Partaj judiciar. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 2373/285/2010
Dosar nr._ -partaj judiciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.92
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
Președinte C. L.
Judecători S. A.
V. E. L.
Grefier R. M.
Pe rol, pronunțarea recursurilor declarate de reclamanta Ș. D. și pârâtul Ș. G., împotriva sentinței civile nr.1207 din 19 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind Ș. C. și Ș. V..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 15.01.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 12 aprilie 2010 sub nr._, reclamanta Ș. D. i-a chemat în judecată pe pârâții Ș. C., Ș. V. și Ș. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase după defunctul Ș. I..
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 16 septembrie 1997 a decedat defunctul său tată Ș. I., rămânând ca moștenitori conform certificatului de moștenitor nr. 404 din data de 30 decembrie 1997 eliberat de Biroul Notarului Public „A. Sehlanec” Rădăuți (dosar succesoral nr. 427/1997) soția supraviețuitoare Ș. C. cu cota de ¼ părți din terenurile rămase și 5/8 din construcții, dânsa în calitate de fiică cu o cotă de 1/8 părți din construcții și ¼ părți din terenuri și pârâții Ș. G. și Ș. V. fiecare cu cota de 1/8 părți din construcții și cota de ¼ părți din terenuri, acest certificat atestând și masa succesorală rămasă după defunct, precizând că după emiterea acestui certificat și în baza titlului de proprietate nr. 1419/1997 a procedat la intabularea dreptului lor de proprietate asupra acestora în cotele corespunzătoare (extras de carte funciară nr. 8846/25 martie 1998).
Reclamanta a mai arătat că la data de 29 iunie 1998 a încheiat cu mama Ș. C. și fratele său Ș. V. un contract de vânzare cumpărare de cotă-parte autentificat sub nr. 2813/29 iunie 1998 de Biroul Notarului Public „Ș. C.” Rădăuți prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra a 6/8 părți-indivize din casa și anexele amplasate pe ., 2/4 părți-indivize din . în suprafață de 300 mp, 2/4 părți-indivize din arătură identică cu p.f. 257/1 în suprafață de 2700 mp, înscrise în CF nr. 3564 a Comunei cadastrale Milișăuți, devenind astfel proprietară asupra a 7/8 părți-indivize din casa cu anexe și ¾ din terenuri. A menționat că deși a încercat să se înțeleagă cu fratele său Ș. G. în a-l despăgubi în cota ce i se cuvine și a face partaj voluntar, acesta a refuzat constant, fiind nevoită să promoveze această acțiune și a solicitat a-i fi atribuite toate imobilele cu obligarea sa corelativă la plata sultei corespunzătoare către pârâtul Ș. G. în cota sa legală de 1/8 părți indivize din construcții și ¼ părți-indivize din terenuri.
Reclamanta a mai precizat că locuința bătrânească a fost construită de părinții lor, Ș. I. și Ș. C. înainte de 1970, că are o suprafață de aproximativ 40 mp și o valoare de circulație conform tabelelor notariale de 2400 lei, arătând și faptul că ea a făcut toate îmbunătățirile la casă, apreciind valoarea acestora la suma de 1500 lei, solicitând a-i fi recunoscut un drept de creanță asupra acestora, indicând îmbunătățirile efectuate și menționând că valoarea de circulație a terenului de sub casă este de 2400 lei, iar a ternului de la locul numit „L.” de 2700 lei.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâtul Ș. G. a depus întâmpinare, precizând că bucătăria lipită de casă, compusă din cameră și tindă, suprafața de teren de 75 mp aflat sub această construcție și spațiul destinat ca servitute de trecere i-a fost dat de părinții săi, amândoi fiind de acord să-și construiască, pe spațiul rezervat, un acoperiș deasupra capului, o locuință în care să poată să-și întemeieze o familie, precizând că această locuință a construit-o de la temelie până la acoperiș ajutat de doi cetățeni din . terenul arabil de lângă casă în suprafață de 2700 mp arată că are o cotă de 17/4, adică 65 mp, așa cum se precizează în acțiune și în încheierea nr. 654/04 februarie 1998 a Judecătoriei Rădăuți.
Pârâtul a mai arătat că părinții săi l-au ajutat în edificarea bucătăriei, dându-i și teren pentru construcție din puținul lor, precizând că a lucrat luni de zile la maistrul Onesemeniuc G. pentru că l-a ajutat cu fratele său, A. la ridicarea acestei bucătării, plata fiind muncă pentru muncă, menționând că în prezent stă în locuința soției, împreună cu socrii și întrucât au intervenit anumite incidente neplăcute a fost nevoit o perioadă să stea în casa sa, respectiv în bucătăria ridicată pe p.v. 1118 în anul 1986.
Pârâtul a solicitat să primească cota sa care i se cuvine exprimată în imobile reale și nu valorice.
Ulterior, pârâtul a formulat precizări la întâmpinare prin care a solicitat ca de la masa bunurilor de partaj să fie exclusă bucătăria compusă din una cameră și tindă, care se află lipită de casa bătrânească, fiind bunul său propriu, construit de dânsul, precizând că nu este de acord cu evaluarea făcută de reclamantă atât asupra imobilelor construcții cât și terenuri, solicitând ca partajarea bunurilor să se facă în natură.
Cu toate că au fost legal citați, ceilalți doi pârâți nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1207 din 19 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis în parte acțiunea, s-a respins cererea reconvențională.
S-a constatat că părțile se află în indiviziune cu privire la suprafețele de 30 mp, identică cu p.v. nr. 1118 transcrisă în CF 3564 Milișăuți, în valoare de 5.880 lei și 2540 mp arătură, teren identic cu p.f. nr. 257/1, înscrisă în CF 3564 Milișăuți, în valoare de 22.098 lei, ambele evidențiate pe titlul de proprietate nr. 1419/1997 (fila 9), precum și cu privire la construcțiile constând în casă de locuit și anexe (șură și bucătărie de vară), amplasate pe suprafața de 300 mp, identică cu p.v. nr. 1118 transcrisă în CF 3564 Milișăuți, în valoare de 19.532,5 lei.
S-a constatat că au vocație succesorală după defunctul Ș. I., reclamanta și pârâții Ș. G. și Ș. V., în calitate de fii ai defunctului, cu cotă de câte 1/4 p.i. fiecare, precum și pârâta Ș. C., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, cu o cotă de ¼ p.i., în ceea ce privește terenurile rămase după defunct.
În ceea ce privește construcțiile, dobândite în timpul căsătoriei de către defunct și soția sa, Ș. C., reclamantei și pârâților Ș. G. și Ș. V., în calitate de fii ai defunctului, le revine câte o cotă de 1/8 p.i., iar pârâtei Ș. C., în calitate de soție supraviețuitoare îi revine cota de 5/8 p.i.
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2813 din 29 iunie 1998, reclamantei îi revine cota de 7/8 p.i. din construcții și ¾ din terenuri, iar pârâtului Ș. G. îi revine cota de 1/8 p.i. din construcții și 1/4 din terenuri.
S-a încetat starea de indiviziune dintre părți.
S-a atribuit reclamantei construcțiile, costând în casa bătrânească cu anexe gospodărești, inclusiv bucătăria de vară, menționate în planul de situație cu C1-C6, în valoare de 19.532,5 lei, precum suprafața de 300 mp teren curți-construcții, în valoare de 5.880 lei și, de asemenea, lotul D constând în grădina în suprafață de 1669 mp, în valoare de 14.520,3 lei, în total valoarea lotului reclamantei fiind de 39.932.8 lei.
S-a atribuit pârâtului Ș. G. lotul E constând în suprafața de 857 mp, teren arabil în intravilanul loc. Milișăuți, în valoare de 7.455 lei.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului Ș. G. suma de 2.441 lei, cu titlu de sultă pentru construcții iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 460,5 lei, cu titlu de sultă pentru teren.
S-au compensat sumele datorate cu titlu de sultă, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtului diferența de 1.981 lei.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului Ș. G. suma de 4250 lei, cheltuieli de judecată iar pârâtul să plătească reclamantei suma de 1733 lei, cu același titlu.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, instanța a compensat sumele reprezentând cheltuieli judiciare și a obligat reclamanta să plătească pârâtului diferența de 2517 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Părțile se află în indiviziune cu privire la terenurile mai sus enumerate.
De asemenea că, după defunctul Ș. I. a rămas și o construcție constând în casă de locuit și anexe (șură și bucătărie de vară), amplasate pe suprafața de 300 mp, identică cu p.v. nr. 1118 transcrisă în CF 3564 Milișăuți, în valoare de 34.560 lei, conform raportului de expertiză tehnico-judiciar întocmit de expert M. A. (filele 93-126). Având în vedere că reclamanta a efectuat anumite îmbunătățiri la aceste construcții, evaluate de expert la suma de 15.027,50 lei, instanța a dedus această sumă din valoarea de circulație a construcțiilor, așa încât valoarea imobilului ce face parte din masa de partajat este de 19.532,5 lei.
Pârâtul Ș. G. a susținut că acea bucătărie de vară lipită de casa bătrânească îi aparține, întrucât i-a fost dată de părinții săi, pentru a avea o locuință pentru el și familia sa, însă pârâtul nu a depus nici un înscris în acest sens, iar martorii P. Ortenzia, Ucraineț D. și Dascaliuc V. au declarat că defunctul a ridicat acea construcție, nu l-au văzut pe pârât să lucreze și nici să locuiască acolo, precizând că pârâta Ș. D. coordona și ea lucrările (filele 38, 52, 79).
Nici din declarațiile martorilor propuși de pârât nu reiese că acea bucătărie de vară ar aparține pârâtului, martorul Onesemiuc G. susținând că defunctul a spus că ar vrea să dea bucătăria lui Ș. G., însă același martor a precizat că nu l-a văzut pe pârât la zidirea bucătăriei, nu știe dacă acesta a locuit acolo, menționând că în prezent, reclamanta locuiește acolo (fila 39), iar martorul Onesemiuc A. susținând că a auzit că pârâtul Ș. G. urma să stea în acea bucătărie după căsătorie, însă a precizat că nu poate aprecia dacă vreunul dintre frați a avut o contribuție mai mare la ridicarea acelei bucătării (fila 80).
Așadar, martorii au auzit că pârâtul Ș. G. urma să folosească acea bucătărie de vară, însă nu există nici un înscris din care să reiasă că bucătăria de vară construită de părinții săi și menționată în certificatul de moștenitor ar fi ieșit din patrimoniul defunctului și ar fi intrat în proprietatea pârâtului Ș. G. printr-un act de donație ori alt act translativ de proprietate.
Mai mult, pârâtul nici nu se află în posesia acelei bucătării, care este folosită de către reclamantă.
În consecință, instanța a inclus în masa succesorală acea bucătărie de vară.
Instanța a mai constatat că au vocație succesorală după defunctul Ș. I., reclamanta și pârâții Ș. G. și Ș. V., în calitate de fii ai defunctului, cu cotă de câte 1/4 p.i. fiecare, precum și pârâta Ș. C., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, cu o cotă de ¼ p.i., în ceea ce privește terenurile rămase după defunct, conform certificatului de moștenitor nr. 404 din 30 decembrie 1997.
În ceea ce privește construcțiile, instanța a reținut că formează obiectul partajului succesoral și casa cu anexe, dobândită în timpul căsătoriei de către defunct și soția sa, Ș. C., astfel că în ceea ce privește aceste construcții, reclamantei și pârâților Ș. G. și Ș. V., în calitate de fii ai defunctului, le revine câte o cotă de 1/8 p.i., iar pârâtei Ș. C., în calitate de soție supraviețuitoare îi revine cota de 5/8 p.i.
Instanța a mai reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2813 din 29 iunie 1998, depus la dosar (fila 10), reclamanta a cumpărat cotele părți ce le reveneau pârâților Ș. C. (5/8 din construcții și ¼ din terenuri) și Ș. G.(5/8 din construcții și ¼ din terenuri), așa încât, reclamantei îi revine cota de 7/8 p.i. din construcții și ¾ din terenuri.
Având în vedere voința părților și în baza art.6735 Cod procedură civilă, instanța a încetat starea de indiviziune existentă între părți.
La atribuirea bunurilor, instanța a avut în vedere natura și posesia suprafețelor, fiind dovedit cu probe certe că reclamanta deține construcțiile și îi revine cota cea mai mare, dar și voința părților, precum și evitarea formării unor loturi înfundate. Instanța a mai reținut că bucătăria de vară, solicitată de pârâtul Ș. G. este deținută de reclamantă, iar o conviețuire a părților în aceeași curte ar fi îngreunată de relațiile tensionate existente între acestea.
Față de diferența de valoare a loturilor, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtului Ș. G. suma de 2441 lei, cu titlu de sultă pentru construcții. În ceea ce privește terenul, valoarea corespunzătoare față de cota de ¼ ce i se cuvine este de 6.994,5 lei, iar valoarea corespunzătoare față de cota de ¾ ce i se cuvine reclamantei, este de 20.983,5 lei, astfel că pârâtul Ș. G. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 460,5 lei. Compensând sumele datorate cu titlu de sultă, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtului diferența de 1.981 lei.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, instanța a reținut că pârâtul a suportat costul expertizelor, respectiv suma de 3350 lei, din care, raportat la cota ce i se cuvine, reclamanta trebuie să suporte suma de 2750 lei, sumă pe care a fost obligată să o plătească pârâtului Ș. G., alături de suma de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat, rezultând suma totală de 4250 lei. Având în vedere și celelalte cheltuieli efectuate de către părți, respectiv taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.733 lei.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, instanța a compensat sumele reprezentând cheltuieli judiciare, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtului diferența de 2517 lei.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanta Ș. D. și pârâtul Ș. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său (fil.4-8 dosar) reclamanta Ș. D. a arătat următoarele:
1. Consideră că prin sentința instanței de fond, cu toate ca la formarea și atribuirea loturilor se ia în considerare suplimentul la raportul de expertiza topo-cadastrala și planul de situație existent la file 100 - 104 dosar conform alineatului 5, pagina 4 a motivării, se atribuie cu totul alte suprafețe decât cele individualizate și determinate în raportul de expertiză și suplimentul la raport, astfel:
- îi sunt atribuite ei, reclamantei, construcțiile, constând în casa bătrânească cu anexe gospodărești, inclusiv bucătăria de vara, menționate în planul de situație cu C1-C6, în valoare de 19.532,5 lei, precum și suprafața de 300 mp teren curți-construcții, în valoare de 5.880 lei, în condițiile în care în Raportul de Expertiză se arată foarte clar ca răspuns la obiectivul numărul 1" Identificarea, măsurarea și evaluarea bunurilor imobile constând în suprafețele de 300 mp. și respectiv 2700 mp. situate în intravilanul or. Milisăuți evidențiate în T.P. nr._" ca " Suprafață totală a terenului rezultată în urma măsurătorilor este de 3022 mp., din care 482 mp. curți cu construcții și 2540 mp. teren arabil. Diferența de suprafață este comod încadrabilă în ecartul admis de ANCPI, motiv pentru care expertiza va dispune de suprafața corect determinată, fără încălcarea vreunei norme. Terenul este înscris în Cartea Funciara 3564 Milisăuți, cu p. v. 1118 de 300 mp. cu casa și anexe și p.t 257/1, teren arabil de 2700 mp.( impreciziile desenului, inerente perioadei realizării planului cadastral, nu afectează speța, mai ales cât timp nu exista litigii cu vecinii) ", iar în alineat 1 fila 3 din Suplimentul raportului de expertiza, precum și în anexa 1 Supliment în Nota expertul arată că " în cea de-a treia variantă de lotizare în natură, pârâtul S. G. nu primește nici o clădire și nici teren din curte, parcelele B și C, evidențiate cu galben, rămânând în indiviziune, destinate exclusiv accesului la gradină, ele neputând fi obturate iar gardul de la drum de 3,5 m va trebui ridicat și înlocuit cu o poartă. Reclamanta primește exclusiv parcelele A = 400 mp. cu casa si anexe. Cu toate că expertul arată că în teren există față de suprafața de 300 m.p curți - construcții înscris pe Titlul de Proprietate 1419/1997, în realitate 482 mp. (cu 182 mp. în plus) și față de suprafața de 2700 mp. înscrisă în titlu, în teren 2540 mp.( cu 160 m.p. în minus), suprafața măsurată și deținută de părți corespunde însă cu suprafața totală de 3000 mp. înscrisă în titlu și intabulată în indiviziune de părți, existând un surplus încadrabil în ecartul admis de ANCPI de doar 22 mp., instanța de fond atribuie pentru terenul curți construcții doar suprafața înscrisă în titlul de proprietate, în ciuda faptului că toate planurile și toate variantele de lotizare propuse de expert iau în considerare suprafața existentă în teren și planul cadastral de la intabulare cu motivarea că: "impreciziile desenului, inerente perioadei realizării planului cadastral, nu afectează speța, mai ales cât timp nu există litigii cu vecinii)". Instanța de fond ignoră acest aspect și îi atribuie ei doar 300 mp. curți-construcții în condițiile în care pe planul anexa 1 se arată clar că suprafața ce i se cuvine în această variantă este de 400 mp. Mai mult, față de toate aceste aspecte, instanța în virtutea rolului activ avea obligația de a-i pune în vedere expertului să realizeze un plan în care să identifice unde se afla excedentul de suprafață de 22 mp. față de suprafața totală intabulată în baza titlului de proprietate, în condițiile în care atât suprafața de 300 mp. cât și cea de 2700 mp. formează un trup unitar de teren, precum și celelalte diferențe excedentul la suprafața curți-construcții și suprafața în minus din cei 2700 mp. categoria arabil. In situația de față ne aflăm în prezenta unei sentințe greșite, care nu va putea fi pusă niciodată în executare pentru că există contradicție între suprafața atribuită ei prin sentință (300 mp.) și planul în baza căruia se face această atribuire - anexa 1 supliment, cu o suprafață individualizată în . mp. cu casă și anexe, sau dacă ar fi pusă în executare ar prejudiciao grav pe ea, reclamanta. In esență, sentința nu ține cont nici de extrasele de carte funciară existente la dosarul cauzei, extrase ce atestă pentru ei părțile o suprafață totală intabulată în acest trup de teren de 3000 mp. conform titlului de proprietate. De altfel și suprafața asupra căreia pârâtul S. G. a cerut notarea în Cartea Funciara a acțiunii este tot de 3000 mp. conform Extrasului de Carte Funciara de Informare din 24.08.2011 și Incheierii nr.1624/24.08.2011 a O.C.P.I.Suceava - Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Rădăuți.
2. O altă critică pe care înțelege să o aducă sentinței recurate este aceea că instanța atribuie în natură pârâtului-reclamant S. G. suprafața de 857 mp. individualizată în anexa 1 a Suplimentului la Raportul de Expertiză, corespondentă cotei sale succesorale de ¼. După cum au confirmat și martorii audiați în cauză posesia asupra casei și anexelor precum și asupra suprafeței de 3000 mp. din intravilanul Orașului Milișăuți ce compun masa succesorala îi aparține în întregime ei, reclamantei S. D.. Pârâtul, cu toate că a formulat cerere reconvențională, solicitând atribuirea în natură, a făcut-o doar în mod șicanatoriu, el nelucrând niciodată aceste terenuri. Mai mult această atribuire în natură în condițiile în care presupune conform Raportului de Expertiză precum și Suplimentului la acest Raport efectuat de expertul T. M. ca părțile să rămână în indiviziune cu două suprafețe de teren și anume parcelele B în suprafață de 82 mp. și C în suprafață de 14 mp. din Anexa 1 a Raportului de Expertiză, va agrava și mai mult starea conflictuală existentă între părți. Ori este tocmai împotriva esenței acțiunii de partaj sau ieșire din indiviziune menținerea unei stări parțiale de indiviziune în condițiile în care "nimeni nu poate fi forțat a rămâne în indiviziune" conform art. 728 alin.l cod civil (lege aplicabilă la data promovării acțiunii de partaj). Față de aceste aspecte precum și în considerarea faptului că, partea cuvenită pârât-reclamantului S. G. din terenuri este mică, fiind doar de ¼, în considerarea faptului că înțelege să-l despăgubească plătindu-i sulta corespunzătoare cotei sale succesorale, precum și raportat la faptul că acesta nu a avut niciodată posesia asupra acestor suprafețe de teren, ea reclamanta fiind cea care le deține și le cultivă dintotdeauna, iar o asemenea atribuire nu ar face decât să amplifice starea conflictuală dintre părți - cele două parcele B și C făcând parte tocmai din curtea casei de locuit, înțelege să critice soluția instanței de fond, solicitând instanței de recurs ca în urma analizării motivelor invocate să admită recursul, să păstreze cauza spre judecare și în rejudecare să modifice sentința recurată în sensul de a-i fi atribuite ei, reclamantei, în totalitate suprafețele de teren descrise în petitul acțiunii cu obligația corelativă de plată a sultei corespunzătoare cotei de 1/4 din terenuri ce i se cuvine pârât-reclamantului S. G..
3. Consideră sentința recurată criticabilă și sub aspectul că instanța de fond omite a se pronunța cu privire la parcelele B în suprafață de 82 mp. și C în suprafață de 14 mp. din Anexa 1 a Raportului de Expertiză, dispozitivul sentinței nefăcând nici o mențiune în acest sens, situație clară din punctul ei de vedere de minus - petita, instanța acordând mai puțin decât s-a cerut. Cele două parcele B și C reprezintă tocmai parcelele asupra cărora părțile ar rămâne în indiviziune împotriva voinței lor, în situația în care pârât-reclamantul S. G. primește în natura cota de 1/4 din terenuri materializată în Anexa 1 din Suplimentul Raportului de Expertiza în lotul E în suprafață de 857 mp. - situație de altfel materializată în sentința recurată, fără a se face însa vreo referire în dispozitiv cu privire la soarta sau atribuirea celor două parcele. Consideră că acesta este un aspect esențial al prezentei spețe, aspect ce poate determina soluția dată și prezentul recurs.
4. Față de cele invocate la punctele 1-3 ale prezentului recurs apreciază că instanța de fond a făcut o analiză superficială a fondului cauzei, precum și faptul că există contrarietate între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia.
5. De asemenea, din punctul ei de vedere alineatele 3,4,5 și 6 din dispozitivul hotărârii, prin conținutul lor, aparțin motivării sentinței și nicidecum dispozitivului. Prin aceste aliniate instanța de fond constată suprafețele asupra cărora părțile se află în indiviziune, constată vocația succesorală a părților din proces, cotele succesorale, precum și existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2813 din 29 iunie 1998 - aspecte necontestate în vreun fel de părțile din proces și care nu fac obiectul cererii principale sau a cererii reconvenționale formulate de către pârâtul S. G.. Cu toate că sunt judicios motivate ca și conținut consideră că ele nu aparțin dispozitivului sentinței recurate, ci motivării acesteia.
F. de toate aceste considerente solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate de ea reclamanta și atribuirii integrale a suprafeței de 3000 mp. din intravilanul Orașului Milisăuți cu obligarea ei corelativă de plată a sultei corespunzătoare cotei sale de ¼ din terenuri pârâtului-reclamant S. G.. In subsidiar, în situația în care se va considera că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi ( supliment la raportul de expertiza sau o nouă expertiză care să individualizeze excedentul de suprafață, să formeze propuneri de lotizare conform titlului de proprietate și nu intabulării existente (!?), în condițiile în care se va considera că s-ar impune atribuirea în natură către pârâtul S. G. a cotei sale de ¼, chiar și cu menținerea unei stări de indiviziune forțată asupra parcelelor B si C), solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Solicită, de asemenea, și obligarea pârât-reclamantului S. G. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului său (fil.9-10 dosar), pârâtul Ș. G. a arătat următoarele:
1. Instanța în soluționarea acestei cauze, de partaj judiciar, trebuia să fie echidistantă, și să împartă bunurile imobile ce au rămas după autorul lor, după contribuția fiecăruia la producerea acestor bunuri, după partea ce i se cuvine fiecăruia, ținând cont și de tradiția locului că cel mai mic din partea bărbătească rămâne în casa părintească, sau alături, în imediata apropiere, părinții, ajutați de el, putând să facă doar: o cameră cu o fereastră, o tindă cu o ușă și acoperiș din azbest echivalent cu trestia de altădată. Și nici acest bun făcut cu trudă și cu bătăturile mâinilor sale, instanța, nedreaptă, i l-a luat.
2. Instanța intervine cu o . completări în depozițiile martorilor cu scopul de a minimaliza forța probantă a depoziției. Instanța n-a întrebat martorul care spunea că a auzit că imobilul ce se construiește pentru G., fiul lui I. și C., ar fi răspuns că acest " loc de trăit separat de locul meu" este pentru G., că alt cineva, în afară de părinții mei, nu avea cădere să se pronunțe. D., era căsătorită, V. era căsătorit, iar acasă a rămas singur cu părinții. Respinge pricinile subiective total netemeinice pe care se clădește, de către instanță, această nedreaptă și părtinitoare sentință. Prea repede instanța, a inclus în masa succesorala acea bucătărie de vara lipită de casă, fără probe temeinice că această manevră se poate face, ci doar pe niște becisnice prezumții: "că nici nu se află în posesia acelei bucătării". A depus la dosar că a stat în bucătărie, casa lui, acte doveditoare, că în altă parte nici nu avea unde locui între anii 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002 luna lui mai. In prezent locuiește cu familia în casa socrilor săi putând fi oricând dat afară. A depus la dosar acte doveditoare că el și soția sa nu dețin imobile.
Mai bine era dacă instanța, manifestând rol activ, declara nulitatea absolută a C.V.C. nr.2813/29.06. 1998 prin care mama lor a rămas fără casă și fără anexe gospodărești și fără o palmă de pământ sub picioare la bătrânețe. Și, dacă acuma ar avea nevoie de locuință, acolo s-ar opri în refugiu, că-i lucru făcut de el. Instanța a făcut o mare și gravă greșeală, nepermisă, imprudentă, nici de viață și nici de lege, iertate.
Instanța invocă "Relații tensionate existente între acestea", dar nu explica sursa și nici gradul de gravitate. Poate instanța să spună că reclamanta S. D. a întocmit C. V.C.nr._.06.1998 fiind de bună-credință față de mama ei, S. C., că a lasat-o "goală" .
Mai arată pârâtul recurent că atât mama sa, S. C., cât și reclamanta, S. D., știu că această bucătărie este construită pentru el și împreună cu el, că D. nu are nici o contribuție la construcția acesteia, iar el o folosește cât și când are nevoie. Reclamanta a avut în plan demolarea casei vechi, iar ei (ea și mama ) să locuiască în bucătărie, iar el s-a opus, iar D., mama și V., fratele, au făcut front comun întocmind acele două acte ce conțin elemente false, iar el nu are bani să deschidă două acțiuni separate pentru a le anula (C. V. C. nr. 2813/29. 06. 1998 și Certificatul de moștenitor pe care nu l-a semnat).
Prin recursul formulat invocă obiecții și asupra cotei ce îi revine reclamantei de 7/8 p.i. din construcții, dar fără bucătăria de vară lipită de casă, că aceasta i-a fost dată lui, construită pentru el, cu aportul lui, și solicită excluderea din cota de ¾, a reclamantei, terenul de sub construcția bucătăriei de vară, care e zestrea lui dată de părinți.
Față de cele arătate, pârâtul recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul excluderii de la masa de partaj a bucătăriei de vară, care este bunul său propriu.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
În ceea ce privește recursul reclamantei Ș. D. toate criticile acesteia aduse sentinței civile recurate sunt nefondate și prin urmare, urmează a se înlătura.
Astfel, sub aspectul stabilirii componenței masei de partajat, respectiv al întinderii masei succesorale rămase după defunctul Ș. I., întemeiat s-au reținut în masă suprafețele de teren reconstituite pe numele defunctului prin titlul de proprietate nr.1419/29.10.1997 (fil.9 dosar), respectiv 30 mp, identică cu p.v. nr. 1118 transcrisă în CF 3564 Milișăuți, în valoare de 5.880 lei și 2540 mp arătură, teren identic cu p.f. nr. 257/1, înscrisă în CF 3564 Milișăuți, în valoare de 22.098 lei, precum și construcțiile constând în casă de locuit și anexe (șură și bucătărie de vară), amplasate pe suprafața de 300 mp, identică cu p.v. nr. 1118 transcrisă în CF 3564 Milișăuți, în valoare de 19.532,5 lei.
Instanța nu poate primi solicitările recurentei, de a se include în masă, terenul găsit de expert la măsurătoare, adică în plus, față de suprafața evidențiată în titlul de proprietate, întrucât, pentru diferențele găsite în plus în teren, părțile nu posedă înscrisuri, respectiv acte de proprietate din care să rezulte că ceea ce s-a descoperit peste titlu la măsurătoare, constituia proprietatea defunctului Ș. I..
Faptul că potrivit afirmațiilor recurentei, diferența de suprafață ar fi comod încadrabilă în ecartul admis de A.N.C.P.I., nu prezintă relevanță juridică în prezentul dosar, câtă vreme, părțile nu sunt în măsură să probeze pentru diferențele de suprafață, că sunt proprietatea autorului lor defunct.
A mai criticat reclamanta, faptul că în mod greșit i s-a atribuit în natură, pârâtului Ș. G. suprafața de 857 mp teren grădină, că cererea reconvențională a acestuia privitoare la atribuirea în natură este pur șicanatorie, că, în mod greșit s-a dispus ca părțile să rămână în indiviziune cu suprafața de 82 mp și că, prin urmare, se impune ca pârâtul să fie despăgubit prin sultă pentru terenul sus menționat.
Această critică este nefondată și va fi înlăturată de instanța de recurs.
Sunt de reținut în acest sens prevederile art.741 Cod civil. Astfel, cu privire la modalitatea de împărțeală, prin art.741 Cod civil s-a instituit principiul potrivit căruia la formarea și atribuirea loturilor să se dea fiecărei părți pe cât posibil aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură și valoare. Numai astfel se poate asigura deplina egalitate între moștenitori, urmărindu-se ca prin împărțeală fiecare coproprietar să primească, în natură, partea de bunuri la care este îndreptățit.
În speță, se constată că prima instanță a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor sus citate, atribuind în natură, pârâtului Ș. G., potrivit cotei sale cuvenite, o suprafață de 857 mp teren arabil individualizată în anexa I a raportului de expertiză.
Întrucât, potrivit planului de situație (Anexa I-fil.104 dosar) pentru această parcelă, pârâtul nu are asigurată ieșirea la calea publică, întemeiat s-a procedat și la menținerea părților în indiviziune pentru o suprafață de 82 mp, evidențiată prin culoare galbenă în plan, tocmai pentru a se asigura accesul acestuia la drumul public și pentru evitarea pe viitor a altor litigii generate de lipsa căii de acces.
Menținerea părților în indiviziune cu acest teren se impune cu certitudine și urmare a faptului că nici reclamanta nu are acces la terenul de 1669 mp ce i-a fost atribuit la partaj, curtea fiind blocată practic de casa și anexele construite pe suprafața de 300 mp teren.
Faptul că, reclamanta ar fi folosit vreme îndelungată întreaga parcelă de 3000 mp de la locul în litigiu, nu prezintă relevanță în cauză și n-o îndreptățește să i se atribuie întreaga parcelă de teren, întrucât s-ar realiza astfel, o prejudiciere a pârâtului, contrar prevederilor art.741 Cod civil.
A mai susținut această recurentă, că instanța de fond omite a se pronunța cu privire la . de 82 mp și C în suprafață de 14 mp, dispozitivul sentinței nefăcând nici o mențiune în acest sens.
Cum această solicitare, poate constitui obiect al unei acțiuni pe temeiul prevederilor art.2811Cod procedură civilă sau a art.2812Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge și acest motiv de recurs.
S-a mai motivat că instanța de fond a realizat o analiză superficială a fondului cauzei și că, ar exista contrarietate între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia.
Și aceste motive de recurs sunt nejustificat formulate, și, în consecință, se vor înlătura.
Așa cum rezultă din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a administrat un vast probatoriu (înscrisuri, expertize, martori) pentru a clarifica situația juridică a imobilelor ce fac obiectul prezentului partaj, contrar afirmațiilor recurentei, soluția pronunțată găsindu-și suport în probatoriul administrat, a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Este a se reține, apoi, că art.261 Cod procedură civilă stabilește în mod expres elementele ce formează structura unei hotărâri judecătorești, iar în ceea ce privește considerentele acesteia se arată că acestea trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv, scopul motivării fiind tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță.
Art.304 pct.7 Cod procedură civilă reglementează ca motiv de recurs situațiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii înseamnă ca aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.
Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicții, între considerente și dispozitiv.
În cauză însă, hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motive contradictorii, în cauză neexistând nici un fel de contradicție între considerente și dispozitiv.
Neîntemeiate sunt și criticile din pct.5 al motivelor de recurs formulate de reclamantă, în sensul că, potrivit punctului de vedere al acesteia, alin.3,4,5 și 6 din dispozitivul hotărârii, prin conținutul lor, ar aparține motivării sentinței și nicidecum dispozitivului.
Este a se observa în acest sens, că dispozitivul sentinței civile recurate a fost întocmit cu respectarea strictă și în concordanță cu prevederile art.261 Cod procedură civilă raportat la art.6735Cod procedură civilă, respectiv prin stabilirea în detaliu a bunurilor supuse împărțelii, a calității de coproprietar, a cotei părți ce se cuvine fiecăruia și a creanțelor născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții, etc.
Prin urmare, criticile reclamantei sunt nefondate, nefiind reale nici una din susținerile acesteia.
Neîntemeiate sunt și motivațiile pârâtului Ș. G. privitoare la sentința civilă recurată.
A susținut acest recurent că instanța de fond trebuia să fie echidistantă și să împartă bunurile imobile ce au rămas după autorul lor, după contribuția fiecăruia la producerea acestui bun, după partea ce i se cuvine, ținând cont și de tradiția locului, că cel mai mic din partea bărbătească rămâne în casa părintească sau alături, în imediata apropiere. Această susținere este nejustificat formulată, și, drept urmare, va fi înlăturată, întrucât prima instanță a realizat o judicioasă împărțeală prin interpretarea riguroasă a dispozițiilor art.741 Cod civil, iar în aprecierea sa, a ținut seama de împrejurările de fapt și de disproporția existentă între cotele părți cuvenite copărtașilor, de natura bunurilor și de posibilitatea de a fi valorificate în cât mai bune condiții din punct de vedere economic, de relațiile dintre copărtași, de faptul că reclamanta a folosit imobilele vreme îndelungată.
S-a mai criticat sentința și prin prisma faptului că, fără probe temeinice, judecătoria a inclus în masa succesorală acea bucătărie de vară lipită de casa părintească, bucătărie, care, în opinia recurentului, ar constitui proprietatea sa.
Este a se observa, în acest sens, că potrivit dispozițiilor art.1169 Cod civil „cel ce face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească”, or, pârâtul recurent nu a probat în nici o modalitate, nici la fond și nici în calea de atac a recursului, că bucătăria i-ar aparține, aspect reținut, de altfel, corect de prima instanță.
La fond, instanța a analizat declarațiile tuturor martorilor audiați în ședință, declarații, ce nu i-au format convingerea că bucătăria ar fi fost construită de pârât cu contribuția sa exclusivă, astfel încât, în lipsa unor probe certe, respectiv în lipsa unor înscrisuri, întemeiat, a constatat că bucătăria din litigiu face parte din masa succesorală a defunctului Ș. I..
În contextul tuturor celor arătate, cum criticile ambilor recurenți sunt nejustificat formulate, găsind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Ș. D., domiciliată în orașul Milișăuți, ., jud.Suceava și pârâtul Ș. G., domiciliat în orașul Milișăuți, jud.Suceava împotriva sentinței civile nr.1207 din 19 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind Ș. C., domiciliată în orașul Milișăuți, ., jud.Suceava și Ș. V., domiciliat în orașul Milișăuți, jud.Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.C.L.
Jud.G. V.
Tehnored.R.M.
2 ex.11.02.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1240/2013. Tribunalul SUCEAVA | Recuzare. Decizia nr. 1757/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
