Contestaţie la executare. Decizia nr. 908/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 908/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 908/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 908/2015
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. R.
Judecător: A. E. B.
Grefier: L. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor civile formulate pe apelant S.C. C. B. SA, apelant S.C. C. B. SA - SUCURSALA SIBIU și pe intimat U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI Ș. M., intimat U. E. M., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 1335/2015 a Judecătoriei Mediaș,
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 16 noiembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1335/29 Iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ s-a admis contestația formulată de contestatoarea U. A. Teritorială a Comunei Ș. M. în contradictoriu cu intimații U. E. M. și C. B. SA, în sensul că s-a dispus anularea încheierii din 11.03.2015 întocmită de B. G. C. E. în dosarul de executare nr. 61/2015 și a somației din 24.04.2015, precum și restituirea către petentă a taxei de timbru în sumă de 900 lei achitată cu ordinul de plată nr. 316/7.05.2015, la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 23.04.2007 între C. B. SA și . s-a încheiat contractul de credit nr.113, iar în vederea garantării creditului, . a emis un bilet la ordin, avalizat de intimatul U. E. M..
Debitoarea nu și-a achitat creditul, astfel că C. B. SA a pornit executarea silită adresându-se B. G. C. E.. S-a formulat dosarul de executare nr. 19/2003, iar executorul a început urmărirea silită împotriva avalistului U. E. M.. Executorul a înființat poprirea asupra sumelor datorate de Primăria comunei Ș. M. cu titlu de salariu ( U. E. M. – fiind primar)
Însă terțul poprit nu a indisponibilizat sumele datorate cu motivarea că angajatul său mai are un credit tot pe persoană fizică, iar întreg salariul este folosit pentru plata acestui credit.
Prin sentința civilă nr. 275/2014 a Judecătoriei Mediaș, menținută prin decizia civilă nr. 442/2014 a Tribunalului Sibiu, s-a dispus validarea popririi înființate asupra sumelor de bani datorate de Primăria Comunei Ș. M., angajatului său U. E. M. și în consecință a fost obligat terțul poprit la plata sumei de 404.000 lei.
Referitor la susținerea petentei în speță, că angajatul său U. E. M. virează întregul salariu tot la C. B. pentru un alt credit acordat, instanța a arătat că aceasta a făcut obiectul analizei în cadrul dosarului de validare de poprire și oricum nu poate constitui un argument. Oricâte credite ar avea U. E. M. chiar la același creditor, terțul poprit avea obligația legală să indisponibilizeze și să vireze suma ce o datora angajatului său către creditor.
Instanța a mai arătat că în ce privește sentința nr. 275/2014 și modul în care aceasta ar trebui interpretată din punct de vedere juridic, este evident că, raportat la dispozițiile legale în materie, executarea silită în speță depășește limitele permise. În acest sens a susținut că potrivit art. 460 alin.2 din Vechiul cod de procedură civilă, în urma radierii popririi, terțul poprit trebuie să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului. Iar potrivit alin.3, dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
Instanța de fond a considerat că dispozițiile legale sunt cât se poate de clare. Chiar dacă terțul poprit este obligat la plata întregii creanțe, această plată trebuie să respecte limitele datoriei pe care acesta o are față de debitor. Cu alte cuvinte, contestatoarea nu poate fi obligată la plata integrală a sumei de 404.000 lei, ci în limitele veniturilor încasate U. E. M..
În aceste condiții, actele de executare întocmite au fost anulate, urmând ca executarea să se efectueze asupra tuturor sumelor datorate de UAT către U. E., de la data scadenței creditului principal al acestuia către C. B. și până la zi. De asemenea, instanța de fond a stabilit că executarea va produce efecte și pe viitor, însă doar în măsura apariției unor noi sume datorate de terțul poprit debitorului.
În privința cererii contestatoarei de încetare a executării instanța a apreciat că se impune a fi respinsă, deoarece aceasta datorează sume de bani creditoarei C. B., însă în limitele arătate și conform sentinței de validare.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat a declarat apel intimatul C. B. SA, solicitând admiterea apelului, modificarea integrală a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată și restituirea taxei judiciare de timbru în condițiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013.
În fapt, a subliniat că prima instanță tinde la desființarea Deciziei nr. 442/2014 a Tribunalului Sibiu prin care împotriva contestatoarei Primăria Comunei S. M. este validată poprirea pentru suma de 404.000 lei cu autoritate de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Consideră că este excesiv să se susțină că în aceste titluri executorii emise de instanțe judecătorești creanța ar fi incertă și neexigibilă.
S-a mai susținut că prima instanță se pronunță cu privire la creanțe certe și exigibile (404.000 lei) care nu fac obiectul cauzei deduse judecății și care au fost deja stabilite cu autoritate de lucru judecat. Apelantul consideră că obligația de plată incumbă în mod clar contestatoarei prin însăși efectele juridice ale hotărârilor definitive de validare a popririi împotriva sa. Se mai arată că prin sentința dată, instanța a apreciat eronat modul de executare a sentinței întrucât potrivit dispozițiilor legale din materia validării popririi, terțul este obligat să consemneze sau să plătească exact suma trasată prin decizia prin care sentința de validare a popririi rămâne definitivă, fără să mai intereseze raporturile terțului cu fostul debitor poprit.
Apelantul a mai arătat că prima instanță interpretează și aplică greșit normele juridice aplicabile validării popririi, sens în care hotărârea pronunțată este greșită pe fond, contradictorie între considerente și dispozitiv, precum și prejudiciabilă pentru bancă. În acest sens arată că prima instanță nu este autorizată a interpreta a treia oară raportul juridic inițial, ci doar stric legalitatea executării silite în sine. Creanța izvorând din hotărârea de validare, rămasă definitivă cu autoritate de lucru judecat, devine prin însăși decizia Tribunalului, certă, lichidă și exigibilă, așadar, incontestabilă. Prin urmare, apreciază că este nelegală concluzia din sentință potrivit căreia este greșită suma pentru care este executat silit contestatorul și că ar trebui ca doar valoarea datorată către intimatul U. E. M. cu titlul de salariu să reprezinte creanța exigibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile C.proc.civ. de la 1865 și art. 466 și urm. Noul C.proc.civ.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea apelului și în lipsă.
Intimații nu a formulat întâmpinare în apel.
Apelul a fost timbrat cu 500 lei taxă judiciară de timbru (f. 25) conform art. 10 al. 2 și art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013.
Examinând hotărârea atacată și probele administrate, în condițiile art. 476 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază ca fondat apelul de față, pentru următoarele considerente:
Prin considerentele sentinței atacate, instanța de fond face o interpretare corectă a dispozițiilor legale în materia validării popririi cuprinse în codul de procedură civilă de la 1864, sub imperiul căruia s-a pronunțat sentința civilă nr. 275/2014 a Judecătoriei Mediaș, ce reprezintă titlul executoriu în cadrul prezentei executări silite.
Astfel, în mod corect a reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 460 al. 3 C.proc.civ., dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, astfel că în acest ultim caz validarea își va produce efectele numai la data când sumele devin scadente.
Numai că, un asemenea mod de executare nu se regăsește în sentința de validare a popririi, al cărei dispozitiv este următorul: „Validează poprirea înființată la data de 30.10.2013 în dosarul execuțional nr. 19/2013 al executorului judecătoresc G. C. E. asupra sumelor de bani încasate de către terțul poprit până la concurența sumei de 404.000 lei datorată de către debitor creditoarei. Obligă terțul poprit să plătească creditoarei suma de 404.000 lei.”
Punând în executare acest dispozitiv, creditorul poprit are dreptul să obțină într-o singură etapă întreaga sumă de 404.000 lei, și nu doar eșalonat în funcție de sumele pe care terțul le-ar datora creditorului său U. E. M., debitor poprit.
Teza susținută de instanța de fond ar fi fost valabilă dacă prin hotărârea de validare a popririi s-ar fi dispus obligarea terțului poprit să plătească creditorului, în limita creanței de 404.000 lei, sumele pe care le datorată debitorului, atât în privința sumelor ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor și pentru care validarea își va produce efecte numai la data când sumele devin scadente.
Prin urmare, Tribunalul constată că în mod corect organul de executare a procedat la emiterea actelor de executare pentru plata întregii creanțe de 404.000 lei, plus cheltuielile de judecată în cuantum de 10 lei, căci sentința civilă nr. 275/2014 a Judecătoriei Mediaș reprezintă titlu executoriu pentru întreaga sumă, independent de raporturile ce se vor desfășura în viitor între terțul poprit și debitorul poprit. Dispozitivul sentinței se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că el nu mai poate face obiectul unei interpretări care să-i schimbe sensul și finalitatea, cum a procedat instanța de fond.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului prevăzut de art. 478 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 712 și urm. C.proc.civ., Tribunalul constată că actele de executare contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere argumentele expuse anterior, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite ca fondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1335/ 29 Iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș, care va fi schimbată în totalitate în sensul că va fi respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul U. A. Teritorială a Comunei Ș. M..
Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, față de admiterea apelului, se va dispune restituirea către apelant a taxei de timbru în sumă de 500 lei achitată cu chitanța nr._/29.09.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat apelul civil introdus de intimatul în contestație C. B. SA împotriva sentinței civile nr. 1335/ 29 Iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o schimbă în totalitate în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatorul U. A. Teritorială a Comunei Ș. M., ca neîntemeiată.
Dispune restituirea către apelant a taxei de timbru în sumă de 500 lei achitată cu chitanța nr._/29.09.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2015.
Președinte, Judecător,
S. R. A. E. B.
Grefier,
L. V.
AEB/LV
6 ex./02.12.2005
Jud. fond L. A.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 912/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 692/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
