Pretenţii. Sentința nr. 2079/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2079/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 796/314/2013
Dosar nr._ - pretenții-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2424
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
Președinte: D. D.
Judecători: M. C.
Judecători: T. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul M. S., prin primar împotriva sentinței civile nr. 2079 din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimată fiind pârâta Școala cu clasele I – VIII nr. 4 S. prin reprezentant B. P., cu sediul în .. 10, județul S..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta pârâtei intimate, asistată de avocat F. S., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus oral referatul cauzei, în cadrul căruia, a învederat că la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă întâmpinare la dosar de către pârâtă.
Instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
A. F. S., pentru pârâta intimată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 27.04.2012 sub numărul de dosar_, reclamantul M. S. prin primar, în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 4 S. – prin reprezentant a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la restituirea către municipalitate a sumei de 6.588 lei încasată necuvenit cu titlu cu titlu de cheltuieli personal, utilizată pentru plata „indemnizației de conducere”.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că suma pe care o solicită prin prezenta cerere a fost virată în contul pârâtei în cursul anului 2010 cu titlul de „cheltuieli de personal”, dar a fost întrebuințată de către ordonatorul terțiar de credite pentru plata „indemnizației de conducere”.
În Decizia Curții de Conturi nr._ se arată în mod clar că această sumă a fost solicitată de unitatea școlară în mod nelegal, fundamentarea sa fiind în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare. În concret, în cursul anului 2010 la unitatea școlară pârâtă s-au acordat drepturi salariale, reprezentând indemnizație de conducere în procent de 30% din salariul de bază persoanei încadrate în funcția de administrator financiar cu atribuții în domeniul financiar. Ori, H.G. nr. 4/2006 nu prevede că pentru funcția de administrator financiar indemnizație de conducere.
Reclamantul a mai arătat că, urmare a controlului efectuat de către auditorii Curții de Conturi, prin decizia nr._ s-a constatat că sumele arătate anterior au fost plătite de către ordonatorul principal de credite ilegal unității școlare, astfel încât i s-a impus recuperarea acestor sume.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1341, art. 1635 și următoarele Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 2 octombrie 2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S., prin sentința civilă nr. 2683 a fost admisă această excepție, cauza fiind înaintată, spre competentă soluționare Tribunalului S..
Pârâta Școala cu clasele I – VIII nr. 4 S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că, potrivit art. 2 din Legea nr. 84/2012 se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
În cauză, prin decizia Curții de Conturi nr._ s-a constatat un prejudiciu de 6.588 lei reprezentând venituri de natură salarială corespunzătoare unei indemnizații de conducere acordată funcției de administrator financiar în anul 2010, drepturi care au fost legal acordate.
În dovedire a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 9-16).
Prin sentința civilă nr. 2683 din 14.12.2012 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului S., cauza fiind înaintată, spre competentă soluționare, Judecătoriei S., astfel că s-a constatat ivit conflictul de competență, fiind sesizată Curtea de Apel în vederea soluționării conflictului.
Prin sentința nr. 2 din data de 10.01.2013 a Secției I Civile a Curții de Apel S. a fost admisă această sesizare, stabilindu-se competența de soluționare în favoarea Judecătoriei S..
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 25.01.2013 sub nr._, care, prin sentința civilă nr. 2079 din 26 martie 2013 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Reclamantul M. S. – prin primar, în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.4 S., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea către municipalitate a sumei de 6588 lei încasată necuvenit cu titlu de cheltuieli personal, utilizată pentru plata „indemnizației de conducere”.
În ceea ce privește apărarea pârâtei că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 2 al Legii nr. 84/2012, instanță constată că este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 2 din acest act normativ, se aprobă exonerarea de la plata pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Raportat și la art. 1 ale actului normativ menționat, aceste dispoziții legale ar fi aplicabile angajatului pârâtului (administratorului financiar/contabil șef) în ce privește drepturile salariale la care se face referire în prezenta cauză, dar în condițiile în care s-ar fi emis decizie de impunere de către angajator, ceea ce nu s-a dovedit în prezenta cauză. Mai mult decât atât, angajatul (ce face parte din personalul din sectorul bugetar) nu este parte în acest dosar, ci angajatorul său, iar prezenta cauză, după cum a stabilit Curtea de Apel S., este una civilă, nu un litigiu de muncă.
Reclamantul și-a motivat acțiunea conform art.1341 și următoarele cod civil (art. 992-993 C.civ.vechi) privind plata nedatorată.
În drept, conform art. 3 din Lg. nr. 71/2011 „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”. În consecință, analiza raporturilor dintre părți se va face prin raportare la dispozițiile în vigoare la data încasării și virării sumelor de bani(2010), respectiv a legislației anterioare.
Art. 1092 C.civ. instituie principiul potrivit cu care “orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”. Așadar, plata nedatorată poate fi definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia.
Prin efectuarea unei plăți nedatorate se naște un raport juridic în temeiul căruia plătitorul – solvensul- devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit, iar beneficiarul plății -accipiensul- este debitorul aceleiași obligații. Dreptul la restituire este consacrat și de art. 993 C.Civ. care prevede că “acela care din eroare a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului”. De asemenea, art. 992 C.civ. instituie obligația de restituire a accipiensului „cel ce din eroare sau cu știință primește ceea ce nu-i este debit este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”
Așadar, condițiile plății nedatorate sunt: prestația să fi fost făcută cu titlu de plată, datoria pentru care s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens, plata să fi fost făcută din eroare, respectiv solvensul să fi avut credința eronată că este debitor al accipiensului.
Instanța a reținut că reclamantul și-a motivat prezenta acțiune raportat la decizia 46/68 din 22.11.2010 a Curții de Conturi S..
În această decizie se arată că, verificându-se modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 50/74 din 22.12.2010 emisă de directorul Camerei de Conturi S., s-a constatat că ordonatorul principal de credite UATM S. a transmis adresa nr._ din 25.03.2011 mai multor ordonatori terțiari de credite finanțați din bugetul local, printre care și pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.4 S., iar din răspunsurile date nu rezultă dispunerea unor măsuri pentru stabilirea și recuperarea prejudiciului constatat.
Analizând condițiile plății nedatorate raportat la acțiunea reclamantului, instanța reține că în cursul anului 2010 reclamantul a efectuat o plată către pârâta Școala cu clasele nr. I-VIII nr. 4 S., în sumă de 6588 lei cu titlu de cheltuieli de personal, fiind astfel dată condiția plății, aspect necontestat de pârâtă.
Însă, raportat la probele administrate în cauză instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că datoria pentru care s-a făcut plata nu a existat din punct de vedere juridic în raporturile dintre reclamant și pârât și nici a faptului că plata ar fi fost efectuată din eroare.
Astfel, indemnizația de conducere aferentă funcției de administrator financiar a fost corect plătită, funcția fiind una de conducere și nu una de execuție.
Criteriile de normare pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic din unitățile de învățământ preuniversitar, aprobate prin notificarea MEN- Direcția Generală a Finanțelor nr._/28.12.1999, prevăd că fiecare școală cu clasele I-VIII, liceu, grup școlar va avea un post de contabil șef pentru fiecare ordonator de credite, funcție ce nu este condiționată de existența unui birou, serviciu, sau compartiment în subordine.
Funcția de administrator financiar- patrimoniu (contabil șef) se utilizează începând cu 24.09.2004, o dată cu . OUG 68/2004 în aplicarea Ordinului MEC 4847 bis/01.01.2004, privind aprobarea Metodologiei pentru utilizarea funcției didactice auxiliare de administrator financiar(patrimoniu) și echivalarea acesteia cu funcțiile de specialitate prevăzute de cap.I lit.a și c din anexa V/1 și cu unele funcții cuprinse în anexa V/2 la OUG 191/2002.
În reglementarea acestei metodologii, funcția de administrator financiar este o funcție didactică auxiliară în cadrul instituțiilor și unităților de învățământ, al unităților conexe și al unităților subordonate MEC, pentru activitățile care cuprind atribuții și sarcini cu specific financiar contabil, normare salarizare, investiții, reparații, aprovizionare și administrare. Este o funcție de conducere, echivalentă cu funcția de consilier, expert grad I, inginer, economist grad I A.
Potrivit Legii 330/2009, Anexa II/1.3, funcția de contabil-șef (administrator financiar) este o funcție de conducere în cadrul învățământului preuniversitar, cu indemnizație de conducere.
Potrivit adresei nr. 448/25.01.2006 a Inspectoratului Județean S. și în baza hotărârii Consiliului de Administrație al ISJ S., pârâta a fost încadrată în categoria I ca instituție de învățământ ordonator terțiar de credite, iar persoana încadrată pe funcția de administrator financiar contabil șef avea o indemnizație de conducere de 30%.
Așadar, raportat la motivele de fapt și de drept reținute, funcția de administrator financiar este una de conducere, iar nu de execuție, iar apărările reclamantului sub acest aspect nu pot fi reținute.
În condițiile în care în statul de personal al pârâtei, aprobat de Inspectoratul școlar al județului S. (filele 14-15 ale dosarului_ al Tribunalului S.), valabil de la data de 01.09.2009, figurează funcția de administrator financiar (contabil șef), instanța a apreciat că la data efectuării plății de 5888 lei cu titlu de cheltuieli de personal, datoria reclamantului de plată a acestei sume exista din punct de vedere juridic față de cele de mai sus. Mai mult, nu se poate reține eroarea reclamantului la efectuarea acestei plăți, având în vedere că această plată a fost efectuată, în deplină cunoștință de cauză, cu titlu de cheltuieli de personal, pe baza solicitării pârâtei, aprobată de reclamant în calitate de ordonator de credit.
În concluzie, cum în speță, s-a reușit a se demonstra doar efectuarea unei plăți, dar nu și împrejurarea că datoria în vederea căreia s-a făcut plata nu exista și nici că plata a fost făcută din eroare, instanța constată că nu sunt întrunite toate cerințele prevăzute de lege pentru promovarea unei acțiuni în restituirea plății nedatorate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivate de următoarele:
În primul rând, în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, a pus la dispoziția instanței înscrisurile care fac dovada pretențiilor, respectiv Decizia Curții de Conturi în care se constată plata sumei către unitatea școlară și, adresa nr. 215/2012 prin care pârâta a recunoscut expres că a încasat suma ce face obiectul prezentei acțiuni, pe care a utilizat-o în scopul plății indemnizația de conducere pentru funcția de contabil șef.
În al doilea rând, consideră că cererea trebuia analizată prin prisma temeiului juridic invocat în susținerea pretențiilor. Astfel, potrivit prevederilor dispozițiilor art. 992,993 vechiul Cod Civil, plata nedatorată presupune executarea din eroare de către o persoană a unei obligații de care nu era ținută și pe care a făcut-o fară intenția de a plăti datoria altuia. Mai mult, se impune, în cadrul acestei instituții de drept, ca cel care a făcut plata să fi fost în eroare, respectiv solvensul să fi avut credința eronată că este debitor al accipiensului.
Ori, în privința sumei de bani a cărei restituire o solicită, aceste condiții legale mai sus enunțate sunt pe deplin îndeplinite. Astfel, lunar, unitatea școlară a remis către primărie necesarul pentru achitarea "cheltuielilor de personal", fără a face precizări dacă în cuprinsul acestor sume se cuprind sau nu sporuri ori indemnizații stabilite unilateral, la nivelul conducerii unității.
Atât în cererea introductivă cât și în Decizia Curții de Conturi depusă la dosarul cauzei se arată clar că plata acestei indemnizații a fost stabilită unilateral de către unitatea școlară fără încuviințarea sau măcar notificarea prealabilă a ordonatorului principal de credite.
Mecanismul de finanțare a unităților de învățământ din fonduri de la bugetul local poate fi lesne înțeles având în vedere că punctul de plecare îl reprezintă solicitarea unității școlare de acordare, lunară, a fondurilor necesare cheltuielilor de personal, solicitarea pe care unitatea administrativ teritorială o îndeplinește prin emiterea dispozițiilor de finanțarea. Suma ce face obiectul acțiunii a fost achitată unității școlare pe parcursul întregului an, eșalonat, în funcție de cuantumul sporurilor și îndemnizațiilor achitate de unitatea de învățământ. Cu alte cuvinte, solicitarea unității școlare de suplimentarea a fondurilor nu a fost suținută cu referat sau alt înscris care să motiveze această suplimentare sau să exemplifice utilizarea sumelor în scopul achitării de sporuri sau indemnizații.
Între reclamant și unitatea școlară este obligația legală a municipalității de a finanța unitatea de învățământ. În cadrul îndeplinirii acestei obligații legale, M. S. a virat către unitatea școlară sumele necesare achitării cheltuielilor de personal. Dar, făcând plata în baza cererilor unității școlare, municipalitatea a achitat în plus către aceasta, din eroare, suma de 6588 lei, sumă pe care unitatea școlară a folosit-o în scopul unor plăți suplimentare, respectiv sporuri și indemnizații.
În ceea ce privește natura indemnizației de conducere achitată de unitatea școlară, în Decizia Curții de Conturi se arată clar că această sumă a fost solicitată de către unitatea școlară în mod nelegal, fundamentarea sa fiind În contradicție cu dispozițiile legale în vigoare. În concret, în cursul anului 2010 la Școala cu clasele 1- VIII nr. 4 S. s-au acordat drepturi salariale, reprezentând indemnizație de conducere în procent de 30% din salariul de bază persoanei încadrate pe funcția de administrator financiar cu atribuții în domeniul financiar. Ori, OG nr. 4/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ, salarizate potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic - în vigoare la momentul anului 2009, nu prevede pentru functia de administrator financiar indemnizatie de conducere. Indemnizatiile pentru persoanele care ocupă functii de conducere specifice, precum si indemnizatiile pentru îndeplinirea unor activităti specifice învătâmântului sunt prevăzute în anexele nr. 4.2 si 4.4. din OG nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor. acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învătâmânt. Potrivit acestor reglementări, în. cadrul unitătilor de învătământ preuniversitar, functiile de conducerere care pot beneficia de. indemnizatia de conducere sunt cele de director, director adjunct și secretar. Functia de administrator financiar nu este cuprinsă în categoria functiilor de conducere, pentru a beneficia de indemnizatia de conducere.
În drept, a invocat disp. art. 3041 Cod procedură Civilă.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Astfel, susținerile recurentului sunt nefondate întrucât instanța de fond a analizat acțiunea tocmai raportat la temeiul juridic invocat, respectiv dispozițiile art. 1341 și următoarele Cod Civil (art. 992-993 Vechiul Cod Civil) privind plata nedatorată astfel cum rezultă și din motivarea sentinței atacate, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile plății nedatorate.
Analizând condițiile plății nedatorate raportat la acțiunea reclamantului, în mod corect s-a reținut de instanța de fond ca fiind dată condiția existenței unei plăți, însă nu și celelalte două condiții prevăzute de lege, respectiv faptul că datoria pentru care s-a făcut plata nu exista din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți și că plata a fost făcută din eroare.
Astfel, drepturile salariale echivalente indemnizației de conducere pentru administratorul financiar al unității de învățământ au fost legal acordate.
Conform notificării MEN nr._/28.12.1999 privind Normativele actualizate de personal didactic auxiliar și de personal de administrație din învățământul preuniversitar salarizat de la Bugetul de stat se specifică în Normativele de încadrare personal didactic auxiliar și nedidactic la punctul „e)Școala cu clasele I-VIII, Liceu, G. școlar - contabil șef - 1 post pentru fiecare ordonator de credite".
La acordarea „indemnizației de conducere” pentru această funcție s-a avut în vedere adresa nr. 448/25.01.2006 prin care Școala cu clasele I-VIII nr. 4 S. este încadrată în categoria I, ca instituție de învățământ ordonator terțiar de credite, ceea ce presupune existența funcției de administrator financiar - contabil șef.
Conform acestei adrese funcția de administrator financiar va avea o indemnizație de conducere de 30 %.
Funcția de administrator financiar (de patrimoniu) a fost reglementată ca o nouă funcție didactică auxiliară prin OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului în aplicarea căreia a fost emis OMEC nr. 4847 /Ol. 10.2004 privind aprobarea metodologiei pentru utilizarea funcției didactice auxiliare de administrator financiar (patrimoniu) și echivalarea acesteia cu funcțiile prevăzute la Cap. I, lit. „a" din Anexa nr. V/lb la OUG nr. 191/2002 „Funcții de execuție din alte unități bugetare de subordonare centrală, precum și din compartimentele de contabilitate, financiar, aprovizionare, investiții din activitățile cuprinse în Anexele IV/1 - IV/11 și din unitățile de învățământ", iar „Indemnizațiile de conducere comune" în Anexa nr. VI/ lb unde este prevăzută funcția de contabil șef, cu modificările și completările ulterioare, unde se specifică la „art. 7 - Pentru funcțiile de conducere prevăzute la noile funcții didactice auxiliare de administrator financiar (patrimoniu) se va utiliza anexa nr. VI/1 la OUG nr. 191/2002 cu modificările și completările ulterioare. Indemnizațiile de conducere se vor calcula conform acesteia", acest ordin având aplicabilitate în continuare.
Această funcție didactică auxiliară de administrator financiar cu indemnizație de conducere este prevăzută și în Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în Anexa II/1.3 pct. 2 „Funcții de conducere din învățământul preuniversitar - „contabil șef (administrator financiar) cu studii superioare.
Conform acestor prevederi administratorul financiar a primit în mod legal indemnizația de conducere de 30 % pentru funcția pe care o îndeplinește.
Atât timp cât în statul de personal aprobat de Inspectoratul Școlar al Județului S. valabil de la data de 1 septembrie 2009 figurează funcția de administrator financiar, la data efectuării plății sumei de 6588 lei datoria reclamantului de plată exista din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, plata fiind făcută așadar în mod legal.
De asemenea, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că plata sumei de 6588 lei nu a fost efectuată din eroare, recurentul plătind acea sumă de bani în deplină cunoștință de cauză, cu titlu de cheltuieli de personal, pe baza solicitării unității școlare ce a fost aprobată de către reclamant în calitate de ordonator de credit.
În susținerea motivelor de recurs se invocă printre alteleși faptul că M. S. a virat din eroare suma necesară achitării cheltuielilor de personal la solicitarea unității intimate, sumă ce ar fi fost folosită în scopul unor plăți suplimentare (indemnizație de conducere), fără o încuviințare sau măcar notificare prealabilă a ordonatorului principal de credite, solicitarea fondurilor nefiind susținută de vreun referat sau alt înscris.
Legat de acest aspect nu s-a dovedit că există o astfel de obligație față de M. S. cu privire la cheltuielile de personal, cheltuieli de natură salarială ce sunt stabilite la nivel de Inspectorat Judetean S..
Nerespectând procedura privind finanțarea, recurentul și-a asumat riscul de a finanța și cheltuieli asupra cărora există o dispută legală. Municipalitatea are obligația de a finanța unitățile de învățământ în baza sumelor alocate prin bugetele locale, or suma care reprezintă cheltuieli de personal s-a făcut în limita sumei alocate prin buget.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. S., prin primar împotriva sentinței civile nr. 2079 din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimată fiind pârâta Școala cu clasele I – VIII nr. 4 S. prin reprezentant B. P., cu sediul în .. 10, județul S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. P. L.
Red. T.M.
Jud. fond:
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 12.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2064/2013. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1354/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
