plată, însă acesta a fost nejustificat în urma litigiului rezultând fără dubiu accidentul rutier.
Ca atare, instanța de fond a încălcat prevederile Ordinului CSA nr. 20/2008 art. 36, 37 sens în care devin aplicabile prevederile art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care se va modifica în parte sentința și va fi obligată pârâta la penalități de întârziere de 0,1% pe zi de la data de 20.10.2009 (3 luni de la data producerii accidentului) și până la plata debitului.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, deoarece s-a indicat că vor fi solicitate pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul D. I. împotriva sentinței civile nr. 1717/2015 a Judecătoriei Sibiu, pe care o modifică în parte în sensul că data de la care se datorează penalitățile de întârziere este data de 20.10.2009 și nu data rămânerii definitive a hotărârii așa cum a reținut instanța de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2015.
Președinte, M. D. | Judecător, C. H. | Judecător, D. R. L. |
Grefier, O. C. |
Red. D.R.L/ 07.12.2015
Tehn. O.C/ 07.12.2015
6ex./4 .
Jud Fond. M. T.
| ← Evacuare. Decizia nr. 877/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 903/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
