Recuzare. Decizia nr. 1757/2013. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 1757/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 791/206/2012

Dosar nr._ - fond funciar -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1757

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 IULIE 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. F. F.

JUDECĂTOR: C. M. N.

JUDECĂTOR: F. L.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta ȘETRIUC M. L., domiciliată în . Sulița, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.58 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. _ , în contradictoriu cu intimații J. Ș., J. V., SERAFEȘCU P., J. M., J. M., J. P., J. E., cu toții din dat B., . Suceava, C. L. DE FOND FUNCIAR M. SULIȚA, cu sediul în . Suceava și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.

Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27 IUNIE 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea avocatului ales al recurentei reclamante Șetriuc M. L., avocat A. N., să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 04 IULIE 2013.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 aprilie 2012, reclamanta Șetriuc M. L., a solicitat în contradictoriu cu pârâții J. Ș., J. V., C. V., Serafeșcu P., J. M., J. P. a P., J. E., J. M., C. L. de Fond Funciar M. Sulița, C. Județeană Suceava, ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 895 din 14 iulie 2010 pentru fraudă la lege, urmând ca instanța să dispună radierea înscrierii acestui titlu în cartea funciară.

În motivarea acțiunii s-a arătat că Titlul de proprietate nr. 895 din 14 iulie 2010, a intrat în circuitul civil prin înscrierea acestuia în CF, dar acesta a fost emis în frauda legilor fondului funciar nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 247/2005, care nu prevăd în dispozițiunile lor emiterea unui titlu de proprietate pentru persoane fizice asupra unor terenuri aflate în posesia lor și care nu au fost niciodată trecute în proprietatea statului. Că, această practică a fost uzitată în unele comune, iar ulterior, fiind considerată ilegală, a fost interzisă.

A mai precizat reclamanta că în luna mai 2010 a sesizat primăria comunei de tentativa pârâților de a-și constitui drepturi pe un teren ce nu le aparține, menționând că titlul de proprietate nu poate fi emis în lipsa unei hotărâri a Comisiei Județene sau a unei hotărâri judecătorești.

Inițial, reclamanta și-a motivat în drept acțiunea pe art. III lit. a, e și f din Legea nr. 169/1997, art. 966 și art. 968 Cod civil.

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 februarie 2012 și înregistrată sub nr._, J. Ș. a lui I., J. V., C. V. a M., Serafeșco P. a D., J. P. a I. și J. M., au solicitat în contradictoriu cu Șetriuc M. L., obligarea acesteia să le recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeței de 30.070 mp teren, identic cu terenul reconstituit lor prin Titlul de proprietate nr. 895 din 14 iulie 2010, identificat în raportul de expertiză ce a fost întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (răspuns la obiectivul nr. 6 și reprezentat în anexa nr. 10 din raport), cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că numitei Șetriuc M. L. i s-a respins o acțiune în revendicare privind terenul din prezenta cauză, în baza sentinței civile nr. 2215/1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost suspendată la data de 22 mai 2012, întrucât cererea reconvențională formulată în acest dosar a fost disjunsă, făcând obiectul dosarului nr._ al acestei instanțe ce constituie chestiune prejudicială.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 aprilie 2012, s-a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale speciale, menționându-se că nu se motivează în ce a constat abuzul de drept și fraudarea legii, iar cererea privind radierea tabulară este nemotivată atât în fapt, cât și în drept.

S-a mai arătat că în ceea ce privește motivarea în drept a cererii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate, s-au indicat disp. art. 1 lit. a din titlul V privind modificarea și completarea Legii nr. 169, pentru modificarea și completarea Legii 18/1991, însă nu s-a detaliat care subpunct este dat în cauză, iar apoi au fost indicate și cazurile prev. de literele e și f din același articol, care nu au legătură cu speța.

În dovedirea acțiunii s-a depus la dosar Titlul de proprietate nr. 895 din 14 iulie 2010.

Prin adresa nr. 332 din 6 septembrie 2012, la solicitarea instanței, C. L. de fond funciar a comunicat că la emiterea titlului de proprietate nr. 895/2012, nu există o hotărâre a Comisiei Județene, ci numai hotărârea Comisiei Locale de fond funciar, conform art. 2 indice 1 din Legea 18/1991, modificată și completată de Legea nr. 247/2005.

S-a înaintat documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate menționat, respectiv procesul verbal al ședinței de fond funciar din 14 martie 2010, proces verbal de punere în posesie nr. 194 din 22 aprilie 2010 – fila 1; plan de situație pentru suprafața de 30.097 mp teren fânaț, cererea nr. 77 din 9 martie 2010 – fila 1; proces verbal de stabilire a vecinătăților din 17 martie 2010 – fila 1; declarațiile de vecinătate ale lui J. M., J. Ș., U. G., D. L., M. T., M. I., M. Ș., M. V. – filele 1; certificat de moștenitor nr. 7/2010 privind pe J. D., certificat de deces privind pe J. D., testamentul autentificat sub nr. 1840 din 14 august 1990, lăsat de J. I..

De asemenea, a fost depusă la dosar sentința civilă nr. 1206 din 2 iulie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, având ca obiect „petiție de ereditate”, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 268 din 9 februarie 2009 a Tribunalului Suceava, prin care a fost admisă acțiunea formulată de Șetriuc M., în contradictoriu cu J. Ș., C. V., J. P., Serafeșcu P., S. M., S. V. și J. D., aceștia fiind obligați să-i predea lui Șertriuc M. L., posesia bunurilor succesorale rămase după defunctul J. V., decedat în anul 1988, respectiv un grajd, suprafețele de teren de fânaț de 1,5 ha, 3 ha, 3 ha, 250 mp, 200 mp teren construcții cu o bucătărie de vară.

La data de 23 noiembrie 2012 Primăria M. Sulița a depus la dosar adresa nr. 3491 din 5 noiembrie 2012 privind înscrierea în registrul agricol a lui J. P., în anul 1990 cu suprafața totală de teren agricol de 7,74 ha, a lui J. Ș. cu suprafața totală de 13,67 ha și a lui Serafeșco P. cu suprafața de 10,99 ha. S-a menționat prin aceeași adresă că J. M. avea în anul 1990 domiciliul în municipiul Câmpulung Moldovenesc, iar terenul agricol era înregistrat în localitatea de domiciliu; s-a mai depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 718/1989 privind pe defunctul J. V., contestația care a adresat-o Primăriei comunei Vatra Moldoviței, cât și sentința civilă nr. 1706/2011 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, având ca obiect „contestație la executare”.

S-a mai depus adresa nr. 10.751 din 5 octombrie 2012 a OCPI cu referire la prevederile art. 27 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare.

La solicitarea reclamantei a fost audiată martora Drebitca V. care a arătat că J. V., care a fost frate cu pârâții, a avut o suprafață de circa 3 ha teren fânaț la locul „B.”, iar după decesul acestuia, terenul a fost folosit de frații săi, iar de câțiva ani este folosit de Șetriuc M. care a fost fiica lui J. V..

La solicitarea pârâților au fost audiați martorii M. I. și C. I., care au arătat că J. I., tatăl lui J. V., a avut suprafața de circa 5 ha teren fânaț, iar după decesul lui J. I., terenul a fost folosit de copii săi, ca urmare a unei înțelegeri dintre ei, iar după decesul lui J. V., reclamanta nu a folosit nici o suprafață din terenul de 5 ha.

A fost atașat spre consultare dosarul_ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a cărei judecată este suspendată.

Cu ocazia soluționării cauzei, reclamanta prin apărător, a precizat că temeiul de drept al acțiunii este art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Pârâta C. Județeană Suceava, nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la acțiunea reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 58 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ , s-a respins acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar, nulitate absolută titlu de proprietate”, formulată de reclamanta ȘETRIUC M. L., din comuna M. Sulița, ., în contradictoriu cu pârâții J. Ș., J. V., C. V., SERAFEȘCU P., J. M., J. P. a P., J. E., J. M., toți din comuna M. Sulița, ., C. L. DE FOND FUNCIAR M. SULIȚA, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA, ca nefondată.

Reclamantul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Titlul de proprietate nr. 895 din 14 iulie 2010, s-a reconstituit numiților J. Ș., J. V., C. V., Serafeșco P., J. P. și J. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3 ha și 0097 mp teren, situat pe teritoriul comunei M. Sulița, județul Suceava.

Prin acțiune, reclamanta a solicitat să se constate că titlul de proprietate menționat mai sus este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost emis prin fraudă la lege, urmând a se dispune radierea înscrierii acestui titlu în cartea funciară.

Acțiunea a fost întemeiată de reclamantă, în final, pe disp. art. III lit. a din Legea nr. 169/1997.

Se socotește fraudă la lege, când anumite norme legale sunt folosite, nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte, o socotire ocultă a legii prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor.

Potrivit art. 27 indice 1 din Legea 18/1991 republicată și modificată, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți, nu poate avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței amplasamentului stabilit și întocmirea documentației cadastrale.

Conform art. 27 (alin. 2 indice 1) proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în Cooperativa Agricolă, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate, vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi.

Art. 14 din HGR nr. 890/2005, prevede că la cererea proprietarilor sau moștenitorilor prevăzuți în art. 27 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisiile locale înaintează comisiilor județene, în termen de 15 zile de la data înregistrării cererilor, planurile parcelare și procesul verbal de punere în posesie pentru eliberarea titlului de proprietate, însoțit de extras de carte funciară.

Terenul ce formează obiectul Titlului de proprietate nr. 842 din 10 februarie 2010, nu a fost predat la stat și nici preluat la stat, împrejurare de fapt care a fost recunoscută de toate părțile, motiv pentru care titlul de proprietate a fost emis în concordanță cu disp. art. 27 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 247/2005. Această împrejurare de fapt a fost menționată atât de C. de Fond Funciar M. Sulița prin adresa nr. 332 din 6 septembrie 2012, în care s-au menționat și actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, cât și de OCPI Suceava, conform adresei 10.751 din 5 octombrie 2012.

Toate înscrisurile înaintate prin adresa nr. 332 din 6 septembrie 2012 de C. de Fond Funciar M. Sulița, au fost verificate de C. Județeană Suceava, după care Prefectura Județului Suceava a emis titlul de proprietate.

Susținerile reclamantei în sensul că titlul de proprietate este nul, invocând certificatul de moștenitor nr. 218/1989, cât și sentința civilă nr. 1206/2008, pronunțată în dosarul nr. 622/2008, nu sunt opozabile celorlalte părți din cauză.

Nu s-a făcut nici o dovadă certă că ar exista o identitate dintre terenul indicat în certificatul de moștenitor și terenul din titlul de proprietate a cărui nulitate se cere a se constata.

Reclamanta a invocat în apărare certificatul de moștenitor nr. 718 din 21 noiembrie 1989 privind pe defunctul J. V., care a fost tatăl său.

Acest certificat de moștenitor aflat la fila 92 din dosar, nu este opozabil celorlalte părți din prezenta cauză.

Certificatul de moștenitor reprezintă acordul părților cu privire la calitatea lor de moștenitor, întinderea drepturilor pe care le au și bunurile succesorale. El constituie dovadă între moștenitori cu privire la cele ce cuprinde, tocmai datorită caracterului său convențional. Față de terți însă, certificatul de moștenitor nu poate face dovadă, chiar dacă este un singur moștenitor, decât cu privire la calitatea sa de a fi dobândit bunurile ce constituie masa succesorală, dar nu și cu privire la componența ei, chiar dacă se menționează. Patrimoniul defunctului se transmite moștenitorului în situația juridică în care se află la decesul lui. Dacă defunctul era obligat, în legătură cu bunurile sale, să facă dovada dreptului de proprietate, nu se poate susține că trecerea unor bunuri în masa succesorală, cu ocazia dezbaterilor în fața notarului de stat, ar constitui probă în ceea ce privește dreptul de proprietate al moștenitorului asupra lor. Altfel, ar însemna să i se creeze moștenitorului o situația juridică mai favorabilă decât cea a autorului lor. Mențiunile din certificatul de moștenitor nu au putere probantă împotriva terților în ce privește drepturile moștenitorilor.

Din considerentele și din dispozitivul sentinței civile nr. 1206/2008 și din încheierile ulterioare acestei sentințe, rezultă faptul că s-a soluționat problema legată de calitatea de moștenitoare a reclamantei, iar parte din pârâții din prezenta cauză au fost obligați să-i predea posesia unor bunuri fără a se rezolva problema proprietății acestora.

Din probele administrate în cauză, rezultă faptul că terenul ce face obiectul Titlului de proprietate 895 din 14 iulie 2010 este proprietatea pârâților, a aparținut bunicului lor J. I., care prin Testamentul autentificat sub nr. 1840 din 14 august 1990 l-a transmis pârâților, iar după decesul lui J. I., aceștia au intrat în posesia terenului.

În cauză nu s-a făcut dovada faptului că titlul de proprietate invocat a fost emis în mod fraudulos prin încălcarea termenului de depunere a actelor pentru emiterea acestuia.

Pârâții au făcut dovada că pe lângă cererea adresată Comisiei Comunale, au depus la dosar plan de situație pentru teren, certificatul de moștenitor nr. 7/2010 privind pe defunctul J. D., certificatul de deces al acestuia, Testamentul nr. 16.521/1990, precum și declarații de vecinătate, proces verbal de stabilire a vecinătăților, acte care împreună cu procesul verbal al ședinței de fond funciar din 19 martie 2010 și Procesul verbal de punere în posesie nr. 194/2010, au fost înaintate Comisiei Județene de Fond Funciar care ulterior a emis titlul.

Din adresa nr. 3491/2012, rezultă înscrierile în registrul agricol la nivelul anului 1990 a lui J. P., J. Ș. și Serafeșcu P..

Față de actele depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 prin care se instituie facultatea persoanelor îndreptățite de a solicita eliberarea unui titlu de proprietate.

Instanța de fond a reținut că solicitări de redactare și emitere a titlurilor de proprietate în condițiile prev. de art. 27 alin. 2 indice 1 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, sunt adresate Comisiei Județene de Fond Funciar din majoritatea unităților administrative care au aparținut zonei fostă necooperativizată din județ, astfel încât susținerea reclamantei în sensul că această practică a fost uzitată în unele localități, dar a fost considerată ilegală și a fost interzisă, este nereală.

Față de considerentele arătate mai sus, instanța de fond a respins acțiunea, ca nefondată, iar în baza art. 274 Cod proc. civilă, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâți, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat potrivit chitanței aflate la dosar.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta ȘETRIUC M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza disp. art.304 pct.7-9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:

Instanța este contradictorie în motivare în sensul că a reținut inițial că există identitate de terenuri între cele din sentințele anterioare pentru ca în motivarea soluției adoptate să conchidă că nu s-a făcut o dovada certă că ar exista o identitate între terenul indicat în certificatul de moștenitor și terenul din titlul de proprietate. Dacă a avut îndoieli cu privire la acest aspect trebuia să-și exercite rolul activ și să propună o expertiză tehnica topo.

Reclamanta a mai menționat că terenurile au mai fost identificate prin expertiza, dacă nu ar fi fost identice nu exista un motiv de anulare a titlului de proprietate.

Persoanele care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate nu fac parte din categoria de persoane indicate de disp. art. 11 alin.2 ,de art.14 alin. 1,de art.15 alin. 1-3, de art.16 alin.1, de art. 17, de art.22, de art.23,de art.25 și de art.36 alin.5 din Legea 18/1991,cu modificările ulterioare;

Chiar și în aceste condiții nu a fost respectată procedura administrativă în sensul că nu există o hotărâre emisă de C. Județeană în baza căreia se eliberează titlul de proprietate.

Prin emiterea titlului de proprietate au fost eludate hotărârile judecătorești anterioare care sunt lege pentru părți și trebuie respectate.

Față de aceste motive reclamanta a apreciat ca fiind întemeiat recursul, sens în care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii principale.

Ulterior apărătorul ales al acesteia a formulat o . note de concluzii prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu reținere spre rejudecare iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr.895/14.07.2010 întrucât a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor art.27 alin.2 ind.1 din Legea 18/1991.

Soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei cercetări superficiale a fondului pricinei, în condițiile în care nu s-a realizat o analiză efectivă a documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, a actelor depuse la dosar și a aptitudinii acestor acte de a servi la reconstituire raportat la temeiul de drept în baza căruia s-a realizat reconstituirea, respectiv art.27 alin.21 din Legea 18/1991.

În primul rând, potrivit art.27 alin.2 din Legea 18/1991 persoanele îndreptățite vor putea cere prefectului prin comisiile locale titluri de proprietate conform prezentei legi, iar potrivitart.14 din HG 890/2005 comisiile locale înaintează comisiilor județene în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii, planurile parcelare și procesul verbal de punere în posesie pentru eliberarea titlurilor de proprietate, însoțit de extras de carte funciară.

Așa cum rezultă din întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, precum și din adresa nr.332 din 6 septembrie 2012 eliberată de C. locală de fond funciar ( a cărui președinte, în calitate de Primar al comunei este însuși pârâtul J. P.), titlul de proprietate a fost emis de către C. L. de fond funciar cu încălcarea disp.art.27 alin.2 ind.1 și a art.14 din HG 890/2005, titlul de proprietate fiind eliberat de C. L. și nu de Instituția Prefectului, totodată, fără a depune documentația la C. Județeană.

Cu toate acestea instanța de fond în motivare a arătat că toate înscrisurile înaintate prin adresa nr.332 din 6 septembrie 2012 de C. L. au fost verificate de C. Județeană Suceava, după care Prefectura Județului Suceava a emis titlul de proprietate, fără însă ca, în baza rolului activ să introducă în cauză Instituția Prefectului întrucât aceasta este cea care ar fi trebuit să emită titlul de proprietate.

Totodată, instanța de fond nu a ținut seama de apărările reclamantei, ignorând două sentințe definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 1206/2.07.2008 pronunțată în dosar nr._ și s.c. 1706/6.12.2011 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, care vizează aspecte legate atât de dovedirea vocației succesorale a reclamantei-recurente după defunctul J. V. cât și a bunurilor ce constituie masa succesorală după defunct, sentință pronunțate în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză.

De asemenea, în analizarea documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, instanța de fond a omis să menționeze faptul că pârâții au formulat cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 1206/2008 însă înainte de pronunțarea sentinței 1709/2011, deci terenul care face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se afla în litigiu, existând o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată în contradictoriu cu pârâții, prin care s-a constatat că imobilele fac parte din masa succesorală a defunctului J. V. (tatăl reclamantei-recurente).

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu reținere spre rejudecare iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată.

Intimații deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. III alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 18/1991 republicată, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile actele de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri, iar conform alin. 2 al aceluiași articol, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, A.N.R.P. și alte persoane care justifică un interes legitim.

În cauza de față, reclamanta Șetriuc M. solicită anularea titlului de proprietate nr. 895/14.07.2010 emis pe numele pârâților, motivat de faptul că aceștia au obținut titlul prin încălcarea dispozițiilor legale.

Titlul de proprietate nr. 895/2010 a cărei nulitate se invocă în cauză a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin.2 ind.1 din Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperative agricole de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile locale de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi.”

Prin această dispoziție legală se instituie facultatea persoanelor menționate de a solicita eliberarea unui titlu de proprietate.

Prin art. 27 alin.2 ind.2 din același act normativ se stabilește obligația comisiilor locale de fond funciar, de a revoca actele nelegale, în cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari, iar aceștia dețineau la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului.

În cauză intimata C. L. de fond funciar M. Sulița a susținut că titlul de proprietate contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind necesară și emiterea unei hotărâri de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

Din analiza art. 27 din Legea nr. 18/1991 republicată nu rezultă că ar fi necesară emiterea unei hotărâri de către comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în vederea emiterii titlului de proprietate, fiind necesar ca cererile să fie adresate comisie locale de fond funciar, iar emiterea titlului urmând a se face de către prefect.

Potrivit adresei nr._ din 5.10.2012 emisă de O.C.P.I. Suceava, la eliberarea titlurilor de proprietate în baza art. 27 alin. 2 ind.1 din Legea nr. 18/1991, s-a avut în vedere metodologia stabilită de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, întocmită potrivit recomandărilor A.N.R.P. în vederea unei abordări unitare a prevederilor legale, sens în care persoanele la care se referă textul de lege sus menționat trebuiau să solicite prin cerere scrisă eliberarea titlurilor de proprietate.

Astfel, cererile împreună cu documentațiile aferente se analizează de către comisia locală de fond funciar, iar soluțiile adoptate se consemnează în procesul verbal de ședință pentru cazurile în care se consideră că se poate emite titlul de proprietate.

Procesul verbal de punere în posesie însoțit de planul parcelar cu numărul cadastral alocat se transmite la oficiu de cadastru pentru redactarea titlului, cu adresă de înaintare în care se enumără toate actele prin care s-a stabilit calitatea de proprietar și care au stat la baza solicitării de eliberare a titlului.

Potrivit susținerilor O.CP.I. Suceava, pe rolul acestei instituții s-au înregistrat solicitări de redactare și emitere a titlurilor de proprietate din partea majorității unităților administrative care au aparținut zonei fostă necooperativizată din județ,fiind emise peste 3000 de titluri de proprietate, în condițiile legale sus menționate.

Reclamanta a invocat nelegalitatea titlului emis pârâților, susținând că aceștia nu justifică dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, prevalându-se de certificatul de moștenitor nr. 718 din 21 noiembrie 1989 privind pe defunctul J. V., care a fost tatăl său.

În ceea ce privește puterea doveditoare a certificatului de moștenitor se admite că el nu poate fi opus terților ca instrument de dovadă a proprietății, respectiv nu constituie o dovadă că bunurile aflate în patrimoniul defunctului i-au aparținut acestuia în proprietate care apoi, prin efectul moștenirii, au fost transferate în patrimoniul succesorului.

Nefiind un titlu de proprietate, certificatul de moștenitor conținând mențiuni în urma verificărilor făcute de notar este totuși un mijloc de dovadă a dobândirii drepturilor pe cale de moștenire, în vederea valorificării lor.

De asemenea, se prevalează reclamanta de o hotărâre prin care i s-a recunoscut calitatea de moștenitoare a tatălui său și dreptul acesteia de a poseda bunurile succesorale indicate în certificatul de moștenitor emis după decesul tatălui său, respectiv sentința civilă nr. 1206/2.07.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosarul nr._ .

De observat că în cadrul acțiunii având ca obiect petiția de ereditate formulate în cadrul dosarului sus menționat nu s-a analizat problema proprietății bunurilor înscrise în certificatul de moștenitor de care s-a prevalat reclamanta.

Din analiza certificatului de moștenitor nr. 718 din 21.11.1989 emis după defunctul J. V. rezultă că toate suprafețele de teren înscrise provin din înzestrare de la tatăl său.

În cauză s-a făcut dovada că terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr. 895/2010 nu a fost nici predat la stat și nici preluat de stat, fiind stăpânit de pârâți în calitate de moștenitori după bunicul lor J. I., prevalându-se de testamentul autentificat sub nr. 1840/14.08.1990.

Este de menționat că în cuprinsul testamentului se specifică faptul că mai există un moștenitor rezervatar, respectiv reclamanta J. M. L., pentru care testatorul J. I. mai posedă avere netestată.

În ce privește certificatul de moștenitor de care se prevalează reclamanta, corect a reținut instanța de fond că acesta nu este opozabil celorlalte părți din prezenta cauză și că nu există o dovadă certă a identității terenului indicat în certificatul de moștenitor cu cel din titlul de proprietate.

Critica referitoare la faptul că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prin punerea în discuție a unei expertize topometrice este nefondată, câtă vreme recurenta reclamanta a avut apărător angajat, care nu a solicitat această probă.

Având în vedere că pârâții au făcut dovada că terenul ce face obiectul titlului de proprietate a cărei anulare se solicită a aparținut bunicului lor, J. I., care le-a transmis proprietatea terenului prin testament autentic, iar după decesul acestuia au intrat în posesia terenului, în mod corect a reținut instanța de fond că titlul de proprietate nr. 895/2010 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, probatoriul administrat în cauză neconfirmând existența unei fraude la lege, motiv invocat de reclamantă în acțiunea de față.

Nulitatea absolută se analizează în raport de dispozițiile legale aplicabile la data emiterii actului juridic, ori la momentul emiterii titlului de proprietate pârâții aveau calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 18/1991.

Față de cele reținute, tribunalul, în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă, urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.

În temeiul art. 316 raportat la art.298 și 274 C.proc.civ. va obliga recurenta să plătească intimaților J. P., J. M. și J. E., suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanta ȘETRIUC M. L., domiciliată în . Sulița, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.58 din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. _ , în contradictoriu cu intimații J. Ș., J. V., SERAFEȘCU P., J. M., J. M., J. P., J. E., cu toții din dat B., . Suceava, C. L. DE FOND FUNCIAR M. SULIȚA, cu sediul în . Suceava și C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, ca nefondat.

Obligă recurenta – reclamantă Șetriuc M. să plătească pârâților – intimați J. P., J. M. și J. E., suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 04 IULIE 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. F. C. M. F. L.

F. N.

GREFIER,

Ș. L.

G.

Red. F.L./Ex.2

Jud. fond. M. D.

Tehnored. Ș.L.G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Recuzare. Decizia nr. 1757/2013. Tribunalul SUCEAVA