Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2191/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2191/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 3959/285/2010*
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2191
Ședința publică din 15 octombrie 2013
Președinte-T. M.
Judecător-D. D.
Judecător - M. C.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta J. M., domiciliată în ., jud.Suceava, prin reprezentant P. Saveta, domiciliată în ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.519 din 4 februarie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții P. G., P. V. și P. A., toți din ., jud.Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru data de 8 octombrie 2013 și apoi pentru astăzi 15 octombrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr.3959/285 din 14 iunie 2010 reclamanta J. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând instanței:
- să dispună radierea din CF 2337 Straja a întabulării dreptului de proprietate al pârâtului, cu privire la pf 813/4, pentru suprafața de 947 mp:
- să oblige pârâtul să-i predea în deplină proprietate și posesie terenul sus-menționat;
- să oblige pârâtul să ridice construcția edificată pe acest teren.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, inițial, proprietar tabular al pf 813/2 din CF 273 Straja a fost P. Georgi. În urma unui proces de partaj succesoral finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.1979/29.06.2003 a Judecătoriei Rădăuți, i-a fost atribuită în proprietate exclusivă suprafața de 2.540 mp teren, formată din câte o parte a pf 813/2, pf 813/1 și pf 809/1.
Pe de altă parte, pârâtul a obținut sentința civilă nr.1626/17.05.2002 a Judecătoriei Rădăuți (care nu îi este opozabilă), prin care s-a constatat că ar fi dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de 1.154 mp teren.. Tabular, acest teren se identifică cu pf 813/4, care s-a format prin divizarea pf 813/2 (în pf 813/2 și pf 813/4), . trecută de la CF 273 Straja la CF 2337 Straja. Un raport de expertiză efectuat într-un alt proces (dosar nr._ a stabilit că există suprapunere între suprafețele de 2.540 mp și 1.145 mp, suprapunerea fiind parțială, respectiv pentru 947 mp – terenul din litigiu.
Față de situația expusă, reclamanta a considerat că:
- întabularea dreptului de proprietate al pârâtului s-a făcut în mod nelegal, cu încălcarea prev. art.20 alin.3 din Lg. nr.7/1996. Astfel, întabularea se putea face numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, opozabilă proprietarului tabular sau succesorilor acestuia, ori sentința care a stat la baza întabulării nu era și nu îi este opozabilă (în calitatea de succesoare a proprietarului tabular);
- dreptul său de proprietate nu poate fi pus în discuție, fiind dobândit prin moștenire legală de la proprietarul tabular, în timp ce pârâtul își bazează pretinsul său drept pe o hotărâre judecătorească ce nu îi este opozabilă și care a fost obținută fraudulos, prin atestarea unei situații de fapt nereale (în realitate, pârâtul posedă terenul din litigiu doar din anul 2002);
- pârâtul este constructor de rea-credință, știind foarte bine că în realitate, terenul nu-i aparține.
Reclamanta a mai arătat că a promovat, anterior, o acțiune în revendicare împotriva pârâtului, ce a fost respinsă prin decizia civilă nr.1168/09.06.2009 a Tribunalului Suceava, dar nu este autoritate de lucru judecat, întrucât nu există identitate de cauză.. Concret, reclamanta a arătat că, în litigiul de față, își întemeiază pretențiile pe dreptul de proprietate înscris în cartea funciară pe numele autorului său P. Georgi, de la care l-a dobândit prin devoluțiune succesorală.
Pârâtul P. G. a depus întâmpinare (fila 17) prin care a invocat:
- excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu mai are nicio legătură cu terenul din litigiu, întrucât terenul pe care-l deținea la locul respectiv l-a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.590/02.03.2010 a Biroul Notarilor Publici Asociați „Sehlanec – M.”;
- excepția autorității de lucru judecat, cu referire la decizia civilă nr.1168/09.06.2009 a Tribunalului Suceava;
- excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că reclamanta nu face, în nici un fel, dovada dreptului său de proprietate asupra terenului din litigiu.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, insistând asupra faptului că, deliberat sau nu, reclamanta face confuzie între diferite parcele de teren (în cererea de chemare în judecată indică atât CF 273 Straja, cât și CF 2337 Straja).
P. cererea de la fila 22, reclamanta și-a completat acțiunea, chemându-i în judecată, ca pârâți, pe numiții P. V. și P. A. (cumpărătorii terenului de la pârâtul P. G.). P. încheierea de ședință din 30 noiembrie 2010, cererea a fost admisă.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.519 din 4 februarie 2013 a respins acțiunea civilă, având ca obiect „revendicare” și a obligat reclamanta să plătească pârâtului P. G. suma de 1.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la capătul de cerere în radierea întabulării
Este adevărat că art.20 alin.3 din Lg. nr.7/1996 (în redactarea în vigoare atât la data efectuării întabulării, cât și a introducerii cererii de chemare în judecată) prevede că înscrierea unui drept real în cartea funciară se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești opozabile titularului înscris în cartea funciară.
Dar, modurile de dobândire a drepturilor de proprietate, reglementate de art.644 și 645 C.civ., pot fi originare sau derivate (cu privire la această clasificare, unanim admisă în doctrină și jurisprudență, a se vedea, de ex: V. S. – „drept civil” – Drepturile reale principale”, vol II, ed. Humanitas, p 178-179). Dispoziția legală invocată de reclamantă se aplică numai în cazul hotărârilor judecătorești care atestă un mod de dobândire derivat al dreptului de proprietate. Dacă hotărârea judecătorească atestă un mod de dobândire originar, aceasta nu trebuie, neapărat, pronunțată în contradictoriu cu proprietarul tabular (sau moștenitorii acestuia).
Cum uzucapiunea este un mod de dobândire originar al dreptului de proprietate, în mod corect s-a dispus efectuarea întabulării dreptului de proprietate al pârâtului, în baza sentinței civile nr.1626/17.05.2002 a Judecătoriei Rădăuți (de altfel, se poate spune că hotărârile judecătorești pronunțate în materie de uzucapiune au o opozabilitate erga omnes).
Referitor la capătul de cerere în revendicare.
Reclamanta se pretinde proprietara terenului, susținând că l-a dobândit prin moștenire de la P. V., care, la rândul său, l-a moștenit, în calitate de fiu, pe proprietarul tabular Georgi P..
Din actele de stare civilă de la fila 13 rezultă că tatăl lui P. V. se numește „P. G.”, în timp ce proprietarul tabular înscris în cartea funciară este „Popeskul Georgi”. S-ar putea explica „transformarea” literei „k” în „c”, s-ar putea explica și „pierderea literei „l”, dar nu există nicio explicație, nicio justificare „pentru transformarea” lui „Georgi” în „G.”.
Practic, nu există nicio dovadă că proprietarul tabular este una și aceeași persoană cu autorul reclamantei.
Mai mult, este cel puțin ciudat că, în cauza de față, reclamanta indică un istoric tabular al terenului, dar în procesul finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.1979/30.06.2003 a Judecătoriei Rădăuți a susținut „regimul juridic extratabular” al aceluiași teren, invocând uzucapiunea reglementată de Codul civil.
Pe de altă parte, nu poate fi admis ca, în anul 2010, să pretinzi că ești proprietarul unui teren bazându-te exclusiv pe o întabulare făcută în anul 1902.
În consecință, apreciind că reclamanta nu face dovada dreptului său de proprietate asupra terenului din litigiu, instanța a respins și capătul de cerere în revendicare.
Referitor la capătul de cerere în ridicare construcții.
Acest capăt de cerere este accesoriu celui în revendicare, astfel încât respingerea capătului de cerere anterior a impus, în mod obligatoriu, și respingerea acestei cereri.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că sub aspectul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pîrîtului P. G. în CF 2337 cu privire la suprafața de 947 m.p. teren identic cu p.f.813/4 motivarea instanței este nelegală, statuările reținute fiind în contradicție cu disp.art.20 al.3 și art.22 din Legea nr.7/1996, în forma aflată în vigoare la data înscrierii contestate.
Potrivit art.20 alin., 1 și 3 din actul normativ sus menționat, dreptul de proprietate poate fi înscris în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă putând înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii dacă este opozabilă titularului, iar potrivit art. 22 alin. 1 lit. a înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva celui care la data înregistrării cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căreia înscrierea urmează să fie făcută.
Reglementările sus menționate nu lac nici o distincție în privința condițiilor de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, în raport de natura originară sau derivată a modului de dobândire a dreptului respectiv, ori în lipsa oricărei reglementări legale în acest sens devine aplicabil principiul de drept „.ubi lex nou distinguit nec nos distinguere debemus”, principiu care interzice aplicarea unor distincții pe care legea nu le prevede.
De altfel, calificarea uzucapiunii ca fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate prezintă relevanță numai sub aspectul probațiunii acestui drept în sensul în care, spre deosebire de modurile derivate de dobândire a proprietății, cel care a posedat în condițiile și termenele prescrise de lege pentru a uzucapa nu este ținut să justifice valabilitatea dreptului său prin prisma valabilității titlurilor antecesorilor săi. ci este dispensat de această obligație, fiind considerat proprietar originar.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996 consacră principiul relativității înscrierilor în cartea funciară, principiu care cere ca înscrierea să se efectueze numai împotriva proprietarului tabular și care apără drepturile titularului înscris în cartea funciară, impunând dovada unei legături juridice între proprietarul tabular și succesorul tabular ce solicită efectuarea înscrierii, legătură ce poate lî probată în condițiile art. 20 alin. 1, 3 . respectiv" printr-un act juridic constitutiv ori translativ ce emană de la proprietarul tabular ori de la succesorii acestuia sau printr-o hotărâre judecătorească opozabilă acestora.
Concluzia sus menționată se impune cu atât mai mult cu cât uzucapiunea este reglementată nu doar ca un mod originar de dobândire a proprietății, ci și ca o veritabilă sancțiune împotriva proprietarului lipsit de diligentă, care rămâne în pasivitate timp îndelungat fără a întreprinde vreun demers pentru exercitarea sau apărarea dreptului său, ori este de neconceput ea o astfel de sancțiune să poată fi să poată fi aplicată fără ca în litigiul în care se invocă de către posesor dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune adevăratul proprietar ori succesorii acestuia să fie citați. Raționamentul sus menționat justifică aplicarea regulii prevăzute de ari. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 și în cazul în care se solicită înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în baza unei hotărâri judecătorești de constatare a uzucapiunii. așa încât o astfel de cerere de înscriere nu poate li admisă în ipoteza în care hotărârea invocată nu este opozabilă proprietarului tabular, concluzia contrară a instanței de fond fiind lipsită de temei legal și de logică juridică.
Totodată, opozabilitatea în raport cu proprietarul tabular a hotărârii judecătorești în temeiul căreia se solicită efectuarea unei înscrieri în cartea funciară nu se confundă, așa cum greșit a reținut instanța de fond, cu opozabilitatea dreptului real la care se referă acea hotărâre. Astfel, dacă opozabilitatea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune presupune că un astfel de drept poate 11 invocat sau valorificat împotriva terților, opozabilitatea hotărârii de constatare a uzucapiunii față de proprietarul tabular presupune pronunțarea acelei hotărâri în contradictoriu cu proprietarul împotriva căruia se invocă uzucapiunea, care este ținut în aceste condiții să respecte efectele actului jurisdicțional respectiv și împotriva căruia poate fi efectuată înscrierea în cartea funciară a dreptului dobândit de uzucapant, fără însă ca un astfel de act jurisdicțional să poată fi opus terților care nu au participat la judecată și cărora, raportat la principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești, nu li se poate pretinde să respecte rezultatul unei judecăți la care nu au participat.
În raport de aspectele învederate anterior, este esențialmente greșită concluzia instanței de fond în sensul că intabularea dreptului de proprietate al pârâtului P. G. cu privire la terenul în litigiu s-ar fi efectuat în mod legal chiar în condițiile în care hotărârea ce a stat la baza înscrierii nu este opozabilă moștenitorilor proprietarului înscris în cartea funciară.
Cum, în cauză înscrierea contestată nu s-a realizat cu respectarea condițiilor impuse de art. 20 alin. 3, art. 22 din Legea nr. 7/1996, această înscriere este nelegală și se justifica a fi radiată.
Pe de altă parte, așa cum s-a stabilit prin ordonanța nr._ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și prin sentința civilă nr.4276/2007 a Judecătoriei Rădăuți, pârâtul P. G. a stăpânit terenul în litigiu numai începând din anul 2002, ori în acest context este evident faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1890 și urm. cod civil pentru invocarea prescripției achizitive.
A criticat și soluționarea capetelor de cerere privind revendicarea și ridicarea construcțiilor cu motivarea greșită că reclamanta nu a făcut dovada faptului că proprietarul tabular al terenului în litigiu, Popeskul Georgi este aceeași persoană cu P. G..
A arătat că înscrierea inițială a dreptului de proprietate în CF 273 a corn. cad. Straja s-a efectuat în favoarea defunctului Georgi al lui I. Popeskul în anul 1902, în baza contractului de donație nr. 505/27 septembrie 1902, această înscriere fiind efectuată în limba germană care era folosită la acea dată în sistemul de publicitate imobiliară organizat potrivit Legii din 8 martie 1873, fapt dovedit cu copia cărții funciare nr. 273, depusă la dosarul cauzei. P. urmare, deosebirile sesizate de prima instanță între numele înscris în cartea funciară și cel al antecesorului său sunt justificate sub un prim aspect de folosirea limbii germane la înscrierea mențiunilor originale din anul 1902.
Sub un alt aspect, identitatea dintre proprietarul tabular și bunicul său, tatăl autorului P. V., nu a fost contestată de pârâtul P. G., iar această identitate, de notorietate în localitate, rezultă și din celelalte probe administrate în cauză.
În acest sens, învedereză faptul că în certificatul de moștenitor nr. 648/1989 emis după defunctul P. V. terenul în litigiu este înscris în masa succesorală rămasă după defunctul său tată ( pct. 1. lit. . respectivul teren a fost dobândit prin moștenire de la părinți de peste 50 de ani, iar pârâtul P. G. nu a susținut nici în prezenta cauză, nici în litigiile anterioare că terenul nu ar fi aparținut familiei lor ci, dimpotrivă, în răspunsul la interogator din dosarul nr. 3027/2005 acesta a confirmat explicit că terenul provine de la tatăl lor.
Referitor la faptul că dreptul de proprietate invocat de reclamantă în prezenta cauză nu poate fi dovedit cu o înscriere în cartea funciară efectuată în anul 1902, și această motivare este nelegală întrucât până la data intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 terenul în discuție a fost supus regimului de publicitate imobiliară prevăzut de Decretul lege nr.115/1938. În sistemul acestui act normativ înscrierile din cartea funciară aveau caracter constitutiv în sensul că. raportat la dispozițiile ari. 32 din Decret, aceste înscrieri generau o prezumție absolută de proprietate, prezumție care nu putea fi înlăturată decât prin radierea înscrierii. Pe de altă parte, potrivit art. 26 din Decretul lege nr.115/1938 drepturile reale puteau fi dobândite fără înscriere în cartea funciară prin succesiune, ceea ce înseamnă că, indiferent de faptul că nu au fost efectuate înscrieri referitoare la transmisiunea succesorală a dreptului de proprietate tabular în favoarea moștenitorilor, aceștia au dobândit în mod valabil dreptul înscris pe numele antecesorului P. G. ( sau Georgi).
În întîmpinare, intimatul P. G. a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că prima instanță a reținut în mod corect faptul că intabularea sa s-a făcut în condiții perfect legale, nefiind desființate înscrisurile ce au stat la baza intabulării, textele invocate de recurentă fiind subiectiv interpretate.
A arătat că nu face obiectul cauzei hotărîrea în baza căreia el și-a intabulat dreptul de proprietate, iar legalitatea acestei înscrieri nu poate fi pusă la îndoială de o ordonanță dată de parchet într-o altă cauză.
A precizat că recurenta nu a arătat care sînt condițiile de fond și de formă care nu ar fi fost îndeplinite la intabulare și ignoră și prev.art.28 din D-L nr.115/1938.
De asemenea, s-a apărat și cu privire la reaua-credință invocată de recurentă arătînd că toate construcțiile au fost edificate în baza actelor dobîndite ca urmare a intabulării dreptului asupra terenului.
Verificînd actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este fondat, hotărîrea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, acțiunea reclamantei este una de rectificare CF, revendicare și ridicare construcții.
În funcție de cele trei capete de cerere se impune analiza recursului.
Reclamanta a motivat interesul în promovarea prezentei acțiuni prin înscrierea antecesorului său în CF.
Este real că potrivit extrasului CF 273 a . s-a făcut pe Georgi a lui I. Popeskul în baza contractului de donație nr.505 din 27 septembrie 1902 îsă înscrierea originală fiind făcută în limba germană s-au folosit caracterele acestei limbi.
Ori, acest aspect nu a fost contestat de intimat, identitatea dintre autorul reclamantei, P. G. și persoana înscrisă în CF nefăcînd obiectul unor discuții între părți în prezenta cauză sau în celelalte dosare în care acestea s-au judecat.
Fiind recunoscut acest fapt de către pîrîtul P. G., în mod corect reclamanta a arătat că în condițiile în care a solicitat uzucapiunea suprafeței de teren în litigiu, acesta nu justifică eludarea principiului contradictorialității și în special a art.22 al.1 lit.a din Legea nr.7/1996 care dispune că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva celui care la data înregistrării cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căreia înscrierea urmează a fi făcută.
Nu poate fi reținută apărarea intimatului relativ la faptul că în prezenta cerere nu se poate pune în discuție hotărîrea judecătorească prin care s-a constatat dreptul său de proprietate prin uzucapiune, întrucît, nu analiza acestei sentințe este dezbătută, ci opozabilitatea ei ca urmare a nerespectării principiului relativității înscrierii în CF, principiu care impune ca înscrierea să se efectueze numai împotriva proprietarului tabular, fiind apărate astfel drepturile titularului înscris.
De asemenea, relativ la invocarea dreptului pretins de reclamantă avînd suport o înscriere din anul 1902, instanța reține motivarea recurentei, fiind real faptul că art.26 din D-L nr.115/1938 dispune că drepturile reale puteau fi dobîndite fără înscriere în CF prin succesiune.
Așadar, hotărîrea primei instanțe fiind dată ca urmare a interpretării greșite a aspectelor reținute, în cauză nefiind cercetat fondul, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă și va trimite cauza spre rejudecare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta J. M., domiciliată în ., jud.Suceava, prin reprezentant P. Saveta, domiciliată în ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.519 din 4 februarie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții P. G., P. V. și P. A., toți din ., jud.Suceava.
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – B. B.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 18 octombrie 2013
| ← Anulare act. Hotărâre din 28-05-2013, Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2592/2013. Tribunalul... → |
|---|
