Contestaţie la executare. Decizia nr. 740/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 740/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 740/2015
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DRDP B. și pe intimata W. A. M. (N. P.), având ca obiect contestație la executare apel împotriva sentinței civile numărul 1922/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei, prin registratura instanței, s-a depus din partea intimatei întâmpinare, de asemenea, ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța față de actele dosarului și constatând că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, găsește cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.1922/7.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea W. A. M., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., și în consecință:
S-a anulat încheierea civilă nr. 9792/CC/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._/306/2014 și actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 1658/2014 al B. M. V..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cadrul dosarului de executare nr. 1658/2014 al Biroului Executorului judecătoresc M. V., s-a început executarea silită împotriva contestatoarei la cererea intimatei, pentru recuperarea creanței de 28 euro tarif de despăgubire și a cheltuielilor de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de proces–verbal de constatare a contravenției . nr._/24.10.2011. (filele 53, 54, 56 )
La cererea executorului judecătoresc instanța de executare a încuviințat executarea silită în temeiul art. 665 Cpr.civ. în forma în vigoare la acea dată, prin încheierea civilă nr. 9792/CC/13.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._/306/2014. (fila 64)
După emiterea încheierii nr. 1658/3.11.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în sumă de 523,18 lei, executorul judecătoresc a emis o somație, adrese de înființare a popririi și înștiințări către debitoare privind începerea executării silite și poprirea înființată asupra conturilor acesteia. (filele 66-136)
Din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție . nr._/24.10.2011 de către intimată, anterior formulării cererii de executare silită, rezultă că s-a procedat direct la afișarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției la domiciliul contestatoarei, neefectuându-se nicio formalitate de comunicare prin poștă a acestui act, cu aviz de primire, motiv pentru care se constată că acesta nu a fost comunicat potrivit dispozițiilor OG nr. 2/2001. (fila 55)
Comunicarea actului de sancționare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor imperative deoarece potrivit dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001 comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la sediul contravenientului, astfel că, în speță, procesul verbal nu a fost comunicat petentei în conformitate cu dispozițiile legale amintite nici în prezent.
Prin Decizia 10/2013 ICCJ a decis admiterea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În aceste condiții, contravenienta contestatoare nu a putut formula plângere împotriva procesului verbal de contravenție în termen de în 15 zile de la comunicare, conform art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, iar potrivit art. 37 din OG 2/2001 procesul verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, (....) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, s-a reținut că la data de 2.10.2014 când s-a înregistrat cererea de executare silită la B. M. V., procesul verbal de contravenție nu era titlu executoriu, iar potrivit art. 632 Cpr.civ., în forma în vigoare la data de 2.10.2014, anterior modificărilor aduse prin Legea 138/2014, (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Or, față de prevederile art. 665 alin. 1 și 5 Cpr.civ. în forma în vigoare la data de 2.10.2014, instanța de executare a pronunțat încheierea civilă nr. 9792/CC/13.10.2014 de încuviințare a executării silite în lipsa unui titlu executoriu, astfel că în baza art. 711 alin. 3 Cpr.civ, s-a admis cererea contestatoarei și s-a anulat această încheiere ca fiind dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Față de cele reținute mai sus, întrucât la data înregistrării cererii de executare silită nu exista un titlu executoriu în speță, în baza art. 711 Cpr.civ., cu aplicarea art. 632 Cpr.civ., s-a admis și în rest contestația la executare și s-a dispus anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosar execuțional nr. 1658/2014 al Biroului Executorului judecătoresc M. V. ca fiind nelegale.
În acest context instanța a găsit că nu mai este necesară analiza aplicabilității în cauză a prevederilor art. II din Legea 144/2012.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatei al plata cheltuielilor de judecată, aceasta s-a respins în temeiul art. 453 Cpr.civ., întrucât deși intimata s-a aflat în culpă procesuală, contestatoarea nu a prezentat dovezi privind efectuarea de astfel de cheltuieli cu excepția taxei judiciare de timbru de 50,05 lei, iar aceasta se va restitui în condițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, la cererea contestatoarei, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata solicitând modificarea ei, în sensul menținerii sancțiunilor prevăzute în procesul-verbal de contravenție și obligarea contravenientului la plata debitelor înscrise în cererea de executare nr.86/m/5128/2014.09.09.
4. În motivarea în fapt a apelului s-a arătat că debitoarea a fost notificată anterior demarării procedurilor de executare silită, astfel la data de 28.10.2011 un agent al apelantei, s-a deplasat la domiciliul acestuia și a afișat înscrisul în condiții legale și în prezența unui martor, întocmind despre aceasta, proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare aplicând așadar dispozițiile art.27 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, ulterior, a fost înștiințată încă o dată contravenienta prin adresa nr.86/m/8635/2013.09.12, somație ridicată sub semnătură proprie de către aceasta.
Cât privește aprecierea instanței ca modalitate de comunicare e’ a procesului-verbal de constatare a contravenției prin afițare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire, consideră că legea nu face referire la aplicarea primordială a vreuneia dintre cele două metode de comunicare.
Dispozițiile art. 27 teza I din O.G. nr.2/2001: „ comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului ….”.
Lasă creditorului dreptul de opțiune și de a uzita de metoda de comunicare pe care o consideră mai eficientă, astfel că procedura de comunicare prin afișare a procesului-verbal de constatarea contravenției nu este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire și nici irelevantă, ci este una perfect legală.
O opinie contrară ar duce atingere justului echilibru necesar a fi asigurat între interesele contrare din cadrul procedurii contravenționale, într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancționate contravențional, de a i se comunica actul prin care s-a dispus această măsură, la unul pur formal ( în varianta considerării celor două modalități de comunicare ca fiind alternative), p de o parte, șic are, în același timp, să nu greveze obligația autorității cu o sarcină imposibil de realizat, ce ar depinde în exclusivitate de voința persoanei sancționate, de a se prevala într-un mod abuziv de dreptul respectiv, pe de altă parte, conform considerentelor deciziei nr.10/2013 a Înaltei Curți.
În ceea ce privește dispozițiile Legii 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, cu precădere art. II „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”, subliniază că articolul mai sus citat face referirea deloc ambiguă la anularea proceselor verbale aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012. Faptul că A. M. W. (P.) nu a contestat în instanță procesele verbale de constatare a contravenției în termenul legal de 15 zile, atrage dispozițiile O.G. 15/2002, contravenientul fiind așadar decăzut din termen la momentul actual.
Se aduce în discuție principiul neretroactivății, art. 15 alin. 2 din Constituția României ce prevede că – legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile”, asigurând totodată stabilirea drepturilor legale câștigate. În cazul de față, contravenția săvârșită de A. M. W. (P.) nu intră în sfera penalului astfel că nu poate fi adus în discuție acest principiu cu atât mai mult cu cât reglementările legii noi sunt exprese.
Conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31.[…], constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate astfel că a fost întocmită și înaintată către B. M. V., cererea de executare nr. 86/m/5128/2014.09.09. în vederea recuperării debitului.
5. În drept au fost invocate dispozițiile art.466, 665 alin.6 Cod procedură civilă.
6. Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea, în esență că în cauză comunicarea procesului-verbal contravenție s-a făcut cu nerespectat dispozițiilor legale.
7. Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat pentru considerentele ce urmează :
Apelanta nu contestă faptul că a procedat în mod direct comunicarea către contestator a procesului-verbal de contravenție prin afișare, ci, invocând prevederile art.27 din O.G.2/2001, arată că ambele metode de comunicare pot fi folosite ca alternative.
Deși invocă și dispozițiile Deciziei nr.10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, această interpretare vine în contradicție cu prevederile deciziei menționate, potrivit cu care „ modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire”.
Așa fiind, în mod corect s-a conchis de către prima instanță că, necomunicat fiind cu respectarea prevederilor legale, procesul-verbal de contravenție nu a devenit titlu executoriu, așa încât se justifică anularea încheierii civile nr. 9792/CC/13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Nu se pot accepta susținerile petentei în sensul că întrucât contestatoarea nu a atacat procesul-verbal de contravenție în termenul legal de 15 zile, este acum decăzută din termen, acesteia necomunicându-i-se procesul-verbal de contravenție cu respectarea prevederilor legale.
Apelanta invocă dispozițiile art. 37 din OG 2/2001 potrivit cu care procesul-verbal de contravenție este titlu executoriu fără altă modalitate, dar textul face trimitere la actul neatacat ceea ce presupune anterior să fi fost și comunicat.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul respinge ca nefundat apelul declarat și va păstra ca legală și întemeiată și sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de către apelanta compania Națională de autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin D.R.D.P. B. împotriva sentinței civile nr.1922 din 7.04.2015 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2015.
Președinte, V. C. D. | Judecător, S. R. | |
Grefier, E. G. |
Red.VD/7.12.2015
Tehn.EG/18.12.2015
Ex. 4
Jud.fond. A.L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 882/2015. Tribunalul SIBIU | Evacuare. Decizia nr. 877/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
