Anulare act. Decizia nr. 1214/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1214/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 1374/334/2012
Dosar nr._ Anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1214
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10 MAI 2013
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâtul I. V. M., împotriva sentinței civile nr. 1248 din data de 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind reclamanta I. M. și pârâtul S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat B. Laurenția, ce substituie pe avocat J. A., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind pârâtul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, de către pârâtul recurent dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 236 lei, timbru judiciar de 2,5 lei, pe care le anulează, recursul fiind legal timbrat și de către apărătorul reclamantei intimate împuternicire avocațială (în copie).
Avocat B. Laurenția, pentru reclamanta intimată, depune la dosar delegație de substituire, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că pârâtul recurent a fost legal citat la prima instanță, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la f. 9, 28 dosar fond, acestea au fost semnate de către părinții săi, pârâtul recurent a revenit în țară, a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente recursului, iar în această cale de atac a fost citat în mod corect, respectiv la sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură – f. 12.
Arată că pârâtul recurent invocă că la dosar nu a fost depus originalul actului, însă acesta atacă acest înscris la punctul 1 din cererea de recurs, nu există un termen prevăzut de lege în care se poate invoca nulitatea absolută a unui act pentru lipsa semnăturii, pârâtul recurent a fost citat cu mențiunea „personal la interogatoriu”, acesta nu s-a prezentat în instanță, astfel că această poziție procesuală pasivă reprezintă o achiesare la susținerile reclamantei intimate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 21.08.2012 sub nr._, reclamanta I. M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții I. V. M. și S. P. Comunitar Regim Permise de conducere și înmatriculări vehicule Suceava să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 10.07.2006 pentru lipsa totală a consimțământului; să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului sus menționat, sens în care să se constată calitatea de proprietar a reclamantei asupra autoturismului marca Dacia L. Ambition 1,5 DCI, . UU1LSDJJH36346593 an de fabricație 2006, culoare d - perla - perla . D041939 și obligarea pârâtului ca împreună cu reclamanta să facă demersurilor necesare conform art. 8 din Ordinul MAI nr. 1501/2006, în vederea transcrierii autoturismului pe numele reclamantei.
În motivare a arătat, în esență, că a contractat un credit în anul 2006 de la BRD, sens în care s-a încheiat contractul nr. 469/28.06.2012 în vederea achiziționării unui autoturism Dacia L. de la Dealerul autorizat . Suceava.
Conform contractului sus menționat, reclamanta a plătit un avans de 16.000 lei cu bani luați de la ., după care cu banii obținuți din creditul încheiat cu BRD, în cuantum de 17.900 lei a achitat cash, iar diferența c. val. autoturismului de 2190 lei a fost plătită dintr-o economie personală.
Pentru plata tranșei finale și ridicarea autoturismului, reclamanta a împuternicit-o verbal pe fiica ei I. M. să se deplaseze la Dealerul autorizat .
Astfel, la data de 10.07.2006, fiica reclamantei, I. M. s-a deplasat la Suceava însoțită de fostul ei soț I. V. M., unde a plătit c. val. autoturismului, a ridicat factura fiscală întocmită pe numele reclamantei însă la insistențele fostului soț, a încheiat un contract de vânzare cumpărare fără consimțământul reclamantei și fără ca aceasta să semneze acest înscris.
În aceste condiții, pârâtul I. V. M. a reușit să înscrie autoturismul în circulație, pe numele său.
Situația descrisă de către reclamantă i-a fost adusă la cunoștință de către fiica ei abia după ce aceasta a divorțat de pârâtul I. V. M., și urma să formuleze o acțiune în partaj bunuri comune.
Anterior formulării prezentei acțiuni reclamanta s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei cu o plângere penală, solicitând efectuarea cercetărilor penale față de I. V. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și abuz de încredere prev. art. 289, 291, 213 Cod penal.
Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei s-a dispus neînceperea urmării penale față de învinuitul I. V. M. ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
Astfel, reclamanta, în concluzie, a arătat că pe de o parte cauza actului juridic încheiat de pârât a avut la bază un scop ilicit, respectiv acela de a împiedica ca reclamanta să dobândească dreptul de proprietate asupra autoturismului Dacia L. ambition, pentru care a achitat prețul, și de a trece în mod abuziv în patrimoniul său acest bun, moment la care premedita divorțul de fiica ei.
Pe de altă parte, lipsa totală a consimțământului reclamantei la încheierea contractului de vânzare cumpărare nu se confundă cu viciile acestuia, constituie o cauză de nulitate absolută ca urmare a nerespectării condițiilor de fond necesare pentru încheierea valabilă a unui act juridic așa cum prevede art. 948 pct. 5 Cod civil.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 184 Cod procedură civilă, art. 82 coroborat cu art. 112 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă și art. 948 pct. 5 raportat la art. 966 Cod civil.
Pârâta Instituția Prefectului jud. Suceava - S. P. Comunitar- Regim permise conducere și înmatriculare vehicule Suceava, prin întâmpinarea formulată în cauză a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare cumpărare despre care se face vorbire în acțiune, iar pe de altă parte nu are nici o legătură cu modalitatea în care reclamanta și pârâtul și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, respectiv formalitățile administrative privind transcrierea.
Astfel, în conformitate cu prev. art. 8 din Ordinul MAI nr. 1501/2006 operațiunea de transcriere se efectuează la cererea noului proprietar în baza documentelor prevăzute în acest text de lege, documente la întocmirea cărora trebuie să participe atât noul proprietar, cât și fostul proprietar.
De asemenea, pârâta a arătat că în cazul în care se constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, în baza art. 16 din OUG 195/2002, înmatricularea se anulează dacă se constată că au fost încălcate normele în vigoare referitoare la aceasta.
La termenul din 20.09.2012, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Instituția Prefectului jud. Suceava - S. P. Comunitar - Regim permise conducere și înmatriculare vehicule Suceava, excepție față de care reclamanta a arătat că a înțeles să cheme în judecată această pârâtă doar pentru opozabilitatea hotărârii, astfel încât a solicitat respingerea excepției.
La același termen de judecată instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Instituția Prefectului jud. Suceava - S. P. Comunitar - Regim permise conducere și înmatriculare vehicule Suceava cu motivarea că pentru existența acestei calități este necesară o identitate între persoana pârâtului și cel care se pretinde a fi obligat în raportul dedus judecății or, în speță, acest pârât nu a avut nici o legătură cu obligațiile legale ale părților deduse judecății ce decurg din prev. art. 8 din Ordinul MAI 1501/2006, sau din raportul juridic translativ de proprietate pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute.
Pârâtul I. V. - M., deși legal citat cu mențiunea „personal la interogatoriu”, nu s-a prezentat în instanță și nici nu și-a exprimat în scris poziția față de acțiunea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 1248 din data de 15 noiembrie 2012, Judecătoria Vatra Dornei a admis acțiunea formulată de reclamanta I. M., în contradictoriu cu pârâții I. V. - M. și S. P. Comunitar Regim Permise de conducere și înmatriculări vehicule Suceava.
A constatăat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 10.07.2006 pentru lipsa totală a consimțământului.
A repuns părțile în situația anterioară încheierii contractului sus menționat, sens în care a constatat calitatea de proprietar a reclamantei asupra autoturismului marca Dacia L. Ambition 1,5 dci, . UU1LSDJJH36346593 an de fabricație 2006, culoare D- perla- perla . D041939 și a obligat pârâtul ca împreună cu reclamanta să facă demersurilor necesare conform art. 8 din Ordinul MAI nr. 1501/2006, în vederea transcrierii autoturismului pe numele reclamantei.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1171 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în anul 2006 reclamanta a contractat un împrumut de la BRD, sens în care s-a încheiat contractul nr. 469/28.06.2012 în vederea achiziționării unui autoturism Dacia L. ._ . DO_, în valoare de 36.110,97 lei conform facturii proforme și avizului de plată nr._/28.06.2006.
Din factura fiscală AGYDR5251927PJ/29.06.2006 în cuprinsul căreia s-a făcut referire și la nr. avizului de plată_, a rezultat că reclamanta a achiziționat autoturismul sus menționat de la Dealerul autorizat . Suceava.
La data de 10.07.2006, s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit, având ca obiect „autoturismul marca Dacia L. cu identificarea menționată mai sus, iar la rubrica „vânzător”, figurează I. M., posesoare a CI ._, la rubrica „cumpărător ” pârâtul I. V.- M., pentru prețul de 36.111 lei, înscris care nu poartă semnătura vânzătorului, ci doar cea a cumpărătorului.
Potrivit art. 102 din Legea 71/2011, instituțiile referitoare la contracte sunt supuse dispozițiilor legilor în vigoare la data încheierii acestora.
În speță, înscrisul analizat mai sus, pentru care s-a invocat nulitatea absolută a fost încheiat la data de 10.07.2006, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, astfel încât în speță sunt incidente prevederile Vechiului Cod civil.
Art. 948 cod civil reglementează condițiile esențiale de fond care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru validitatea unei convenții, condiții între care figurează consimțământul valabil al părții ce se obligă.
Nerespectarea condițiilor reglementate de art. 948 Cod civil, atrage sancțiunea nulității.
Principala clasificare a nulităților se face în funcție de interesul ocrotit prin dispoziția legală încălcată la încheierea actului juridic astfel încât se distinge între nulitatea absolută care sancționează nerespectarea unui interes general de ordin public și nulitatea relativă, care sancționează nerespectarea unui interes particular, de ordin privat.
Legea nu delimitează, printr-o normă cu caracter general, cazurile în care intervine nulitatea absolută sau relativă a actului juridic. Prin urmare, când legea nu precizează felul nulității, este de datoria interpretului să stabilească acest aspect, în funcție de natura interesului ocrotit prin norma legală încălcată la încheierea actului.
Pentru valabilitatea consimțământului, la încheierea unui act juridic, manifestarea de voință trebuie să corespundă voinței reale (voinței interne) care constituie substanța actului și dă naștere raportului juridic.
Una din formele cele mai uzitate de materializare exterioară a consimțământului la transmiterea dreptului real de proprietate asupra unui bun se realizează prin semnarea convenției.
Art. 953 Cod civil, reglementează viciile de consimțământ, sens în care se stabilește că, „consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol”.
În speță, lipsa semnăturii vânzătoarei de pe înscrisul datat 10.07.2006, a condus la concluzia lipsei totale a consimțământului care nu se confundă cu viciile acestuia și care atrage sancțiunea nulității absolute ca urmare a neîndeplinirii uneia din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, reglementată de art. 948 pct. 2 Cod civil.
O dovadă în acest sens a fost dată și de poziția procesuală pasivă a pârâtului I. V. M. care deși legal citat cu mențiunea „personal la interogatoriu”, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare, ceea ce în accepțiunea prev. art. 225 Cod procedură civilă, reprezintă o achiesare la susținerile reclamantei.
Așa fiind, instanța, pentru considerentele arătate mai sus a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 10.07.2006 pentru lipsa totală a consimțământului.
Pe cale de consecință, instanța a repus părțile în situația anterioară încheierii contractului sus menționat, sens în care a constatat calitatea de proprietar a reclamantei asupra autoturismului marca Dacia L. Ambition 1,5 dci, . UU1LSDJJH36346593 an de fabricație 2006, culoare D- perla- perla . D041939.
În conformitate cu prev. art. 8 din Ordinul MAI nr. 1501/2006 operațiunea de transcriere se efectuează la cererea noului proprietar în baza documentelor prevăzute în acest text de lege, documente la întocmirea cărora trebuie să participe atât noul proprietar, cât și fostul proprietar
Așa fiind, instanța a obligat pârâtul ca împreună cu reclamanta să facă demersurile necesare conform art. 8 din Ordinul MAI nr. 1501/2006, în vederea transcrierii autoturismului pe numele reclamantei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1171 lei cheltuieli de judecată justificate cu plată taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate si, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiata.
În motivare a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura si înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de Procedura Civila.
Astfel, chiar daca reclamanta a recunoscut ca in data de 10.07.2006, i-a dat mandat tacit fiicei sale I. M. (fosta soție) pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, instanța a acceptat, ulterior, adică in anul 2012, afirmația reclamantei, in sensul ca nu ar fi fost niciodată de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit pe numele pârâtului, chiar daca a avut cunoștința de acest lucru încă din data de 10.07.2006, or, instanța de fond, trebuia sa-si pună întrebarea, legitima de altfel, ce om plătește un autovehicul in anul 2006 si, abia in anul 2012 își da seama că a fost păcălit - răspuns = niciunul.
Situația a fost alta, si anume faptul ca, banii lichizi au provenit de la pârâtul I. V., iar împrumutul făcut de reclamanta la B.R.D., a fost achitat tot de către pârât, de aceea, până în anul 2012, nu a contestat nimeni înscrierea pe numele pârâtului a autovehiculului.
Mai mult decât atat, instanța de fond a greșit in momentul in care a admis capătul de cerere privind repunerea in situația anterioara si a obligat S.P.C.R.P.C.I.V. Suceava sa înmatriculeze autovehiculul pe numele reclamantei, pentru ca, nu a luat in calcul faptul ca autovehiculul nu a fost niciodată înmatriculat pe numele reclamatei, iar, dovada faptului ca reclamanta fost vreodată proprietarul autovehiculului, nu a fost făcuta cu niciun înscris.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsita de temei legal si care a fost data cu încălcarea legii, motiv prevăzut de art. 304 alin. 9 Cod de Procedura Civila
Astfel, a admis, si a administrat proba cu martorul I. D.-soțul reclamantei, aspect de nelegalitate a unei hotărâri prevăzut de art. 189 alin. 2 din Codul de Procedura Civila.
Mai mult decât atât, a admis anularea unui act al cărui original nu l-a văzut, nefiind posibil acest lucru, din cauza trecerii timpului, așa după cum a reieșit și din dosarul 123/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.
În hotărâre nu s-a menționat . numărul contractului de vânzare-cumpărare care s-a anulat prin hotărârea data, ci doar data acestuia, 10.07.2006.
Instanța de fond nu a luat niciodată in considerare faptul ca el este plecat în străinătate in interes de serviciu, ci, s-a mulțumit să-l citeze la vechiul domiciliu, acela unde a locuit împreuna cu fosta soție, motiv pentru care în această faza procesuala a fost nevoit să-și aleagă sediul pentru comunicarea tuturor actelor de procedura la Cabinetul de avocat, pentru că, unul dintre motivele instanței de judecata, pentru care a fost admisa acțiunea reclamantei a fost acela ca el a fost lipsit de reacție, in legătura cu acest proces, neluând in calcul alta variantă, si anume a necunoștinței de procesul respectiv.
În drept, a invocat disp. art.299-316 din Codul de procedura civila.
Reclamanta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său prezent la dezbateri, a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Pârâtul S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat.
În mod corect prima instanță a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, pretins încheiat la 10 iulie 2006 între reclamanta I. M., ca și vânzătoare și pârâtul I. V. M., ca și cumpărător, în condițiile în care lipsește semnătura pretinsei vânzătoare.
Astfel, art. 948 din vechiul Cod civil consacră consimțământul valabil al părții care se obligă, ca pe o condiție esențială pentru validitatea unei convenții.
Or, în cauză, absența semnăturii pretinsei vânzătoare de pe contractul de vânzare-cumpărare confirmă lipsa exprimării consimțământului acesteia de a înstrăina vehiculul, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a respectivului act.
În acest context, rămân fără relevanță acele elemente de fapt prealabile sau ulterioare pretinsei convenții, invocate în calea de atac, relativ la sursa banilor pentru achiziționarea autoturismului de către reclamantă, la mandatul tacit pe care aceasta l-ar fi dat fiicei sale și fostei soții a pârâtului pentru încheierea contractului în cauză, la întârzierea cu care reclamanta a contestat contractul, întrucât aceste elemente, chiar dacă ar fi reale, nu au forță juridică de a proba existența consimțământului vânzătoarei la înstrăinare.
În acest sens, chiar dacă am admite că prețul vehiculului cumpărat pe numele reclamantei ar proveni de la pârât, această împrejurare nu dovedește contractul în litigiu, ci eventual o altă înțelegere între părți, fie cu caracter de liberalitate, fie oneroasă, fără legătură cu contractul în litigiu, instanța neputându-i atribui nici măcar valoare de prezumție simplă, câtă vreme nu se coroborează cu alte împrejurări de fapt care să facă credibil pretinsul acord de voință.
Oricum, pârâtul n-a dovedit plata prețului vizând achiziția inițială a vehiculului, singura probă în acest sens fiind contractul de credit nr. 469/28 iunie 2006 la BRD încheiat în scopul dobândirii vehiculului, dar de către reclamantă, iar nu de către pârât, fapt ce prezumă plata de către aceasta a prețului, cel puțin parțial, în limita creditului.
Cât privește pretinsul mandat tacit dat fiicei I. M., la înstrăinare, contrar susținerilor pârâtului-recurent, reclamanta n-a făcut nicio recunoaștere pe acest aspect.
Faptul că de la data pretinsului contract și până la introducerea prezentei acțiuni a trecut o perioadă destul de mare de timp nu prezintă nicio relevanță, ține exclusiv de voința reclamantei de a acționa, neputând fi interpretată prin ea însăși ca o recunoaștere a convenției.
A mai invocat pârâtul-recurent faptul că reclamanta nu ar fi fost niciodată proprietara autovehiculului, dat fiind că nu s-a depus la dosar niciun înscris doveditor în acest sens, or contrariul rezultă cu evidență din conținutul dosarului de primă instanță în care a fost depusă factura de achiziție a autovehiculului pe numele reclamantei (f. 32), înscris care, în conformitate cu art. 46 din vechiul cod comercial și cu art. 6 din Legea nr. 82/1991, probează existența contractului de vânzare-cumpărare încheiat, chiar și în formă consensuală.
În acest context, în mod corect s-a dispus repunerea în situația anterioară, în sensul recunoașterii calității de proprietar al reclamantei asupra autovehiculului și, pe cale de consecință, evidențierea acestei situații juridice în certificatul de înmatriculare.
Nu pot fi reținute nici pretinsele vicii ale contractului.
Astfel, faptul că acesta nu are . număr nu prezintă relevanță câtă vreme a fost suficient identificat prin dată, părți, obiect, obligații, fiind întocmit pe formular tipizat; de altfel, în condițiile în care pârâtul-recurent are calitatea de parte contractantă și susține menținerea acestui contract, se pune întrebarea ce interes are să invoce neregularități de formă la încheierea lui.
Cât privește lipsa originalului actului în discuție, nici această critică nu are relevanță.
Într-adevăr, așa cum rezultă din prev. art. 139 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, „partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte la păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris”.
Dar nerespectarea acestor prevederi trebuia invocată înaintea primei instanțe care s-a pronunțat asupra înscrisului, iar nu direct în calea de atac, instanța de recurs neputând să verifice, dacă nu a făcut-o instanța a cărei hotărâre este criticată, deținerea înscrisului la termen.
Oricum, opoziția pârâtului-recurent este numai formală întrucât el nu a pus la îndoială conformitatea copiei depusă la dosar cu originalul și, în plus, fiind vorba de un contract sinalagmatic, pârâtul-recurent deține unul dintre exemplarele originale (art. 1179 din vechiul Cod civil instituie formalitatea multiplului exemplar pentru astfel de convenții private), astfel că a avut posibilitatea verificării autenticității copiei, scopul art. 139 din vechiul Cod de procedură civilă fiind îndeplinit în privința sa.
Așadar, câtă vreme pârâtul-recurent nu neagă existența contractului depus în copie, în condițiile în care el însuși a recunoscut în procesul penal derulat între părți (dosar nr. 123/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, f. 48 verso) că la rubrica „vânzător” a semnat fosta sa soție, I. M., iar nu reclamanta, depunerea originalului contractului era de prisos.
În fine, cât privește procedura de citare a pârâtului-recurent în fața primei instanțe, a fost legal îndeplinită, partea fiind citată la domiciliul părinților săi, citațiile fiind primite fie de către mama sa, I. E. (f. 9), fie de către tatăl său, I. N. (f. 28), conform mențiunilor agentului procedural, necontestate, această modalitate de înștiințare a părții fiind admisă de vechiul Cod de procedură civilă prin art. 92 al. 3.
Pentru considerentele învederate, constatând că nu sunt date cazurile de casare/modificare a sentinței prev. de art. 304 pct. 5, 8, 9 din vechiul Cod de procedură civilă, în baza art. 312 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Întrucât reclamanta intimată nu a făcut dovada vreunor cheltuieli care să fi fost ocazionate de prezentul proces, în baza art. 1169 din vechiul Cod civil tribunalul va respinge cererea acesteia de obligare a pârâtului-recurent la cheltuieli de judecată ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâtul I. V. M., domiciliat în .. Dorna Candrenilor, jud. Suceava și cu sediul ales la avocat Belchiru G. – București, Șoseaua Giurgiului, nr. 109-111, ., . împotriva sentinței civile nr. 1248 din data de 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind reclamanta I. M., domiciliată în .. Suceava și pârâtul S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava, cu sediul în Suceava, .. 22.
Respinge cererea intimatei I. M. de obligare a recurentului la cheltuieli de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 10 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond F. M.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./20.05.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1208/2013. Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1369/2013.... → |
|---|
