Partaj judiciar. Decizia nr. 702/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 702/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 702/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 702/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător V. C. D.
Grefier E. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe apelanta C. I. G. și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, având ca obiect partaj judiciar, apel împotriva sentinței civile numărul 7544/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 1 octombrie 2015, când în aceeași compunere, a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
1.Prin sentința civilă nr. 7544/10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta C. I. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
2. Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 22.07.2013 sub nr. 9._, reclamanta C. I. G. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se dispună ieșirea din indiviziune și atribuirea celor 2 camere de imobil din ., în suprafață de 11,27 m.p. și 10,35 m.p. confiscate în ultimă instanță prin Decizia din 02.07.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 1._ *, din imobilul proprietatea sa.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că a fost condamnată prin Sentința nr. 23/11.02.2009 a Tribunalului Sibiu la 2 ani închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de complicitate la proxenetism, rămasă definitivă prin decizia din 02.07.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Reclamanta a arătat că mama sa i-a donat dreptul de nudă proprietate asupra imobilului compus din 2 corpuri, fiecare având câte 3 camere cu anexe, magazie din lemn și cărămidă. Reclamanta a mai arătat că prin confiscarea celor 2 camere s-ar crea o situație în care nici ea nu ar mai putea folosi normal locuința, nici noul proprietar a 2 camere din proprietate nu ar avea folosința normală a tot ceea ce este necesar pentru a locui sau folosi acel spațiu.
În motivarea în drept a cererii reclamanta a invocat disp. art. 1143 C.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.495,09 lei.
În dovedirea celor susținute reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin precizarea de acțiune formulată la data de 05.09.2013, reclamanta a solicitat să i se atribuie cele două încăperi confiscate din proprietatea sa de către S. R., deoarece imobilul nu este comod partajabil, spațiul respectiv fiind imposibil de folosit de către altă familie.
Prin întâmpinarea formulată la data de 02.12.2013, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că aceasta nu este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
La termenul de judecată din data de 29.10.2014 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.J.F.P.Sibiu deoarece aceasta nu este parte în acest dosar, chemare în judecată fiind formulată în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor și nu cu A.J.F.P.Sibiu, deci nu se poate pune problema calității procesuale pasive sau a lipsei calității procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de donație cu sarcini autentificat sub nr. 1961/05.09.2007 de BNP D. E., depus la filele 8-9 din dosar, reclamanta a dobândit dreptul de nudă proprietate asupra imobilului subapartament nr. II/I compus la subsol din pivniță, la parter 3 camere, bucătărie, 2 holuri, wc, anexe gospodărești, magazie din cărămidă, magazie, wc din lemn, și părți comune indivize în cotă de 3/8 parte din terenul clădit și neclădit de 615 m.p., înscris în CF nr. 17.978 Sibiu, nr. top. 1207/1/II/I, așa cum rezultă din extrasul CF depus la fila 78 din dosar, cartea funciară in extenso depusă în copie la filele 72.74 din dosar.
Prin Decizia nr. 35 din data de 07.11.2012 a Curții de Apel A. I., rămasă definitivă prin Decizia nr. 2326 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 02.07.2013 în dosarul nr._ * (f.13), s-a dispus confiscarea de la reclamanta C. I. G., în folosul statului, a celor două camere din imobilul de pe ., aflate în corp B, în suprafață de 11,27 m2 (4,90 m pe 2,30 m) și 10,35 m2 (4,60 m pe 2,25 m), înscris în CF nr. 17.978 Sibiu, nr. top. 1207/1/II/I.
În ce privește partajul art. 66 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 669-686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 22.07.2013 în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil privind partajul.
Potrivit art. 669 C.civ. încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, iar potrivit art. 676 C.civ. (1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar.
Coproprietatea reprezintă acea forță a dreptului de proprietate în care același bun, nefracționat în materialitatea sa, aparține concomitent mai multor titulari, fiecare dintre aceștia având numai o cotă-parte ideală și abstractă din dreptul de proprietate asupra bunului respectiv.
În cazul coproprietății niciunul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun. Dacă bunul ar fi fracționat în materialitatea lui și fiecare parte (fracțiune) materială ar aparține în exclusivitate unui proprietar, ar fi vorba despre o proprietate exclusivă, și nu despre o proprietate comună pe cote-părți. În același timp, fiecare coproprietar este titular exclusiv asupra cotei părți ideale, abstracte, din dreptul de proprietate asupra bunului, pentru a exista coproprietate dreptul asupra bunului trebuind să fie fracționat și nu însuși bunul, luat în materialitatea lui.
Partajul reprezintă operația juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate ori de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau părți materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietății.
Dreptul indiviz este prefăcut, cu alte cuvinte, într-un drept diviz și exclusiv asupra unui bun sau asupra unei părți materiale determinate din bun.
În cauza de față cele două părți nu sunt coproprietare asupra bunului în privința căruia s-a solicitat ieșirea din indiviziune.
Astfel, prin confiscarea celor două camere în favoarea statului, pârâtul S. R. a dobândit dreptul de proprietate exclusiv asupra celor două încăperi, în patrimoniul reclamantei rămânând dreptul de nudă proprietate asupra restului imobilului.
Cele două părți nu se află în coproprietate, neavând fiecare o cotă parte de proprietate asupra întregului imobil, ci fiecare dintre părți este proprietar exclusiv asupra unei părți din imobil în materialitatea sa, S. R. este titular exclusiv asupra dreptului de proprietate asupra celor două camere confiscate iar reclamanta este titular exclusiv al dreptului de proprietate asupra restului imobilului în materialitatea sa.
3. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
4. În motivarea în fapt a apelului s-a arătat că reclamanta a dobândit nuda proprietate asupra imobilului ce face obiectul acțiunii prin donație cu sarcini. Imobilul e compus din două corpuri, fiecare având 3 camere, anexe, magazie din lemn și cărămidă.
Prin sentința penală s-a dispus confiscarea a două camere din imobil de către stat.
Instanța de fond a interpretat greșit noțiunea de „coproprietate” și nu s-a preocupat asupra situației concrete a acestui bun.
Potrivit dispozițiilor art. 1143 Cod civil nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Reclamanta a solicitat atribuirea celor două camere în schimbul plății unei sulte.
5. În drept au fost invocate dispozițiile art. 22, 944 Cod procedură civilă și 1143 Cod civil.
6. Cererea de apel a fost în mod legal timbrată cu 748 lei taxă judiciară de timbru.
7. Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței primei instanțe cu motivarea, în esență, că în eventualitatea admiterii acțiunii reclamantei ar rămâne fără efect măsura de sancționare din sentința penală, că valorificarea bunurilor confiscate se face cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 14/2007.
8. Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat pentru considerentele ce urmează:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă și, de altfel, necontestată. Reamintim doar că reclamanta apelantă a dobândit nuda proprietate asupra subapartamentului II/I compus din 3 camere, bucătărie, 2 holuri, WC, anexe gospodărești, pivniță, magazie din cărămidă, magazie, WC din lemn și părțile comune indivize de 3/8 părți, subapartamentul fiind înscris în top. 1207/1/II/I din cf._ Sibiu. Din acest subapartament, prin decizia nr. 35/7.11.2012 s-au confiscat 2 camere, anume cea de 11,27 mp și cea de 10,35 mp.
Rezultă cu evidență că în cauză nu există o stare de coproprietate așa cum susține apelanta. Aceasta din urmă a criticat, în motivele de apel, modul în care instanța de fond a analizat situația coproprietății arătând că nu a ținut seama de circumstanțele concrete ale cauzei.
În acord, însă, cu opinia primei instanțe, apreciem și noi că nu ceea ce privește imobilul ce face obiectul acțiunii de față, nu există o stare de coproprietate.
Prima instanță a reținut corect că în cazul coproprietății niciunul dintre coproprietari nu este proprietarul exclusiv al unei părți dintr-un bun, ci, fiind titularul exclusiv asupra unei cote-părți dintr-un bun, dreptul său de proprietate se suprapune cu al celuilalt coproprietar în fiecare fracțiune a bunului, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin confiscare, S. R. a devenit proprietar exclusiv asupra a două camere, reclamanta folosește deținând cu proprietate restul apartamentului.
Din acest motiv nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 669 Cod civil potrivit cu care, într-adevăr, partajul coproprietății poate fi cerut oricând.
Pentru toate aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod civil, tribunalul va respinge ca nefundat apelul declarat și va păstra ca legală și întemeiată sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta C. I. G. împotriva Sentinței
civile nr. 7544/10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 1.10.2015.
PREȘEDINTE Judecător,
S. R. V. D.
Grefier
E. G.
Red.VD/23.11.2015
Tehn.EG/9.12.2015
Ex. 4
Jud.fond. V.C.F.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1885/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 695/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
