Legea 10/2001. Sentința nr. 1885/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1885/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 1885/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1885/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestator M. R. P. MANDATAR HENNING FRAIA, contestator S. G. și pe intimat P. M. SIBIU, având ca obiect legea 10/2001.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 17 septembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față
P. acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar nr._ așa cum a fost modificată reclamanții M. R. și S. G. au chemat în judecată pe pârâtul P. M. Sibiu solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să se dispună anularea dispoziției nr. 104 din data de 15.01.2015 emisă de P. M. Sibiu ca nelegala și să fie obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să propună autorității naționale competente acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru imobilul situat administrativ în Sibiu . (fost Filarmonicii nr. 1), înscris în CF Sibiu nr. 772, A+l, nr. top. 211.
În motivarea acțiunii reclamanți susțin că sunt descendenții foștilor proprietari tabulari ai imobilului din Sibiu . (fost nr. 1), înscris în CF Sibiu 772, nr. top. 211, M. Ernst, decedat la 18.11.1969 și M. E., născută Schonwetter de sub B 37.38 decedată la 13.01.1945. Imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului, prin naționalizare conform Decretului nr. 92/1950 sub B42.
M. Reinliold născut la 12.09.1928 este fiul foștilor proprietari tabulari. Datorită vârstei înaintate a împuternicit-o cu formalitățile de obținere a măsurilor reparatorii pentru imobilul naționalizat pe fiica sa Henning Fraia.
S. G., născută la 26.02.1956 este fiica lui M. Gertrude (31.05._06), căsătorită Girst, fiica proprietarilor tabulari M. Ernst și M. Elfrieda.
Dintre cei doi soți proprietari tabulari prima a decedat soția M. E., născută Schonwetter la 13.01.1945. Dezbaterea moștenirii sale a fost consemnată în încheierea pronunțată de Judecătoria Populară Mixtă Sibiu din 18.11.1948 pronunțată în dosarul succesoral nr. G.I. 844/1945.
P. această încheiere toți cei cinci erezi, respectiv M. Ernst sen., soț și M. Ernst jr., M. E., M. Gertrude și M. R., fii și fiice au arătat că nu sunt de acord cu o primă declarație succesorală făcută de curator, în absența lor la 11.07.1945 la notarul Lionel B. și că înțeleg ca dezbaterea moștenirii să se facă conform declarației autentice dată de ei la 06.11.1948 la notarul I. Haller în care au hotărât că sunt moștenitori acceptanți M. E., fiică (viitoarea notificatoare Girst) și M. R. (viitorul notificator) iar renunțători sunt M. Ernst soț, M. Ernst jr. fiu și M. E. fiică.
P. această încheiere a Judecătoriei s-a decis și predarea moștenirii defunctei M. E. sen. către M. E. jr. și M. R. deci către viitorii notificatori și întabularea în cartea funciară.
Celălalt proprietar tabular M. Ernst sen. (tatăl) a rămas cu partea sa de proprietate.
Succesibilii neacceptanți, fiul M. Ernst (Viktor) jr. și fiica M. E. jr. au decedat fără descendenți sau soți supraviețuitori la 01.07.1955, respectiv 09.06.1953, deci într-o perioadă în care nu se punea problema aplicării de măsuri reparatorii.
În consecință calitatea de reclamant în prezentul proces o au M. R. în mod nemijlocit, ca acceptant al succesiunii mamei sale și ca moștenitor al tatălui său, moștenire care nu a mai fost dezbătută ca urmare a lipsei emolumentului succesoral la decesul acestuia la 18.10.1969 și S. G. ca fiică a notificatoarei Girst G. (dec. 22.06.2006) care, la rândul ei, a solicitat măsuri reparatorii ca acceptantă a succesiunii mamei sale și ca moștenitoare a succesiunii tatălui ei, moștenire care nu a mai fost dezbătută ca urmare a lipsei emolumentului succesoral la decesul său la 18.10.1969.
Imobilul care a fost proprietatea tabulară a lui M. R. și M. E., înscris în CF Sibiu 772 nr. top. 211 sub B37-40 a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950 de sub B42.
În anii socialismului imobilul a fost împărțit pe apartamente și vândut în totalitate chiriașilor conform legilor nr. 4/1973 și îndeosebi 112/1995.
După apariția Legii nr. 10/2001, în termen util,reclamantul Mühlsteffen R. și Girst G., mama defunctă a reclamantei S. G., au depus notificări prin care au cerut reconstituirea în natură a dreptului de proprietate iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În acest sens, alături de notificare au depus un mare număr de documente doveditoare, fie din proprie inițiativă, fie a solicitarea Primăriei Sibiu.
În drept dispozițiile legilor nr. 10/2001 și 165/2013, modificate și completate.
P. întâmpinarea depusă la dosar la fila 49 pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
La data de 15.01.2015 s-a emis dispoziția nr. 104 de respingere a notificării, întrucât nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului real pretins (pct.23.2 din HG nr.250/2007).
Potrivit art. 23.2 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2011, "se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor".
P. adresa nr._/07.05.2008 i-a fost solicitat mandatarei completarea dosarului intern cu hotărârile judecătorești prin care au fost soluționate litigiile având ca obiect apartamentele din imobilul solicitat, investite cu mențiunea definitiv și irevocabil. Din hotărârile depuse la dosar prin adresa nr._/25.02.2009, sentința civilă tir. 1827/19.04.2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 2556/2006 nu este definitivă și irevocabilă, putând fi atacată cu recurs.
De asemenea nu au fost depuse la dosarul intern nici planul de situație la data preluării a construcției și terenului și nici copie după actul de preluare.
Art. 10.3 din HG nr. 250/2007 prevede ca ,,în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. în cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele".
Potrivit art. 16 din Legea nr. 165/2013 „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)".
Notificatorii au beneficiat de toate garanțiile pentru apărarea dreptului lor și numai pasivitatea și lipsa de diligentă, au făcut ca acest lucru să nu mai poată fi valorificat. În acest context ,,nu există o încălcare a prevederilor articolului 1 din Protocolul nr. l adițional la Convenție, care ocrotește un bun actual, deci existent, iar nu speranța de a vedea renăscut un vechi drept de proprietate, imposibil de exercitat, o perioadă îndelungată de timp" și referitor la care nu este manifestat interesul de a i se reconstitui ( ÎCCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.l774din 17.03.2008).
Având în vedere prevederile art. 33 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care stabilesc termenul în care urmează a se soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001. republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pârâta a soluționat cererea depusă de M. R. și Girsl Gertude, pe baza actelor depuse la dosar până în momentul soluționării acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele:
Imobilul în litigiu este situat in Sibiu, . (fost nr. 1), înscris în CF Sibiu 772, nr. top. 211, și a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare în baza decretului nr. 92/1950.
Înainte de naționalizare imobilul a aparținut lui M. Ernst, decedat la 18.11.1969 și M. E., născută Schonwetter antecesorii reclamanților în cotă de 1/1 părți.
Din actele de stare civilă, certificatele de moștenitor depuse la dosar (filele 20-35) rezultă că după defuncții M. Ernst, decedat la 18.11.1969 și M. E., decedată la 13.01.1945 foști proprietari tabulari ai imobilului din Sibiu, Filarmonicii nr. 3 (fost nr. 1), au rămas moștenitori M. Ernst sen., soț și M. Ernst jr., M. E., M. Gertrude și M. R..
Dintre cei doi soți proprietari tabulari prima a decedat soția M. E., născută Schonwetter la 13.01.1945. Dezbaterea moștenirii sale a fost consemnată în încheierea pronunțată de Judecătoria Populară Mixtă Sibiu din 18.11.1948 pronunțată în dosarul succesoral nr. G.I. 844/1945 prin care s-a hotărât că sunt moștenitori acceptanți M. E., fiică (viitoarea notificatoare Girst) și M. R. (viitorul notificator) iar renunțători sunt M. Ernst soț, M. Ernst jr. fiu și M. E. fiică.
După celălalt proprietar tabular M. Ernst senior (tatăl) nu a fost dezbătută succesiunea.
P. urmare moștenitori ai proprietarilor tabulari sunt M. Reinliold și S. Gertrude, fiica lui M. Gertrude .
În această calitate de moștenitori ai defuncților proprietari tabulari reclamanții au înregistrat notificări sub nr._/14.08.2001, nr._/14.08.2001 și nr._/19.03.2004 prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Sibiu, ..
P. dispoziția nr. 104/15.01.2015, Viceprimarul M. Sibiu a respins cererea de restituire în natura cu motivarea ca nu s-a făcut dovada calității de persoana îndreptățită și a dreptului real pretins.
Tribunalul constată că reclamanții au depus certificatele de moștenitor și toate actele de stare civila care demonstrează calitatea persoanelor îndreptățite ca succesori ai proprietarilor tabulari.
P. urmare, reclamanții sunt îndreptățiți la restituire însă în ceea ce privește modalitatea de restituire în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, în sensul restituirii prin echivalent, fiind de necontestat că imobilul nu poate fi restituit în natură.
P. întâmpinarea depusă la modificarea acțiunii pârâta a invederat instanței că toate apartamentele din imobil au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 depunând în acest sens contractele de vânzare cumpărare (filele 71- 91)
Față de aceste aspecte Tribunalul urmează a dispune anularea dispoziției nr. 104/15.01.2015.
Referitor la incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, tribunalul constată deplina aplicabilitate a acestor dispoziții legale în prezentul litigiu, în raport de dispozițiile art. 4 din lege, conform cărora „Dispozițiile prezentei se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Legii nr. 165/2013.
Adoptarea Legii nr. 165/2013, care consacră principiul aplicării imediate a acestor dispoziții legale notificărilor nesoluționate în mod irevocabil în procedura administrativă și/sau jurisdicțională, inclusiv cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului este urmarea firească a jurisprudenței acestei instanțe de contencios european care într-o . cauze ce vizau încălcarea dispozițiilor din Protocolul 1 la CEDO (ex: cauza V., Faimblat și cauza Katz contra României) a identificat o problemă structurală specifică în ce privește lipsa restituirii sau a despăgubirii pentru bunurile naționalizate, această instanță europeană reținând în mod constant influența sistemului de restituire și în special de întârzierea înregistrată în procedura de plată a despăgubirii.
CEDO a subliniat că „atunci când este în joc o problemă de interes general, puterile publice sunt ținute să reacționeze în timp util, corect și cu cea mai mare coerență” (V. contra României), „atât atingerea respectării bunurilor cât și lipsa reacției trebuie să genereze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanei. În special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa. (cauza A. și alții împotriva României).
Legea nr. 165/2013 constituie o transpunere în legislația națională a măsurilor cu caracter general reparatoriu prefigurate în hotărârea – pilot din cauza M. A. și alții contra României, legiuitorul român urmărind prin act normativ să implementeze în legislația națională principiile CEDO în materia respectării dreptului de proprietate și în același timp să mențină un echilibru între interesul general ala comunității, respectiv între obiectivul legitim de „utilitate publică”, acela care urmărea măsuri de reformă economică ori de justiție socială ce militează pentru o rambursare inferioară la valoarea de piață actuală (James și alții contra Regatului Unit, 8 iulie 1986, f.120) și interesele particulare ale persoanelor private de proprietate care sunt îndreptățite să beneficieze de aceste măsuri reparatorii.
Astfel legiuitorul român prin Legea nr. 165/2013 a urmărit o refacere totală a legislației în materia restituirii proprietăților confiscate de regimul comunist, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, care să facă sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, iar plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă de timp reprezintă măsuri apte să asigure acest echilibru între interesul general al colectivității și interesele foștilor proprietari.
În acest sens în temeiul art. 50 din Legea nr. 165/2013 sintagma „despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor” cuprinsă în Legea nr. 10/2001 a fost înlocuită cu sintagma „măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
Legea 165/2013 a fost modificată prin Legea nr. 368/2013 astfel că, la acest moment art. 1 alin. 2 prevede că măsurile reparatorii prin echivalent care se pot acorda persoanelor îndreptățite sunt fie măsura compensării prin puncte (așa cum prevederea legea în forma inițială), fie măsura compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea notificării.
P. urmare, modalitatea de restituire a imobilului naționalizat este cea prevăzută de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, respectiv P. M. Sibiu va fi obligat să emită o dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent respectiv fie măsura compensării prin puncte, fie măsura compensării prin bunuri pe care instituția pârâtă le poate oferi în echivalent pentru imobilul situat administrativ în Sibiu, ., jud. Sibiu, înscris în CF 772 Sibiu nr. top 211.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții M. R. domiciliat în Germania, localitatea_ Gummersbach, . și S. G. domiciliată în Germania,_ Traunreut, Siebenburgener, . cu pârâtul P. M. Sibiu cu sediul în Sibiu, .. 2, jud. Sibiu și în consecință:
Dispune anularea dispoziției nr. 104/15.01.2015 emisă de Viceprimarul M. Sibiu.
Obligă pârâtul P. M. Sibiu să emită dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent respectiv fie măsura compensării prin puncte, fie măsura compensării prin bunuri pe care instituția pârâtă le poate oferi în echivalent pentru imobilul situat administrativ în Sibiu, ., jud. Sibiu, înscris în CF 772 Sibiu nr. top 211.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2015.
Președinte, E. D. | ||
Grefier, S. E. |
red./tehn.E.D. 12.10.2015
5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 698/2015. Tribunalul SIBIU | Partaj judiciar. Decizia nr. 702/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
