Fond funciar. Decizia nr. 698/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 1966/314/2012
Dosar nr._ - fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 698
Ședința publică din 12 martie 2013
Președinte: G. D.
Judecători: I. M.
Judecători: N. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta D. F., cu domiciliul ales la Cabinet avocat „I. Doinița”, cu sediul în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 2805 din 07.06.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții V. M., domiciliat în ., C. comunală Dumbrăveni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. județeană Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat I. Doinița, pentru reclamanta recurentă și pârâtul intimat V. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind comunicat și avocatului reclamantei recurente.
Întrebate fiind, părțile, personal sau prin reprezentant legal, au precizat că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
A. I. Doinița, pentru reclamanta recurentă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe; iar în subsidiar, reținerea pentru rejudecare în temeiul disp. art. 312 al. 6 Cod procedeură civilă și judecarea pe fond a cauzei.
În motivare, a arătat că sentința este nelegală, fiind încălcate disp. art. 315 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, instanța de trimitere nesocotind rezolvarea problemei de drept și indicațiile date prin decizia de casare, reținând din nou excepția puterii lucrului judecat dar și pe cea a inadmisibilități acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 21.04.2010, reclamanta D. F. a chemat în judecată pârâții V. M., C. locală de fond funciar Dumbrăveni și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr.2542 din 25.07.2007, în sensul excluderii pârâtului V. M..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr.436 din 04.10.1994 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,6565 ha pe numele mătușii sale V. F. E., după tatăl ei V. A. F., decedat la 22.01.1972, care a avut șapte copii – Agripina, decedată în 1975, I. Zînica, decedată în 2003, mama reclamantei, V. E., decedată la 01.12.2003, C., decedat în 1984, E. și M..
Reclamanta a precizat că la apariția Lg. 18/1991, doar V. E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după tatăl ei, obținând titlul nr. 436/1994, iar prin contractul de vânzare cumpărare nr._/23.08.1994 V. E. îi vinde suprafața de 1000 m.p. teren vatră . 1995, tot cu contract autentic, vinde pârâtului V. M. cealaltă suprafață vatră ..p.
De asemenea, reclamanta a arătat că prin contractul autentificat sub nr. 8624/17.09.1997, V. E. i-a donat reclamantei și soțului ei, D. I., restul terenului trecut în titlu în suprafață de 1.4600 ha, iar după decesul lui V. E. la dara de 1.12.2003, averea acesteia este împărțită între reclamantă și pârât.
În urma adoptării Legii 247/2005, pârâtul folosindu-se de certificatul de moștenitor nr. 283/1972 după V. F. și de certificatul de calitate de moștenitor după O. Agripina, decedată la 23.03.1975, solicită includerea lui pe titlul de proprietate nr. 463/1994, obținând decizia civilă nr.1798/24.10.2006 a Tribunalului Suceava prin care este inclus în titlul de proprietate nr. 436/1994, ulterior fiind emis titlul de proprietate nr.2542/27.07.2007 pe numele ambelor părți, apoi partajat în cote egale, fără să se țină seama de actele de vânzare și donație.
Reclamanta a arătat că nu a fost parte în procesul care a fost fianlizat cu decizia nr. 1798/2006 a Tribunalului Suceava, nefiindu-i opozabilă, motiv pentru care a solicitat anularea titlului de proprietate ce a fost emis în baza acesteia, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate dobândit prin acte autentice de vânzare-cumpărare și de donație.
Prin încheierea actelor juridice de înstrăinare titlul de proprietate nr. 436/1994 și-a produs efectele, titulara dispunând legal de terenul primit, pârâtul recunoscând prin contractul încheiat calitatea acesteia de unic proprietar, motiv pentru care nu mai putea să invoce și el un drept de proprietate în calitate de moștenitor după V. F., fiind încălcat art. II din Lg. nr. 169/1997.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. II, art. III alin.1 lit. a pct. IV din Lg. nr. 169/1997.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri (f.4-11).
Pârâtul V. M. a formulat întâmpinare (f.18- 21), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că după def. V. F. nu a renunțat la moștenire fiicele O. Agripina și V. E., el fiind singurul moștenitor după def. O. Agripina, care a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii fondului funciar, iar conform deciziei nr. 1789 rămasă irevocabilă s-a adresat Comisiei Comunale Dumbrăveni, fiind emis titlul de proprietate nr. 2542 din 25.07.2008.
În ceea ce privește cererea reconvențională pârâtul reclamant a arătat că mătușa sa V. E. nu a avut nici un drept să vândă și să doneze 50 % din terenul moștenit întrucât nu există nici un act notarial prin care O. Agripina să îi dea acest drept.
În apărare și dovedirea cererii reconvenționale, pârâtul a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri ( filele 17-34,45-51).
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.57) prin care a arătat că nu există un contract de vânzare cumpărare prin care pârâtul să dobândească suprafața de 1000 m.p. teren vatră . teren este înscrisă în rolul agricol mama lui V. C. E. .
Legal citate, pârâtele C. locală de fond funciar Dumbrăveni și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu au depus întâmpinare la dosar.
A fost înaintată la dosar documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate atacat (f. 65-66).
La dosarul cauzei a fost atașat ds. nr. 2347/2006 al Judecătoriei Suceava.
La termenul de judecată din 19 octombrie 2010 s-a luat act de renunțarea pârâtului V. M. la judecarea cererii reconvenționale având ca obiect anularea contractului de donație autentificat sub nr. 8624/17.09.1997 de B.N.P.I. L. și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/23.08.1994 a notariatului de Stat Județean Suceava.
Prin sentința civilă nr. 5213 din 23 noiembrie 2010 s-a respins acțiunea principală având ca obiect „fond funciar”, ca nefondată și s-a luat act de renunțarea pârâtului-reclamant V. M. la judecarea cererii reconvenționale având ca obiect „anulare act”.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs și prin decizia 225 din 07.02.2012 Tribunalul Suceava a admis recursul recurentei reclamante și a casat sentința nr.5213 din 23 noiembrie 2010 a Judecătoriei Suceava, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la 07.03.2012.
Prin sentința civilă nr. 2805 din 7 iunie 2012, Judecătoria Suceava a respins acțiunea și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr.2542 din 25.07.2007, în sensul excluderii pârâtului V. M..
Art. III din Legea 169/1997 perevede cazurile în care sunt lovite de nulitate absolută, actele emise cu încălcarea prevederilor Legilor fondului funciar 18/1991 .
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 315 alin. 1 C.pr.civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar potrivit alin. 3 din același text de lege după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Prin decizia nr. 1798 din 24.10.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 2527/2006 s-a dispus includerea în titlul de proprietate 436/1994 a pârâtului V. M..
În urma acestei decizii prin titlul de proprietate nr. 2542 din 25.07.2008 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a fost reconstituit pe numele numitei V. E. și a pârâtului V. M. dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,6565 ha teren pe raza loc. Dumbrăveni jud. Suceava (f.4).
Este de reținut însă că titlu de proprietate 2542/25.07.2008 a fost eliberat în temeiul unei sentințe definitive și irevocabile, astfel că se apreciază că acesta a fost legal emis la data de 25.07.2008 .
Prin acțiunea reclamantei se solicită anularea parțială a titlului de proprietate al pârâtului 2542/2008, care a fost emis în vederea respectării unor hotărâri judecătorești irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat, instanța ar fi obligată să analizeze valabilitatea acestor sentințe irevocabile, ca acte anterioare titlului, nefiind însă posibilă reanalizarea situației de fapt reținută în aceste hotărâri.
Este adevărat că reclamanta din prezenta cauză nu a fost parte în procesul ce s-a finalizat prin decizia nr. 1798 din 24.10.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 2527/2006, însă această hotărâre se bucură de putere de lucru judecat, iar aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat presupune că partea care a câștigat un proces se poate prevala de dreptul său într-o nouă judecată.
Așadar, în mod irevocabil s-a decis faptul că pârâtul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, decizia nr. 1798 din 16.05.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, bucurându-se de putere de lucru judecat potrivit art. 1200 pct. 4C.civ, astfel că acest fapt nu mai poate face obiectul unei noi analize în prezenta cauză.
A proceda în alt mod ar însemna a se încălca ordinea gradelor de jurisdicție, astfel că
printr-o sentință a judecătoriei s-ar putea desființa o decizie definitivă și irevocabilă a instanței superioare, încălcându-se astfel, în mod flagrant, și principiul securității raporturilor juridice.
Astfel, având în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâtul V. M. s-a realizat pe baza unei hotărâri judecătorești, este inadmisibilă introducerea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a acestor acte de reconstituire, urmând ca reclamanta să își valorifice drepturile eventual pe calea unei acțiunii petitorii, acțiunea în revendicare, ocazie cu care urmează a se proceda la compararea titlurilor părților.
Având în vedere cele de mai sus instanța a apreciat ca nefondată acțiunea.
Având în vedere soluția pe fondul cauzei, instanța a respins ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs reclamanta D. F., criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că s-au încălcat dispozițiile art. 315 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, instanța de trimitere nesocotind rezolvarea prolemei de drept ridicate de speță și indicațiile date prin decizia de casare, reținând din nou excepția puterii lucrului judecat, dar și pe cea a inadmisibilității acțiunii pe care o respinge, totuși, ca nefondată.
Instanța nu a analizat nimic din apărările reclamantei, trimițând-o la o acțiune în revendicare în care să se analizeze titlurile părților, deși există un singur titlu de proprietate și reclamanta are posesia trenurilor dobândite prin cele două contracte.
Inadmisibilitatea acțiunii motivate de instanță se referă la situația în care reclamantul din acțiune în constatarea nulității absolute a fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească în baza căreia s-a emis actul de reconstituire.
În speța supusă judecății, reclamanta nu a fost parte în acel litigiu, fiind terț față de hotărârea judecătorească, astfel că poate face dovada contrară prin orice mijloc de probă.
Ca urmare, instanța trebuia să dea curs dispozițiilor instanței de control judiciar și să analizeze motivele de nulitate invocate de reclamantă, lucru care nu s-a întâmplat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a probatoriului existent la dosar, tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Regula enunțată de textul citat vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea administrării unor probe. Precizările pe care la face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
Soluția consacrată de art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile citate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe. Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanța determinată să rejudece cauza nu poate să refuze o atare interpretare.
În speță, prin decizia civilă nr. 225 din 07 februarie 2012 a Tribunalului Suceava s-a reținut că reclamanta D. F. a fost în mod direct prejudiciată în drepturi prin faptul că pârâtul V. M. a fost inclus pe titlul de proprietate al autoarei sale, fiind dispusă modificarea acestui titlu, în condițiile în care nu a fost parte în litigiul respectiv, deși chemarea sa în judecată era obligatorie.
În aceste circumstanțe, reclamanta a fost în imposibilitatea de a produce apărări în sprijinul intereselor sale, situație în care a se invoca puterea de lucru judecat ar echivala cu o interdicție de facto în ceea ce privește accesul său la justiție.
Decizia civilă nr. 1798 din 24.10.2006 a Tribunalului Suceava are doar o valoare probatorie față de recurentă, terță persoană, constituind un mijloc de probă și putând fi supusă evaluării instanței de judecată.
Terța persoană poate să conteste valoarea lucrului judecat și să respingă constatările anterioare care îi sunt opuse, invocând apărări proprii și pretinzând existența unui drept de natură să-l înlăture pe cel recunoscut în favoarea părții.
Prin decizia nr. 225 din 07 februarie 2012 a Tribunalului Suceava s-a considerat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1798 din 16.05.2006 împiedică analiza titlului emis în cauză, fiind evident că aceasta prezintă relevanță probatorie.
Este adevărat că în privința problemelor de fapt instanța care rejudecă litigiul are o deplină putere de apreciere, putere izvorâtă din regula că stabilirea stării de fapt este de atributul exclusiv al instanței de fond, iar în cadrul rejudecării ea poate să ajungă la o altă soluție decât aceea pronunțată anterior, sau, dimpotrivă, poate menține constatările de fapt anterioare.
Cu toate acestea, nu trebuie să se înțeleagă că în privința stării de fapt libertatea instanței de rejudecare este una absolută și discreționară, neexistând în acest sens nici o obligație de a se conforma dispozițiilor adoptate de instanța de recurs.
Astfel, în cauza de față, instanța de fond, în rejudecare, nu a administrat nici o altă probă, reținând și stabilind aceeași situație de fapt existentă la data pronunțării deciziei de casare. Rezultatul nerespectării îndrumărilor instanței de recurs îl reprezintă nulitatea hotărârii dată în rejudecare.
Față de cele ce preced, se impune admiterea recursului declarat de reclamantă și, urmare a casării sentinței civile nr. 2805 din 07.06.2012 a Judecătoriei Suceava, se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, cerându-i-se să se conformeze îndrumărilor obligatorii date prin decizia nr. 225 din 07.02.2013 a Tribunalului Suceava și să analizeze motivele de nulitate invocate de reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta D. F., cu domiciliul ales la Cabinet avocat „I. Doinița”, cu sediul în Suceava, ., ., ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2805 din 07.06.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții V. M., domiciliat în ., C. comunală Dumbrăveni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. județeană Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991.
Casează sentința civilă sus menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, G. D. I. M. N. M. P. L.
Red. I.M.
Jud. fond: C. A.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 10.04.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1369/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
