Uzucapiune. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 25/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 25/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător C. H.
Judecător D. R. L.
Grefier A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe recurent C. N., recurent C. E., recurent ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și pe intimat F. M. R., intimat C. N., intimat N. I., intimat C. N., intimat C. I., intimat L. M., intimat ORAȘUL A., PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune, împotriva sentinței civile nr.123/2014 pronunțată de Judecătoria A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata reclamantă F. M. R. lipsă, avocat F. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante F. M. R., avocat F. A. declară că nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cererii sau probe de administrat în cauză, încheie faza probatorie și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta intimatei reclamante F. M. R., avocat F. A., în ceea ce privește recursul formulat de recurenții pârâți C., solicită a fi admis întrucât vizează doar cheltuielile de judecată și apreciază că aceștia nu trebuiau obligați la cheltuieli de judecată deoarece nu au făcut niciodată opoziție nici la cererea reclamantei și nici la cererea reclamantei reconvenționale.
În ceea ce privește recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice, solicită a se observa că prin întâmpinare a invocat nulitatea recursului și își menține concluziile din întâmpinare.
În ceea ce privește motivele de fond arată că pe acel CF din A. sunt 4 imobile în 4 locații diferite, nici măcar învecinate. În momentul în care a început posesia familia F. și antecesorii acesteia, era întabulată în CF o altă persoană.
Reclamanta și-a îndreptat acțiunea și împotriva Statului Român pentru simplu motiv că acea persoană împotriva căreia familia F. uzucapează a decedat și nu are moștenitori, și atunci, este firesc să stea cineva în judecată în calitate de moștenitor, care este Statul Român.
Pentru aceste motive precum și pentru cele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului formulat de AJFP. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei în sarcina Statului Român.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.123/2014 pronunțată de Judecătoria A. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta F. M. R., în contradictoriu cu pârâții C. N., C. I., L. M., C. N. și C. E. și STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională L. M., în contradictoriu cu pârâții reconvențională F. M. R., STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, C. N., C. I., L. M., C. N. și C. E.; s-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâtul STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâta reconvențională F. M. R. și în consecință:
A constatat că după defuncții C. N., și N. I., succesiunea este vacantă, aceasta revenind în integralitate Statului Român.
A constatat că masa succesorală rămasă după defuncții C. N., și N. I. se compune din cota de 3/16 părți, respectiv 2/16 părți din imobilul înscris în CF 4410 A., nr. top. 1420.
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 4410 A., nr. top. 1420, prin formarea a patru corpuri funciare noi, cu stare de proprietate neschimbată, conform expertizei tehnice efectuate de expert T. M. D., ce face parte integrantă din prezenta sentință, după cum urmează:
- nr. top. nou 1420/1 – loc de casă în suprafață de 449,5 mp, se atribuie pârâtei L. M..
- nr. top. nou 1420/2 – loc de casă de 449,5 mp, se atribuie pârâtului Statului Român (cotă de 3/4 părți) și pârâtului C. N. (cotă de 1/4 părți) .
- nr. top. nou 1420/3 – loc de casă de 449,5 mp se atribuie pârâților C. N. și C. E..
- nr. top. nou 1420/4 – loc de casă de 449,5 mp se atribuie pârâților C. I. și Statului Român, în cotă de câte ½ părți fiecare.
A dispus întabularea corpurilor funciare nou formate în cartea funciară, cu titlu de sistare indiviziune.
A constatat că reclamanta F. M. R. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 4410 A., nr. top. 1420/2 prin efectul uzucapiunii.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în CF 4410 A., nr. top. 1420/2, cu titlu de uzucapiune.
A dispus notarea în CF 4410 A., nr. top. 1420/2, a construcției - casă de locuit compusă din 3 camere, 2 bucătării, 2 cămări, baie, hol și pivniță, având valoarea de circulație de 65.000 lei.
A respins cererea reconvențională formulată de reclamanta L. M., în cea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a încheierilor de carte funciară nr. 1444/03.03.2010, nr. 1445/03.03.2010, și nr. 3849/19.05.2010, ca fiind rămasă fără obiect.
În baza art. 276 C. proc.civ, a compensat cheltuielile de judecată, sens în care a obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantei suma de 375 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâta C. I. suma de 75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâții C. N. și C. E. să plătească pârâtei L. M. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reține:
Imobilul înscris în CF 4410 A. este coproprietatea numiților C. N. (3/16 părți), N. I. (2/16 părți), C. N. (1/16 părți), C. I. (2/16 părți), L. M. (4/16 părți), C. N. și C. E. (4/16 părți).
1. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român:
Având în vedere că de la data întabulării dreptului de proprietate al pârâților C. N. și N. I. în CF au trecut mai mult de 100 ani, instanța a prezumat că aceștia nu mai erau în viață la data formulării prezentei acțiuni, deoarece, în principiu, o persoană nu trăiește, în medie, 100 ani.
Așa cum s-a arătat și în minuta CSM pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din data de 11.06.2008, judecătorul, apelând la o prezumție simplă, potrivit căreia o persoană nu trăiește 120, 130 sau chiar 140 de ani (fapt de notorietate care nu trebuie dovedit) poate prezuma că o persoană este decedată la data introducerii acțiunii.
Ori, raportat la anul intabulării în cartea funciară a proprietarilor tabulari C. N. și N. I. și aplicând prezumția simplă enunțată anterior, instanța a prezumat că aceștia erau decedată la data introducerii acțiunii.
În ceea ce privește anul decesului, având în vedere că în anul 1908, respectiv 1912 – data întabulării în cartea funciară - aceștia aveau minim 21 de ani – vârsta majoratului la acea epocă, rezultă că s-a născut în jurul anului 1887, și a decedat, cel mai târziu, în anul 1991.
Reclamanta L. M. au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând declararea succesiunii vacante după numiții C. N. și N. I. .
Calitatea Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român este conferită de disp. art. 25 din D. nr. 31/1954, conform căruia statul participă în litigii civile prin Ministerul Finanțelor, și nu prin unitățile administrativ – teritoriale.
Totodată, în practica recentă a instanțelor, s-a stabilit că este admisibilă declararea vacanței succesorale de către instanța de judecată, fără a fi obligatorie procedura succesorală notarială.
În cauză nu s-a făcut dovada că numiții C. N. și N. I. au avut moștenitori cunoscuți, iar potrivit art. 652 C. civil, în lipsa moștenitorilor, statul devine succesor.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța va constata existența succesiunii vacante după defuncții C. N. și N. I., aceasta revenind în integralitate Statului Român.
2. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea succesiunii vacante:
Pe temeiul art. 477 și 680 C.civ succesiunile vacante se cuvin statului, iar bunurile cuprinse în aceste succesiuni intră în domeniul privat al acestuia (potrivit art. 25 din legea 213/1998 “în accepțiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsă în art. 477 din Codul civil, se înțelege domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, după caz”).
Din probele administrate în cauză rezultă că nu există moștenitori legali sau testamentari după defuncții C. N. și N. I., martorii declarând că nu i-au cunoscut pe aceștia și că nu au cunoștință să aibă moștenitori.
Potrivit interpretării date art. 680 C.civ, patrimoniul succesoral a unei persoane trece în proprietatea statului în cazurile în care, fie nu există moștenitori legali sau testamentari, fie aceștia există, dar au renunțat la moștenire, ori au fost înlăturați.
În speță, ne aflăm în situația în care nu există moștenitori legali sau testamentari ai defuncților C. N. și N. I., astfel încât instanța va constata vacantă succesiunea rămasă după aceștia.
În ceea ce privește componența masei succesorale, așa cum rezultă din extrasul CF depus la dosar, aceasta se compune din cota de 3/16 părți, respectiv 2/16 părți din imobilul înscris în CF 4410 A., nr. top. 1420.
În vederea reglementării situației juridice a imobilului, în caută s-a efectuat o expertiză tehnică topografică judiciară de către expert T. M. D., acesta propunând dezmembrarea imobilului în patru corpuri funciare noi, de câte 449,5 mp fiecare.
Potrivit art. 728 C. civil ( în vigoare la data înregistrării acțiunii), nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune.
În consecință, instanța va dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 4410 A., nr. top. 1420, prin formarea a patru corpuri funciare noi, cu stare de proprietate neschimbată, conform expertizei tehnice efectuate de expert T. M. D., ce face parte integrantă din prezenta sentință, după cum urmează:
- nr. top. nou 1420/1 – loc de casă în suprafață de 449,5 mp, se atribuie pârâtei L. M..
- nr. top. nou 1420/2 – loc de casă de 449,5 mp, se atribuie pârâtului Statului Român (cotă de 3/4 părți, după C. N. și N. I.) și pârâtului C. N. (cotă de 1/4 părți).
- nr. top. nou 1420/3 – loc de casă de 449,5 mp se atribuie pârâților C. N. și C. E..
- nr. top. nou 1420/4 – loc de casă de 449,5 mp se atribuie pârâților C. I. și Statului Român ( după N. I.), în cotă de câte ½ părți fiecare.
Dispune întabularea corpurilor funciare nou formate în cartea funciară, cu titlu de sistare indiviziune.
3. În ceea ce privește capătul de cerere privind uzucapiunea:
Reclamanta susține că imobilul în litigiu a fost folosit de antecesorii săi începând cu al doilea război mondial, aceștia primind posesia de la numitul C. N., posesia fiind preluată ulterior de către aceasta.
Martorii S. A. și S. I. au confirmat faptul că imobilul a fost folosit de antecesorul reclamantei, iar în anii 1060, acesta a ridicat o construcție pe acest imobil, situată administrativ în loc. A., ..
Conform actelor existente la dosar, la data de 3 mai 1977, numitul A. M., tatăl reclamantei a primit autorizația pentru executarea de lucrări nr. 7/1977 în vederea construirii unei anexe pe imobilul situat în loc. A., ..
Cum cererea de uzucapiune a fost întemeiată pe Codul civil, posesia antecesorilor reclamanților trebuia să înceapă anterior datei de 12 iulie 1947, când a intrat în vigoare DL nr. 115/1938, prin Legea nr. 241/1947, care, la art. 6 alin.2, prevedea că prescripțiile începute înainte de . acestei legi, sunt cârmuite, în ceea ce privește (..) durata lor, de dispozițiile legii sub care au început.
Având în vedere că martorii au confirmat faptul că posesia reclamantei, cât și a antecesoarelor acesteia – A. M. și A. R. - a fost publică, neîntreruptă, netulburată, continuă și sub nume de proprietar, iar în ceea ce privește durata acesteia, se încadrează în disp. art. 1846 și urm. C. civil, termenul de 30 de ani fiind împlinit în persoana acesteia, în cauză fiind îndeplinite și condițiile prev. de art. 1860 C.civil referitoare la joncțiunea posesiilor, instanța va admite acțiunea civilă formulată de reclamantă, și va constata că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 4410 A., nr. top. 1420/2 prin efectul uzucapiunii.
Dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în CF 4410 A., nr. top. 1420/2, cu titlu de uzucapiune.
În ceea ce privește construcția existentă pe imobilul cu nr. top. nou 1420/2 din CF 4410 A., aceasta a fost edificată de antecesorul reclamantei, fapt necontestat de nici una dintre părțile din dosar, și confirmat atât de martorii audiați în cauză, cât și de actele și autorizațiile de construire depuse de reclamantă.
Expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții efectuată de expert G. D. a apreciat vechimea casei de locuit la 58 ani ( data posibilă a edificării fiind 1956), și a constatat că aceasta este situată în loc. A., ..
În consecință, instanța va dispune notarea în CF 4410 A., nr. top. 1420/2, a construcției - casă de locuit compusă din 3 camere, 2 bucătării, 2 cămări, baie, hol și pivniță, având valoarea de circulație de 65.000 lei.
Prin încheierile de carte funciară nr. 1444/03.03.2010 și 1445/03.03.2010 sau înscris în cartea funciară nr. 4410 A. dispozițiile sentinței civile nr. 234/2008 a Judecătoriei A., pronunțată în prezentul dosar în primul ciclu procesual (f.10-11 dosar recurs).
Prin încheierea de CF nr. 3849/19.05.2010 (f.237), s-a dispus notarea construcției edificate de antecesorul reclamantei în CF 4410 A., și a dreptului de proprietate al acesteia asupra acestei construcții.
Încheierile de CF nr. 1444/2010 și 1445/2010 au fost anulate prin încheierea nr._/16.11.2012, ca urmare a admiterii recursului și a casării totale a sentinței civile nr. 234/2008 a Judecătoriei A., dispunându-se revenirea la situația anterioară (f.74).
La rândul său, și încheierea de CF nr. 3849/19.05.2010 a fost anulată, deoarece așa cum rezultă din extrasul de carte funciară aflat la f.97, eliberat la data de 13.06.2013, dispozițiile acesteia au fost radiate din CF 4410 A..
În consecință, instanța va respinge capetele de cerere din acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională L. M., de constatare a nulității absolute a încheierilor de carte funciară nr. 1444/03.03.2010, nr. 1445/03.03.2010, și nr. 3849/19.05.2010, ca fiind rămase fără obiect, deoarece toate cele trei încheieri au fost anulate și s-a revenit la situația anterioară de carte funciară.
În baza art. 276 C. proc.civ, compensează cheltuielile de judecată, sens în care obligă pârâtul Statul Român să plătească reclamantei suma de 375 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâta C. I. suma de 75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâții C. N. și C. E. să plătească pârâtei L. M. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La stabilirea acestor sume, instanța a avut în vedere că expertiza tehnică topografică efectuată în cauză, care profită tuturor părților, a fost achitată de către reclamantă și pârâta L. M. cu suma de 1200 lei.
Statul Român, ca și titular al dreptului de proprietate asupra cotei de 5/16 părți, are obligația de a achita contravaloarea expertizei tehnice proporțional cu cota de proprietate deținută, respectiv suma de 375 lei.
Pârâtei C. I., titulară a cotei de 2/16 părți din imobil, îi revine obligația achitării sumei de 75 lei, iar pârâților C. N. și E., titulari ai cotei de 4/16 părți, le revine obligația achitării sumei de 300 lei.
Instanța a avut în vedere doar costurile procesului generate de expertiza tehnică topografică la compensarea cheltuielilor de judecată, deoarece expertiza tehnică în specialitatea construcții profită exclusiv reclamantei, stând la baza clarificării situației juridice a imobilului proprietatea exclusivă a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, motivat, Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și pârâții C. N. și C. E..
Statul Român solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr.123/2014 în ceea ce privește admiterea cererii reclamantului privind constatarea uzucapiunii.
Din motivarea recursului se reține că sentința instanței de fond este criticabilă și contradictorie întrucât instanța nu-și exercită rolul activ deși constată că există moștenire vacantă dispune și întabularea dreptului de proprietate ce decurge din vacanta succesorală a Statului Român, dar constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze intră în proprietatea Statului și el nu poate fi valorificat decât în condițiile OUG 14/2007 astfel că se arată în continuare, statul nu poate uzucapa.
În drept se invocă art.477, 650,680 C.civil și art.282 și următ. C.pr.civilă.
Pârâții C. N. și E., solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
Din motivarea recursului se reține că pârâții, de la primul termen de judecată și-au exprimat poziția față de acțiunea promovată de reclamant în sensul că” nu se opune admiterii acțiunii” situație în care, în mod greșit instanța a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursurile declarate sub aspectul motivelor invocate și în condițiile art.3041 C.pr.civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond admite atât acțiunea principală cât și cererile reconvenționale a reclamantei reconvențional L. M. și a Statului Român-prin Ministerul Finanțelor.
În atare situație, motivele invocate de recurentul Statul Român sunt străine dispozițiilor hotărârii atacate, instanța admițând acțiunea reclamantei și asupra petitului privind dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, reținând în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1846 și următ. C.civil.
Pentru considerentele expuse, în condițiile art.312 (1) C.pr.civilă, recursul astfel cum a fost formulat va fi respins ca nefondat.
Recursul pârâților C. va fi admis pentru următoarele considerente:
Având în vedere poziția procesuală a pârâților pe parcursul soluționării cauzei, instanța a făcut o aplicare greșită a dispoz.art.276 C.pr.civilă față de aceștia, motiv pentru care tribunalul constată că prezentei cauze îi sunt aplicabile disp.art.275 C.pr.civilă față de recurenții pârâți.
În considerarea celor prezentate, având în vedere disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă raportat la art.312 (3) C.pr.civilă recursul va fi admis cu consecința modificării în parte a hotărârii în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina recurenților pârâți. Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Conf. disp.art.274 alin. 1 și 3 C.pr.civilă recurentul Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat să plătească intimaților recurenți C. N. și E. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței civile nr.123/2014 a Judecătoriei A..
Admite recursul declarat de recurenții C. N. și C. E. împotriva sentinței civile nr.123/2014 a Judecătoriei A. pe care o modifică în parte în sensul că:
Înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată de 300 lei stabilită în sarcina pârâților C. N. și E..
Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată în fond încă 200 lei, iar pârâta C. I. încă 100 lei cu același titlu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă recurentul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1000 lei către intimații recurenți C. N. și E. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (parțiale).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2015.
Președinte, M. D. | Judecător, C. H. | Judecător, D. R. L. |
Grefier
A. B.
Red.M.D.04.02.2015
Tehnored.A.B.04.02.2015
Ex.2
Jud.fond A.I.V.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul SIBIU | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 46/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
