Contestaţie la executare. Decizia nr. 1043/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1043/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 1043/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1043/2015
Ședința publică de la 22 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier O. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului civil privind pe apelant W. C. M. și pe intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU DIN C. DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE B. PENTRU ȘI ÎN NUMELE SERVICIULUI FISCAL ORĂȘENESC AVRIG, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică de la data de 09.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.12.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Constată că prin sentința civilă nr. 248/2015 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosarul nr._ instanța a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Județeană A Finanțelor Publice Sibiu în contradictoriu cu intimatul W. C. M. și în consecință a dispus anularea tuturor formelor de executare îndeplinite în dosar de executare nr. 19/2005 de către B. Cârja I., precum și a executării silite înseși.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 1942/CA/ 17.06.2014 a Tribunalului Sibiu, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului suma de 10.900 lei cu titlu de taxă poluare achitată necuvenit și a dobânzii legale, și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f.16-18).
Prin decizia nr. 8008/25.11.2014 a Curții de Apel A. I. s-a respins recursul formulat de contestatoare împotriva sentinței instanței de fond (f.19-25).
La data de 22.12.2014, intimatul a formulat cerere de restituire înregistrară sub nr._/2014 (f.29).
Cu adresa nr. 3734, contestatoarea a comunicat intimatului că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că pentru autovehiculul Renault Nevada . VF1K48K_ a fost restituită valoarea reziduală a timbrului de mediu către ultimul proprietar, Ancea N..
Prin adresa nr. 1937/26.01.2015 și nr. 3552/06.02.2015, DGFP T. a comunicat contestatoarei că suma de 10.900 lei a fost achitată d-lui Ancea N. la data de 10.10.2014 de către Serviciul Fiscal Orășenesc Jimbolia, în calitate de ultim proprietar conform Ordinului nr. 490/2013, reprezentând taxă de poluare aferentă autovehiculului Renault Nevada . VF1K48K_.
Anterior acestei date, la 17.06.2014, intimatul a înstrăinat autoturismul Renault Nevada cu nr. de identificare VF1K48K_ către W. Friederich Hermann, care ulterior a înstrăinat acest autovehicul către numitul Ancea N. (f.36).
La data de 25.02.2015, intimatul a formulat cerere de executare silită către B. Cârja I., pentru suma de 10.900 lei, dobândă fiscală, cheltuieli de judecată în ambele instanțe, aceasta fiind înregistrată sub nr. 19/2015 (f.66).
Față de această stare de fapt instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 1.5 din procedura de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, în baza cererii depuse de contribuabil, organul fiscal competent, prin compartimentul cu atribuții de compensare/restituire, verifică în baza de date centralizată prevăzută la pct. 2.26 dacă pentru autovehiculul indicat în cerere a fost restituită/compensată suma solicitată la restituire.
Conform art. 1.7 din același act normativ, după verificarea prealabilă potrivit pct. 1.5 și în situația în care se constată că nu a fost restituită/compensată suma solicitată la restituire de către contribuabil, aceasta se determină prin referatul întocmit de organul fiscal competent, prevăzut în anexa nr. 7 la ordin, și se restituie și/sau se compensează ulterior, în conformitate cu dispozițiile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Totodată, a reținut că potrivit art. 3.2, ultimului proprietar al autovehiculului pentru care s-a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule ori timbrul de mediu pentru autovehicule, după caz, i se restituie valoarea reziduală a timbrului de mediu atunci când autovehiculul pentru care s-a plătit taxa/timbrul în România este scos din parcul auto național, iar art. 3.5. prevede că restituirea valorii reziduale a timbrului se face la cererea contribuabilului prevăzut la pct. 3.2, care se depune la organul fiscal competent.
Față de dispozițiile textelor legale citate, instanța a apreciat că suma de 10.900 lei a fost restituită în mod corect de către SFO Jimbolia ultimului proprietar al autovehiculului, după ce organul fiscal a făcut verificările prevăzute de art. 1.5 și a constatat că taxa de mediu nu a fost restituită pentru autoturismul Renault Nevada cu nr. de identificare VF1K48K_.
Cum taxa de mediu se restituie pentru autovehiculul pentru care aceasta a fost achitată, și având în vedere că aceasta a fost restituită numitului Ancea N., în calitate de ultim proprietar, instanța a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP T. – SFO Jimbolia, și-a îndeplinit obligația de restituire, astfel că executarea silită pornită împotriva Ministerului Finanțelor Publice, prin DGFP B., AJFP Sibiu, este nelegală, fiind anulate toate formele de executare îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat a declarat apel intimatul W. C. M. solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare.
În fapt, apelantul a arătat că a depus cerere de restituire a taxei de poluare încă din 12.03.2013, anterior intrării în vigoare a Ordinului nr._ în vederea recuperării sumei de_ lei, iar AFP Avrig i-a respins cererea, sens în care s-a adresat Tribunalului. Prin sentința nr. 1942/CA/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu, acțiunea a fost admisă iar organul financiar a fost obligat la restituirea sumei. Până la soluționarea recursului promovat, autoturismul a fost vândut succesiv altor proprietari pentru sume în care nu a fost inclusă și taxa de poluare, iar între timp valoarea reziduală a fost achitată către o terță persoană, fără ca intimata să invoce în calea recursului nici un aspect legat de achitarea valorii reziduale. Apreciază că nu are nici o implicație juridică faptul că și-a înstrăinat bunul întrucât nu exista nici o prevedere legală care să-i interzică acest lucru, însă există obligația legală a intimatei de a-i restitui taxa de poluare percepută abuziv. Apreciază că există o culpă a angajaților ANAF care nu au verificat existența litigiului început încă din martie 2013, astfel că au achitat taxa de poluare unei terțe persoane în condițiile în care Tribunalul Sibiu a dispus prin hotărâre executorie restituirea taxei în favoarea sa. Totodată, arată că Ordinul în baza căruia intimata invocă legalitatea acestei restituiri a intrat în vigoare după ce a demarat procedura de recuperare a taxei, ordinul referindu-se la restituirea timbrului de mediu și a sumelor stabilite de instanțele de judecată. De asemenea, arată că prin cap II al Ordinului 490/2013, care prevede procedura de restituire a sumelor stabilite de instanțe, nu face absolut nici o referire la restituirea sau nerestituirea valorii reziduale, ci în art. 5.1 se face referire la dreptul contribuabilului de a-și încasa necondiționat sumele reprezentând taxa de poluare, cheltuielile de judecată și cele de executare. Apelantul apreciază că numitul Ancea N. a încasat nelegal taxa reziduală în cuantum de_ lei beneficiind de o neglijență a angajaților ANAF care, pe calea contestației la executare, încearcă anularea efectelor unui titlu executoriu emis de o instanță.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 și urm. NCPC, Ordinul comun_ și O.U.G. nr. 9/2013.
Cererea de apel s-a timbrat cu 397 lei taxă judiciară de timbru.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au mai administrat alte probe.
Verificând sentința atacată se constată că apelul este nefondat.
Astfel, deși prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că prin sentința nr. 1942/CA/ 17.06.2014 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia nr. 8008/25.11.2014 a Curții de Apel A. I., apelantul a obținut un titlu executoriu pentru restituirea de către intimata contestatoare a sumei de 10.900 lei cu titlu de taxă poluare achitată necuvenit și a dobânzii legale, precum și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în privința motivării în drept, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, a reținut incidența dispozițiilor art. 1.5 din procedura de restituire reglementată prin Ordinul nr. 490/2013 referitoare la procedura de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. Or, ipotezele vizate de aceste din urmă dispoziții legale au în vedere acele situații în care instanțele de judecată nu au fost învestite cu o cerere de restituire, astfel că nici contribuabilii nu dețin o hotărâre judecătorească favorabilă de restituire a taxelor achitate. Pe de altă parte, dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013 stabilesc cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu și restituirea acestuia sau a valorii reziduale, și nu procedura de restituire a taxei de poluare, astfel că și din acest punct de vedere este exclusă aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 1.5 invocate de instanță.
Prin urmare, cum apelantul este creditor în baza unei sentințe judecătorești executorii, organul financiar avea obligația de a face aplicarea procedurii reglementată în cap. II din Ordinul nr. 490/2013 referitoare la procedura de restituire a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, precum și cheltuieli bănești stabilite de aceste instanțe și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, procedură care nu mai implică verificările impuse de art. 1.5 din cap. I al procedurii.
Evident, pentru evitarea situațiilor în care aceeași sumă să fie achitată de mai multe ori, în baza dispozițiilor pct. 9 din anexa nr. 1 a Ordinului_ organul financiar are obligația de a efectua verificări. Dar acestea trebuie să aibă în vedere numai dacă suma solicitată spre plată nu a mai fost achitată în baza aceluiași titlu executoriu, aceasta fiind singura interpretare ce poate fi dată pct. 9 și 10 din Ordinul nr._, care fac referire la cererea „contribuabilului” care se presupune că a obținut și titlul executoriu.
Faptul că organul financiar a procedat la achitarea către numitul Ancea N. a sumei de_ lei cu titlul de valoare reziduală a timbrului de mediu, nu poate înlătura efectele titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească, titlu ce se bucură de putere de lucru judecat și pentru care specific este caracterul obligatoriu în sensul că părțile au obligația de a se supune hotărârii judecătorești.
În aceste condiții, Tribunalul apreciază că măsurile de executare silită au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, urmând ca organul financiar să-și reglementeze situația financiară în raporturile cu numitul Ancea N..
Având în vedere argumentele expuse anterior, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite ca fondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 248/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Avrig, care va fi schimbată în totalitate în sensul că va fi respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul Administrația Județeană A Finanțelor Publice Sibiu.
Totodată, în condițiile art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, Tribunalul va dispune restituirea către apelant a taxei judiciare de timbru în cuantum de 397 lei achitată cu chitanța . nr._/02.10.2015 la Direcția Fiscală Locală Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de către apelantul W. Cristoph M. împotriva sentinței civile nr. 248 din 08.06.2015 a Judecătoriei Avrig pe care o schimbă în tot în sensul că respinge contestația la executare formulată de către contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în contradictoriu cu intimatul W. Cristoph M..
Dispune restituirea către apelant a taxei judiciare de timbru în cuantum de 397 lei achitată cu chitanța . nr._ din 02.10.2015 la Direcția Fiscală Locală Sibiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2015.
Președinte, V. C. D. | Judecător, S. R. | |
Grefier, O. C. |
Red. S.R/19.01.2016
Tehn. O.C/19.01.2016
4ex./ 2 .="margin-left:70.8pt"> Jud. fond: A. I. V.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 711/2015. Tribunalul SIBIU | Obligaţie de a face. Decizia nr. 869/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
