Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 1574/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1574/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 1574/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1574/2015
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Grefier F. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petent S. G. și pe intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, chemat în garanție D.I.I.C.O.T - S. TERITORIAL A.- BIROUL TERITORIAL SIBIU, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
Cauza a fost dezbătută la data de 18 iunie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, alături de încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 02.07.2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr de mai sus reclamantul S. G. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 700.000 euro despăgubiri cu titlu de daune morale pentru suferințele avute cu prilejul arestării preventive, 10.000 euro despăgubiri cu titlu de daune morale suferite prin nerespectarea condițiilor minime din centrul de deținere,_ lei despăgubiri materiale pentru cheltuielile familiale ocazionate de arestarea sa și 9250 lei cheltuieli de judecată pe durata procesului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în perioada 10.11.2011 – 4.12.2012 adică pe o durată de 389 zile a fost deținut în arest preventiv fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de organizare și finanțare a traficului ilicit de droguri de mare risc în forma continuată și alte infracțiuni, însă a fost pus în libertate conform sentinței penale rămasă definitivă după soluționarea apelului și recursului și respinse în totalitate. Art. 5 paragraful 5 din CEDO și art. 504-507 c.pr.pen. permit repararea pagubelor de natură materială și morală ivite prin privarea de libertate.
Din probele administrate în cauză instanța reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de învinuit și apoi de inculpat în dos. penal nr._/3/2011 al Tribunalului București – secția a II-a penală, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, tentativă la trafic internațional de droguri de mare risc în formă continuată. Prin încheierea din 11.11.2011 pronunțată în acest dosar penal, la cererea D. instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. G.. Măsura arestării a fost menținută prin următoarele încheieri pronunțate pe parcursul urmării penale.
Prin sentința penală nr. 147/4.12.2012 a Tribunalului Sibiu în dos. nr._ inculpatul S. G. a fost achitat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în baza rt. 11 pct.2 lit. a c.pr.pen. rap. la art. 10 lit.d c.pr.pen., instanța reținând că acesta nu știa despre existența drogurilor pe care le transporta, nu au prevăzut că transportă droguri și nu au avut cum să accepte urmările, nefiind în prezența niciunui indiciu care să-i determine să ajungă la o astfel de concluzie. Prin sentință s-a dispus și punerea inculpatului în libertate de îndată, astfel că de la data pronunțării sentinței reclamantul a fost pus în libertate. Sentința a fost menținută atât în apel, cât și în recurs.
Martorii T. V. și G. C. audiați în cauză au declarat că reclamantului i-a fost foarte greu în perioada de detenție, era deprimat, nu aveau condiții de viață bune în penitenciar, familia acestuia a suferit din cauza detenției lui, oamenii din . suspiciune după ce a fost eliberat.
Conform art.504 C.pr.pen., are dreptul la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotarâre a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarâre definitiva de achitare sau prin hotarâre definitiva de încetare a procesului penal pentru cauza prevazuta în art. 10 alin. 1 lit. j).
Acest text de lege constituie o dispozitie speciala privind raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate de erori judiciare, astfel încât invocarea ca temei legal al raspunderii statului a dispozitiilor art.504 C.pr.pen. presupune dovedirea conditiilor reglementate în mod expres de norma juridica. Aceasta reglementeaza nu numai limitele, dar si conditiile raspunderii patrimoniale a statului, precum si cazurile în care statul este exonerat de aceasta raspundere.
În concordanță cu prevederile art. 5, paragraful 5 din C.E.D.O., scopul art. 504 C. proc. pen. este acela de a materializa principiul constituțional potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale și de a permite repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept, cât și prin nelegala privare sau restrângere de libertate în cursul procesului penal.
Rolul daunelor morale este și trebuie înțeles într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci având scopul raportat la particularitățile fiecărui caz în parte, de oferire a unei satisfacții pentru suferințele îndurate.
Atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei relative la tratamentul la care persoana a fost supusă de autoritățile penale și a consecințelor nefaste pe care acesta l-a avut cu privire la viața sa particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probatoriile administrate.
Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile C.E.D.O. pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora.
Aprecierea prejudiciilor morale nu are la baza criterii exacte, științifice, deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor și cel bănesc, patrimonial al despăgubirilor.
Cu reținerea unei anumite doze de relativitate, ceea ce trebuie evaluat este despăgubirea care să compenseze prejudiciul și nu prejudiciul ca atare. Această evaluare înseamnă practic o apreciere multilaterală, globală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și ale implicațiilor acestora pe toate planurile.
Raportat la natura învinuirii, circumstanțele arestării, ale soluționării procesului care a durat o perioadă relativ mare până la soluția definitivă de achitare, vârsta și statutul socio-profesional al reclamantului, precum și deteriorarea situației personale și familiale a acestuia instanța apreciază că suma de 400.000 lei este suficientă și răspunde cerințelor de mai sus în determinarea cuantumului daunelor morale, sumă ce acoperă daunele morale pentru suferințele avute cu prilejul detenției, atât pentru privarea de libertate efectivă, cât și pentru condițiile din detenție.
Față de aceste împrejurări, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamant, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 400.000 lei cu titlu de daune morale și va respinge celelalte pretenții, respectiv diferența până la 700.000 euro solicitată prin acțiune. Cu privire la daunele materiale, reclamantul a renunțat la judecată, la termenul de judecată din 18.06.2015, declarație de care instanța va lua act în baza art. 406 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București ., sector 5 și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 400.000 lei, cu titlu de daune morale.
Ia act de declarația reclamantului de renunțarea la judecarea cererii de acordare de despăgubiri materiale.
Respinge celelalte pretenții.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2015
Președinte, D. T. L. |
Grefier, F. O. -plecată în CO Potrivit cf. art. 426 alin. 4 NCpc Semnează Grefier Șef Secția I-a civilă A. B. |
Red.D.T.L.
tehnored. F.O.
7 ex./20.07.2015
| ← Validare poprire. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Sentința nr. 1573/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
