Contestaţie la executare. Decizia nr. 311/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 311/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 311/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Judecător D. R. L.
Grefier A. F. A.
Pe rol fiind amânarea de pronunțare a cauzei civile privind pe recurent B. I., recurent B. S. S. și pe intimat S. F. MUNICIPAL MEDIAȘ, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 617/2015 a Judecătoriei Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 617/2015 Judecătoria Mediaș a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii B. I. și B. S. S. ambii cu dom. în Mediaș, ., ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUIBLICE Mediaș, în prezent, ANAF B. - A.J.F.B Sibiu - S. F. Mediaș, cu sediul în Mediaș, . nr.3, județul Sibiu și în consecință a anulat în parte titlul executoriu nr._/19.10.2012 și somația nr. 32/_ /_ emise de intimată în dosarul execuțional B 433/19.10.2012 cu privire la suma de 38.516 lei cu accesorii aferente, menținând actele de executare emise pentru restul debitului.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 08.11.2012 sub nr. dosar_, contestatorii B. I. și B. SIMONBA S. domiciliați în Mediaș . ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MEDIAȘ a solicitat următoarele:
- suspendarea actelor de executare silită din cadrul dosarului execuțional B 433/2012, până la soluționarea prezentei contestații
- anularea titlului executoriu nr._/19.10.2012 emis de intimată și a somației nr. 32/_ /_
- cheltuieli de judecată
În susținerea cererii se arată că în intervalul 01.01._12 contestatorii au făcut obiectul unei inspecții fiscale ca urmare a înstrăinării unui număr de 11 imobile proprietate personală.
S-a emis astfel raportul de inspecție fiscală nr._/24.08.2012 întocmit de intimată și decizia de impunere nr._/24.08.2012 și obligarea contestatorilor la plata sumei de 230.512 lei, a majorărilor de întârziere de 101.570 lei și penalități în sumă de_ lei stabilindu-se că aceștia au realizat n venit de_ lei.
Susțin contestatorii că nu aveau obligația achitării TVA- ului ei fiind persoane fizice iar imobilele vândute au fost construite în regim propriu și astfel nu datorează TVA.
În drept sunt invocate prevederile art. 172/173 din OUG 92/2003, art. 127 cp fiscală, art. 205/209 c.p.f.
La cerere s-au anexat: titlu executoriu, somație, comunicarea actelor de executare, încheierile nr._-_,_,_,_, /10.10.2012 de înscriere a ipotecii legale asupra imobilului proprietatea contestatorilor, contestație la decizia de impunere nr. 8427/11.07.2012 înregistrată la intimată, raport inspecție fiscală, decizia de impunere nr. 8427/2012, dispoziție privind măsurile fiscale nr. 8428/11.07.2012,proces verbal,decizia de impunere nr._/24.08.2012, raport inspecție fiscală din 10.07.2012, aviz inspecție fiscală, practică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată intimata solicită respingerea cererii față de împrejurarea că titlul executoriu și somația sunt legal întocmite și comunicate debitorilor.
Deciziile de impunere emise conțin obligații fiscale pentru plata TVA în sumă de_ lei iar termenul de plată a expirat la data de 05.10.2012 pentru debitul de 230.512 lei și respectiv 20.08.2012 pentru debitul de_ reprezentând accesorii.
În drept sunt invocate prevederile art. 148 din OG 92/2003.
La întâmpinare s-au anexat: procese verbale de sechestru asigurător pentru imobile, copii acte din dosarul execuțional nr. B 433/32/_ /_ din 22.08.2012.
Prin încheierea civilă din 04.12.2012 Judecătoria Mediaș a suspendat formele de executare silită provizoriu până la soluționarea prezentei contestații.
La data de 14.01.2013 în cadrul ședinței de judecată contestatorii depun o precizare a contestației prin care reiterează contestația la executare formulată inițial.
Prin încheierea civilă din 21.10.2013 instanța a suspendat soluționarea prezentei contestații până la soluționarea de către Tribunalul Sibiu a dosarului civil nr._ având ca obiect anularea decizie de impunere nr._/24.08.2012.
În baza cererii formulate de contestator la data de 09.02.2014 și a soluționării dosarului civil nr._ de către Tribunalul Sibiu instanța a dispus repunerea dosarului pe rol și continuarea judecății.
La reluarea judecății, instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 553/CA din 07.03.2014 Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ a respins excepția lipsei procedurii prealabile privind decizia de impunere nr._/24.08.2012 și a deciziei de îndreptare a erorilor materiale din 31.08.2012 emise de DGFP Sibiu AIF și invocată de DGFP B. și a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de contestatori, anulând decizia nr. 212/28.09.2012, deciziile de impunere nr. 8427/11.07.2012 și_/24.08.2012.
Curtea de Apel A. I. prin decizia nr. 7078/2014 din 13.10.2014 a admis excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la raportul de inspecție fiscală nr._/24.08.2012 și a deciziei de impunere nr._/24.08.2012.
A admis în parte acțiunea contestatorilor și a anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 212/28.09.2012, a raportului de inspecție fiscală nr. 8426/11.07.2012 și a deciziei de impunere nr. 8427/11.07.2012 numai cu privire la suma de_ lei din totalul debitului de_ lei, contestat de contestatori și în prezenta cerere.
Hotărârea este irevocabilă.
La data de 16.02.2015 contestatorii au înregistrat în cadrul acestui dosar o ,, completare la contestație,, prin care solicită instanței anularea deciziei nr. 7669/27.01.2015 privind compensarea obiectivelor fiscale, a deciziei nr. 7674/27.01.2015 de restituire a unor sume de la bugetul de stat.
Susțin contestatorii că intimata DRFP B. ANAF, S. F. Mediaș a emis decizia nr. 7669 prin care a procedat la compensarea sumelor care trebuiau restituite contestatorului în baza sentinței civile nr. 1831/2013 a Tribunalului Sibiu și Decizia nr._/2013 a Curții Apel A. I. cu sumele datorate de contestator conform titlului executoriu emis.
Contestatorul a anexat hotărârile judecătorești reprezentând titluri executorii și decizia de compensare.
Prin încheierea civilă din ședința publică din 23.03.2015 instanța a disjuns completarea la contestația la executare formulată de contestatori a format un nou dosar și a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Mediaș.
Analizând prezenta contestație la executare instanța a apreciat-o parțial întemeiată pentru următoarele:
Susținerea contestatorilor cu privire la nedatorarea TVA-ului pentru veniturile realizate din vânzarea celor 11 proprietăți imobiliare, în calitatea lor de persoane fizice a fost parțial întemeiată pentru suma de 38.516 lei din totalul debitului de_ lei așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 7078/2014 din 13.10.2014 a Curții de Apel A. I..
Instanța a reținut că prin decizia nr. 8427/11.07.2012 și raportul de inspecție fiscal nr. 8426/11.07.2012 s-a stabilit în sarcina contestatorilor TVA și accesorii TVA în sumă de_ lei din care suma de_ lei debit principal și_ lei accesorii.
Prin decontul lunii iunie 2012 contestatorul a inclus la TVA deductibil o parte din TVA- ul stabilit suplimentar prin decizia de impunere sus menționată însă raportul de inspecție fiscală nr._/24.08.2012 și decizia de impunere nr._/24.08.2012 a stabilit un TVA de rambursat de_ lei.
Prin decizia de soluționare a contestației nr. 212/28.09.2012 s-a soluționat contestația pentru prima decizie de impunere de 366.299 lei.
Curtea de Apel A. I. prin decizia nr. 7078/2014 din 13.10.2014 a admis excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la raportul de inspecție fiscală nr._/24.08.2012 și a deciziei de impunere nr._/24.08.2012.
A admis în parte acțiunea contestatorilor și a anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 212/28.09.2012, a raportului de inspecție fiscală nr. 8426/11.07.2012 și a deciziei de impunere nr. 8427/11.07.2012 numai cu privire la suma de_ lei din totalul debitului de_ lei, contestat de contestatori și în prezenta cerere.
În această situație intimata a corectat în fișa rol prin referatul nr._/16.03.2015 debitul datorat de contestatori și reprezentând TVA de rambursat de_ lei din totalul de_ lei din care s-a scăzut suma de_ lei nedatorată.
Pe cale de consecință instanța a admis în parte contestația formulată și a anulat în parte titlul executoriu nr._/19.10.2012 și somația nr. 32/_ /_ emise de intimată în dosarul execuțional B 433/19.10.2012 cu privire la suma de 38.516 lei cu accesorii aferente, menținând actele de executare emise pentru restul debitului, neexistând motive întemeiată de anulare a titlului executoriu în totalitate .
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs (calea de atac a fost indicată greșit de instanța de fond și calificată recurs de către tribunal față de data începerii executării silite) contestatorii B. I. și B. S. S. solicitând, în principal, casarea totală a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, se solicită reținerea cauzei spre rejudecare în fond, însă numai cu privire la nelegalitatea titlului executoriu_ din 2012 și a somației 32 din 2012, acte asupra cărora s-a pronunțat instanța de fond, celelalte neputând fi analizate direct în apel.
Motivele de recurs invocate sunt următoarele:
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra precizării de contestație de la fila 206 dosar depusă pentru termenul din 27.05.2013 prin care s-a solicitat expres anularea somației nr._ din 22.04.2013 și a titlului executoriu_ din aceeași dată emise în dosarul execuțional B433, ceea ce echivalează cu minus petita și impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție;
- instanța de fond a lăsat nesoluționat fondul cauzei întrucât nu s-a preocupat de analiza legalității celor două acte de executare anulate în parte sub aspectul cerințelor de fond și formă pentru că în cauză se putea face atât contestație la titlu (care are caracter nejurisdicțional) dar și o contestație la executare propriu-zisă;
- sentința apelată este nemotivată pentru că se limitează la anularea actelor de executare în limita sumei de_ lei, fără să verifice dacă suma cu care a fost diminuată creanța a fost stabilită prin actele administrative a căror anulare parțială s-a impus și nu a verificat de unde provine această sumă. Aceste prime motive de apel atrag, în opinia apelantei, desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare;
- în mod greșit prima instanță a anulat doar în parte actele de executare, respectiv titlul executoriu_ din 2012 și a somația 32 din 2012, neobservând că a intervenit modificarea titlului de creanță fiscală, iar intimata nu a emis un nou titlu executoriu și alte acte de executare pentru suma modificată conform art.141 alin.3 Cod proc.fiscală care prevede că modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător. În același sens se invocă și art.47 din O.G. nr.92 din 2003 care prevede că anularea unui act administrativ fiscal atrage și anularea actelor administrativ fiscale subsecvente. Întrucât modificarea titlului de creanță nu se reflectă în titlul executoriu, se impunea anularea executării în totalitate;
- sentința este nelegală întrucât instanța de fond nu a observat că titlul executoriu nu a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la modificarea titlului de creanță, deci executarea silită nu poate fi efectuată, iar actele de executare sunt anulabile;
- instanța de fond nu a observat că somația nr.32 din 2012 este nelegală, fiind un act subsecvent titlului executoriu a cărui legalitate a fost anterior criticată, dar și pentru că somația nu respectă obligația indicării numărului dosarului de executare și nici suma de la care începe executarea silită potrivit art.145 alin.2 Cod proc.fiscală.
În drept se invocă art.466 și urm. Cod proc.civ.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat pentru că formele de executare sunt legale. Intimata arată că în cauză sunt nereale susținerile referitoare la posibilitatea formulării unei contestații la titlu, decizia de impunere putând fi atacată doar prin acțiune în contencios administrativ, acțiune care a fost formulată și parțial admisă, fapt pentru care instanța de fond a admis doar în parte contestația la executare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că recursul este parțial întemeiat și va fi admis în limitele și pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Dintre toate motivele de recurs invocate, singurul pe care instanța de recurs l-a găsit întemeiat și pentru care a admis calea de atac este acela că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra precizării de contestație de la fila 206 dosar depusă pentru termenul din 27.05.2013 prin care s-a solicitat expres anularea somației nr._ din 22.04.2013 și a titlului executoriu_ din aceeași dată emise în dosarul execuțional B433.
Astfel, la fila indicată din dosarul de fond există o notă depusă de contestatoare prin care se arată că, deși executarea a fost suspendată de către instanță, organul de executare a emis o nouă somație în același dosar, respectiv B 433 unde a emis titlul executoriu nr._ și somația nr._ și înțelege să solicite și anularea acestor acte.
Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestor acte de executare atacate de recurentă, acte emise în timpul procesului de față, ceea ce echivalează, numai referitor la aceste acte, cu o nesoluționare a fondului cauzei și necesită casarea sentinței sub acest aspect și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Toate celelalte motive de recurs sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca neîntemeiate, urmând ca toate dispozițiile instanței de fond să fie menținute. Rejudecarea dispusă de instanță va avea ca obiect doar actele atacate prin precizarea de la fila 206 dosar, respectiv titlul executoriu nr._ și somația nr._ emise de intimată în dosarul execuțional B 433.
În ceea ce privește actele analizate de instanța de fond, aceasta a pronunțat o soluție legală.
Împotriva recurenților contestatori s-a început executarea silită în baza deciziilor de impunere emise în sarcina lor și care conțin obligații fiscale pentru plata TVA în sumă de_ lei, compus din debitul de 230.512 lei și respectiv_ lei reprezentând accesorii.
Contestatorii au atacat decizia de impunere în dosarul civil nr._ al Tribunalului Sibiu care a avut ca obiect anularea decizie de impunere nr._/24.08.2012.
Curtea de Apel A. I. prin decizia nr. 7078/2014 din 13.10.2014 a admis doar în parte acțiunea contestatorilor și a anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 212/28.09.2012, raportul de inspecție fiscală nr. 8426/11.07.2012 și decizia de impunere numai cu privire la suma de _ lei din totalul debitului de_ lei, contestat de contestatori și în prezenta cerere.
În acest context, în mod corect instanța de fond a anulat actele de executare numai referitor la suma de_ lei și a menținut executarea pentru restul sumei și a înlăturat toate apărările formulate de contestatori referitor la fondul cauzei (mai exact la nedatorarea TVA-ului pentru veniturile realizate din vânzarea celor 11 proprietăți imobiliare, în calitatea lor de persoane fizice) ca inadmisibile pe calea contestației la executare, atât timp cât ele puteau fi și au fost analizate în cadrul acțiunii în contencios administrativ indicate mai sus.
Urmare a anulării titlului de creanță doar în parte, nu era necesară emiterea unui nou titlu de creanță și începerea unei noi executări silite cât timp, prin contestația de față s-a obținut același efect, respectiv executarea doar pentru sumele legal datorate potrivit instanței de contencios administrativ.
Dispozițiile art.47 din O.G. nr.92 din 2003 care prevede că anularea unui act administrativ fiscal atrage și anularea actelor administrativ fiscale subsecvente nu este aplicabil în cauză întrucât actele a căror anulare o solicită contestatorii sunt acte de executare silită și nu acte administrativ fiscale subsecvente actului anulat în parte de instanța de contencios.
Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod proc.civ. se va admite recursul numai în parte, în sensul că se va trimite cauza spre rejudecare doar pentru soluționarea în fond a precizării nesoluționate referitoare la titlul executoriu nr._ și somația nr._ emise de intimată în dosarul execuțional B 433 și se va menține în rest sentința atacată.
În baza art.274 Cod proc.civ. fiind în culpă procesuală pentru că s-a opus admiterii recursului în întregul său, deși acesta era parțial întemeiat, intimata va fi obligată să plătească recurenților suma de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs (parte din onorariul de avocat, proporțional cu cererea admisă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții B. I. și B. S. S. împotriva sentinței civile nr. 617/2015 a Judecătoriei Mediaș pe care o casează în parte și dispune trimiterea spre rejudecare a contestației la executare formulată împotriva titlului executoriu nr._ din 22.04.2013 emis de Administrația Finanțelor Publice Mediaș și a somației nr._ din 22.04.2013.
Menține toate dispozițiile sentinței atacate.
Obligă intimata Administrația Finanțelor Publice Mediaș să plătească recurenților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 Decembrie 2015
Președinte, C. H. | Judecător, V. C. D. | Judecător, D. R. L. |
Grefier, A. F. A. |
Red. V.C.D/15.01.2016
Jud. fond M. B.
Tehnored. A.F/15.01.2016
5 ex/3 .
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 939/2015. Tribunalul SIBIU | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
