Anulare act. Hotărâre din 28-05-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 941/227/2012
Dosar nr._ -anulare act-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1392
Ședința publică din 28 mai 2013
Președinte C. L.
Judecători S. A.
V. E.-L.
Grefier R. M.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de reclamantul R. D., împotriva sentinței civile nr. 1885 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, pârâtă intimată fiind A. G..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 28.05.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 28.03.2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul R. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. G., să se constate nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2481/24.08.2011 la BNP Asociați M. A. și Ș. A.; să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului, în sensul obligării pârâtei la restituirea avansului de 2500 euro, în echivalent lei la data restituirii; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamantul a arătat că la data de 24.08.2011 a încheiat cu pârâta antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 2481/24.08.201, prin care pârâta s-a obligat să-i vândă o suprafață de 1900 mp. teren situată pe raza mun. Fălticeni, la locul numit „ Țărincuță”, cu prețul de 9500 euro, din care 2500 euro au fost achitați la data încheierii convenției, iar diferența de 7000 euro, urmând să-i achite până la data de 30.03.2012, ca dată limită pentru perfectarea actului în formă autentică.
La momentul încheierii antecontractului, pârâta nu era intabulată în cartea funciară cu imobilul în litigiu, înscrierea dreptului său de proprietate în registrele de publicitate imobiliară, realizându-se la 14.12.2011, conform încheierii nr._/2011 emisă de BCPI Fălticeni.
Reclamantul a arătat că a întreprins demersuri pentru întocmirea documentației necesare, în vederea edificării unei construcției pe acest teren, ocazie cu care i s-a pus la dispoziție un plan de situație privind traseul șoselei proiectate, din care rezultă că o porțiune însemnată din terenul cumpărat, urmează a fi supusă exproprierii pentru construirea șoselei de centură, context în care, având în vedere restricțiile de construire impuse de proximitatea investiției respective, suprafața în discuție nu ai poate fi afectată edificării vreunei construcții.
D. fiind faptul că prin încheierea antecontractului contestat, reclamantul a înțeles să dobândească un teren apt de a fi destinat edificării unei locuințe, în măsura în care ar fi cunoscut împrejurările menționate, nu ar fi contractat, întrucât amplasarea parțială a terenului în litigiu pe coridorul de expropriere este de natură să schimbe în mod esențial calitățile substanțiale ale imobilului contractat, determinând pierderea unei porțiuni însemnate din suprafața contractată și făcând ca restul terenului, care nu este inclus în coridorul de expropiere, să devină inadecvat scopului urmărit de acesta, datorită restricțiilor de construire.
A solicitat a se constata că la perfectarea antecontractului, consimțământul său a fost viciat prin eroare, datorită falsei reprezentări asupra unor calități esențiale ale imobilului contractat, împrejurare ce atrage nulitatea convenției, în condițiile art. 953, 954 alin.1 din vechiul cod civil.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 953, 954 alin.1 din vechiul cod civil, rap. la art. 102 din Legea 71/2011, art. 274 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la f.36-39 dosar, pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de către reclamant.
În motivare pârâta a arătat că la data de 24.08.2011 a încheiat cu reclamantul antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 2481/24.08.201, prin care s-a obligat să-i vândă acestuia, o suprafață de 1900 mp. teren situată pe raza mun. Fălticeni, la locul numit „ Țărincuță”, cu prețul de 9500 euro, din care 2500 euro au fost achitați la data încheierii convenției, iar diferența de 7000 euro, urmând să-i fie achitată până la data de 30.03.2012, ca dată limită pentru perfectarea actului în formă autentică.
Pârâta consideră neîntemeiate susținerile reclamantului, cum că a încheiat acest antecontract în vederea edificării unei construcții și că nu i s-a adus la cunoștință despre faptul că o porțiune din teren urmează să fie supusă exproprierii, pentru construirea șoselei de centură, deoarece raportat la configurația sa și la dimensiunea front la drumul comunal, nu este pretabil edificării vreunei construcții și emiterii autorizației de construire.
Potrivit Regulamentului general de urbanism din 27.06.1996 publicat în M.O.-Partea I nr. 856/27.11.2002, art. 30 alin.2, autorizarea executării parcelărilor, în baza prezentului regulament, este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte, se respectă cumulativ următoarele condiții:
- front la stradă de min. 8 m. pentru clădirile înșiruite și de min. 12 m. pentru clădiri
izolate sau cuplate;
- suprafața min. a parcelei este de 150 mp. pentru clădirile înșiruite și de min. 200 mp.
pentru clădiri izolate sau cuplate;
- adâncime mai mare sau cel puțin egală cu lățimea parcelei.
Suprafața de teren ce face obiectul antecontractului 2481/2011, nu constituie un lot construibil în accepțiunea caracteristicilor stabilite în alin.2 al art. 30 din Regulamentul menționat, motivat de faptul că lățimea frontului la drum este de doar 7 m, respectiv sub limita minimă de 8 m.
Raportat la cele expuse, pârâta a solicitat înlăturarea susținerilor reclamantului, cum că la perfectarea antecontractului consimțământul acestuia ar fi fost viciat prin eroare, întrucât acesta ar fi avut o altă reprezentare a calităților imobilului.
A precizat pârâta că intervenirea procedurii exproprierii, este independentă de voința uneia dintre părți, fără a se putea atrage răspunderea promitentului-vânzător pentru evicțiune, întrucât interesul social poate conduce uneori nu numai la limitarea exercițiului unor atribute ale dreptului de proprietate, dar chiar la pierderea dreptului de proprietate privată.
Antecontractul de vânzare-cumpărare, este o promisiune bilaterală, de a vinde și de a cumpăra, ambele părți se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare.
Cum nu se poate reține că reclamantul ar fi avut o falsă reprezentare asupra unor calități esențiale ale imobilului contractat, cum consimțământul acestuia a fost dat în mod liber și neafectat de vicii, cum prin încheierea unui antecontract se naște obligația de a încheia un contract în viitor și a respecta toate condițiile negociate de părți, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
In drept, a invocat art. 115-118, art. 274 Cod proc.civ.
Prin sentința civilă nr. nr. 1885 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 2481/2011 încheiat între părți, pârâta s-a obligat să vândă, iar reclamantul s-a obligat să cumpere suprafață de 1900 mp. teren situată pe raza mun. Fălticeni, la locul numit „ Țărincuță”, cu prețul de 9500 euro, din care 2500 euro au fost achitați la data încheierii convenției, iar diferența de 7000 euro, urma să fie achitată până la data de 30.03.2012, data perfectării convenției în formă autentică.
Reclamantul invocă ca motiv de anulabilitate a convenției, eroarea asupra calităților substanțiale ale obiectului contractului juridic, susținând că la momentul încheierii convenției, nu avea cunoștință despre faptul că terenul achiziționat, este situat parțial pe coridorul de expropriere destinat edificării viitoarei șosele de centură a mun. Fălticeni, fiind impropriu edificării unei locuințe.
Față de aspectul invocat în cerere, acela ale incidenței deposedării prin efectul exproprierii, instanța a apreciat că în absența dovedirii faptului că pârâta, în calitate de vânzător, știa de incidența deposedării, nu ne putem afla în prezența erorii ca viciu de consimțământ, reclamantului.
Pentru a vicia consimțământul, pârâta trebuia să știe iminența exproprierii.
Nu poate fi sancționată pârâta cu anularea antecontractului și repunerea în situația anterioară, atât timp cât nu s-a dovedit că intenționat a urmărit vânzarea bunului imobil
Văzând că nu este îndeplinită una din condițiile cerute pentru existența erorii ca viciu de consimțământ, instanța a respins cererea ca nefondată.
In temeiul art. 274 Cod proc.civ. a obligat pe reclamant, să plătească pârâtei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile sus-menționate, a declarat recurs reclamantul R. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât cuprinde motive străine de natura pricinii, iar prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, în cauză fiind incidente motivele de modificare prev. de art.304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă.
În motivele de recurs depuse la fil.3-6 dosar reclamantul recurent a arătat următoarele:
Astfel, deși s-a reținut că motivul de nulitate invocat în privința antecontractului de vânzare cumpărare nr. 2481/2011 l-a constituit eroarea asupra calităților substanțiale ale obiectului actului juridic, instanța de fond a apreciat că acest motiv de nulitate nu este incident în cauză în condițiile în care nu s-a dovedit că pârâta, în calitate de promitentă vânzătoare, ar fi cunoscut despre iminența exproprierii parțiale a terenului în discuție și că ea ar fi urmărit vânzarea bunului în aceste condiții.
Motivarea sus menționată este nelegală și străină de natura pricinii deoarece sancțiunea nulității actului juridic pentru vicierea consimțământului unei părți prin eroare operează indiferent dacă cealaltă parte contractantă a cunoscut sau nu cauza erorii.
Astfel, raportat la disp. art. 953, 954 din vechiul cod civil ( care sunt aplicabile în cauză potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011), eroarea, ca viciu de consimțământ, este falsa reprezentare a realității pe care o are una din părți la încheierea unui act juridic și ea constituie motiv de nulitate atunci când cade asupra calităților substanțiale ale obiectului actului juridic în măsura în care elementul asupra căruia partea a avut o falsă reprezentare a avut caracter hotărâtor, determinant pentru încheierea actului. Prin urmare, eroarea vizează un element de natură psihologică și afectează valabilitatea consimțământului părții care a avut o falsă reprezentare asupra calităților obiectului actului juridic, iar atitudinea subiectivă a celeilalte părți este irelevantă din perspectiva consecințelor ce decurg din vicierea consimțământului cocontractantului.
Așa fiind, nulitatea actului juridic pentru vicierea consimțământului prin eroare operează indiferent dacă cealaltă parte a cunoscut sau nu existența erorii în care s-a aflat cocontractantul și cauza acestei erori. Totodată, cerința ca cealaltă parte contractantă să fi cunoscut și să fi urmărit încheierea actului în condițiile unei false reprezentări a realității este specifică dolului, care reprezintă o eroare provocată dar care constituie un motiv de nulitate distinct de cel invocat în cauză.
În contextul celor arătate, nu au nici o relevanță aspectele reținute de prima instanță în sensul că pârâta nu ar fi cunoscut despre iminența exproprierii imobilului și că nu ar fi urmărit înstrăinarea bunului în aceste condiții, esențială pentru soluționarea cauzei fiind falsa reprezentare pe care el a avut-o asupra calităților substanțiale ale imobilului în discuție.
Din această perspectivă, potrivit declarației martorului audiat în cauză și înscrisurilor depuse la dosar, antecontractul de vânzare cumpărare în discuție a fost încheiat în scopul alipirii terenului promis de pârâtă de terenul vecinului A. V., identic cu . CF_, pe care urma de asemenea să îl cumpere și al edificării pe . unei construcții. Situația de fapt sus menționată este confirmată de declarația martorului S. I., care a precizat că a intenționat să cumpere terenul pârâtei în vederea edificării unei case de locuit și că în același scop convenise cu vecinul pârâtei, A. V., să achiziționeze și terenul alăturat. De asemenea, intenția sa de edificare a unei construcții pe terenul cumpărat, care a fost hotărâtoare la încheierea antecontractului, mai este confirmată și de procura autentificată sub nr. 2501/2011, încheiată chiar în ziua următoare perfectării antecontractului, procură prin care l-a împuternicit pe tatăl său să întreprindă toate demersurile necesare pentru întocmirea unui proiect și obținerea autorizației de construcție necesare realizării scopului urmărit.
Cum însă potrivit relațiilor comunicate de Primăria mun. Fălticeni terenul ce a format obiectul antecontractului este amplasat pe traseul obiectivului de investiții „ varianta de ocolire Fălticeni”, ai cărui indicatori tehnico economici ( inclusiv proiectul) fuseseră aprobați prin HG 1152/ 17 noiembrie 2010 ( anterior antecontractului), este evident faptul că acest teren nu era și nu putea deveni construibil, așa încât el a fost în eroare asupra unui element ce a avut caracter determinant la încheierea convenției.
Totodată, contrar celor reținute de prima instanță, pârâta ar fi putut cunoaște iminența afectării terenului în litigiu de lucrările de expropriere ocazionate de construirea viitoarei șosele de centură întrucât actul normativ prin care a fost aprobată această investiție fusese publicat În Monitorul Oficial anterior încheierii antecontractului, iar proiectul cu traseul lucrării putea fi consultat la Primăria mun. Fălticeni. În ceea ce îl privește, a fost în imposibilitate de a efectua în concret verificări în acest sens datorită faptului că terenul nu era intabulat, iar localizarea sa în raport de traseul viitoarei șoselei de centră nu era certă din cauza lipsei planului parcelar, aspect ce rezultă și din planul de amplasament și delimitare întocmit cu ocazia înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară, recepționat sub nr._ din 14 decembrie 2011.
D. fiind faptul că prin încheierea antecontractului contestat el a înțeles să dobândească un teren apt de a fi destinat pentru edificarea unei construcții, în măsura în care ar fi cunoscut împrejurările sus menționate în mod evident nu ar mai fi contractat întrucât amplasarea parțială a terenului în litigiu pe coridorul de expropriere este de natură să schimbe în mod esențial calitățile substanțiale ale imobilului contractat, determinând pierderea unei porțiuni însemnate din suprafața contractată și făcând ca restul terenului, care nu este inclus în coridorul de expropriere, să devină inadecvat scopului urmărit de el datorită restricțiilor de construire.
Față de cele arătate, la perfectarea antecontractului consimțământul său a fost viciat prin eroare datorită falsei reprezentări asupra unor calități esențiale ale imobilului contractat, așa încât în cauză este incident motivul de nulitate invocat în cererea introductivă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, anulării antecontractului de vânzare cumpărare nr. 2481/2011 și repunerii părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din ambele instanțe.
Prin întâmpinare depusă la dosar (fil.10-14), pârâta intimată A. G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare intimata a arătat următoarele:
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect art. 954 C.civ.
Condițiile cerute de legiuitor pentru ca eroarea că fie viciu de consimțământ sunt:
- elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor, determinant pentru încheierea actului, astfel Încât, dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu s-ar fi încheiat;
- în cazul actelor bilaterale cu titlu oneros, este necesar ca și cocontractantul să fi știut sau să fi trebuit să știe că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare a realității este determinant la Încheierea convenției.
Din această perspectivă, instanța de fond a analizat corect cerințele erorii asupra calităților substanțiale ale obiectului convenției.
Tot la nivel teoretic s-a arătat, pornind de la disp. art. 954 al. 1 C.civ. (eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției) că atunci când se aduc în discuție calitățile substanțiale ale obiectului actului juridic, trebuie să se aibă în vedere nu numai lucrul considerat în materialitatea lui, ci și conținutul prestației ce constituie obiectul actului juridic, iar cum prestația este determinată de părțile actului juridic, rezultă că elementele ce alcătuiesc prestația vor fi privite sau nu ca substanțiale după cum părțile au intenționat sau nu să le dea acest caracter.
Substanța obiectului actului juridic este constituită din acele calități ale sale care au fost determinante pentru părți într-o asemenea măsură încât, dacă ar fi fost cunoscută lipsa acestora, actul nu s-ar mai fi încheiat.
În cauză, la momentul încheierii antecontractului, reclamantul nu a indicat anumite calități sau caracteristici tehnice ale terenului care să poată fi apreciate ca substanțiale În raport de Întrebuințarea pe care bunul respectiv urma să o primească.
Susținerea acestuia în sensul că a dorit să achiziționeze terenul în scopul edificării unei construcții, intenție pretins dovedită cu probe ulterioare momentului încheierii antecontractului (depoziția martorului S. I. - fila 40, procura aut. sub nr. 2501/2011, declarația extrajudiciară a martorului A. V.), cât timp caracteristicile terenului nu permite au realizarea acestei construcții, nu este fundamentată și nici susținută de probele de la dosar, iar în lipsa unor elemente dare, care să fi fost convenite de părți ca fiind substanțiale pentru perfectarea convenției, nu i se poate imputa instanței de fond că a pronunțat o hotărâre dată cu greșita aplicare a legii, după cum nu mi se poate imputa anulabilitatea antecontractului pentru motivele invocate de reclamant.
Dincolo de faptul că în antecontract nu se regăsește o asemenea prevedere, legată de intenția realizării unei construcții pe terenul de 1.900 mp, rog să rețineți că scopul achiziționării terenului nu ar fi avut cum să vizeze edificarea unei construcții, Întrucât terenul care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 2481/2011, raportat la configurația sa și la dimensiunea front la drumul comunal, nu este pretabil edificării vreunei construcții și emiterii autorizației de construire.
Astfel, potrivit Regulamentului general de urbanism din 27.06.1996 publicat în M.O., Partea 1 nr.856/27.11.2002, art. 30 alin. 2, autorizarea executării parcelărilor, în baza prezentului regulament, este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte se respectă cumulativ următoarele condiții:
- front la stradă de minimum 8 m pentru clădirile înșiruite și de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate;
- suprafața minimă a parcelei de 150 mp pentru clădirile înșiruite ȘI, respectiv, de minimum 200 mp pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate;
- adâncime mai mare sau cel puțin egală cu lățimea parcelei.
A.. 3 al art. 30 din actul normativ amintit mai sus stabilește că sunt considerate loturi construi bile numai loturile care se încadrează în prevederile alin.2.
Or, suprafața de teren care face obiectul antecontractului nr._ nu constituie un lot construibil în accepțiunea caracteristicilor stabilite în alin. 2 al art. 30 din Regulamentul general de urbanism din 27.06.1996 publicat în M.O., Partea 1 nr. 856/27.11.2002, motivat de faptul că lățimea frontului la drum este de doar 7 m, respectiv sub limita minimă de 8 m.
Raportat la cele expuse, rog să înlăturați susținerile reclamantului că la perfectarea antecontractului consimțământul acestuia ar fi fost viciat prin eroare, întrucât acesta ar fi avut o altă reprezentare a calităților imobilului. În realitate, încă de la început imobilul în litigiu nu a întrunit caracteristicile unui teren apt de a fi destinat pentru edificarea unei construcții, împrejurări cunoscute de reclamant la momentul perfectării antecontractului.
Sub un alt aspect, pretinde reclamantul că efectuând demersuri pentru emiterea unei autorizații de construire, i s-a comunicat de către Primăria mun. Fălticeni că o parte din teren urmează a fi supusă exproprierii pentru construirea unei șosele de centură conform unei hotărâri de guvern adoptate la data de 10 noiembrie 2010, invocând că aș fi avut cunoștință despre iminența exproprierii.
Potrivit adresei de la fila 48, Primăria nu deține nici un proiect privind traseul viitoarei șosele de centură, Adresa_/27.09.2012 atestând o situație ulterioară încheierii antecontractului, iar Proiectul de hotărâre de la fila 13 vizează aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții "Varianta de ocolire" a mun. Fălticeni. De altfel, faptul că ar fi putut cunoaște despre iminența exproprierii este deopotrivă aplicabil și reclamantului.
Potrivit disp. Legii nr. 33/1994, înlocuită cu Legea_ (care a intrat în vigoare la 23.12.2010), procedura exproprierii se derulează în trei etape reglementate distinct de lege, respectiv: declararea de utilitate publică a exproprierii; măsuri pregătitoare exproprierii; exproprierea propriu-zisă și stabilirea despăgubirilor.
Etapa administrativă a declarării de utilitate publică a exproprierii presupune că în urma unei cercetări prealabile efectuată de către comisii numite de Guvern, pe baza rezultatelor acestei cercetări consemnate într-un proces-verbal, Guvernul va adopta actul de declarație a utilității publice.
Abia în cea de-a doua etapă, cea a măsurilor premergătoare exproprierii, propunerile de expropriere (cuprinzând planul imobilelor expropriate cu indicarea numelui proprietarilor și a ofertelor de despăgubiri), împreună cu procesul-verbal care încheie cercetarea prealabilă declarării utilității publice, se notifică titularilor drepturilor reale asupra imobilelor, în termen de la 15 zile de la publicare.
În mod evident, Hotărârea de Guvern adoptată la data de 10 noiembrie 2010 constituie rezultatul cercetării prealabile privind declararea utilității publice a lucrărilor, fără ca această hotărâre să fie adusă la cunoștința subsemnatei, întrucât nu se declanșase următoarea etapă în care titularul dreptului real asupra imobilului este înștiințat cu privire la propunerea de expropriere.
Mai mult decât atât, intervenirea procedurii exproprierii este independentă de voința uneia dintre părți, fără a se putea atrage răspunderea promitentului vânzător pentru evicțiune, întrucât interesul social poate conduce uneori nu numai la limitarea exercițiului unor atribute ale dreptului de proprietate, dar chiar la pierderea dreptului de proprietate privată.
În altă ordine de idei, antecontractul de vânzare-cumpărare este o promisiune bilaterală, de a vinde și de a cumpăra - ambele părți se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare. Pornind de la faptul că eroarea nu produce efecte decât dacă privește "substanța obiectului convenției", de la faptul că, potrivit doctrinei, substanța obiectului convenției nu e substanța unui lucru material, ci substanța prestației sau a prestațiilor la care părțile s-au obligat reciproc, căci aceste prestații, iar nu materialitatea lucrului, formează obiectul direct al contractului și că sintagma "substanța obiectului convenției" înțelege prin substanță nu numai calitățile fizice, ci mai ales cele de natură intelectuală (imaterială) pe care o parte le-a atribuit în conștiința sa prestației celeilalte părți și care au determinat-o să consimtă la încheierea contractului, având în vedere obiectul antecontractului (care nu transmite proprietatea lucrului, ci generează doar obligația încheierii pe viitor a unui contract translativ de proprietate), rezultă că apărările legate de eroare ar fi trebuit să se raporteze nu la calitățile obiectului material al convenției (a cărui proprietate nu s-a strămutat prin efectul antecontractului), ci la substanța obligației de a face asumate de reclamant, privitor la care, practic, nu s-au invocat nici un fel de apărări, reclamantul raportându-se cu obstinație la substanța unei obligații de a da pe care în fapt antecontractul nu a generat-o.
În fine, este evident că prin acțiunea de față reclamantul a urmărit și urmărește să se elibereze de obligația de a plăti diferența de preț, respectiv suma de 7.000 euro, obligație ce devenise exigibilă, conform antecontractului, prin împlinirea termenului suspensiv încă de la data de 30.03.2012 și să i se restituie suma achitată cu titlu-de avans.
În drept, a invocat disp.art. 115, 118, 308 al. 2 și 274 Cod procedură civilă.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de recurs invocate ce se subscriu disp.art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în raport cu probele administrate, cu considerentele sentinței civile și dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art.304 pct.7 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță, teza pretențiilor și a probațiunii reclamantului recurent vizează a se constata nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2481/24.08.2011 la BNP Asociați M. A. și Ș. A., să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului, în sensul obligării pârâtei la restituirea avansului de 2500 euro, în echivalent lei la data restituirii. Reclamantul a precizat că la perfectarea antecontractului, consimțământul său a fost viciat prin eroare, datorită falsei reprezentări asupra unor calități esențiale ale imobilului contractat, împrejurare ce atrage nulitatea convenției în condițiile art.953, 954 al.1 din vechiul Cod civil.
Prin considerentele prezentate în sentința civilă atacată instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului precum și probele administrate a constatat în mod just că pârâta nu poate fi sancționată cu nulitatea antecontractului și repunerii în situația anterioară atâta timp cât nu s-a dovedit că aceasta intenționat a urmărit vânzarea bunului imobil, reținând astfel că în speță nu este îndeplinită una din condițiile cerute pentru existența erorii ca viciu de consimțământ.
Prin urmare, nu pot fi primite aceste critici formulate prin motivele de recurs prin care s-a arătat că sentința instanței de fond este motivată cu argumente străine de natura pricinii și că erau date premizele erorii, întrucât pârâta intimată ar fi putut cunoaște iminența afectării terenului în litigiu de lucrările de expropriere, actul normativ prin care s-a aprobat edificarea șoselei de centură a Municipiului Fălticeni fiind adoptat la data de 10.11.2010.
Eroarea viciu de consimțământ invocată de recurent ca și motiv de nulitate a antecontractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, constă în alterarea consimțământului de natură să atragă nevalabilitatea actului.
În cauză această formă de eroare este reglementată de disp.art.954 al.1 Cod civil.
Eroarea viciu de consimțământ presupune un singur element de natură psihologică-falsa reprezentare a realității – de unde rezultă și dificultăți reale în probarea acesteia.
Pentru ca falsa reprezentare a realității la încheierea actului să aibă valoare juridică de viciu de consimțământ se cer a fi întrunite cumulativ, următoarele două condiții:
a) elementul (de fapt sau de drept) asupra căruia există eroare să fi fost hotărâtor, determinant pentru încheierea actului, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu s-ar fi încheiat.
b) cealaltă parte cocontractantă să fi cunoscut sau să fi trebuit să știe că faptul asupra căruia există eroarea este determinant, hotărâtor pentru încheierea actului (în cazul actelor bilaterale cu titlu oneros).
Aprecierea caracterului determinant al caracterului fals reprezentat trebuie să se facă, în principiu, după un criteriu subiectiv, adică în concret, de la caz la caz și prin excepție s-ar putea apela la criteriul subiectiv, abstract (comportarea oricărei persoane într-o asemenea situație).
În speță, reclamantul recurent nu a dovedit faptul că la perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare consimțământul său a fost viciat prin eroare datorită falsei reprezentări asupra unor calități esențiale a imobilului contractat. Imobilul în litigiu din momentul încheierii contractului nu a întrunit caracteristicile unui teren destinat pentru edificarea unei construcții, împrejurări care au fost cunoscute de către reclamant iar în antecontract nu se regăsește o prevedere cu privire la scopul achiziționării terenului în vederea edificării unei construcții.
Susținerile reclamantului care pretinde că efectuând demersuri pentru emiterea unei autorizații de construcție i s-a adus la cunoștință că o parte din teren urmează a fi supusă exproprierii pentru construirea unei șosele de centură și invocând că pârâta ar fi avut cunoștință de iminența exproprierii nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Așa după cum a menționat și intimata prin întâmpinarea formulată, hotărârea de guvern adoptată la data de 10.11.2010 constituie rezultatul unei cercetări prealabile privind declararea utilității publice a lucrărilor, fără ca această hotărâre să fie adusă la cunoștința pârâtei intimate, întrucât nu se declanșase etapa următoare în care titularul dreptului real asupra terenului este înștiințat cu privire la propunerea de expropriere.
Cum în cauză nu s-a dovedit prin probatoriul administrat că reclamantul recurent ar fi avut o falsă reprezentare asupra unor calități esențiale ale imobilului promis, cum voința exteriorizată la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nu a fost alterată în conținutul său intelectual, conștient, printr-o pretinsă eroare derivată din neîncunoștiințarea reclamantului recurent asupra situației juridice a terenului, consimțământul acestuia fiind dat în mod liber și neafectat de vicii, în temeiul art.312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Prin urmare, față de aspectele sus-menționate, tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente nici disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe fiind dată cu analiza judicioasă’ a probatoriului administrat care a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei sentințe care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.
În baza art.274 Cod procedură civilă reclamantul-recurent va fi obligat să achite pârâtei-intimate suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. D., domiciliat în mun.Fălticeni, ..12, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1885 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, pârâtă intimată fiind A. G., domiciliată în mun.Fălticeni, ..112, jud.Suceava.
Obligă reclamantul-recurent să achite pârâtei-intimate suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 28 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.S.A.
Jud.D. E. G.
Tehnored.R.M.
2 ex.07.06.2013
| ← Recuzare. Decizia nr. 1757/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2191/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
