Fond funciar. Decizia nr. 513/2013. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 513/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 8683/86/2012

Dosar nr._ - fond funciar -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 513

Ședința publică din 19 februarie 2013

Președinte-C. L.

Judecător- S. A.

Judecător-V. E. L.

Grefier-P. T.

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.743 din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ **), intimați fiind petenții D. I., D. V., L. S., B. E., C. M., R.N.P. ROMSILVA prin Direcția S. Suceava și Ș. A..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul intimat D. V. asistat de avocat B. V., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța înmînează apărătorului petenților intimați duplicat de pe întîmpinare și constatînd recursurile în stare de judecată, a trecut la dezbateri.

Avocat B. V. pentru petenții intimați, a cerut respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față, constată:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 30.10.2009, petenții D. I., D. V., L. S., B. E. și C. M., au chemat în judecată intimatele C. comunală pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Brodina – prin primar, C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava și Direcția S. Suceava, solicitând instanței de judecată să dispună anularea proceselor verbale de punere în posesie ce au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate nr. 121/1993 și nr. 558/1998 și să oblige C. comunală pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Brodina – prin primar și C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava la punerea în posesie efectivă cu suprafețele de teren ce au fost reconstituite în favoarea autorilor lor D. I. și D. P..

În motivarea plângerii, petenții au arătat că autorilor lor le-au fost eliberate titlurile de proprietate nr. 121/1993 și nr. 558/1998, fiecare pentru o suprafață de 10.000 m.p. teren cu vegetație forestieră, fără ca reprezentații comisiei locale de fond funciar sau ai Direcției Silvice să fi fost efectiv în teren, pentru a delimita și măsura suprafețele reconstituite, procesele verbale de punere în posesie fiind făcute din birou.

După decesul autorilor lor, au efectuat măsurători la suprafețele de teren din litigiu, ce au fost reconstituite prin cele două titluri de proprietate, în vederea intabulării dreptului lor de proprietate în cartea funciară, ocazie cu care inginerul cadastral a stabilit că, în ceea ce privește titlul de proprietate nr. 121/1993, în loc în teren să aibă suprafața de 1 ha, s-a găsit suprafața de 8862 m.p., mai puțin cu 1138 m.p., iar în ce privește titlul de proprietate nr. 558/1998 s-a găsit o suprafață de 6650 m.p., cu o diferență în minus de 3350 m.p., așa încât nu se regăsește o suprafață de 4488 m.p.

În aceste condiții, au solicitat celor de la comisia locală de fond funciar să se deplaseze în teren pentru a stabili unde se află diferența de teren ce lipsește, dar au fost refuzați, spunându-le că atâta timp cât s-au eliberat titlurile de proprietate nu au de ce să se deplaseze în teren, menționând totodată faptul că la baza emiterii acestor titluri stau măsurătorile efectuate de un specialist cadastral.

S-a mai arătat de către petenți că au mai formulat o acțiune pe rolul Judecătoriei Rădăuți, ce a făcut obiectul dosarului_, prin care au solicitat să fie obligate intimatele la predarea efectivă a diferențelor ce au fost constatate că lipsesc din suprafețele reconstituite, dar acțiunea le-a fost respinsă, cu motivația că, atâta timp cât au eliberat titlu de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată, nu se pot solicita acele diferențe.

De asemenea, mai arată că intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina a depus la dosarul cauzei schițe, care nu conțin nici un fel de coordonate, din care să rezulte că așa – zisa măsurătoare întocmită de un specialist poate forma convingerea că suprafața atribuită prin procesul verbal de punere în posesie a fost măsurată.

Intimata C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava a formulat întâmpinare, prin care a arătat că la baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite în două exemplare de la comisiile teritoriale în subordine, din care un exemplar se reține și se depozitează la arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, iar celălalt se transmite Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava, așa încât, solicită introducerea în cauză Direcția S. Suceava care și-a exprimat punctul de vedere privitor la amplasamentul specificat în cele două titluri de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră și C. locală de fond funciar Brodina care a întocmit fișele proces verbal de punere în posesie ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate și a propus Comisiei județene validarea dreptului de proprietate.

Intimata Direcția S. Suceava, prin adresa nr._ din 23.11.2009 și prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat, cu privire la capătul de cerere privind obligarea la punerea în posesie cu suprafața de 0,4488 ha. teren cu vegetație forestieră apreciată ca fiind lipsă față de cea cuprinsă în titlurile de proprietate nr. 121/1993 și 558/1998, excepția autorității de lucru judecat, în condițiile când aceiași cerere a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat prin respingerea acțiunii conform sentinței civile nr. 469/09.02.2009, rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia din 14.05.2009 a Tribunalului Suceava, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea proceselor verbale de punere în posesie ca temeinice și legale.

A mai arătat că, atâta timp cât se deține un titlu de proprietate, înseamnă că terenul a fost trecut în proprietate privată și nu mai poate face încă o dată obiectul punerii în posesie în condițiile legilor funciare.

Intimata C. comunală pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Brodina a formulat întâmpinare, prin care a arătat că titlul de proprietate nr. 121/1993 emis pe numele defunctului D. V. I. a fost eliberat prin validarea anexei nr. 15 (în care la poziția nr. 53 figurează defunctul D. V. I.) de către C. Județeană Suceava pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor cu Hotărârea nr._ din 10 octombrie 1991, iar titlul de proprietate nr.558/1998, în care este înscrisă defuncta D. P. (soția defunctului D. V. I.) a fost eliberat în baza sentinței civile nr. 2254 din 24 aprilie 1997 a Judecătoriei Rădăuți.

Schițele terenurilor în care au fost identificate cele două suprafețe de 2 ha. pădure au fost întocmite de un ing. împuternicit de O.C.O.T.A. Suceava, iar după întocmirea schițelor Comisia comunală de fond funciar Brodina, împreună cu reprezentantul Ocolului Silvic Falcău, au procedat la întocmirea fișelor– proceselor verbale de punere în posesie nr. 120 și respectiv 250/365 și a celorlalte documente necesare eliberării titlului de proprietate.

În registrul agricol, defunctul D. I. a V. figura în registrul agricol ediția 1948 – 1951 înscris cu suprafața de 2 ha. teren pădure, document care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate, conform celor 2 titluri de proprietate eliberate în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.

S-a mai arătat că pentru unul dintre petenți, respectiv D. I. (fiul lui I. și P.), s-a eliberat titlul de proprietate nr. 566/1999, în care este înscrisă suprafața de 1 ha. teren pădure, așa încât în această situație se ajunge la concluzia că moștenitorilor defunctului D. I. a V. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3 ha. teren pădure în loc de 2 ha. teren pădure avute în proprietate la data naționalizării.

A mai arătat intimata că, pentru clarificarea corectă a situației cu privire la suprafețele de teren pădure înscrise în procesele verbale de punere în posesie nr. 120 și nr. 250/365 se impune efectuarea de măsurători cadastrale a suprafeței de teren pădure înscrisă în titlul de proprietate nr. 566/1999 eliberat pe numele petentului D. I. I..

La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2009, apărătorul petenților a arătat că își precizează acțiune, în sensul că înțelege să o cheme în judecată în calitate de intimată pe numita Ș. A., deoarece din eroare a omis să o cheme în judecată.

Prezentă în instanță la data de 26 martie 2010 intimata Ș. A., a arătat că este de acord cu anularea proceselor verbale de punere în posesie.

Prin sentința civilă nr. 1099 din 26 martie 2010, Judecătoria Rădăuți a respins plângerea petenților ca nefondată, reținând în motivare că din adresa nr. 95 din 16.03.2010 emisă de C. comunală pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Brodina rezultă că, la data punerii efective în posesie a defuncților D. V. I. și D. P. și a întocmirii documentației de punere în posesie, aceștia au primit câte l ha teren pădure conform actelor de predare – primire semnate de reprezentanții Ocolului Silvic Falcău, astfel aceștia descărcându-se din gestiune prin predarea către defuncți a suprafeței de 2 ha teren pădure, iar diminuarea se explică prin faptul nerespectării hotarelor de la data punerii în posesie.

Cum în cauză s-a procedat la verificarea corectă a situației cu privire la suprafețele de teren înscrise în procesele verbale de punere în posesie ce au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate, instanța a apreciat că acțiunea petenților în anularea acestor acte nu mai este posibilă, drept pentru care a respins plângerea ca nefondată.

Prin decizia civilă nr.1604/16.11.2010, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de petenți, a casat sentința civilă sus-menționată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe

A reținut instanța de control judiciar că autorilor reclamanților le-au fost eliberate titlurile de proprietate nr. 121/1993 și nr. 558/1998, fiecare pentru o suprafață de 1 ha teren cu vegetație forestieră. Aceste titluri de proprietate au fost eliberate în baza unor documentații ce cuprind inclusiv procesele-verbale de punere în posesie. Reclamanții recurenți au solicitat anularea acestor procese-verbale de punere în posesie, întrucât cu ocazia măsurătorilor efectuate în teren s-a constatat o lipsă de 4488 mp teren cu vegetație forestieră.

Față de această susținere, tribunalul a constatat că în cauză se impune efectuarea unei expertize, în prezența unui membru al comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care să se deplaseze în teren pentru a identifica și a măsura suprafața de teren reconstituită; dacă aceasta corespunde ca suprafață cu terenul înscris în titlurile de proprietate nr. 121/1993 și nr. 558/1998. Pentru stabilirea corectă a situației cu privire la suprafețele de teren pădure înscrise în cele două procese-verbale de punere în posesie înregistrate sub nr. 120 și respectiv 250/356, se impune expertizarea prin efectuarea de măsurători cadastrale a suprafeței de teren pădure înscrisă în cele două titluri de proprietate.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.743 din 20 februarie 2012 a admis plângerea, în parte și în consecință:

A anulat fișa-proces verbal de punere în posesie nr.120/1992 întocmită de Comisia comunală de fond funciar Brodina, în parte, cu privire la întinderea suprafeței de teren care a făcut obiectul punerii în posesie, anume reală de 9248 m.p. teren cu vegetație forestieră în loc de 10.000 m.p. teren cu vegetație forestieră.

A anulat fișa-proces verbal de punere în posesie nr.250/365/ fără dată întocmită de Comisia comunală de fond funciar Brodina, în parte, cu privire la întinderea suprafeței de teren care a făcut obiectul punerii în posesie, anume reală de 6802 m.p. teren cu vegetație forestieră în loc de 10.000 m.p. teren cu vegetație forestieră.

A obligat pe intimata Comisia comunală de fond funciar Brodina să îi pună în posesie pe petenți, în calitate de moștenitori ai defunctului D. V. I., cu suprafața de 752 m.p. teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Brodina, pentru care dreptul de proprietate a fost reconstituit prin hotărârea nr._/10 octombrie 1991 a Comisiei județene de fond funciar Suceava.

A obligat pe intimata Comisia comunală de fond funciar Brodina să îi pună în posesie pe petenți, în calitate de moștenitori ai defunctului D. P., cu suprafața de 3.198 m.p. teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Brodina, pentru care dreptul de proprietate a fost reconstituit prin sentința civilă nr.2254/24 aprilie 1997 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă.

A obligat pe intimate, în solidar, să plătească petenților suma de 3300 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în favoarea lui D. V. I., ascendentul de gradul I al petenților și al intimatei Ș. A., în prezent decedat, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Brodina, . care a fost eliberat titlul de proprietate nr.121/1993, de asemenea, și în favoarea lui D. P., tot ascendent de gradul I al petenților și al intimatei Șitropa A., în prezent decedată, cu 1 ha teren pădure, situat pe raza comunei Brodina, conform titlului de proprietate nr.558/1998, pe amplasamentele atribuite în posesie înscrise în fișele – procese verbale de punere în posesie încheiate la data de 11 mai 1992 sub nr.120 (în cazul lui D. I.) și 250/3657 /nedatat (în cazul lui D. P.).

Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. V. M., rezultă că terenul, pe amplasamentul înscris în titlul de proprietate 121/1993, redat în planul de amplasament și delimitare a imobilului – anexa nr.1 – este în suprafață reală măsurată de 9248 m.p., cu un minus de 752 m.p. față de suprafața ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru D. I., prin hotărârea nr._/10.10.1991 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, respectiv terenul pe amplasamentul înscris în titlul de proprietate 558/1998, redat în același plan, este în suprafață reală măsurată de 6802 m.p., cu un minus de 3198 m.p. față de suprafața de a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru D. P., prin sentința civilă nr.2254/24 aprilie 1997 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă.

Cât privește vechiul amplasament al diferenței de teren care nu a fost efectiv atribuită în posesie autorilor petenților și ai intimatei Ș. A., nu a putut fi identificat de expert în amenajamentul silvic în care s-a realizat punerea în posesie cu suprafețele mai sus precizate.

Conform art.27 din Legea nr.18/1991, art.24 al.1, 4 din Legea nr.18/1991, art.5, art.61 și urm. din Regulamentul de punere în aplicare a legilor fondului funciar aprobat prin H.G. 890/2005, comisiei locale îi revine atribuția de a pune efectiv în posesie, cu suprafețele de teren validate, persoanele care au urmat și obținut în procedura prevăzută de art.9 și următoarele din Legea nr.18/1991 recunoașterea dreptului de proprietate, în cazul terenurilor cu vegetație forestieră, unitățile silvice având obligația de a pune la dispoziția comisiei locale de fond funciar suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate.

Întrucât fișele proces-verbal de punere în posesie nu reflectă suprafața reală pe amplasamentele atribuite autorilor petenților și intimatei Ș. A., instanța le va anula parțial și nu în totalitate, așa cum au pretins petenții prin plângere, urmând a fi întocmite alte fișe proces-verbal de punere în posesie care să redea întocmai întinderea suprafețelor de teren pe amplasamentele atribuite și înscrise, apoi, în titlurile de proprietate, care vor fi și ele corectate, în măsura în care vreo parte se va adresa cu o acțiune, având un asemenea obiect, în instanță.

De asemenea, în virtutea atribuției comisiei locale, această intimată va proceda la punerea în posesie a moștenitorilor beneficiarilor actelor de reconstituire cu diferența de teren pădure care nu a fost până în prezent efectiv atribuită, pe un amplasament disponibil.

Împotriva sentinței civile au declarat recurs intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele depuse la filele 5-7 recurenta C. locală de fond funciar Brodina a susținut că dat fiind prevederile legale în materia fondului funciar, Sentința civilă nr.743/20.02.2012 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în Dosarul nr._ **, este nelegală și netemeinică, sub aspectul imposibilității punerii ei în aplicare din următoarele motive:

1 - Conform prevederilor art. 73 alin. (5) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, „cu ocazia punerii în posesie a proprietarilor persoane fizice aceștia semnează procesul-verbal de punere în posesie, prevăzut în anexa nr. 44…..";

Conform prevederilor art. 75 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, "după operațiunile de validare și punere în posesie, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale, orășenești sau municipale, comisia județeană emite titluri de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 45....".

Analiza celor două texte legale, conduc în mod indubitabil la concluzia că, în titlul de proprietate se înscriu parcelele cu care proprietarul a fost pus în posesie, iar în cazul terenului cu vegetație forestieră acesta se identifică prin unitatea amenajistică (u.a.) și unitatea de producție (U.P.). Aceasta este și logica pentru care legiuitorul a considerat că titlul de proprietate ce se emite pentru terenuri agricole, trebuie să fie diferit de cel pentru vegetație forestieră.

Motivat de cele sus precizate, apreciază că Sentința civilă nr. 743/20.02.2012 a Judecătoriei Rădăuți în forma pronunțată de către instanța de judecată nu poate fi pusă în aplicare, în condițiile în care titlurile de proprietate nu au fost anulate parțial, în vederea emiterii unor noi titluri de proprietate corecte sub aspectul mărimii suprafețelor și a amplasamentului în amenajament silvic deși s-au anulat parțial fișele proces-verbal de punere în posesie nr. 120/1992 și nr. 250/365/fără dată.

2 - Potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, unitățile și subunitățile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, precum și ceilalți deținători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foștii proprietari sau de moștenitorii lor, vor pune la dispoziție comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafețele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deținători prevăzute în prezenta lege, în condițiile prevăzute la alin. (1)-(3). Trecerea efectivă a terenurilor în proprietatea privată se va face cu ocazia punerii în posesie, potrivit prezentei legi, iar alin. (5) stipulează că Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură va lua măsuri ca fiecare ocol silvic să delimiteze perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată.

Față de prevederile legale sus menționate, apreciază că în condițiile în care terenul cu vegetație forestieră nu reprezintă rezervă la dispoziția comisiilor locale de fond funciar, punerea în posesie cu diferențele de suprafață ce s-au constatat a fi lipsă, nu se poate face decât în urma predării acestora de către Direcția S. Suceava, prin Ocolul silvic și că instanța de fond, în mod greșit a procedat numai la obligarea Comisiei locale de fond funciar Brodina la punerea în posesie, fără a institui în sarcina Direcției Silvice Suceava obligația de a preda terenul cu vegetație forestieră ce va face obiectul punerii în posesie.

3 - Arată apoi că la nivelul județului Suceava, întinderea suprafețelor de teren cu vegetație forestieră și identificarea acestora în amenajamentul silvic este cunoscută doar de către Direcția S. Suceava care, în calitate de administrator al domeniului public al statului (pentru terenul cu vegetație forestieră), la momentul predării suprafeței, operează scăderea acesteia din amenajamentele silvice, în vederea operării modificărilor necesare în inventarul domeniului public al statului.

Față de această obligație legală instituită în sarcina direcțiilor silvice, apreciază că în mod greșit, instanța de fond nu a solicitat Direcției Silvice Suceava să precizeze mărimea suprafeței vechiului amplasament al fostei proprietăți a autorului petenților și identificarea acesteia în amenajament silvic. De asemenea, nu s-a solicitat a se preciza dacă în amenajamentul silvic în unitatea amenajistică predată parțial, mai deține suprafețe de teren ce pot fi puse la dispoziție în vederea punerii în posesie a reclamanților.

4 – Susține că instanța de fond nu a ținut seama și de punctul de vedere al Direcției Silvice Suceava care a arătat că atâta timp cât se deține titlu de proprietate, înseamnă că terenul a trecut în proprietatea privată și nu mai poate face încă o dată obiectul punerii în posesie în condițiile legilor funciare, soluția corectă care se impunea, fiind respingerea acțiunii, iar reclamanții să urmeze calea dreptului comun, printr-o acțiune în revendicare în contradictoriu cu persoana care le deține diferența de suprafață. Soluția se impunea în condițiile în care în titlul de proprietate se identifică întreaga suprafață de 1,00 ha. teren cu vegetație forestieră, prin identificarea în amenajament silvic (u.a. si U.P.).

Față de probatoriul administrat de către C. locală de fond funciar Brodina, a rugat instanța să constate că, pe speță, aceasta și-a îndeplinit obligațiile legale ce-i reveneau din aplicarea legilor fondului funciar în ceea ce-i privește pe reclamanți și, în consecință nu se justifică decizia instanței de a fi obligată la obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.

Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. locală de fond funciar Brodina nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.

În speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta și-a îndeplinit obligațiile legale ce-i reveneau din aplicarea legilor fondului funciar în ceea ce-i privește pe reclamanți și, în consecință nu se justifică decizia instanței de a fi obligată la obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce o privește pe recurenta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, în dezvoltarea motivelor depuse la filele 11-16 dosar a arătat că la baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite în două exemplare de la comisiile teritoriale din subordine, din care un exemplar se reține și se depozitează la arhiva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, conform prevederilor art. 75 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare "După operațiunile de validare si punere în posesie, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, comisia județeană emite titluri de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr.45” iar C. locală de aplicare a Legilor fondului funciar Brodina a întocmit documentația ce a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate.

Întocmirea proceselor-verbale de punere în posesie este de competența exclusivă a comisiilor locale de fond funciar, conform art. 5 3|in. i) din HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, iar instanța de fond, anulând două procese verbale de punere în posesie, in mod greșit a obligat, în solidar, incluzând și C. județeană Suceava de fond funciar să plătească petenților suma de 3300 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Mai susține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că " întrucât fișele proces-verbal de punere în posesie nu reflectă suprafața reală pe amplasamentele atribuite tutorilor petenților și intimatei Ș. A., instanța le va anula parțial și nu în totalitate, așa cum au pretins petenții prin plângere, urmând a fi întocmite alte fișe proces-verbal de punere în posesie care să redea întocmai întinderea suprafețelor de teren pe amplasamentele atribuite și înscrise, apoi în titlurile de proprietate, care vor fi și ele corectate, în măsura în care vreo parte se va adresa cu o acțiune, având un asemenea obiect, în instanță”.

De asemenea, în virtutea atribuției comisiei locale, această intimată va proceda la punerea în posesie a moștenitorilor beneficiarilor actelor de reconstituire cu diferența de teren pădure care nu a fost până în prezent efectiv atribuită, pe un amplasament disponibil întrucât nu este posibilă punerea în posesie și astfel nu poate fi întocmită și înaintată documentația, eliberarea titlului de proprietate fiind o operațiune ulterioară care deja a fost realizată.

Mai mult, instanța de fond nu a ținut seama și de punctul de vedere al Direcției Silvice Suceava care a arătat că atâta timp cât se deține titlu de proprietate, înseamnă că terenul a trecut în proprietatea privată si nu mai poate face încă o dată obiectul punerii în posesie în condițiile legilor funciare.

A făcut precizarea că, obligativitatea punerii în posesie, precum și întocmirea fișei proces-verbal de punere în posesie a persoanelor îndreptățite este de competența exclusivă a comisiilor locale și/sau, în caz de refuz, prin intermediul instanțelor judecătorești, numai în baza validării/invalidării dreptului de proprietate de către C. județeană sau a reconstituirii de către instanțele judecătorești.

Față de cele sus-precizate, a rugat instanța să constate că, pe speță, nu a existat nici o inacțiune a Comisiei Județene Suceava pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, din considerentele sentinței civile recurate rezultă faptul că instanța de fond si-a motivat soluția în temeiul prevederilor art. 27 din Legea nr. 18/1991. art. 5 din Regulament și art. 22 din Legea nr. 1/2000 care se referă numai la C. locală de fond funciar nu si la C. Județeană.

C. Județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și de regulament, adică în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată întrucât C. Județeană Suceava de fond funciar nu avea posibilitatea să efectueze punerea în posesie a petenților, mai mult atât timp cât acestea reflectau suprafața totală reconstituită. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. Județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată acordate de instanța de judecată, întrucât nu are patrimoniu propriu.

Apoi că din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.

Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.

C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a cestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale le punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar. În speță, nu se poate retine o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar nu a avut competente fată de solicitarea petenților, respectiv fată de obiectul dedus judecății. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de judecată, mai mult când nu are atribuții în sensul celor solicitate de aceștia.

În această situație a rugat a se constata că, în mod greșit, instanța de judecată le-a obligat, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3300 lei. C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colectiv și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat, și că în speță, instanța de fond, cu o deosebită ușurință, a stabilit obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, fără a aprecia, poziția luată de fiecare parte în cadrul procesual (art. 275 Cod procedură civilă), interesul acestora, precum si felul raportului de drept dintre ei (art. 277 Cod Procedură civilă).

Prin întîmpinare, intimata R.N.P. ROMSILVA prin Direcția S. Suceava a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile și respingerea acțiunii ca nefondată.

A apreciat intimata că prin titlurile de proprietate enunțate, eliberate pe numele autorilor D. I. si D. P., se consfințește calitatea de proprietar a titularului pe suprafața de 1 ha., respectiv 0,8862 ha. teren cu vegetație forestiera, cu vecinii precis desemnați pe toate laturile, suprafața care, aprioric se considera ca se afla in posesia celui care deține titlul.

Deci, petentii D. I. s.a. fiind prin moștenire proprietarii unei suprafețe de teren consemnate într-un titlu de proprietate, nu mai suntem în prezenta unei acțiuni în reconstituire pentru a fi aplicabile in speța legile fondului funciar, care sunt legi speciale în materie ce derogă de la dreptul comun.

Este de notorietate și cunoscut faptul că, încă de la apariția Legii 18/1991, 169/1997, 1/2000, 400/2002, 247/2005 etc. mai întîi se face punerea în posesie și apoi se eliberează titlul.

Potrivit prevederilor imperative ale art. 24 alin (4) din Legea nr. 1/2000 așa cum a fost modificată succesiv inclusiv prin Legea nr. 247/2005, trecerea efectivă a terenurilor în proprietate privată se face cu ocazia punerii în posesie.

Ori, atâta timp cat se deține un titlu de proprietate, înseamnă că terenul a fost trecut in proprietate privată și nu mai poate face încă o dată obiectul punerii în posesie în condițiile legilor funciare.

Concluzionează că, reclamanții fiind proprietarii terenului încă din anii 1993, respectiv 1998, în cauză nu sunt incidente dispozițiile legilor fondului funciar, care se referă la punerea în posesie doar în urma validării cererii de reconstituire formulate de persoanele îndreptățite, si emiterea titlului de proprietate.

De asemenea, așa cum în mod corect s-a invocat prin motivele de recurs, nu pot coexista doua înscrisuri respectiv titlu de proprietate si fișa proces verbal de punere în posesie ca act juridic premergător eliberării titlului care sa conțină date diferite privind suprafața de teren cu vegetație forestiera și amplasamentul acesteia în amenajamentul silvic.

Ori prin sentința criticata instanța de fond induce tocmai aceasta anomalie și instituie în egală măsura o obligație de a face în sarcina comisiei locale care este evident imposibil de executat deoarece acestei entități nu i s-a pus si nu i se va pune la dispoziție un alt amplasament de către structurile silvice atâta timp cît, asupra acestuia nu s-a reconstituit un drept de proprietate și nu este validat de către comisia județeană de fond funciar.

In cauză instanța de fond a încălcat prevederea art. 129 alin 5 Cod pr. civila care obliga judecătorii sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii reale a faptelor și corecta aplicare a legii.

Insă în mod evident, nu s-au stabilit care sunt datele necorespunzătoare adevărului cuprinse în fișa proces verbal de punere în posesie pentru ca acest înscris să fie desființat în tot sau în parte.

Simpla constatare a unei împrejurări potrivit căreia suprafața măsurata este mai mică decât cea consemnată în titlu și procesul verbal de punere în posesie nu putea conduce la anularea parțiala a acestui din urmă înscris care a avut la baza acte de reconstituire prevăzute de legile fondului funciar, ci trebuia delimitată suprafața aferenta acestui înscris, cu stabilirea proprietarilor vecini care ocupa diferențele de 752 m.p si respectiv 3.198 mp.

Reiterează faptul că structurile silvice au pus la dispoziție pentru punere în posesie suprafețele la nivelul celor reconstituite, aceste suprafețe si nu mai mici au făcut obiectul punerii in posesie si sau consemnat in fisa proces verbal si titlu de proprietate.

Dacă în teren se regăsesc în prezent după 20 de ani suprafețe mai mici decât cele consemnate în titlu, recuperarea diferenței nu pe calea legilor fondului funciar se poate realiza, ci printr-o acțiune în revendicare.

Oricare din vecinii se putea extinde cu sau fără complicitatea administratorilor terenului în proprietatea petentilor, asemenea acțiuni se pot produce și după desființarea comisiilor locale de fond funciar si atunci pe cine o sa mai oblige instanța la punere in posesie???.

Legile fondului funciar sunt acte reparatorii dar ele nu vizează și protejarea ulterioară a dreptului de proprietate consfințit prin titlu după reconstituire întrucît devin aplicabile prevederile dreptului comun.

A supus atenției si faptul că, cererea privind anularea proceselor verbale de punere în posesie era și inadmisibilă atâta timp cît, nu s-a parcurs mai întîi procedura administrativă.

Față de temeiurile de fapt și de drept invocate a solicitat admiterea recursului declarat de C. locală de fond funciar Brodina.

Intimații D. I., D. V., L. S., B. E., C. M. și Ș. A., deși au fost legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întîmpinare pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.

Cele două recursuri vor fi analizate împreună, ele cuprinzînd motive identice.

Examinînd sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărei judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărîri temeinice și legale.

Se constată că prima instanță a realizat o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr.18/1991, în materia reconstituirii dreptului de proprietate și a etapelor premergătoare acesteia.

Potrivit art.27 al.1 din Legea nr.18/1991 „punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile”.

Potrivit art.5 lit. c și i din H.G. nr.890/2005 Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: „stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane”; „pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin”.

Din interpretarea dispozițiilor sus-citate rezultă, că operațiunea de efectuare a punerii în posesie presupune, în prealabil, realizarea în teren a delimitărilor necesare pentru efectuarea de măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței și determinarea amplasamentului stabilit, măsurătorile topografice urmînd a se efectua, potrivit art.34 al.1 din Regulament, de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general, iar după efectuarea măsurătorilor, comisiile locale de fond funciar, trebuind să înainteze planurile de delimitare și planurile parcelare către C. județeană de fond funciar (art.5 lit.f din Regulament) în vederea validării.

Examinînd cele două înscrisuri contestate, respectiv procesul verbal de punere în posesie cu nr.120/1992 și nr.250/365, se constată, că acestea nu au fost întocmite cu respectarea strictă a prevederilor mai sus enunțate, terenurile reconstituite petenților nefiind identificate, măsurate și delimitate prin lungimi și lățimi, procesele-verbale nefiind însoțite de vreo schiță sau vreun plan de situație a terenului retrocedat.

În atare condiții, cum punerea în posesie s-a realizat doar scriptic, iar cele două procese verbale nu reflectă suprafața reală pe amplasamentele atribuite autorilor petenților, se apreciază, că întemeiat, a procedat judecătoria la anularea parțială a acestora, situație în care, sub acest aspect, motivațiile recurentelor vor fi respinse ca nejustificat formulate.

Au susținut, recurenții, că sentința atacată în forma pronunțată de instanța de judecată, nu poate fi pusă în aplicare, în condițiile în care titlurile de proprietate nu au fost anulate parțial, în vederea emiterii unor noi titluri de proprietate corecte sub aspectul mărimii suprafețelor și a amplasamentului în amenajament silvic.

Această critică nu poate fi primită de instanța de recurs.

Potrivit art.129 pct.6 Cod procedură civilă „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.

Din examinarea cuprinsului cererii de chemare în judecată, rezultă că petenții au învestit instanța de fond cu o acțiune avînd ca obiect anularea proceselor verbale de punere în posesie cu nr.120/1992 și nr.250/365, motivat de faptul că au fost întocmite fictiv și că nu reflectă realitatea din teren, nu și a titlurilor de proprietate emise sub nr.121/1993 și nr.558/1998.

Cum potrivit textului de mai sus,judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, necontestat, că, nu exista obligația de a se pronunța și asupra nulității celor două titluri de proprietate, cum eronat susțin recurenții.

Prin urmare, acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.

Pentru aceleași considerente se vor respinge și motivațiile potrivit cărora instanța de fond, în mod greșit a procedat numai la obligarea Comisiei locale de fond funciar Brodina, la punerea în posesie, fără a institui în sarcina Direcției Silvice Suceava obligația de a preda terenul cu vegetație forestieră ce va face obiectul punerii în posesie.

S-a mai motivat, în criticarea hotărîrii, că în mod greșit instanța de fond nu a solicitat Direcției Silvice Suceava să precizeze mărimea suprafețelor vechiului amplasament al fostei proprietăți a autorului petenților și identificarea acestuia în amenajament silvic și dacă mai deține suprafețe de teren ce pot fi puse la dispoziție în vederea punerii în posesie a reclamanților.

Această susținere va fi înlăturată în considerarea prevederilor art.39 al.4 raportat la art.71 al.2 din H.G.890/2005, texte conform cărora „pentru terenurile forestiere comisiile locale vor stabili dacă vechiul amplasament, identificat în conformitate cu documentațiile prezentate la alin. (2), nu a fost atribuit legal și poate fi retrocedat. Ocoalele silvice sunt obligate să prezinte toate documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate (hărți amenajistice, extrase de pe amenajament etc.) în termen de 5 zile de la solicitarea comisiei locale”; „Deținătorul actual al terenului forestier care face obiectul retrocedării pune la dispoziție comisiilor locale sau județene, după caz, terenurile validate, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, în termen de ce mult 30 de zile de la validarea cererilor de către comisia județeană”.

S-a susținut, în cele din urmă, că nici una din cele două comisii de fond funciar (comunală și județeană) nu are un patrimoniu propriu pentru a putea fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, și că nu a existat nici o inacțiune a fiecăreia dintre ele, care să atragă dispunerea la plata acestor cheltuieli.

Critica formulată este neîntemeiată.

Potrivit disp.art.52 al.2 și 3 din Legea nr.18/1991 „comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat” și „prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile”.

Din interpretarea acestor prevederi rezultă, că, în conformitate cu dispozițiile art.52 al.3 din Legea nr.18/1991, în privința cheltuielilor de judecată, se aplică prevederile Codului de procedură civilă; aceasta înseamnă că potrivit textului, există posibilitatea de obligare a comisiilor locale sau județene de fond funciar, care au avut calitate de parte în plîngerile de fond funciar și pentru care s-a stabilit culpa procesuală, de a plăti cheltuieli de judecată către partea adversă,care a cîștigat procesul.

Cum, în speță, s-a dovedit culpa procesuală a celor două recurente, față de disp.art.274 și urm. Cod procedură civilă, criticile aduse instanței de fond sub aspectul interpretării eronate a prevederilor art.52 al.3 din Legea nr.18/1991 sînt neîntemeiate.

În ceea ce privește culpa procesuală a celor două comisii, necontestat că, aceasta rezultă cu prisosință, din interpretarea disp.art.5 lit.c și i din H.G. nr.890/2005, precum și a dispozițiilor art.6 lit.a, b, c, e din același Regulament.

În contextul tuturor celor de mai sus, găsind că motivațiile recurentelor sînt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursurile ca nefondate.

Văzînd și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, recurentele vor fi obligate să plătească intimatului D. V. suma de 100 lei cheltuieli de judecată din recurs conform chitanței de la fila 29 dosar.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.743 din 20 februarie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ **), intimați fiind petenții D. I., D. V., L. S., B. E., C. M., R.N.P. ROMSILVA prin Direcția S. Suceava și Ș. A..

Obligă recurentele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava să achite intimatului D. V. suma de 100 lei cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

C. L. S. A. V. E. L. P. T.

Red. C.L.

Jud.fond – P. G.

Tehnored.P.T. – Ex.2 – 11 martie 2013

← Fond funciar. Decizia nr. 2106/2013. Tribunalul SUCEAVA		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 30/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Decizia nr. 1277/2013. Tribunalul SUCEAVA Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4796/2013. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 1623/2013. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 2106/2013. Tribunalul SUCEAVA Revendicare imobiliară. Decizia nr. 30/2013. Tribunalul SUCEAVA Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 341/2013. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 2160/2013. Tribunalul SUCEAVA Pretenţii. Decizia nr. 1879/2013. Tribunalul SUCEAVA