Acţiune în constatare. Decizia nr. 1240/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1240/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 296/334/2012
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1240
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.05.2013
PREȘEDINTE: I. M.
JUDECĂTOR: N. M.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: T. A. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții G. I. A. ȘI G. M., împotriva sentinței civile nr.1297 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria V. Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. V. DORNEI prin primar și C. L. V. DORNEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat D. Vioria pentru recurenți și consilier juridic F. M. pentru prim pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care: instanța constată că, prin serviciul registratură, recurenții au depus o . înscrisuri reprezentând practică judiciară, iar prim-pârâtul a depus la dosar întâmpinare.
Se înmânează copie după întâmpinare reprezentantei recurenților.
Avocat D. Vioria, pentru recurenți, depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, factură și chitanță reprezentând achitarea contravalorii onorariului de avocat precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoare recurenților critică sentința recurată, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin.(5) Cod procedură civilă și solicită instanței să facă aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, întrucât cauza nu este supusă apelului.
Recurenții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.9, 21, 22 și 26 din Legea nr.112/1995 și ale art. 37 din normele de aplicare ale Legii nr.112/1995 cerând să se constate că odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestuia. Din prevederile art.26 alin. ultim rezultă că doar suprafețele ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului, iar Decizia Curții Constituționale nr.56/2009 clarifică acest aspect stipulând că terenurile aferente imobilelor înstrăinate cf. Legii nr.112/1995, nu se restituie în natură, ca măsură reparatorie, ci prin echivalent. Față de temeiurile de drept invocate, prima instanță a constatat greșit că ar fi vorba de promovarea unei acțiuni în constatare și nu în realizare.
Hotărârea judecătorească invocată de prima instanță că ar fi soluționat cauza nu este opozabilă recurenților, ei neavând calitatea de părți în dosarul nr._ al Judecătoriei V. Dornei.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată, iar pe fond admiterea acțiunii în sensul de a se constata că odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului, reclamanții au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestuia.
Având cuvântul, consilier juridic F. M. pentru intimatul M. V. DORNEI, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, prima instanță reținând corect că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.37 din Normele de aplicare a Legii nr.112/1995, având în vedere că recurenții nu au dobândit imobilul în temeiul acestei legi, neavând calitatea de chiriași conform Legii nr.112/1995, prin urmare, acțiunea în constatare nu poate fi primită.
Față de cele precizate, solicită respingerea recursului formulat în cauză.
Avocat D. Vioria, pentru recurenți, precizează că din înscrisurile de la filele 26-27 din dosarul de fond rezultă calitatea de chiriaș prevăzută de Legea nr.112/1995, întrucât în fișa - anexă la contractul de închiriere al imobilului, la poziția 3 este consemnat, G. A., în calitate de fiu al titularului contractului de închiriere încheiat în 1982.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă formulată pe rolul Judecătoriei V. Dornei la data de 21.02.2012 înregistrată sub nr._, reclamanții G. I. A. și G. M. au chemat în judecată pe pârâții M. V. Dornei prin primar și C. local V. Dornei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în temeiul art. 9, 21, 26 alin. ultim din Legea 112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, sunt titularii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 325,08 mp, teren situat în mun. V. Dornei, ., jud. Suceava, identic cu PF 437/2 ( parte), 437/50, 437/53, 2171/50, precum și a dreptului de proprietate în conta indiviză de ½ asupra suprafeței de 138 mp, identică cu parc. 437/51 și 437/52 ; să se dispună înscrierea în CF pe numele lor a dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren descrise mai sus.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat în esență că sunt proprietarii imobilului situat în V. Dornei, ., compus din apartamentul nr. 4, identic cu parc. topo 437/2- C 1 – U IV din CF_ a ., în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1906/23.08.2007 a BNP N. R. încheiat cu vânzătoarea Lakatos T..
La rândul său, vânzătoarea a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în discuție, în baza art. 9 și urm. din Legea 112/1995, prin cumpărare de la Primăria mun. V. Dornei, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 35/22.02.2002.
Suprafața totală a apartamentului este de 80,08 mp teren și se identifică cu parte din parc. 437/2 din CF 8912 a . iar din planul de situație întocmit la 5.05.2008 rezultă că suprafața de teren aferentă a acestui apartament și cea necesară normalei utilizări este formată din 245 mp aflat sub clădirea principală, identică cu parc. 437/53, 2171/50, 437/50, precum și din suprafața de 138 mp teren identică cu parc. 437/52, 437/51 care reprezintă calea de acces comună și pentru ceilalți proprietari a unui alt apartament situat în același imobil.
Potrivit art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, republicată, „în situația de vânzare către chiriaș a apartamentelor, și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul dle proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea disp. art. 26 alin. ultim din lege”.
Art. 26 alin. ultim din Legea 112/1995 stabilește că „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea Statului”, ceea ce presupune per a contrario, că, terenurile care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii, în proprietate, odată cu cumpărarea construcției de către foștii chiriași.
Astfel, prin efectul contractului de vânzare cumpărare nr.1906/2007 a BNP N. R., reclamanții arată că s-au subrogat în drepturile vânzătoarei, drepturi ce decurg din aplicarea Legii nr. 112/1995 în temeiul căreia, pentru considerentele arătate solicită admiterea acțiunii.
S-a solicitat proba cu înscrisuri iar în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă.
S-au depus la dosar: copia contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 1906/23.08.2007 a BNP N. R., încheierea de Cf nr. 4771/27.08.2007, extras CF 10.625 a ., contractul de vânzare cumpărare nr. 35/22.02.2002, încheierea CF 3890/24.07.2007, extras CF_ a ., releveu apartament, planul de situație vizat de OCPI sub nr. 5779/5.05.2008, Decizia civilă nr. 995/28.06.2011 a Tribunalului Suceava, extrase Cf 2845,_,_, a ., contractul de închiriere nr. 19/3.02.1982 cu anexe, încheierea din 17.04.1971 a notariatului de Stat L. C- lung jud. Suceava,
Pârâtul C. local V. Dornei, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea acțiunii în principal pe calea excepției inadmisibilității acesteia, cu motivarea că potrivit art. 111 Cod procedură civilă, acțiunea în constatare este inadmisibilă atunci când reclamanții au la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
Or, în speță, reclamanții au urmat și procedura Legii speciale nr.18/1991, în temeiul căreia, conform art. 36 alin. 2, au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren indicată și în prezenta acțiune demers care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei V. Dornei, aflat în prezent în recurs pe rolul Tribunalului Suceava.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că art.26 alin. ultim din Legea 112/1995 pe care îl invocă reclamanții stabilește că „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea Statului”, astfel încât pentru suprafețele de 113 mp reprezentând curți, 80 mp – teren arabil și 30 mp – teren aferent magaziilor, reclamanții au un contract de închiriere încheiat cu Statul.
De asemenea, pârâtul a arătat că în cauză nu sunt incidente prev. HG nr.20/1996, întrucât art. 37 din acest act normativ are aplicabilitate cu privire la terenurile care înainte de 1989 au fost atribuite de stat în folosință pe durata existenței construcțiilor persoanelor care dețineau în proprietate aceste imobile. Odată cu apariția Legii 18/1991, cei care erau proprietari ai construcțiilor, au avut posibilitatea să solicite atribuirea în proprietate a terenului aferent pe care l-au deținut cu titlul de folosință potrivit art. 36 alin. 3 din lege.
Distinct de aceste aspecte s-a mai arătat că același tip de acțiune a fost formulat și de către autoarea reclamanților Lakatoș T., acțiune care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1140/9.09.2008 a Judecătoriei V. Dornei.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au arătat că într-adevăr există în prezent pe rolul Tribunalului Suceava, dosarul nr._, în care au formulat o acțiune în constatare a dreptului de proprietate pentru aceleași suprafețe de teren descrise în prezenta acțiune, iar în cazul în care instanța va aprecia că o astfel de acțiune constituie o modalitate de realizare a dreptului lor, solicită suspendarea judecării prezentei cauze pe chestiune prejudicială conform art. 244 Cod procedură civilă.
La termenul din 20 septembrie 2012 instanța a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de intimată, excepție pentru soluționarea căreia a constatat că acțiunea reclamanților formulată pe cale separată ce are ca obiect „constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren descrise în prezenta acțiune în baza art.36 din Legea 18/1991, reprezintă o acțiune în realizarea dreptului și o chestiune prejudicială în soluționarea prezentei cauze.
Prin Încheierea din 20.09.2012 Judecătoria V. Dornei, în temeiul disp. art. 244 pct.1 Cod procedură civilă a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ a Judecătoriei V. Dornei.
La solicitarea reclamanților, ca urmare a soluționării dosarului nr._, a Judecătoriei V. Dornei, cauza a fost repusă pe rol și s-a dispus citarea părților.
Prin sentința civilă nr. 1297 din 22 noiembrie 2012 Judecătoria V. Dornei a respins acțiunea civilă având ca obiect „acțiune în constatare”, privind pe reclamanții G. I. A. și G. M. și pârâții M. V. Dornei - prin primar și C. local V. Dornei, cu sediul în mun. V. Dornei, .. 17 jud. Suceava, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1906/23.08.2007 al BNP N. R., încheiat cu vânzătoarea Lakatos T., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în V. Dornei, . compus din apartamentul nr. 4, identic cu parc. topo 437/2- C 1 – U IV din CF_ a ..
La rândul său vânzătoarea Lakatoș T. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului individualizat mai sus, în baza art. 9 și urm. din Legea nr.112/1995 prin cumpărare de la Primăria mun. V. Dornei, sens în care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 35/22.02.2002.
Potrivit art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicată, „în situația de vânzare către chiriaș a apartamentelor, și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul dle proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea disp. art. 26 alin. ultim din lege”.
În aplicarea prev. articolului de lege mai sus menționat, la data de 2.06.2008 Lakatoș T. (înainte de încheierea cu reclamanții a contractului de vânzare cumpărare 1906/23.08.2007) s-a adresat Judecătoriei V. Dornei cu acțiunea înregistrată sub nr._ prin care a solicitat în contradictoriu cu M. V. Dornei prin primar și C. local V. Dornei să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că în baza art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, a dobândit dreptul de proprietate exclusivă asupra suprafeței de 325,08 mp situat în V. Dornei, . parc. 437/2, 437/50, 437/53, 2171/50, precum și a dreptului de proprietate indiviză în cotă de ½ asupra suprafeței de 138 mp identică cu parc. 437/51, 437/52 și să se dispună înscrierea în CF pe numele său a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Prin sentința civilă nr.1140/9.09.2008 a Judecătoriei V. Dornei, pronunțată în dosarul nr._, acțiunea reclamantei Lakatoș T. a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că asupra suprafeței de teren solicitată de către aceasta nu sunt aplicabile prev. art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, rap. la art. 26 din Legea nr.112/1995, întrucât acest act normativ nu a prevăzut în mod expres modalitatea de dobândire a terenurilor aferente construcțiilor.
Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a făcut referire la posibilitatea reclamantei de a parcurge, în vederea reglementării situației juridice a terenului aferent construcțiilor, procedura specială administrativă reglementată de art. 36 din Legea nr.18/1991.
Reclamanții au urmat procedura administrativă reglementată în aplicarea prev. art.36 din Legea nr.18/1991, sens în care s-a emis Ordinul Prefectului jud. Suceava nr.191/23.06.2011, prin care cererea acestora a fost respinsă.
Împotriva Ordinului nr.191/23.06.2011 reclamanții au formulat plângere la instanța de judecată, prin care au solicitat anularea acestuia și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren identificate mai sus.
Prin sentința civilă nr.1336/8.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei V. Dornei rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava, plângerea reclamanților a fost respinsă ca nefondată cu motivarea în esență că pentru aplicabilitatea art.36 din Legea nr.18/1991, era necesară emiterea de către autoritățile publice competente a unei decizii de atribuire a terenului aferent construcțiilor înstrăinate printr-un contract de vânzare cumpărare, în folosință, decizie care nu s-a emis pentru vânzătoarea Lakatoș T..
Prin cererea formulată la data de 21.02.2012 reclamanții au solicită instanței să constate că în temeiul disp. art. 9, 21, 26 din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, sunt titularii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 325,08 mp și respectiv 138 mp teren aferent construcției cumpărate de la Lakatoș T..
Potrivit art.111 teza a II-a Cod procedură civilă, acțiunea în constatarea existenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În speță, textele de lege în baza cărora reclamanți au solicitat să se constate că sunt titularii dreptului de proprietate reglementează o procedură specială pentru realizarea dreptului, procedură care a fost urmată atât de către ei cât și de către vânzătoarea Lakatoș T., de la care au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în vatra Dornei, . jud. Suceava.
Prin urmare, în speță fiind incidentă teza a II-a din disp. art. 111 Cod procedură civilă în sensul că acțiunea reclamanților în constatare nu putea fi primită, fiind inadmisibilă câtă vreme aceștia au avut la îndemână și au urmat procedura specială în realizarea dreptului de proprietate, pe cale de consecință, instanța a admis excepția inadmisibilității ridicată de intimată și a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile nr. 1297 din 22 noiembrie 2012 au formulat recurs reclamanții G. I. A. ȘI G. M., în motivarea cererii invocând următoarele considerente:
Prin sentința recurată s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins „acțiunea în constatare", promovată în contradictoriu cu pârâții M. V. Dornei - prin primar și C. L. V. Dornei, ca fiind inadmisibilă.
Recurenții au invocat faptul că această sentință a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.5, Cod procedură civilă, solicitând instanței să facă și aplicarea art.3041Cod procedură civilă, întrucât, această sentință nu este supusă apelului, impunându-se examinarea cauzei sub toate aspectele.
În mod vădit nelegal a reținut prima instanță că acțiunea este o acțiune în constatare, întemeiată pe art.111 Cod procedură civilă și a respins-o ca inadmisibilă, deși reclamanții au întemeiat-o pe disp. art. 9, 21, 22 și 26 din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.20/1996, modificate prin HG nr.11/1997 de aplicare a Legii nr.112/1995, cerând să se constate că, odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. V. Dornei, nr.12, compus din apartamentul nr.4, cu două camere și dependințe, identic cu . - C 1 - U 4 din CF_ a loc. V. Dornei, au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestuia.
Potrivit art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicată, „în situația de vânzare către chiriaș a apartamentelor, și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege".
Textul art. 26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 prevede că „suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Din interpretarea logică a textelor legale sus-menționate rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele ce nu depășesc suprafața aferentă, respectiv care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc, în virtutea legii, în proprietate, odată cu cumpărarea construcției.
Totodată, este de observat că în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr.56/2009 cu privire la constituționalitatea legii pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001. În această decizie referindu-se la art. I pct.5 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora „nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 cu modificările ulterioare" Curtea Constituțională a reținut că „odată cu imobilele clădiri înstrăinate în temeiul Legii nr.l12/1995 au fost înstrăinate și terenurile aferente, motiv pentru care ele nu mai pot face obiectul restituirii în natură ca măsură reparatorie, ci prin echivalent (n.n. la Legea nr.10/2001 foștilor proprietari).
Mai mult decât atât, din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr.l12/1995 și Normelor metodologice de aplicare a acestei legi (aplicabile speței) impune luarea în considerare și a altor acte normative care reglementează situația juridică a unor terenuri aferente construcțiilor.
Astfel și în cazurile prevăzute de art. 36 alin. 2 din Legea nr.l8/1991 republicată și art.10 din Legea nr.85/1992, legiuitorul a înțeles să transmită dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, fără plată, așa încât intenția legiuitorului a fost aceea de a nu face o discriminare a dobânditorilor construcțiilor în baza Legii nr.112/1995.
Faptul că prin sentința civilă nr.1140/9.09.2008 a Judecătoriei V. Dornei, pronunțată în dosarul nr._ s-a respins acțiunea vânzătoarei Lakatoș T. prin care a cerut să se constate că în baza art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 a dobândit dreptul de proprietate exclusivă asupra suprafeței de 325, 08 mp, situat în V. Dornei, . parcelele 437/2, 437/50, 437/53, 2171/50, precum și a dreptului de proprietate indiviză în cotă de 1/2 asupra suprafeței de 138 mp, identic cu parcelele 435/51 și 437/52, cu motivarea că nu sunt aplicabile în speță prevederile art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995, raportat la art.26 din Legea nr. 112/1995, nu îi poate prejudicia, pe recurenți ei nefiind părți în dosarul de mai sus, încât, față de principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești, această hotărâre nu le este opozabilă.
Mai mult, la data la care a fost promovată acțiunea soluționată prin sentința menționată, antecesoarea recurenților nu mai era proprietara construcțiilor amplasate pe terenul în litigiu, acestea fiind transmise recurenților prin contractul de vânzare-cumpărare 1906/2007.
Potrivit soluțiilor consacrate în doctrina și practica judiciară, transmiterea unui drept înainte de sesizarea instanței cu o acțiune referitoare la acel drept face ca numai dobânditorul să aibă calitate pe plan procesual, astfel încât, judecata se poate desfășura valabil și poate obliga prin efectele sale numai părțile acelui raport juridic, prin urmare, dacă procesul s-a judecat în contradictoriu cu cel care nu mai era titularul dreptului pentru că îl înstrăinase, hotărârea nu va putea fi opusă cu autoritate de lucru judecat succesorului cu titlu particular (cumpărătorului), acesta putându-se apăra prin invocarea inopozabilității hotărârii față de el.
Faptul că prin sentința civilă nr.1336 din 08.11.2011 a Judecătoriei V. Dornei, pronunțată în dosarul nr._ s-a respins acțiunea în anularea Ordinului nr.191/23.06.2011 a Prefectului Județului Suceava și constituirea dreptului de proprietate asupra terenului identificat mai sus, este irelevant în speță, deoarece, motivul pentru care s-a respins această acțiune, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 2016/23 octombrie 2012 a Tribunalului Suceava (dosar_ ), a fost că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 ci doar cele ale Legii nr. 112/1995 și H.G.nr. 20/1996 privind stabilirea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 republicată, ceea ce recurenții au cerut prin acțiune.
Având în vedere că Judecătoria V. Dornei a respins acțiunea pe excepția inadmisibilității, fără a cerceta fondul cauzei, în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, recurenții au solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
Intimatul M. V. DORNEI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, deoarece, în mod corect a reținut că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.37 din Normele de aplicare a Legii nr.112/1995, având în vedere că recurenții nu au dobândit imobilul în temeiul acestei legi, neavând calitatea de chiriași cf. Legii nr.112/1995.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Din analiza cererii de chemare în judecată, tribunalul reține că reclamații și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 9, art.21, art.22 și art.26 din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.20/1996, modificate prin HG nr.11/1997 de aplicare a Legii nr.112/1995, cerând să se constate că, odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. V. Dornei, nr.12, compus din apartamentul nr.4, cu două camere și dependințe, identic cu . - C 1 - U 4 din CF_ a loc. V. Dornei, au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestuia.
Totodată, din analiza cererii considerentelor sentinței recurate, tribunalul reține că judecătorul fondului a reținut în mod just faptul că „textele de lege în baza cărora reclamanți au solicitat să se constate că sunt titularii dreptului de proprietate reglementează o procedură specială pentru realizarea dreptului”. Se mai arată în considerentele sentinței faptul că acestă procedură specială „a fost urmată atât de către ei cât și de către vânzătoarea Lakatoș T., de la care au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în vatra Dornei, . jud. Suceava”.
Tribunalul apreciază însă că în mod eronat prima instanță a apreciat că cererea este întemeiată pe dispozițiile art.111 c.p.c. și a respins-o ca inadmisibilă.
Cu privire la acesta aspect, tribunalul reține că pârâtul C. local V. Dornei, prin întâmpinarea formulată în cauză la instanța de fond, a solicitat respingerea acțiunii în principal pe calea excepției inadmisibilității acesteia, cu motivarea că potrivit art. 111 Cod procedură civilă, acțiunea în constatare este inadmisibilă atunci când reclamanții au la îndemână o acțiune în realizarea dreptului invocând în acest sens art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 care reglementează acțiunea în realizare pe care reclamanții ar fi avut-o la îndemână și de care aceștia au uzat fără efecte favorabile lor.
Or, în speță, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 9, art.21, art.22 și art.26 din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.20/1996, modificate prin HG nr.11/1997 de aplicare a Legii nr.112/1995 care, așa cum s-a arătat mai sus reglementează o procedură specială pentru realizarea dreptului.
Prin urmare, reținând drept cauză juridică a cererii reclamanților dispozițiile art.111 c.p.c., cu consecința respingerii cererii ca inadmisibile, prima instanță a încălcat principiul disponibilității care guvernează procesul civil pronunțând o hotărâre nelegală.
Desigur că, în măsura în care judecătorul fondului apreciază că procedura specială pentru realizarea dreptului pe care petenții și-au întemeiat cererea a fost deja urmată de către aceștia, judecătorul fondului poate pune în dezbaterea părților o altă excepție procesuală.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul va admite recursul, va casa S.C. nr.1297/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. Dornei și, întrucât procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, în baza art.312 alin.5 c.p.c.va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții G. I. A. ȘI G. M., ambii domiciliați în mun. Suceava, ., ., . jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1297 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria V. Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. V. DORNEI prin primar și C. L. V. DORNEI, cu sediul în mun. V. Dornei, .. 17 jud. Suceava.
Casează S.C. nr. 1297/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. Dornei și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. M. N. M. G. D.
GREFIER,
T. A. C.
Red.:N.M.
Tehnored.: T.A.C./2ex
Judecător fond: F. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1479/2013. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
