Contestaţie la executare. Decizia nr. 692/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 692/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 692/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 692/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant Z. C. și pe apelant C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 740/2015 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus prin serviciul de registratură al instanței, la data de 28.07.2015, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 34,52 lei.
Instanța, având în vedere actele și lucrările de la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
1.Prin sentința civilă nr. 740/13.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis în parte contestația la executare formulată și completată de contestatoarea Z. C.-M. (fost Tolomeniu), în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ de AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C.. S-a dispus anularea formelor de executare începute în dosar execuțional nr. 639/2013 al B. M. D. A. și s-a anulat ca netimbrată cererea privitoare la întoarcerea executării.
2. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contestatoarei în termen de o lună, așa încât s-a prescris executarea sancțiunii.
Cererea de întoarcere a executării nu a fost timbrată, considerente pentru care, conform art. 197 Cod procedură civilă, ea a fost anulată.
3. Împotriva acelei sentințe a declarat apel intimata solicitând admiterea ei în tot în sensul respingerii contestației la executare.
4. În motivarea apelului, în fapt, apelanta a arătat că eronat instanța de fond a admis contestația la executare formulată de către Z. C. considerând că executarea despăgubirii reprezentată de către tariful de despăgubire în valoare de 28 euro fiind rămasă fără temei legal, apreciind că în cauză a intervenit excepția prescripției executării silite a creanței prevăzută de titlu executoriu – pvcc R_/25.03.2011 sunt motivarea că pvcc în cauză nu a fost comunicat prin poștă, ci doar prin procedura afișării.
Astfel, față de dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”, învederează faptul că procesul verbal a fost legal comunicat în termenul prevăzut de lege sub modalitatea impusă de lege la data emiterii procesului verbal. Întrucât modalitățile de comunicare erau alternative, respectiv prin poștă sau prin afișare la domiciliul contravenientului concluzionăm că, procesul verbal de constatare a contravenției în cauză, a fost comunicat contravenientului în mod legal, prin afișare la domiciliu, în conformitate cu prevederile OG 2/2001 Art. 7 – „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
De asemenea, reiterează prevederile art. 712 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În consecință, pentru a se putea invoca pe calea contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu este necesară întrunirea cumulativă a două condiții: în primul rând, titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească, iar în al doilea rând, legea să nu prevadă o altă cale de atac pentru invocarea apărărilor de fond.
Dacă prima condiție este îndeplinită în cauză, referitor la cea de a doua condiție, se constată că, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, neputând fi invocate apărări de fond pe calea contestației la executare.
Astfel, pe calea contestației la executare se poate invoca nelegalitatea unor acte de executare, însă nu prin invocarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci prin invocarea unor eventuale încălcări ale normelor care reglementează executarea silită, astfel că instanța în mod greșit s-a pronunțat în soluționarea contestației la executare asupra aspectelor ce țin de soluționarea plângerii contravenționale.
5. În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă.
6. Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și contestatoarea Z. C. solicitând schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii de restituire a sumei de 599,53 lei și a comisionului bancar de 315,54 lei, sumă cu ce a fost executată silit din contul apelantei contestatoare; cu cheltuieli de judecată.
7. În motivarea în fapt a apelului contestatoarei aceasta a arătat că nu a cunoscut despre obligația de a timbra, actele de procedură cu contestatoarea fiind îndeplinite în Sibiu, deși contestatoarea are domiciliul în București.
8. În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm., 480 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.
9. Apelanta CNADNR SA prin DRDP C. a formulat întâmpinare la apelul contestatoarei solicitând respingerea acestuia.
Pe cale de excepție s-a invocat inadmisibilitatea contestației la executare, motivat de aceea că, pe această cale, nu se poate cere anularea procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește fondul apelului, intimata a reiterat motivele invocate în primul său apel.
10. Contestatoarea Z. C. a formulat la rândul ei întâmpinare la apelul intimatei solicitând respingerea excepției de inadmisibilitate, iar pe fond, reținerea că procesul-verbal nu a fost în mod legal comunicat contestatoarei (prin Decizia nr. 10/2013 ÎCCJ pronunțându-se în sensul că modalitatea de comunicare prin afișare este subsidiară celei prin poștă).
11. Niciuna dintre părți nu a mai formulat răspuns la întâmpinare.
12. Analizând ambele apeluri prin prisma motivelor invocate, tribunalul le găsește a fi nefondate pentru considerentele ce urmează:
Apelanta CNADNR susține, fără temei, că dispozițiile legale îi permit să aleagă între modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin poștă sau prin afișare, ea recurgând la cea din urmă, invocând în acest sens prevederile art. 27 din OG nr. 2/2001.
Susținerile apelantei sunt însă în dezacord cu dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 pronunțată de ÎCCJ la 10 iunie 2013, potrivit cărora, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 se stabilește că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire.
Nici celelalte motive de apel din apelul intimatei nu poate fi primit, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra temeiniciei sau legalității titlului executoriu așa încât petenta să fie în situația de a invoca excepția de inadmisibilitate, pentru aceea că pe calea contestației la executare nu se pot invoca apărări de fond asupra titlului executoriu, în privința căreia există o cale de atac specială.
Nici apelul contestatoarei nu pot fi primite. Singura critică a acesteia constă în aceea că în mod nelegal a fost înștiințată despre obligația de a timbra la o adresă din Sibiu, deși domiciliul acesteia este în București.
Prin chiar contestația la executare formulată, în cererea introductivă de instanță, contestatoarea și-a indicat domiciliul în Sibiu, .. 7, adresă ce apare și în „cererea adițională” de la fila 64 din dosarul de fond.
În acest context criticile petentei Z. C. sunt vădit nefondate și urmează a fi respinse.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ambele apeluri și va păstra ca legală și întemeiată sentința atacată.
Ca urmare a respingerii apelului contestatoarei, se va respinge și cererea acesteia vizând cheltuielile de judecată din apel, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelantele C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. și de Z. C. împotriva sentinței civile nr. 740/13.02.2015 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2015.
Președinte, C. H. | Judecător, V. C. D. | |
Grefier, A. F. A. |
Red. V.C.D/02.12.2015
Jud. fond F. N.
Tehnored. A.F/07.12.2015
4 ex/2 .
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 908/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 688/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
