Obligaţie de a face. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 285/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 285/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. T. L.
Grefier F. O.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelanții-reclamanți G. N., G. C. L. și pe intimații-pârâți G. T. L., I. A. R. A., având ca obiect obligație de a face apel împotriva sentinței civile numărul 2329/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanții personal și asistați de av. D. H., intimata pârâtă G. T. L. personal și asistată de av. I. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul, după care;
Reprezentantul apelanților depune la dosar practică judiciară în materie.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
Arată că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că desfășurarea unei activități comerciale este incompatibilă cu destinația clădirii, atâta timp cât un număr de 4 spații au destinație de spații comerciale. Așa cum s-a susținut și în fața instanței de fond, folosirea spațiului va fi pentru consultanță tehnică, astfel că nu va fi afectată în nici un mod liniștea locatarilor sau curățenia spațiilor comune. Susținerea pârâtelor că s-ar produce gălăgie sau trafic de persoane nu este reală, întrucât accesul unor persoane străine nu este exclus atunci când apartamentul are destinație de locuință.
Solicită instanței să rețină că în imobil funcționează deja un cabinet medical și alte societăți comerciale, deci nu se poate susține că doar activitatea pe care apelanții doresc să o desfășoare ar crea un disconfort pentru coproprietari.
Arată că, pârâtele au fost informate, în mai multe rânduri, care este activitatea ce urmează a se desfășura în apartamentul apelanților, că aceasta are ca obiect consultanță tehnică, astfel că nu le va fi afectată în nici un mod liniștea sau curățenia spațiilor comune. Consideră că refuzul pârâtelor de a-și da consimțământul pentru schimbarea destinației imobilului proprietatea apelanților constituie un abuz de drept. Nu se poate susține că imobilul în cauză este destinat exclusiv pentru locuințe atâta timp cât deja există 4 spații cu destinație comercială din 6 apartament, iar pârâtele sunt singurele care se opun aceste schimbări .
Pentru motivele arătate solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor-pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că în fapt este vorba de un imobil compus din 2 etaj și parter, în care pârâții au un apartament pe care l-au achiziționat în urmă cu 30 de ani. Inițial acest imobil a avut destinație de spațiu de locuit, ulterior parte din aceste apartamente s-au vândut și revândut. În momentul în care reclamanții au cumpărat apartamentul căruia doresc să-i schimbe destinația, au cumpărat un spațiu de locuit.
Faptul că pârâtele și-au dat acordul ca, inclusiv un alt apartament al reclamanților, să primească autorizație pentru schimbarea de destinație nu relevă altceva decât buna-credință a pârâților. Când pârâții și-au dat acel acord au avut în vedere următoarele: este o intrare separată, nu este la același etaj cu apartamentul lor. Susține că în imobilul intimatei G. locuiește și mama acesteia, o persoană în vârstă care suferă de un handicap grav și care are nevoie de liniște. Mai arat că în apartamentul proprietatea apelanților a funcționat societatea Herbalife, societate care organiza seara întruniri și făcea gălăgie, care a funcționat fără acordul pârâtelor, motiv pentru care aceasta a și plecat de acolo. Mai arată că apartamentul apelanților și a intimatei G. au perete comun prin care se aude gălăgia și se creează astfel un disconfort vădit față de o persoană în vârstă și bolnavă. Pentru toate motivele arătate, solicită respingerea apelului cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În replică reprezentantul apelanților susține că în camera intimatei, care are peretele comun cu apartamentul apelanților, locuiește fiul intimatei G., o persoană tânără, și nu mama acesteia în vârstă și bolnavă așa cum se susține de către intimată.
Față de actele depuse de către părți la dosarul cauzei, probele administrate și concluziile prezentate, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sibiu reclamanții G. N. și G. C. L. au chemat în judecată pe pârâtele G. T. L. și I. A. R. A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să-și dea consimțământul la schimbarea destinației imobilului proprietatea reclamanților situat administrativ în Sibiu, ., ., respectiv din spațiu de locuit în spațiu comercial, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de consimțământ.
Prin sentința civilă nr. 2329/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții GeorgescuNicolae și G. C. L. în contradictoriu cu pârâtele G. T. L. și I. A. R. A..
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat a se constata că refuzul pârâtelor G. T. L. și I. A. R. A. de a-și da acordul pentru schimbarea destinației imobilului apartament, proprietatea reclamantului, situat la etajul 1, din locuință în spațiu comercial are caracterul unui abuz de drept și, în consecință, să fie obligate pârâtele să-și dea consimțământul pentru schimbarea destinației imobilului sus identificat din locuință în spațiu comercial, în caz de refuz, prezenta hotărâre să țină loc de consimțământ al pârâtelor.
Din actele depuse la dosar a rezultat că reclamanții au obținut avizele în vederea schimbării de destinație a imobilului din Sibiu, . . cu excepția acordului tuturor coproprietarilor, întrucât pârâtele G. T. L. și I. A. R. A. refuză să-și dea acordul cu privire la schimbarea de destinație.
În prezenta cauză instanța este chemată să stabilească limitele judiciare ale exercitării dreptului de proprietate de către părțile din cauză având la bază concepția obligațiilor normale de vecinătate sau, altfel spus, concepția inconvenientelor normale ale vecinătății, manifestare a principiului echității în raporturile menționate, ceea ce implică și aprecierea asupra caracterului anormal al prejudiciilor cauzate în exercitarea dreptului de proprietate dincolo de limitele interne ale acestuia.
În contextul expus, din probatoriul administrat s-a reținut că reclamanții sunt proprietarii apartamentului nr. 5 din imobilul situat în Sibiu .,situat la etajul 1 al imobilului, iar pârâtele G. T. L. și I. A. R. A. sunt proprietare supra apartamentului nr. 6 și respectiv . la etajul 1 și respectiv parterul imobilului, precum și că pârâta G. T. L., este proprietara apartamentului nr. 6 situat la etajul clădirii din Sibiu, . în imediata vecinătate a apartamentului de la etaj al reclamanților.
În cauză este necontestat de către părțile cauzei că apartamentelor deținute de părți sus menționate le corespunde părți comune indivize, folosite în comun de acestea, cum ar fi curtea și scările ce duc la apartamentele de la etaj aparținând reclamantului și pârâtelor.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că reclamanții mai dețin un apartament în proprietate, respectiv . la parterul imobilului în care funcționează un salon de bronzare, iar la etaj în . un cabinet medical O.R.L., apartamentul nr. 5 și . un perete comun pe o distanță de aproximativ 6 metrii, ușa de acces în apartamentul nr. 5 fiind într-un hol mic unde se află cea de-a doua ușă de acces în apartamentul nr. 6.
Din depoziția martorei Dubenschi A. M. (fila 93) s-a reținut că până în luna februarie 2014 în apartamentul proprietatea reclamanților de la etaj și-a desfășurat activitatea o reprezentanță Herhalife, care deranja ceilalți locatari prin întâlnirile pe care le organiza și numărul mare de persoane care intrau și ieșeau din imobil, aceeași situație fiind și cu salonul de bronzare, ușa de la . lăsată deschisă pentru a nu se mai folosi interfonul.
În contextul expus, s-a reținut că desfășurarea unei activități comerciale, în general, nefiind menționată de către reclamanți natura activității comerciale ce urmează a se desfășura în acest spațiu, în apartamentul nr. 5, este incompatibilă cu destinația clădirii în întregul ei, presupune un disconfort pentru ceilalți colocatari, din cauza gălăgiei și a traficului de persoane care vor intra și ieși din clădire. Nu se poate pretinde pârâtelor, în special pârâtei G. T. L., care are apartamentul vecin cu cel al reclamanților, să accepte prezența unor persoane străine de imobil, care să treacă prin apropierea locuinței sale. Astfel, prin crearea unui spațiu comercial în special în vecinătatea apartamentului pârâtei G. T. L., prejudiciul creat pârâtelor nu este unul minor, nefiind aplicabile dispozițiile art. 630 alin. 2 noul cod civil refuzul de a-și da acordul pentru schimbarea destinației apartamentului situat la etaj nefiind unul abuziv.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamanților G. N. și G. C. L., ca neîntemeiată.
În baza art. 453, 454 NCPC instanța a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor, reprezentând contravaloare onorariu de avocat (fila 100).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G. N. și G. C. L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului arată că în dese rânduri am informat pârâtele că activitățile care se vor desfășura în incinta apartamentului au ca obiect consultanță tehnică astfel că ele nu vor afecta în niciun mod liniștea locatarilor sau curățenia spațiilor comune.
Totodată le-a informat și de faptul că prin acordul dat de aceștia, procentul de ocupare al terenului, respectiv al curții, proprietate comună rămâne neschimbat.
În acest context, refuzul pârâților de a consimți la schimbarea destinației imobilului proprietatea lor, este abuziv având în vedere că prin Certificatul de Urbanism nr. 1042 din 7.06.2013 prin care au solicitat aprobarea amenajării imobilului în vederea schimbării destinației imobilului din spațiu de locuit în spațiu comercial, au obținut acordul notarial al majorității coproprietarilor pentru realizarea acestor lucrări (patru familii au fost de acord).
În mod greșit prima instanță a reținut că desfășurarea unei activități comerciale este incompatibilă cu destinația clădirii, atât timp cât un număr de 4 spații din imobil au aceeași destinație. Nu am solicitat desfășurarea unor activități industriale sau de producție, ci doar folosirea spațiului pentru desfășurarea unei profesii liberale, situație uzuală și extreme de des întâlnită în municipiul Sibiu și, așa cum au arătat, și în imobilul comun.
Nici faptul că s-ar produce gălăgie sau trafic de persoane nu este real. Accesul unor persoane străine nu este exclus atunci când apartamentul are destinația de locuință. Și într-o locuință se pot primi persoane care nu locuiesc în imobil, acestea fiind deci inconvenientele unui imobil folosit și deținut în comun și nu ale schimbării de destinație.
În imobil funcționează deja un cabinet medical și alte societăți comerciale, deci nu se poate susține că doar activitatea pe care o desfășoară ar crea un discomfort pentru coproprietari.
Cu toate că au investit timp pentru obținerea tuturor aprobărilor și bani, pârâții se opun schimbării de destinație astfel că, în lipsa acordului acestora nu pot să-și exercite deplin dreptul de proprietate.
Au obținut și avizul favorabil al Ministerului Culturii, imobilul fiind monument istoric.
Deși au purtat mai multe discuții cu aceștia și i-au notificat, prin acțiunile lor pârâții încalcă relațiile de bună vecinătate. Orice drept trebuie exercitat în limitele sale, impuse de echitate și bună-credință, orice exces fiind sancționat ca abuz de drept, mai ales dacă încalcă sau împiedică exercitarea drepturilor noastre.
In acest context, evident că refuzul pârâților de a consimți la schimbarea destinației apartamentului reclamanților este abuziv și trebuia sancționat de instanță prin admiterea acțiunii principale.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul apreciază ca nefondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 15 din NCC, niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.
Abuzul de drept constă în exercitarea drepturilor subiective într-un mod contrar scopului lor social economic, legii sau regulilor de conviețuire socială, cu rea credință. Acesta se poate manifesta în forma exercitării abuzive a oricărui drept real.
De asemenea potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991 anexa nr. I în situația în care o persoană intenționează să schimbe destinația unei clădiri, aceasta are obligația să obțină acordul vecinilor, legiuitorul intenționând astfel să protejeze persoanele în cauză tocmai cu scopul de a nu li se crea un disconfort sau alte inconveniente și incomodități rezultând din tulburarea liniștii publice sau a condițiilor normale de viață sau de odihnă, însă acest drept trebuie exercitat în limitele legii și nu în mod abuziv, astfel că în condițiile în care se dovedește că nu se creează acest disconfort, respectiv o . inconveniente și incomodități, refuzul nejustificat în a-și da acordul constituie o exercitare abuzivă a dreptului conferit prin lege, fapt ce poate fi analizat în cadrul acestei acțiuni.
Rațiunea înserării unei condiții pentru eliberarea unei autorizației de construire privitoare la acordul vecinilor în anexa I din Legea nr. 50/1991 este aceea a respectării bunei vecinătăți, obligație impusă tuturor titularilor dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. 7 din Constituția României, legea fundamentală instituind principiul dominant al comunității, acela al vecinilor de a suporta consecințele normale ale acestei stări, prevalând interesul social.
Reclamanții au solicitat schimbarea destinației spațiului de locuit din apartament în spațiu comercial fără a specifica natura activității comerciale, fiind proprietari asupra construcției apartament a cărei schimbare de destinație o cer.
Din certificatul de urbanism, însă, nu rezultă ce anume activități vor desfășura reclamanții, iar, . se face obligatoriu pe terenul aflat în coproprietate.
Cu ocazia cercetării la fața locului instanța de apel a constatat că în imobilul situat în Sibiu, .. 6 sunt 6 apartamente.
Astfel la apartamentul nr.1 se află un salon de bronzare, care aparține reclamanților și funcționează cu acordul pârâților; la apartamentul nr. 2 se află un magazin îmbrăcăminte, care funcționează fără acordul proprietarilor, dar nu creează disconfort deoarece au intrare și în curte și în imobil separate și unde exista și aparatura rețelei Orange; la apartamentul nr. 3 se află locuința pârâtei I. A. R. A.; la apartamentul nr. 4 se află un cabinet medical cu program de vizitare între 18-22 si care funcționează cu acordul pârâtelor; apartamentul nr. 5, aparține reclamanților și în prezent acest apartament este închiriat unei familii iar la apartamentul nr. 6 se află locuința, pârâtei G. T. L., care este cea mai afectată de schimbarea de destinație a apartamentului nr. 5 din locuință în spațiu comercial, cele doua apartamente fiind ușă în ușă și perete în perete pe o distanta de aproximativ 6 metri.
Prin urmare desfășurarea unei activități comerciale, oricare ar fi, presupune un disconfort pentru coproprietari, din cauza zgomotului pe care l-ar putea produce traficul persoanelor care vor pătrunde în imobil. Nu se poate pretinde pârâților să accepte prezența unor persoane străine de imobil, care să circule pe terenul aflat în indiviziune, încălcându-le acestora dreptul de coproprietate.
Acest aspect a fost confirmat și de martora Dubenschi A. M. care a relatat faptul că până în luna februarie 2014 în apartamentul nr. 5, proprietatea reclamanților de la etaj și-a desfășurat activitatea o reprezentanță Herhalife, care deranja ceilalți locatari prin întâlnirile pe care le organiza și numărul mare de persoane care intrau și ieșeau din imobil
Prin crearea unui spațiu comercial în imobilul casă, în care se găsește și apartamentul pârâtelor, prejudiciul creat nu este unul minor, nefiind aplicabile dispozițiile art. 630 alin.2 NCC refuzul acestora de a-și da acordul pentru schimbarea destinației apartamentelor nefiind unul abuziv.
În sensul art. 8 al C.E.D.O: ,,viața privată așa cum textul este interpretat de instanța de contencios european, cuprinde dreptul persoanei la viața privată intimă, inclusiv dreptul la un mediu înconjurător sănătos. Dezagrementele cauzate de activitatea unui spațiu comercial a cărei activitate nu s-a specifica, desfășurate într-un imobil de locuințe, cu consecința afectării mediului înconjurător, a degradării dreptului la o locuință, viață privată și familială sunt subînțelese în determinarea categoriei de persoane al căror acord este necesar, acestea fiind definite ca „proprietari direct afectați”.
Față de aceste considerente Tribunalul în baza art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 453 NCPC va obliga apelanții să plătească intimatelor I. A. R. A. și G. T. câte 800 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții G. N. și G. L. împotriva sentinței civile nr.2329/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Obligă apelanții să plătească intimatelor I. A. R. A. și G. T. câte 800 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.04.2015
Președinte, E. D. | Judecător, D. T. L. | |
Grefier, F. O. |
Red. Tehnored. E.D. 28.04.2015
6 ex.
j.f. F. T. P.
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 1033/2015. Tribunalul SIBIU | Uzucapiune. Decizia nr. 291/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
