Contestaţie la executare. Decizia nr. 688/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 688/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 688/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 688/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant . și pe intimat C. P. DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 1765/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanta av. C. C., lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul apelantei depune dovada achitării onorariului avocațial, în cuantum de 1000 lei.
Nefiind alte cereri de formulat și în baza actelor dosarului, instanța încheie faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea apelului ca nefondat și păstrarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare împotriva actelor de executare din dosarul 495/2013. Arată că nu s-a respectat comunicarea care a fost reglementată prin RIL-ul 10/2013 În Decizia nr. 7 a ÎCCJ se arată foarte clar că procesul verbal pus în executare este lovit de nulitate pentru că a fost semnat electronic, atât potrivit RIL-ului 10/2010, cât și 7/ 015 coroborat cu prevederile Legii 517/2004 alin. 1 și 4 trebuie să se aplice prevederile legale la data judecării prezentei cauze și să se constate nulitatea actului.
Reprezentantul apelantei solicită cheltuieli de judecată de la instanța de fond, cât și în apel.
INSTANȚA
P. sentința civilă nr.1765/2014 Judecătoria Sibiu a respins excepția inadmisibilității și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . cu sediul procesual ales în Sibiu, . la avocat C. C. - I. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. cu sediul în C., Calea Severinului, nr. 17.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 18.10.2013, contestatoarea . a solicitat ca în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare din dosarul 495/2013 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, se arată în esență că, procesul verbal nu reprezintă titlul executoriu pentru încasarea contravalorii tarifului de despăgubire prin executare silită, întrucât așa cum se poate observa, presupusul titlu executoriu este procesul verbal de contravenție nr._/25.03.2011 care cuprinde și o înștiințare cu privire la tariful de despăgubire, acesta din urmă nu reprezintă sancțiune principală sau complementară, nu are caracter administrativ fiind contravaloarea utilizării rețelelor de drumuri publice și nici nu se poate constata printr-un proces verbal de contravenție. Se precizează și că, prin Legea nr. 144/23.07.2012 au fost abrogate prevederile art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 dar și că, dat fiind că înștiințarea anexată la procesul verbal de contravenție este anterior datei publicării legii nr. 144/2012, încasarea sumei reprezentând tariful de utilizare a drumurilor naționale nu mai are temei legal. Se arată și că, din ordinul de încasare în numerar nr._/16.05.2011 contestatoarea a achitat contravaloarea tarifului de utilizare prevăzut în înștiințarea de plată dar și că, din cele trei presupuse titluri executorii, 2 sunt nule, potrivit pct. 3 teza finală din Legea nr. 144/23.07.2012, încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 sancționându-se o singură dată pe o perioadă de 30 de zile. A mai precizat contestatoarea și că, OG nr. 15/2002 în forma modificată prin Legea nr. 144/2012, este mai favorabilă decât cea din 2011 astfel că ar trebui obligată doar la plata echivalentului în lei a sumei de 96 EURO, cuprinsă în prima înștiințare de plată aferentă primei contravenții.
În drept, art. 632, 711 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 144/2012.
În susținerea cererii, legal timbrată, contestatoarea a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri(f. 9-16).
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea contestației la executare întrucât pe calea acesteia nu se poate solicita anularea procesului verbal iar pe fond respingerea contestației la executare întrucât procesul verbal de constatare a contravenției neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare constituie potrivit legii titlu executoriu din punctul de vedere al amenzii și tarifului de despăgubire.
În drept, art. 205 – 208 C..
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare la data de 23.12.2013(f. 33-37).
A fost înaintat la dosarul cauzei, de către executorul judecătoresc M. D. - A., în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, dosarul execuțional nr. 495/2013(f. 46-65).
A fost administrată proba cu înscrisuri, în speță înscrisurile aflate la dosarului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
În cadrul dosarului execuțional nr. 495/2013 a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei contestatoare . la cererea intimatei creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C.(f. 47) și a executorului judecătoresc M. D. - A. în temeiul titlului executoriu proces verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2011, prin încheierea civilă nr. 7111/CC/02.09.2013 a Judecătoriei Sibiu(f. 52).
P. procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2011 s-a aplicat debitoarei contestatoare .. amendă contravențională în cuantum de 750 lei, reținându-se că în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 aceasta este obligată să achite și tariful de despăgubire, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată care însoțește procesul verbal amintit.
În înștiințarea de plată la procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2011 se menționează contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 96 EURO.
Sub aspectul excepției inadmisibilității invocată de intimată, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată urmând a fi respinsă în condițiile în care debitoarea contestatoare atacă pe calea contestației la executare dedusă judecății actele de executare din dosarul 495/2013 și nu procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2011.
Contrar susținerilor debitoarei contestatoare . instanța reține că la baza executării silite ce se desfășoară în dosarul execuțional nr. 495/2013 stă titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2011 care constituie titlu executoriu în conformitate cu art. 37 coroborat cu art. 23 și 25 alin. 3 din OG nr. 2/2001 inclusiv pentru tariful de despăgubire, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată care însoțește procesul verbal amintit, înștiințare la care actul menționat face trimitere și care este întocmită în conformitate cu art. 25 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cu care, în situația în care contravenientul a fost sancționat cu amendă, precum și dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica și înștiințarea de plată. În înștiințarea de plată se va face mențiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituțiile abilitate să o încaseze, potrivit legislației în vigoare și, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 144/2012 (art. II) întrucât contestatoarea nu a făcut dovada că a contestat în instanță procesul verbal de contravenție sus menționat, iar abrogarea art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prin art. I din Legea nr. 144/2012 nu se întinde și asupra procesului verbal în litigiu încheiat în mod valabil sub imperiul OG nr. 15/2002 în forma de la data întocmirii acestuia, Legea nr. 144/2012 neavând aplicabilitate retroactivă.
Se apreciază a fi neîntemeiată și susținerea potrivit căreia prin ordinul de încasare în numerar nr._/16.05.2011 (f. 16) contestatoarea a achitat contravaloarea tarifului de utilizare prevăzut în înștiințarea de plată în condițiile în care din acesta nu rezultă achitarea tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2011 și menționat în înștiințarea de plată la procesul verbal de constatare a contravenției amintit.
În ceea ce privește necomunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată prin poștă cu aviz de primire către contestatoarea ., instanța reține că această împrejurare nu este de natură să conducă la lipsirea de efecte a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2011 în ce privește executarea obligației debitoarei contestatoare de a achita tariful de despăgubire stabilit, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată care însoțește procesul verbal amintit, din moment ce dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2001 dispun că, doar executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii și nicidecum despăgubirea stabilită, despăgubire care se pune în executare în conformitate cu dispozițiile art. 42 din OG nr. 2/2001 potrivit cu care, în scopul executării despăgubirii stabilite pe baza de tarif actele prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunica și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor legale referitoare la executarea silită a creanțelor.
Or, partea vătămată, sub aspectul tarifului de despăgubire în litigiu, este intimata Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. care a și solicitat punerea în executare a titlului executoriu sus menționat.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001, în contextul în care fapta pusă în sarcina debitoarei contestatoare prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2011 este considerată contravenție în continuare în conformitate cu art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002 iar abrogarea 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prin art. I din Legea nr. 144/2012 care reglementa obligativitatea achitării tarifului de despăgubire nu vizează sancționarea contravenției reținută în sarcina acesteia prin procesul verbal menționat și la care face referire art. 12 din OG nr. 2/2001, ci despăgubirea ce trebuia achitată.
P. urmare, existența obligației de plată a contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 96 EURO stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.04.2011 și menționat în înștiințarea de plată la procesul verbal de constatare a contravenției amintit nu mai poate fi pusă în discuție față de valoarea de titlu executoriu procesului verbal menționat.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, apreciind ca fiind neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea . I. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., instanța a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea .. Veștem solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului se invocă următoarele:
- Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată sunt lovite de nulitate întrucât nu au fost comunicate prin poștă, ci doar prin afișare;
- P. recurs în interesul legii s-a stabilit că modalitatea legală de comunicare a procesului verbal este cea directă, aceeași trebuie să fie soluția și în cazul comunicării tarifului de utilizare;
- P. abrogarea art.8 alin.3 din Legea nr.15/2002 urmează a fi respectat principiul aplicării legii mai favorabile;
- Urmare a necomunicării procesului verbal și a înștiințării de plată a intervenit prescripția dreptului de a mai cere executarea silită, inclusiv pentru taxa de utilizare a drumurilor;
- În lipsa unei comunicări legale nu există titlu executoriu.
În cauză a formulat întâmpinare intimata C. solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât comunicarea procesului verbal s-a făcut prin afișare la domiciliu în conformitate cu dispozițiile O.G nr.2/2001 anterior pronunțării deciziei nr.10/2013 prin care Î.C.C.J. a interpretat dispozițiile legale referitoare la comunicare.
Se mai susține că nu există o lege mai favorabilă, această faptă este în continuare contravenție, doar cuantumul amenzii a fost modificat.
În drept se invocă art.205-208 Cod proc.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este întemeiat și va fi admis pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
În primul rând, tribunalul constată că soluția instanței de fond este anterioară Deciziei nr.112 din 2014 a Curții Constituționale care a statuat că abrogarea dispozițiilor legale care instituiau obligația de plată a tarifului de despăgubire echivalează cu o normă contravențională mai favorabilă care, potrivit art.15 alin.2 din Constituție trebuie să se aplice tuturor sancțiunilor care au fost aplicate și nu au fost executate.
În acest context, chiar dacă alegațiile instanței de fond referitoare la comunicarea procesului verbal de contravenție, deci la caracterul executoriu al acestuia și la caracterul contravențional al tarifului de despăgubire sunt corecte, soluția este greșită și urmează a fi schimbată în totalitate ca urmare a admiterii apelului.
Sub acest aspect, motivul de apel referitor la comunicare este neîntemeiat și va fi respins. De altfel, acest din urmă motiv se contrazice cu motivul al treilea invocat de apelantă.
În ceea ce privește motivul privind aplicarea legii contravenționale mai favorabile, este adevărat că art. II din Legea nr.144/2012 prevede că “Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”, însă textul legal trebuie coroborat și cu Decizia nr.112 din 2014 a Curții Constituționale care a statuat că abrogarea dispozițiilor legale care instituiau obligația de plată a tarifului de despăgubire echivalează cu o normă contravențională mai favorabilă care, potrivit art.15 alin.2 din Constituție trebuie să se aplice tuturor sancțiunilor care au fost aplicate și nu au fost executate. Ca urmare, tribunalul reține, spre deosebire de instanța de fond, că tariful de despăgubire, chiar aplicat anterior anulării dispuse prin Legea nr.144/2012 și necontestat prin intermediul plângerii contravenționale, nu mai poate fi executat urmare a abrogării textului care îl instituia.
Pentru aceste motive, în baza art.466 și 480 Cod proc.civ. (funcție de data începerii executării silite este aplicabil noul Cod de procedură civilă) se va admite apelul și se va schimba în tot sentința atacată în sensul că se va admite contestația la executare și se vor anula toate formele de executare din dosarul execuțional 495 din 2013 al executorului judecătoresc M. D..
În baza art.453 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală pentru că a solicitat respingerea contestației și a căii de atac, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare în fond și în apel de 1300 lei (onorariu avocat de 300 de lei în fond și 1000 de lei în apel).
Taxele de timbru achitate de contestatoarea apelantă vor fi restituite urmare a admiterii contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 1765/26.03.2014, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de . în contradictoriu cu intimata C. prin Direcția Generală Regională de Drumuri și Poduri C. și în consecință:
Anulează actele de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr. 495/2013 al SCPEJ D. M. V., Miscoci D. A. și S. C. prin executor judecătoresc Miscoci D. A..
Obligă pe intimată la plata către apelantă a sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Dispune restituirea către apelanta . a sumei de 35,36 lei taxă judiciară de timbru achitată cu chitanța nr._/02.07.2014.
Definitivă.
Pronunțată în sedință publică azi, 30.09.2015.
Președinte, C. H. | Judecător, V. C. D. | |
Grefier, A. F. A. |
Red. C:H/20.10.2015
Jud. fond V. J.
Tehnored. A.F/20.10.2015
4 ex/2 .
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 692/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 698/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
